Partenerul perfect- Capitolul 8

Planul de fugă

Nimeni nu mai spuse nimic. Fiecare se retrase în propriile gânduri, dar ușa de metal se deschise brusc, cu zgomot. Își ridicară amândoi privirile spre cei care intrară.

B se ridică rapid în picioare, iar Tom îi copie gestul. Unul dintre bărbați îi privi, rând pe rând, în timp ce ceilalți doi, cu armele pregătite, rămăseseră în prag.

– Se pare că ți-ai revenit destul de repede, rosti cel care făcu un pas în interior.

– Luați-i, porunci apoi.

Cei doi înarmați pășiră în cameră cu armele îndreptate spre ei.

Fără să rostească vreun cuvânt, atât B cât și Tom își ridicară mâinile și începură să meargă.

– Nu vei păți nimic, îi șopti B în timp ce treceau pe lângă el, însoțiți de bărbații înarmați.

Tom îl privi fugitiv, dar nu răspunse. Fură conduși printr-un coridor, până în fața unor uși duble. Camera în care intrară era mult mai mare. În mijloc, două scaune.

B știa deja: unul dintre scaune era pentru el.

Simți cum îl apucă brutal de braț și îl așeză pe scaun. În fața lui, pe celălalt scaun, se așeză cel care vorbise. Tom și ceilalți doi rămăseseră în picioare, în spatele său.

– Eu voi pune întrebări și tu va trebui să răspunzi corect, auzi vocea rece.

Prima întrebare căzu ca un trăsnet:

-Unde ai îngropat trupurile copiilor și al soției tale?

Gura i se umplu de salivă. Își mută privirea de pe interlocutor spre Tom.

– Nu mi-am omorât soția și copiii! rosti, privind direct spre amicul său.

– Și nici nu știu unde sunt acei nenorociți de bani! adăugă, vocea vibrând de furie.

Nici nu termină bine vorbele, că văzu cum Tom era lovit brutal cu patul armei în stomac. Se prăbuși la podea. B simți cum mâna adversarului i se strânge în jurul gâtului. Încercă să tragă aer, dar nu reuși.

– Băieții mei au primit ordine să îți lovească “iubitul” la fiecare răspuns greșit, îl auzi pe cel din față, cu voce sarcastică.

Cuvintele acelea îl șocară. Nu știa ce-l lovea mai tare: faptul că Tom suferea pentru el sau faptul că, poate, undeva în adâncul său, simțea ceva mai mult. Căută privirea prietenului său. Chipul lui Tom era crispat de durere.

– V-am spus că nu știu unde sunt banii! Nu am furat nimic și nu am omorât pe nimeni! strigă cu furie.

Tom fu lovit din nou…mai multe lovituri. Căzu la podea, iar B închise ochii, strângându-i din cauza zgomotelor.

– Încetați!  rosti cu disperare.

Încercă să se ridice din scaun, dar fu trântit la pământ. Simți țeava rece a armei apăsându-i tâmpla. Privirea i se agăță din nou de trupul inert al lui Tom.

– Nu știu nimic despre banii aceia!  spuse din nou, vocea tremurându-i.

Văzu cum unul dintre bărbați îndrepta arma spre Tom. B își pierdu orice reținere:

– Opriți-vă! El nu are nicio vină! strigă, disperat.

În acel moment, un sunet de telefon rupse tensiunea din cameră. Cel care ținea arma la tâmpla sa se îndepărtă. Profitând de ocazie, B se ridică brusc și alergă spre Tom. Îi prinse capul între mâini, tremurând.

– Tom?… Tom?…

În cele din urmă, amicul său deschise ochii.

-Iartă-mă, îi șopti B cu lacrimi în ochi.

– Duceți-i înapoi în cameră, se auzi ordinul scurt.

B fu ridicat brutal de jos, dar privirea îi rămase pe Tom. Văzu cum și acesta era ridicat.

