Păunul Roșu – Capitolul 2

Păunul Roșu – Capitolul 2

  Hong Kong Shuai

 

                Nimeni nu știa de ce Hong Kong era poreclit Păunul roșu.

Nici chiar Lu Yi Peng nu știa, și nu voia să știe. Nu conta ce crede lumea despre Hong Kong, pentru Lu Yi Peng întâlnirea cu el fusese unul dintre ghinioanele vieții. Ghinion cu « G » mare.

––––––

– Hei, Lu, nu  înoți astăzi?

 

Lu Yi Peng se întoarse și zâmbi scuturând din cap tânărului care-l salutase. Era la piscina centrală a poliției. Înainte de evenimentul de acum patru ani,  Lu Yi Peng obișnuia să vină aici  în mod regulat, dar acum nimic nu-i mergea bine.

– Sunt aici să vorbesc despre un caz, mă întorc imediat, spuse Lu Yi Peng îndreptându-se spre ieșirea piscinei.

El venise să-i vadă pe unul dintre subordonați pentru a vorbi despre caz. În timp ce mergea, îl auzi pe același tânăr vorbind cu prietenii săi cu blândețe.

 – E ciudat. De obicei îi plăcea să înoate până la epuizare. Dar de când cu incidentul Hong Kong de acum patru ani.…

Lu Yi Peng era prea leneș ca să asculte, așa că ieși repede.

Hong Kong Shuai…

Tânărul polițist simți imediat o durere ascuțită în rana din coapsă. Desigur, era doar în capul lui. Rana avea 4 ani. Durerea n-ar fi trebuit să mai existe dacă nu ar fi fost adânc înrădăcinată în mintea lui.

Hong Kong Shuai…

Gândindu-se la fața acelui nebun, avea o dorință aprigă de a-l omorî. Dar  Lu Yi Peng știa foarte bine că Hong Kong Shuai nu era cineva pe care oricine putea să-l ucidă cu ușurință, chiar dacă era dezbrăcat.

Ceea ce Hong Kong Shuai îi oferise acum 4 ani  în afară de această cicatrice, fusese o mulțime de lucruri frustrante și dezgustătoare.

În primul rând  Lu Yi Peng nu mai putea să meargă la piscină. De ce? Cine ar fi vrut să-și arate coapsa slabă cu o cicatrice ca aceasta? Era o marcă ce dovedea că e proprietatea lui Hong. Marca era vizibilă și  nimeni de la departamentul poliției nu știa despre asta. Lumea doar știa că a avut o șansă nesperată de a scăpa din ghearele lui Hong Kong Shuai. Această cicatrice nu trebuia văzută de nimeni.

Timp de patru ani, Lu Yi Peng se  gândise să îndepărteze rana sau să provoace mai multe cicatrici pentru a elimina cuvântul „Păun roșu” de pe coapsă. Dar psihopatului îi plăcea atât de mult să privească cicatricea.

În plus i-a cerut în repetate rânduri să vadă dacă încă arăta bine, așa că  a păstrat-o curajos. Era biletul de intrare în conacul lui Hong Kong Shuai.

 

– Oh, Lu, iar pleci?

– Ai de gând să mergi în oraș? spuse un coleg de aceeași vârstă când era pe cale să urce în mașină. Lu Yi Peng se întoarse și-i zâmbi.

– Nu, trebuie să mă duc acasă.

– Astăzi, la Saturn vine un star celebru , nu vrei să vii?

Colegul său continuă să-l invite, dar el scutură energic din  cap.

– Am ceva urgent de făcut.

– Oh… muncești din greu tot anul…hai să găsim timp liber pentru a ne distra. Voi continua să insist, spuse colegul lui.

Lu Yi Peng dădu din cap și apoi se urcă în mașină.

Dacă ar fi fost acum patru ani, ar fi înotat în piscină și ar fi mers la un bar cu prietenii.

Dar cu marca Hong Kong Shuai pe coapsă, nu o putea face.

După ce se  marcase cu propria mână, Lu Yi Peng se temea să meargă la piscină. De asemenea, a trebuit să renunțe complet să mai facă sex… pentru că îi era teamă ca cicatricea să nu-i fie văzută. Avea doar soluția masturbării sau să o facă cu Hong Kong Shuai, genul ăsta de rahat.

Cel mai important, după ce fusese păcălit de Hong Kong Shuai să aibă relații sexuale pentru prima dată cu el, pierduse orice interes pentru femei.

