Partenerul perfect- Capitolul 13

Capitolul 13

O viață nouă

Femeia îi privi pe rând, iar chipul ei se lumină. Își scoase ochelarii de vedere, așezându-i peste dosarele celor doi din fața sa. Era vizibil fericită că, într-un final, avea să umple locurile vacante. Se ridică în picioare, iar bărbații îi urmară exemplul.

– Mă bucur să știu că vom lucra cu asemenea oameni talentați, recordurile dumneavoastră academice sunt chiar peste așteptările noastre. Ducem lipsă de personal. Fiind o școală privată, majoritatea nu acceptă să locuiască în campus, alături de restul profesorilor, le explică ea celor doi.

– Susan… îți pot spune Susan? întrebă Tom pe un ton suav, cu un zâmbet fermecător, în timp ce B își mută privirea seacă spre el.

– Eu și soțul meu suntem fericiți să ne aflăm aici, adăugă, punând palma în dreptul inimii pentru un efect mai dramatic. Femeia roși ușor, simțindu-se flatată.

O studia pe Susan din cap până-n picioare.

Pare mai degrabă model decât profesor, se gândi ea. Tom nu părea să fie gay în percepția ei, în schimb B, mult mai sobru și tăcut, părea complet diferit. Însă poate materia predată îi modelase caracterul, își spuse ea.

– Sigur, Matias. Îmi poți spune pe nume. Din moment ce vom locui toții sub același acoperiș, vom fi practic ca o familie mare și fericită, glumi ea, dar zâmbetul i se șterse când întâlni privirea rece a lui B.

-Și tu… începu Susan, dar uită numele.

– Nicolas, spuse sec B.

– Da, să-mi fie cu iertare, răspunse ea jenată.

– Nicio problemă, știu că soțul meu, spuse B ironic,

– …atrage atenția mereu. Dacă am terminat, poate ne puteți arăta școala și împrejurimile, adăugă, zâmbind fals.

Știa că Susan nu era vinovată pentru ceea ce simțea față de Tom și că nici pentru trecutul dureros nu putea fi considerată vinovată, însă nu putea să-și înfrâneze antipatia.

Ieșiră din birou și porniră pe coridorul lung. Tom și Susan discutau și râdeau, în timp ce B, cu privirea pierdută, coborî treptele către mica grădină. Își trecu mâna peste florile sălbatice, apoi o lăsă pe scoarța unui copac, închizând ochii. Aici se simțea, pentru prima dată după mult timp, aproape liniștit.

Simți mâna lui Tom cuprinzându-i degetele. Fără să deschidă ochii, strânse și el mâna lui Tom.

– Știu cât de mult urăști să fii aici, dar nu vom sta mult. Vreau doar să aflu câteva informații și apoi vom pleca oriunde vei vrea, îi șopti Tom, îmbrățișându-l din spate, cu bărbia așezată pe umărul său.

-Vrei să îți arăt camera noastră? întrebă apoi, desprinzându-se ușor.

B deschise ochii, pregătit să răspundă, dar în clipa următoare își simți inima explodând în piept. Își fixă privirea asupra unei siluete care trecea prin porțile de fier. Chipul acelei femei îl izbi ca o furtună. Respirația i se tăie.

– B, ești bine? întrebă Tom îngrijorat. Nu primi răspuns. B părea blocat, paralizat.

– Spune ceva, te rog! Ce s-a întâmplat? insistă Tom, luându-i fața între palme.

B își ridică privirea. Albastrul ochilor lui Tom îi pătrunse sufletul și reuși să-i aducă puțină liniște.

– Nu știu, șopti.

– Am impresia că încep să îmi pierd mințile, Tom… am văzut-o pe fosta mea soție. Pe femeia pe care se presupune că am omorât-o. Cum e posibil? tremură B.

Tom îl strânse mai tare și-i șopti:

– Hai să intrăm.

Ajunși în camera lor, Tom îi întinse un pahar cu apă. B bău dintr-o sorbitură.

-Trebuie să discutăm, B. Să punem cap la cap totul.

B se prăbuși pe canapea, cu ochii în gol.

– Nu vreau să aud scuze, Tom. Nu vreau să aud acele cuvinte care mă fac să mă pierd și mai mult, spuse rece.

Tom se încordă. Nu era obișnuit cu această duritate din partea lui B.

– La ce te referi?

– La tot ce spui tu. Tu mă bulversezi. Tu mă faci să mă întreb dacă tot ce trăiesc e real! Spune-mi, de ce suntem aici? Cum am ajuns să evadăm atât de ușor? Ce urmărești?

Tom se așeză pe canapea, masându-și nervos fața.

– Încerc. Încerc să fac totul bine pentru noi doi, șopti.

– Simt că nu ești sincer, Tom.

În sfârșit, Tom explodă.

– La dracu, B! Ce vrei să auzi?! Că sunt îndrăgostit de tine? Că tot ce am făcut am făcut pentru că simt ceva pentru ființa ta ?! Asta e adevărul!

Trânti ușa dormitorului în urma lui.

B rămase privind ușa. După câteva momente, o deschise încet și îl găsi pe Tom așezat pe marginea patului, cu capul în mâini.

– Nu înțeleg de ce ai alege să te îndrăgostești de cineva ca mine, spuse încet B.

Tom ridică privirea, iar în ochii lui B văzu acea sinceritate pură.

– Mi-aș dori să te vezi prin ochii mei, șopti Tom.

– Pentru mine ești… totul.

Se apropie de el și-l atinse ușor pe obraz.

-M-am îndrăgostit de tine pentru că, într-o zi, m-am pierdut în privirea ta. Pentru că am simțit că vrei să supraviețuiești. Pentru că nu am vrut să te pierd, B.

– Braian, spuse încet B.

– Braian Austin Kreese este numele meu.

Tom zâmbi tremurat, apoi îi cuprinse fața în palme și îl sărută cu o tandrețe care spulberă orice urmă de teamă.