Fără să stea pe gânduri, îl sprijini. Îi puse brațul pe umărul său și mâna pe mijlocul său, ajutându-l să meargă. Ajunși în cameră, ușa se închise greoi în urma lor. B îl așeză pe Tom pe salteaua ponosită, privindu-i cu durere chipul plin de sânge. Rupse o bucată din tricou și începu să-i șteargă cu grijă sângele de pe tâmplă și buze. În timp ce-i curăța rănile, Tom îi puse o mână peste a sa, oprindu-l.

– Sunt bine, B, rosti cu greu și se ridică ușor în șezut.

Mâinile lor rămâneau strâns legate…la fel și privirile.

– Îmi pare rău, Tom… șopti B cu vocea tremurândă.

Tom îl privea intens, coborându-și apoi ochii spre mâinile lor. B încercă să se retragă, dar Tom îi strânse mâna și mai tare. Îi atinse fața cu o mână tremurândă, făcându-l să tresară ușor.

– Te doare?  îl întrebă Tom, apăsând cu degetul acolo unde arma lăsase o rană.

Dar B nu simțea durerea. Simțea doar fiorii care-i brăzdau trupul. Îi făcu semn că nu, mișcând capul încet. Își dădu seama că nu mai putea fugi de ceea ce simțea.

– Ești un bărbat deosebit de frumos...  șopti fără să-și dea seama.

Se ridică brusc, panicat de propriile-i cuvinte. Își întoarse spatele, simțind cum inima îi bate nebunește. Un râs ușor, apoi un hohot zdravăn îl făcu să se întoarcă. Tom râdea sincer, încercând să se ridice. Se apropie și, prietenos, îi puse mâna pe umăr.

– Au, mă doare, chicoti, ducându-și mâna la coaste.

– Ăla chiar m-a lovit bine!

Băgă mâna în buzunar și zâmbetul i se lărgi. Ridică un inel de chei, făcându-i semn.

– Cât erau atenți la tine, eu am fost atent la ei, rosti mândru.

B deschise gura să spună ceva, dar Tom îi acoperi rapid buzele cu palma. Îi făcu semn să tacă. Se auzeau pași. Îl împinse cu spatele lipit de zidul de lângă ușă, rămânând aproape, cu palma peste buzele lui. Privirile lor se întâlniră. Piepturile li se mișcau rapid.

B își coborî privirea spre buzele lui Tom. Un singur gând îi străbătu mintea și închise ochii, încercând să-l alunge. Simți căldura mâinii care îl părăsi.

– Deschide ochii,  B auzi o șoaptă.

Ascultă. Tom era aproape, atât de aproape încât nasurile lor se atingeau.

Privirile lor se lipiră.

Tom își coborî privirea spre buzele sale și…înainte ca B să realizeze, simți atingerea caldă a buzelor sale. Un sărut simplu, ușor, dar care îi cutremură trupul.

Strânse pumnii pe lângă trup, încercând să nu cedeze. Închise ochii, abandonându-se.

Tom își plimbă degetele pe obrazul său, cu o tandrețe copleșitoare.

Se îndepărtă ușor, privindu-l altfel, ca pentru prima dată. Ar fi vrut să-i spună ceva. Dar rămase tăcut.

– Cum ai făcut asta? auzi întrebarea lui B indicând spre cheile din mâna lui Tom.

Tom zâmbi.

– Le-am văzut agățate de cureaua unui tip. Când m-a lovit, le-am luat.

Privirea lui deveni serioasă.

– Trebuie să ieșim de aici, B. Să aflăm cine sunt și ce vor de la noi.

– Nu mă interesează cine sunt! I-o tăie B.

– Vreau doar să te știu în siguranță.

Se depărtă puțin de el, dându-i spațiu. Își duse degetele la buze, amintindu-și sărutul.

Îl privi din nou.

– Tom…  șopti, fără să știe exact ce vrea să spună.

Tom se apropie de el. B îl trase brusc de tricou, apropiindu-l. Nasurile lor se atingeau.

– Sărută-mă, îi ceru, cu sufletul în piept.

Și primi un sărut adânc, năucitor, care le străbătu inimile și le tulbură sufletele.