La naiba! Ce droguri îi dăduse ca să se culce cu el? Lu Yi Peng lovi nervos volanul cu mâna,  înainte de a lua drumul spre casă.

Dar în timp ce conducea pe autostradă, Lu Yi  Peng simți că e urmărit de o mașină. Tânărul ofițer de poliție încetini mașina și se opri pe banda de urgență. Două mașini negre îl urmăreau cu adevărat. Una se opri în fața lui, iar cealaltă se gară în spatele lui.

Lu Yi Peng se afla încă în mașină, întrebându-se dacă cineva ar îndrăzni  să-l atace pe această autostradă cu mult trafic. Dar când îl văzu pe bărbatul ce ieșea din mașină, mintea lui se umplu de blesteme.

– Bună,  inspectore Lu, spuse un bărbat înalt cu o cicatrice care cobora până la una dintre nările nasului. Era ca și cum capul lui ar fi fost tăiat în jumătate. De îndată ce Lu Peng deschise fereastra, el știu că acesta era unul dintre servitorii lui Hong, pe nume de  Xiao Zi.

– Îmi pare rău pentru ziua de ieri, spuse Lu Yi Peng.

Xiao Zi clătină din cap și spuse :

– Domnule, permiteți-mi să vă invit la conac.

Tânărul polițist își întoarse fața cu o expresie de jenă și răspunse rapid:

– Am treburi urgente, trebuie să mă întorc acasă. Mulțumesc și spune-i șefului tău că îmi pare rău.

Xiao Zi nu spuse nimic, dar luă telefonul și sună. Repetă cuvintele lui Lu Yi Peng fără să uite nici un cuvânt. Apoi se întoarse spre tânărul polițist.

– Stăpânul a spus : ‘’Te voi aștepta acasă”

Lu Peng încercă să-și spună să rămână calm, apoi afișă  o față zâmbitoare.

  – Tocmai am primit un mesaj, nu mai e nevoie să mă grăbesc. Voi merge la el la conac.

Xiao Zi dădu din cap și  zâmbi înainte de a se întoarce în mașină. În timp ce Lu Peng scoase o înjurătură și își aminti ce se întâmplase ultima dată când îl văzuse pe Hong Kong Shuai.

…………………………………………………………………………………………………….

-Oh, Xiao Peng Peng, te așteptam.

 

Lu Yi Peng se încruntă la auzul numelui de alint care ieșea din gura bărbatului îmbrăcat  într-o cămașă albă și o robă roșie de mătase. De data aceasta, pe mâna lui Hong, nu mai era  Chik Chik, dar ținea un pahar de băutură.

– Ce vrei? întrebă Lu Yi Peng cu o voce tăioasă. Hong Kong Shuai își încruntă ușor  sprâncenele și răspunse :

 

– Nu ai luat deloc din calciul pe care ți l-am trimis zilele trecute?

 

Lu Yi  Peng se gândi la cutiile de calciu care fuseseră trimise la serviciul medico-legal. Știind că găsiseră nimic anormal în ele, le lăsase acolo. Cine ar fi recuperat așa ceva?

– N-am lipsă de calciu, răspunse tânărul polițist.

 

– Atunci fă o față un pic mai veselă sau n-ai să atingi cincizeci,  șaizeci de ani.

Hong Kong Shuai se întoarse și turnă vin într-un alt pahar, iar servitorul se grăbi să i-l dea lui Lu Yi Peng.

– Să bem un pahar împreună, spuse Hong Kong Shuai, în timp ce tânărul polițist privi cu incredulitate paharul din mâna sa.

 

– Ce ai pus în el de data asta?

 

Hong Kong Shuai clătină din cap și răspunse cu față inocentă :

-M-ai văzut punând ceva în el?

 

Lu Yi Peng dădu din cap privindu-l.

-Prefer să nu beau, vreau să fiu sobru.

 

Hong Kong Shuai se scărpină cu un deget pe cap înainte de a ofta.

– Peng Peng, ție chiar îți plac metodele dure.

 

Nu termină de vorbit și Lu Yi Peng fu flancat de doi bărbați impunători. Pe urmă, o mâna îl lovi violent  în partea din spate a capului și își pierdu cunoștința.

………………………………………………………………………………………………………………..

Sunetul sticlei  lovind paharul de cristal îl făcu pe tânărul polițist să-și revină în simțiri. Clipi din ochi pentru o vreme și simți o durere în partea din spate a capului, unde fusese lovit. Auzi pe cineva vorbind deasupra capului:

– Ești treaz?

 

Lu Yi Peng se ridică imediat și descoperi că era gol… aproape gol.

Slip de baie?

 

Tânărul polițist se uită imediat înapoi la persoana din spatele lui. Hong Kong Shuai era pe jumătate alungit într-un șezlong. În mână ținea un pahar de vin alb. Fața îi era iluminată de același zâmbet misterios ca întotdeauna.

 

— Îți place? Tocmai am schimbat apa de la piscină, așa că vreau să te văd înotând, tu porți un slip de baie și ești foarte sexy.

 

Lu Yi  Peng se uită urât la cel ce vorbise înainte de a se ridica imediat. Nu voia să-și imagineze ce făcuse cu corpul lui când era inconștient.

 

– Te doare capul?  întrebă Hong Kong Shuai când  văzu fața tânărului.

– Asta este… Dacă ai fi băut un pahar,  ai fi fost doar amețit.

– Nu te voi ucide, vreau doar să-mi ții companie. Asta-i tot.

 

– Plec, spuse Lu Peng avansându-se spre ieșire.

Hong Kong Shuai se scărpină pe cap și dădu un ordin scurt:

– Yinshen!  Qinshen!

 

Doi rotweiler negri alergară imediat după Lu Yi Peng. Acesta se opri net când cei doi câini își arătară colții. Își întoarse fața spre Hong Kong Shuai care se uita la el zâmbind.

– Ce crezi? Peng Peng  va înota bine sau se va lupta cu Yinshen și Qinshen? spuse el, sorbind o gură din paharul cu vin.

 

Lu Peng strânse din dinți , uitându-se la cei doi câini care-și arătau colții, așteptând un ordin să-l muște.

Într-un final, tânărul vorbi cu o voce suavă.

– Bine, mă duc să înot,  poți să le spui să plece de aici.

 

Hong Kong Shuai zâmbi mult înainte de a deschide din nou gura.

-Yinshen, Qinshen, la mine!!

 

Cei doi câini, îl amenințaseră de mai multe ori pe tânăr, dar când auziră  ordinul, dădură din coadă și alergară imediat la stăpân. Hong Kong Shuai luă un biscuit din farfuria de pe masă, îl rupse în două și aruncă câte o bucată la fiecare dintre ei cu o expresie fericită. Lu Yi Peng sări în piscină.

 

Hong Kong Shuai nu-l lăsa niciodată să vadă prea mult tunelurile și peisajele de la conac. De data aceasta îl adusese afară, dar fusese inconștient. Lu Yi  Peng se gândea serios să-și pregătească un antidot contra drogului. Nu-și  făcea  prea multe griji pentru drogul din vin, dar îi era teamă că acest păun roșu nebun îi putea injecta ceva în vene în timp ce era inconștient.

 

Lu Yi Peng făcu două ture de piscină. Se opri la marginea ei și se uită în sus să vadă dacă aceasta era o aripă a conacului de lux. Pentru că era lună plină în seara asta, văzuse o mare parte din împrejurimi. Dar nu se aștepta la mai mult. Lu Yi Peng privi spre lună o vreme. Apoi se întoarse și se uită la marginea piscinei. Și-l văzu pe Hong Kong Shuai în șezlong  privindu-l cu ochi strălucitori. Voia cu adevărat să-i smulgă acei ochi.

 

– E un moment minunat, de ce nu înotăm împreună? întrebă  Lu Yi  Peng, chiar dacă era sigur de un răspuns negativ. Dacă Hong Kong Shuai ar fi coborât în piscină, era sigur că masculinitatea sa ar fi fost încă o dată folosită.

 

– Peng Peng, vrei ca Hong Kong Shuai să vină să se joace și el în apă? întrebă persoana zâmbind, iar Lu Peng dădu din cap rapid, chiar dacă i se făcu pielea de găină la auzul numelui de alint.

– Vreau să înotăm împreună, nu te-am văzut niciodată fără cămașă.

 

Hong Kong Shuai scoase un râset puternic.

– Vrei să mă vezi dezbrăcat sau…visezi Xiao Peng.

Lu Yi Peng se gândi imediat că poate acest om  nu știe să înoate. Dacă ar putea să-l facă să intre în apă, ar putea avea șansa să-l prindă pe acest tip și apoi să-l ducă la secția de poliție și să ceară interogarea lui. Servitorii lui  nu ar avea curajul să facă nimic.

Lu Yi Peng surâse ușor și continuă :

– Kong Shuai, nu ar fi frumos să fim împreună?

– Dacă te văd dezbrăcat o dată, s-ar putea să fiu atras de tine.

Hong Kong Shuai aproape că se înecă cu băutura din gură. O înghiți și   spuse râzând.

– Peng Peng, nu te forța să vorbești prea mult, s-ar putea să-ți muști limba.

Lu Yi Peng își strânse buzele și închise ochii. Obrajii i se înroșiră puțin înainte de a sări în apă pentru a înota în partea opusă. Hong Kong Shuai suspină, apoi luă paharul și bău.

Lu Yi Peng reveni înotând și îl strigă din nou.

– Kong Shuai! Vino, vreau să te strâng în brațe.

 

Hong Kong Shuai ridică mâna să-și acopere gura. Alcoolul aproape că-i  ieșise pe nas.

-Peng Peng, te rog, nu vreau să mor înecat în băutură.

 

Lu Yi Peng îi aruncă o privire întunecată. De această dată, obrajii tânărului se înroșiră puternic și nu doar din cauza efortului. Hong Kong Shuai putea auzi cum îi bate inima.

Nu era de bine…

……………………………………………………………………………………………………

Lu Yi Peng se simțea atât de incomod și de stânjenit, dar nu putea să spună cauza. Încercă să-și amintească cuvinte dulci, care ar fi putut să-l facă pe un  om ca Hong Kong Shuai să coboare în piscină. Dar uitase desigur că era vorba de Hong Kong Shuai. Mai bine ar fi spus-o la alte zece persoane.

Gândindu-se astfel, Lu Yi Peng se simți dezgustat, așa că se concentră asupra  înotului. Se gândi că va trece o vreme până va fi rechemat de Kong Shuai. Dar ce fusese în capul lui să facă așa ceva?

 

Lu Yi Peng ieși din apă frustrat, dar când ridică privirea, se opri dintr-o dată. Hong Kong Shuai stătea în picioare lângă marginea piscinei. Pe fața lui  apăru un zâmbet bizar, misterios.

 

– De obicei nu-mi scot hainele în fața nimănui, spuse Hong Kong Shuai scoțându-și roba.  Cămașa albă căzu la rândul ei pe podea, dezvăluind o piele extraordinar de albă, care expusă în lumina lunii, părea să strălucească.

 

Lu Yi Peng se ridică și-l privi șocat. Picioarele erau subțiri, fine și albe. Purta un slip de baie, iar pe talia puternică avea o dungă roșie ce se întindea spre spate.

Hong Kong ridică ușor tonul vocii joase înainte de a se ghemui. Apoi se așeză la marginea  piscinei și își întinse picioarele.

– Chiar vrei să mă îmbrățișezi?

 

Trebuie să fiu rapid… gândi Lu Yi Peng. Îi strigă numele cu voce joasă.

– Kong Shuai…

 

Își întinse mâinile și le depuse pe degetele de la picioarele lui Hong Kong Shuai. Cu buzele închise le sărută. Hong Kong Shuai scoase un oftat de satisfacție, în timp ce celălalt desfășură un covor de sărutări peste tot, ca o vrajă. Apoi își întinse ușor vârful limbii de-a lungul pielii moi dintre degetele de la picioare, creând o senzație plăcută de furnicături de satisfacție.

 

Hong Kong Shuai închise ochii de plăcere și-l lăsă pe Lu Yi  Peng să se ocupe de degetele de la picioare cu gura. Dintr-o dată corpul său fu tras în piscină.

Zgomotul pe care îl făcu trupul căzut în apă se auzi în toată zona. Lu Yi Peng era sigur că de data aceasta va fi mult mai rapid. Cel puțin după ce Kong Shuai va înghiți multă apă. Tras pe neașteptate în apă, chiar dacă înotătorul e expert, s-ar îneca. Se luptară în apă o vreme, dar el însuși fu cel ce bău o mulțime de înghițituri de apă. Când apăru la suprafață, era aproape mort de asfixie.

Tânărul polițist gâfâi  în momentul în care ieși la suprafața apei. Tuși atât de mult încât fața i se înroși. Când își întoarse fața din nou, îl văzu pe Hong Kong Shuai zâmbind în piscină.

 

– Ai vrut să mă îneci? întrebă omul. Lu Yi Peng îl privi cu ochi întunecați tușind încă de câteva ori. Apoi țipă la el încruntându-și sprâncenele.

 

– Știi să înoți!

 

Da, da, dar când ți-am spus că nu știu să înot?

Lu Yi Peng își simțea propria gură ca și cum ar fi fost blestemat, se uită la el, strănută și tuși din nou. Auzind acest lucru râse zgomotos.

 

– Nu-mi spune că te gândeai că nu știu să înot și de aia m-ai tras în apă.

Persoana întrebată nu răspunse, dar se întoarse spre partea cealaltă.

 

Mă duc acasă, spuse înotând și apucând cu mâna balustrada scării piscinei, pentru a ieși. Hong Kong Shuai înotă repede în direcția lui.

 

– De ce ai spus că vrei să mă îmbrățișezi?

 

– M-ai adus la piscină, eram epuizat și mi-am pierdut sângele rece, spuse Lu Yi Peng cu rapiditate. Îl auzi pe Hong Kong Shuai oftând.

 

– Ofițerul medaliat al poliției din Hong Kong e atât de ușor de speriat, doar înghițind puțină apă din piscină.

 

Lu Yi Peng își întoarse fața încet înainte de a răspunde.

-Nu sunt speriat.

 

– Atunci, întoarce-te în piscină.

 

Tânărul polițist ezită și se întoarse în piscină, apoi înotă spre el și-l  împinse până la marginea ei. Ochii lui Hong Kong Shuai străluciră.

– Mă exciți.

Lu Yi Peng fu incapabil să vorbească. Din  gât îi ieși doar un sunet răgușit.

 

– Ăăă…apoi spuse fără să se gândească :

– Dacă știi să înoți, de ce n-ai venit de la început să înoți cu mine?

 

– Chiar ai fi vrut să înot cu tine?

 

Lu Yi Peng încercă să-și ascundă emoțiile. Pe urmă explică încet.

– Că o vreau sau nu, contează? Din moment ce ai dori să faci asta cu mine, de ce aștepți să te rog? Vrei să mă necăjești?

 

Acum că o menționă, Lu Yi Peng simți că fața îi ardea atât de tare încât  trebui să se întoarcă în partea cealaltă.

Hong Kong Shuai râse încet.

– Ei bine, de fapt, nu m-am gândit atât de mult. Pur și simplu nu am vrut să fiu văzut. Nu vreau ca oricine să-mi vadă păunul roșu de pe spate.

 

– Când ești atât de timid, arăți atât de drăgălaș, spuse Hong Kong Shuai lipindu-și buzele de cele ale lui Lu Yi Peng.

 

– Așteaptă, ai spus că ai un păun roșu pe spate? Chiar ai un păun roșu tatuat pe spatele tău??

Hong Kong Shuai își drese vocea și continuă.

– Dacă mă săruți până când sunt satisfăcut, te voi lăsa să-l vezi o singură dată.

Ochii negri se priviră o vreme, înainte ca Hong Kong Shuai să ofteze brusc.

– Haide, nu mai  pot rezista, spuse el aplecându-se și mușcând gâtul celuilalt. Lu Yi Peng fu surprins, înainte de a-i lua fața între mâini și a-l săruta.

Vârful limbii sale intră așa de violent încât îl făcu pe Hong Kong Shuai  să tresară și să-și înfășoare mâinile în jurul gâtului celeilalte părți. Corpurile lor se  apropiară unul de celălalt. Buzele lor se lipiră violent și se putea auzi o respirație grea.

Lu Yi Peng  împinse celălalt corp până la marginea piscinei și cu un sărut fierbinte și pasionat se aplecă spre el. Respirația sa răsuna în toată piscina. După fiecare sărutare îi lăsa câteva secunde să respire și o lua de la capăt  fără să-i lase un răgaz pentru a spune ceva. Într-un final buzele lor se separară.

Lasă-mă să mă uit la păunul tău, spuse Lu Yi Peng cu fața și buzele înroșite. Hong Kong Shuai zâmbi și se întoarse.

Un păun mare roșu, superb, care își aranja propriile pene, apărea pe un spate alb curat, iar coada până la talie avea o pană  lungă până la partea din față.

– Hong Kong Shuai… spuse Lu Yi Peng înainte de a se apropia de corp.

– Hong Kong Shuai, păunul tău roșu e superb. De ce nu vrei să fie văzut?

 

– Mi-e teamă că oamenii se vor îndrăgosti de el în loc de mine, răspunse Hong Kong Shuai zâmbind. Lu Yi Peng doar mormăi :

 

– Ei bine, cu sau fără tatuaj, eu nu mă voi îndrăgosti de tine.

 

Auzi cum cealaltă parte râdea, iar Lu Yi  Peng se agăță din nou de el. Buzele celor doi se lipiră din nou. Lu Peng apăsă brațele lui Hong Kong Shuai de marginea piscinei. Îl sărută fără întrerupere pe tot spatele în jurul păunului roșu.

Făcură dragoste unul cu celălalt în piscină până când auziră valuri zgomotoase ce alternau cu gemetele și respirația sacadată ale lui Hong Kong Shuai. Păunul roșu tremura în ritmului iubirii fierbinți încât părea să se pregătească de zbor.

Lu Yi Peng îl sărută din nou pe spate înainte de a-i lua fața între mâini. Un geamăt slab ieși din gura lui Hong Kong Shuai înainte de a fi sărutat încă o dată cu pasiune.

Hong Kong Shuai…

…………………………………………………………………………………………………….

Hong Kong Shuai era satisfăcut, dar Lu Yi Peng aproape leșinase ca și cum ar fi fost pe cale să moară. Era epuizat. Se aplecă spre marginea piscinei și îl lasă pe celălalt să-i mângâie corpul fără să opună rezistență.

 

– Peng Peng, rămâi cu mine în noaptea asta, până se face ziuă, nu-mi plac nopțile cu lună plină.

 

Lui Lu Yi Peng îi fu greu să dea din cap  și se gândi că ar trebui să plece. Dar văzu o lună argintie care strălucea pe cer și simți o piele delicată a corpului care se apropie de el, înainte ca întreaga imagine să se estompeze.

………………………………………………………………………………………………..

– Inspectore, când ați revenit de pe insula pustie? întrebă unul dintre subordonații  săi pe Lu Yi Peng când  acesta intră în secție. Tânărul își mușcă buza inferioară înainte de a răspunde:

– În dimineața aceasta.

Apoi se duse imediat la birou și  găsi o mulțime de dosare pe el.

– Inspectore, ce ați descoperit cu privire la investigație?

Un alt subordonat intrase și pusese întrebarea când Lu Yi  Peng nu se așezase încă. Tânărul inspector ridică mâna și-l opri :

– Așteaptă o clipă.

Subordonatul dădu din cap. Și mai puse două dosare groase pe biroul lui. Cazul Dou Hu.

– Ei bine, pune-l acolo, spuse Luigi Peng, și ridică mâna să-și țină capul de îndată ce oamenii lui plecară.

Acest păun rău!

Lu Yi Peng se trezise a doua zi și descoperise că era întins pe un pat necunoscut. Când se dezmetici văzu alături de el o colivie mare și un video de 10 min cu Hong Kong Shuai, despre cum trebuie hrănit un  cacatoes. Abia apoi se întrebă unde ar putea fi. Când deschise ușa exterioară, putu vedea largul mării în toată splendoarea sa.

Ce fel de insulă pustie mai era și asta? Era aceasta insula pe care nebunul ăla de Hong Kong Shuai creștea și hrănea păsări?

Ticălosul naibii!!

Lu Yi Peng  își jură că nu va mai rămâne să doarmă  niciodată la conacul lui  Hong Kong Shuai. Nebunul îl forțase să hrănească păsări timp de trei zile, în schimbul unei explicații detaliate a cazului pe care îl investiga. Se întrebă dacă acesta nu era implicat și în acest caz. Dar nu găsise nici o dovadă împotriva lui.

În plus Hong Kong Shuai îl învinsese și de data aceasta. Dar într-o zi…într-o zi îl va târî în spatele gratiilor.

Într-o zi…într-o zi…

 

 

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
1
+1
6
+1
4
+1
9
+1
1
+1
0
+1
0

4 Comments

  1. Elena

    Tare de tot acest Păun Roșu, însă nu am înțeles încă care este top și care botom.
    Mulțumesc pentru traducere.????

    • Deci, nu sunt singura care încă nu și-a dat seama????. Ana știe, dar ne ține în priză ????

    • AnaLuBlou

      Da, eu stiu, dar va las sa descoperiti dingure. Ce pot spune este ca sunt indragostita de Hong Kong Chuai. Am terminat cartea si e extraordinar de frumoasa. Multumesc ca o cititi ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *