Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Păunul Roșu – Capitolul 24

Secrete

Ceea ce simți Lu Yi Peng în acel moment fu un fulger de foc si o forță de compresie enormă. Tânărul polițist se lansă în grabă și se rostogoli pe pământ cât de repede putu reacționa corpul lui în acel moment. Apoi totul fu întuneric…

………………………………………………………………………………………………..

Bip…bip…bip…

………………………………………………………………………………………………..

Bip…bip…

Ochii lui Lu Yi Peng se deschiseră încet…

Lumina din tuburile de neon… sus…pe tavan, deasupra capului era prea orbitoare. Lu Yi Peng închise ochii. O durere ascuțită îl străfulgeră în brațul stâng și pe corp pe acea parte. Tânărul polițist deschise din nou ochii. Și dură ceva timp să-și amintească exact ce i se întâmplase.

Mergea la mașină cu To Pheng… avusese loc o explozie…

!!!

Lu Yi Peng își amintise… Trebuia să se ridice. O asistentă care stătea în apropiere, strigă în direcția lui.

– Nu te poți ridica așa!!

Înainte ca asistenta să se repeadă și să-l apese pe pat, un fulger de durere îl făcu pe tânărul polițist să se prăbușească automat. În acel moment își dădu seama că purta o mască de oxigen.. În plus, avea o perfuzie care atârna pe brațul lui.

Asistenta apăsă rapid butonul de urgență de la capul patului. Tânărul ofițer de poliție deschise gura și strigă:

– To Pheng! To Pheng !

Apelul lui Lu Yi Peng rămase fără răspuns. Tânăra asistentă era ocupată cu verificarea tubului de respirație și a diferitelor conexiuni. După o vreme doctorul intră pentru a verifica starea lui și concluzionă că rana trebuia cusută  din nou. Din cauza ridicării lui bruște chiar acum, rana se deschisese. Lu Yi Peng se uită la fața medicului care îi examina rana, apoi întrebă :

– To Pheng….. Prietenul meu?

– Este în cealaltă cameră,  răspunse doctorul în timp ce îi deschidea cămașa. Apoi luă acul pentru anestezie din tava care era pusă lângă el.

   – Cum e?  întrebă Lu Yi Peng cu o voce înăbușită pentru că încă purta masca de oxigen. Doctorul îi injectă anestezicul. Apoi  luă un ac și cusu rana deschisă.

– Tu, odihnește-te. Prietenul tău este bine, spuse medicul care se ocupă de rană. Luă o seringă și injectă un medicament în perfuzia de la mână. Apoi tânărul polițist adormi din nou.

……………………………………………………..

 

–  Yi Peng, ce ți-am cumpărat?

Lu Yi Peng ridică privirea la tatăl său și zâmbi când  văzu în mână un model de cască de poliție pentru copii. Tatăl zâmbi și el și i-o puse pe cap.

– Fiule, arăți mult mai frumos când porți asta.

Lu Yi Peng ridică mâna și își aranjă casca pe cap apoi ridică mâna  să salute.

– Ești gata să pleci la muncă, râse fericit tatăl.

– Unde ar trebui să mergem să-l prindem pe vinovat astăzi, ofițer de poliție?

 

A fi ofițer de poliție a fost jobul de vis al lui Lu Yi Peng încă de când era copil. Nu-și putea aminti de ce își dorea atât de mult să fie polițist. Când și-a venit în fire, era atât de concentrat să devină polițist încât nu-i păsa de nimic altceva. Voia ca tatăl său să-l vadă în uniforma lui neagră, cu curea pe umăr și insigne. Dar  tatăl său murise la mai puțin de o lună după ce susținuse examenul de admitere la Academia Regală de Cadeți ai Poliției.

Totuși, hotărârea lui Lu Yi Peng de a deveni un ofițer de poliție profesionist nu se schimbase niciodată. Nu ezitase niciodată, nici măcar o clipă.

Absolvent cu distincție de primă clasă. Primise laude pentru fiecare materie studiată. Lu Yi Peng purtase cu mândrie uniforma sa de poliție și  îndeplinise sarcinile cu cea mai mare capacitate. Fie că era o misiune periculoasă sau oricât de grea, tânărul ofițer de poliție se oferea aproape întotdeauna voluntar.

Chiar investigând afacerea Hong Kong Shuai, omul ale cărui  identități sunt asemănătoare cu legendele, nu ezitase…

–––––––––––––

– Inspectorul Lu,

Lu Yi Peng clipi de câteva ori pentru a vedea clar persoana din fața lui. Tânărul polițist se pregăti să se ridice din nou. Așa că se redresă sprijinindu-se în cot.

– Rana se va deschide din nou, inspectore, spuse Chen Qin, privind fața subalternului său care stătea întins.

– Nu mai porți nici mască de oxigen. Dar starea ta actuală e cu adevărat înspăimântătoare.

– Am fost șocat când am aflat că a avut loc o explozie, continuă Chen Qin.

Lu Yi Peng se uită la fața lui.

– Căpitanul To Pheng?

  – Doctorul a spus că este în afara oricărui pericol. Dar era pe partea șoferului. Deci rănile lui au fost mai grave decât ale tale.

!!

– Divizia de criminalistică mi-a raportat următoarele. Era un dispozitiv exploziv improvizat cu un fir de siguranță conectat la un sistem electric folosit pentru a porni și opri mașina de la distanță. Ceea ce mă face să cred că a fost montat, probabil, când ați ieșit mașina.  Unde ai parcat mașina? Ai văzut ceva neobișnuit?

Lu Yi Peng  înghiți în sec înainte de a se gândi la ce se întâmplase înainte. El și To Pheng au parcat mașina în fața unei ceainării. Au intrat și au cumpărat niște ceai fierbinte, apoi au vorbit puțin. În acel moment, nu văzuse nimic neobișnuit… Dar…..

   – Îmi aduc aminte că atunci când am părăsit secția era o mașină care mă urmărea, spuse Lu Yi Peng. Se gândi încet la asta .

– Era o mașină Nissan veche, culoarea argintie. La început m-am gândit că ar putea fi un grup de fani care mă urmăresc. Dar am condus mașina pentru a prinde un criminal. Și am uitat de mașina aia.

– Îți amintești plăcuța de înmatriculare?

Lu Yi Peng se gândi o clipă și îi dădu numărul de înregistrare. Chen Qin îl notă în carnețelul său și continuă:

– Inspector Lu, de obicei  tu ești cel care conduce mașina de patrulare?   

– Da.

– Știa?

– Hm…

  – Inspectore… bomba a fost plasată lângă ușă, sub scaunul șoferului. Chiar dacă explozia în sine nu ar fi fost suficient de gravă pentru a-ți provoca moartea,  cel puțin spera că vei fi grav rănit. Inspector Lu… Cred că de data aceasta ținta ești tu.

?!!

Lu Yi Peng Lu Yi Peng rămase fără cuvinte câteva momente.

Se întoarse apoi să se uite la chipul comandantului.

– Cine a făcut asta?

– Investigăm, răspunse Chen Qin.

– Inspector, liniștește-te, am pus oameni să-ți supravegheze camera.

Lu Yi Peng clipi.

– Cât timp am fost inconștient?

   – Mai exact, 24 de ore.

Lu Yi Peng dădu să se ridice din nou. Chen Qin a trebuit să-l împiedice. Chiar atunci intră și doctorul de gardă.

— Voi pleca, inspectore. Odihnește-te din plin și nu te ridica brusc. Rana se va deschide iar, spuse Chen Qin înainte de a pleca înapoi.

Lu Yi Peng își salută comandantul înainte de a ridica privirea spre doctor:

– Domnule doctor, ce e cu mine?

  – Ai câteva arsuri. Câteva cioburi de sticlă intraseră în corp. Dar au fost scoase toate,  răspunse doctorul.

Lu Yi Peng încercă să-și miște mâna stângă. Și constată că durerea era cu adevărat arzătoare. Își ridică din nou privirea spre doctor:

 Domnule doctor… cum e  prietenul meu? Ce se întâmplă cu el?

Doctorul luă o seringă. Injectă un medicament în perfuzia de la mână, înainte de a vorbi cu o voce calmă

– Odihnește-te puțin.

……………………………………………………………………………………………………….

   – Inspector Lu.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      

Lu Yi Peng deschise din nou ochii.

– Cum ai intrat?

Un bărbat înalt cu o cicatrice pe obraz îi zâmbi.

– Șef Chen Qin mi-a dat permisiunea. Obișnuiam să lucrez cu el,  spuse Luo Songzi.

Lu Yi Peng se uită la acea față pentru o vreme, apoi întrebă:

– Probabil că ți-a cerut să vii.

– Da.

– El… nu este disponibil?  continuă grăbit Luo Songzi.

– Nok Yung[1] vrea să te vadă. Dar să vină nu ar fi bine pentru imaginea ta și     s-ar putea să nu  fie lăsat să intre. Nok Yung vrea să te muți cu el după ce starea ta se îmbunătățește.

?!!

Lu Yi Peng încercă să se ridice din nou.

– El știe ceva. Ce știe?

Luo Songzi trebui să-l împingă pe Lu Yi Peng ca să se întindă.

– Nu pot să-ți răspund.

Expresia lui Lu Yi Peng era clar inconfortabilă.

– Te rog sună-l. Vreau să vorbesc cu el.

Luo Songzi  avu o expresie de ezitare pentru o clipă. Dar până la urmă sună și dădu telefonul lui Lu Yi Peng:

   – Kong Shuai!

– Peng Peng! strigă cealaltă parte.

Tonul vocii era clar ușurat.

– E atât de plăcut să-ți aud vocea.

Inima lui Lu Yi Peng  se agită în piept.

– Kong Shuai…

  – Dacă te simți mai bine, te rog să te muți cu mine. Nu am încredere în poliție, spuse vocea de la telefon.

Tânărul polițist replică imediat.

– Eu însumi sunt ofițer de poliție.

La celălalt capăt al firului se auzi o voce râzând.

Lu Yi Peng își amintit brusc, așa că întrebă repede ce voia să întrebe mai înainte.  – Kong Shuai, știi ceva despre această explozie?

Hong Kong Shuai tăcut o vreme.

 – Da.

– Ce știi?

– Peng Peng, vino să vorbim la conac.

   – Nu poți să-mi spui acum?

   – Nu, trebuie să vii mai întâi la conacul meu.

  – De ce?

– …Trebuie să vii…

Lu Yi Peng tăcut o vreme apoi răspunse:

– Kong Shuai, chestia asta are ceva de-a face cu tine?

Fu o liniște completă la celălalt capăt al firului. Tânărul polițist a vorbit din nou.

– Vrei să-mi întinzi o capcană ca să mă poți omorî?

– Peng Peng!

Vocea de la celălalt capăt al firului răsună brusc.

– Nu fi atât de prost. Dacă voiam să te omor, procedam altfel, mult mai simplu.

Lu Yi Peng dădu din cap:

– Știu, așa că spune-mi, ce știi cu adevărat?

………..

– Kong Shuai, explozia…e… pentru că am o legătură cu tine, nu?

   – Peng Peng…

– Spune-mi, nu mă lăsa ca pe un prost. Dacă nu-mi spui, va trebui să anchetez.

După o pauză, tânărul polițist continuă să vorbească.

– Nu voi veni la conacul tău.

– Peng Peng!

…….

– Dă-i telefonul lui Xiao Zi.

Lu Yi Peng  înmână telefonul înapoi lui Luo Songzi. Îl luă și vorbi o vreme. După ce termină, Luo Songzi se întoarse să-i vorbească.

– Acum voi pleca, inspectore. Te rog, ai grijă tine.

Lu Yi Peng doar pufni privind cum Luo Songzi pleca.

––––––––––––––––– ––

 

Atunci când se eschivase, Lu Yi Peng își ridicase instinctiv mâna pentru a-și proteja capul. Prin urmare, fața și capul lui nu fuseseră rănite grav. Avea doar câteva cicatrici de la sticla spartă, Dar de la stomac în jos până în vârful picioarelor pe lângă arsuri  avea răni grave din sticlă spartă și cioburi de metal din caroseria mașinii care fuseseră proiectate de forța exploziei. Deci și rănile sale erau destul de grave.

Așa că Lu Yi Peng fu obligat să rămână în pat și să se odihnească pentru a recupera. Stătu în pat încă trei zile, până fu capabil să se ridice singur. În acest timp, un ofițer de poliție venise periodic să-l informeze despre evoluția cazului. Când se ridică din pat a cerut vești despre starea rănilor lui To Pheng.

Lu Yi Peng nu avea răni grave la picioare. Însă doctorul concluzionă că nu ar trebui să se miște prea mult. Pentru că rana care fusese cusută se putea deschide din nou. Prin urmare, Lu Yi Peng a trebuit să folosească un fotoliu rulant pentru a-l vizita pe To Pheng într-o altă cameră.

Imediat ce tânărul polițist a fost dus în cameră, fu șocat să constate că prietenul și colegul său depindea de un tub de respirație. Și ce fel de prelungitoare erau peste tot? Întoarse capul și întrebă asistenta care îl ajuta să împingă scaunul cu rotile.

– Nu și-a revenit încă?

   – Nu încă.

Lu Yi Peng își mișcă mâna în jos și  întoarse roata fotoliului pentru a se apropia de patul lui To Pheng. Colegul lui era acoperit de bandaje. Inclusiv câteva părți ale feței. Tânărul polițist se întoarse să vorbească cu asistenta.

   – Te rog, lasă-mă să fiu singur un moment.

Asistenta se uită la el, apoi încuviință din cap:

– Doar zece minute. Revin după aceea.

După ce spuse asta,  ieși. Lu Yi Peng  ridică privirea și se uită din nou la silueta inconștientă întinsă pe pat.

… La naiba… Dacă nu i-ar fi dat lui To Pheng cheile mașinii atunci, ar fi murit. Tipul ăsta nu fusese obligat să…

Tânărul polițist își lipi fața de marginea patului. Persoana care ar fi trebuit să fie rănită atât de grav… era el.

Lu Yi Peng era ofițer de poliție de cinci ani. To Pheng era asistentul lui doar de doi ani. Anterior, în timp ce studia la Academia Regală de Cadeți de Poliție, Lu Yi Peng mai văzuse fața lui To Pheng. Era dintr-o generație mai tânără, dar deveniseră cu adevărat apropiați. Apoi lucraseră mereu împreună.

Lu Yi Peng oftă din greu. Își ridică din nou privirea spre colegul său. Nu-i venea să creadă că aceasta era starea celui pe care îl tachinase în urmă cu doar câteva zile. Înainte, cei doi erau încă…..

– Căpitane…

Lu Yi Peng își lipi din nou fața de marginea patului și tresări când  simți că cineva deschise ușa. Dar nu trecuseră încă zece minute.

Tânărul polițist se întoarse. Apoi clipi nervos.

– Peng Peng!

Hong Kong Shuai intrase flancat de trei sau patru ofițeri de poliție care păzeau partea din față a camerei. Purta o haină neagră. Se uită cu ochi îngrijorați  la tânărul polițist.

– Starea ta este mai bună?

Lu Yi Peng se uită la Hong Kong Shuai apoi se uită la poliția din spatele lui.

– Cum… ai… intrat?

– Am spus că sunt ruda ta mai în vârstă …

Lu Yi Peng se uită la el din nou,

– Hei… ei știu…că nu am rude mai în vârstă care să arate atât de tinere.

– Dar asta sunt.

?!!

– Vino cu mine, Peng Peng.

   !!!

Lu Yi Peng se uită la Hong Kong Shuai neîncrezător, apoi se întoarse să se uite la cei trei sau patru poliţişti din spatele lui

– Băieți, puteți să ne lăsați un moment singuri?

Cei patru ofițeri de poliție se uitară la Lu Yi Peng înainte de a da din cap în semn de ‘’Nu’’

Nu putem. Trebuie să avem grijă de siguranța ta conform ordinelor șefului adjunct. În plus, el este și…

– Vă rog, dați-mi puțin timp să fiu singur cu el, interveni Hong Kong Shuai.

Apoi înaintă și întinse brațele.

– Sunt aici, în calitate oficială de martor pentru cazul actual. Vreau să mă întrețin cu ofițerul de poliție, inspector Lu Yi Peng. Dacă vă e teamă că-l voi răni… puteți să-mi puneți cătușele.

Cei patru polițiști se priviră ezitant. Hong Kong Shuai continuă apoi să vorbească.

– Vreau să fac declarația direct în fața inspectorului Lu. Dacă nu plecați, mă voi întoarce acasă.

Cei patru se uitară din nou unul la altul. În cele din urmă, unul dintre ei a vorbi.

– Atunci lăsați-mă să vă înregistrez că sunteți de acord să vă pun cătușele.

Apoi îi întinse telefonul persoanei care stătea lângă el. Hong Kong Shuai îl privi o clipă și apoi acceptă să vorbească cu voce joasă. Un polițist îi spuse apoi să-și pună mâinile la spate. Lu Yi Peng auzi zgomotul cătușelor. Apoi cei patru polițiști ieșiră din cameră.

 

Lu Yi Peng își ridică privirea și se uită din nou la persoana din fața lui. Hong Kong Shuai stătea acolo cu mâinile la spate și un zâmbet ușor îi flutura pe buze.

Se uitară unul la altul o vreme. Hong Kong Shuai se întoarse și-și folosi picioarele pentru a târâ un scaun și a se așeza în fața lui. Ca un prizonier ce se pregătea să-și mărturisească vinovăția.

Lu Yi Peng înghițit sec. Era impresionat …patru ani… patru ani sperase să-l încătușeze pe acest om. Lu Yi Peng știa… chiar dacă ar fi adus încă jumătate din ofițerii de poliție de la secție, tot n-ar fi reușit să-l pună pe tipul ăsta în cătușe. Dar acum… Hong Kong Shuai fusese de acord să fie încătușat…în schimbul unor  câteva minute petrecute cu el.

– Kong Shuai,  spus tânărul ofițer de poliție privind din nou acea frumusețe de vis.

 – Sunt martori care au confirmat că cineva a garat o mașină în apropierea mașinii de patrulare pe care o conduceam. El susținea că avea bateria descărcată. și voia să o încarce la bateria de la mașina mea. A spus că solicitase această permisiune și îi fusese acordată. Apoi a deschis capota mașinii. Acea persoană era un bărbat de cincizeci și cinci sau șaizeci de ani. Purta o haină lungă, arăta ca un bărbat normal.

Se opri să se uite la persoana care stătea în fața lui.

– Dar capota se deschide doar din interiorul mașinii… Și-a folosit mâinile goale pentru a deschide capota ca și cum ar fi fost normal… Hong Kong Shuai, tu și acest bărbat sunteți rude?

Hong Kong Shuai tăcu o vreme apoi izbucni în râs.

– Nu pot deschide capota unei mașini cu mâinile goale.

Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui încă o vreme.

Hong Kong Shuai începu să pună câteva întrebări.

– La ce oră a fost văzut?

– Pe la unsprezece. M-am oprit la o ceainărie chiar atunci, răspunse Lu Yi Peng.

Kong Shuai avut imediat o privire gânditoare pe chipul lui.

– Ora unsprezece… Mașina inspectorului era parcată lângă districtul C… spuse Hong Kong Shuai cu un aer meditativ.

Lu Yi Peng se uită din nou la el. Apoi  întrebă:

– Kong Shuai, ce știi tu cu adevărat?

Hong Kong Shuai nu răspunse la întrebare. Își folosi picioarele pentru a muta scaunul mai aproape de tânărul polițist. Apoi spus cu o expresie serioasă:

– Peng Peng, dacă nu vrei să stai în conacul meu, ți-aș sugera să zbori în străinătate pentru o perioadă. Poți să iei o vacanță.

?!

Ochii lui Lu Yi Peng se măriră. Apoi izbucni brusc:

– Kong Shuai, spune-mi, despre ce este vorba mai exact? Bătrânul, tu și eu… Acea bombă a fost plasată intenționat sub scaunul șoferului. De obicei eu conduc mașina aia. Dar căpitanul To Pheng e cel ce a fost rănit în locul meu. Tânărul ofițer de poliție strânse gura cu furie. Mută mai aproape fotoliul rulant: – Spune-mi despre ce este vorba mai exact!

 

Hong Kong Shuai își strânse buzele. Se vedea clar pe fața lui că suferea mult.

 – Mă pot descurca eu însumi. Tu doar… mergi în altă parte pentru o vreme în timp ce termin cu asta, e suficient.

   – Nu plec nicăieri!!! strigă tânărul polițist.

– Kong Shuai, dacă nu-mi spui, întoarce-te la conac. Să nu mă mai suni niciodată !

– Peng Peng !….

Hong Kong Shuai îi strigase numele cu o expresie de angoasă pe care nu o mai văzuse vreodată.

– Nu poți să-ți lași încăpățânarea deoparte măcar o dată?

Lu Yi Peng  mută fotoliul și mai aproape:

– Kong Shuai, nu pot să fug și să las lucrurile așa. Prietenul meu a fost rănit. Eu însumi am fost rănit fără motiv. Știi, nu? Chiar dacă nu-mi vei spune acum, indiferent cum mă forțezi și mă ameninți voi găsi o modalitate de a afla.

Hong Kong Shuai  tăcu o vreme, apoi scoase un oftat.

 – De fapt, aceasta este o chestiune personală.

  – Hm… știu, iar eu am  o problemă personală cu tine.

  ………

– Kong Shuai, continuă  Lu Yi Peng.

– Spune-mi, nu ai venit aici ca să-mi povestești asta? Dacă acea persoană este inamicul tău, acum încalcă serios legea, a pus o bombă, a încercat să omoare un funcționar, a provocat haos. Te rog să cooperezi cu mine. Îl putem trimite la închisoare.

Hong Kong Shuai se uită la fața lui pentru o vreme, apoi zâmbi.

–  De la o vreme, Peng Peng a devenit bun vorbitor. Xiao Chik te-a învățat asta?

Lu Yi Peng se uită  la persoana din fața lui încercând să se calmeze.

– Poţi să-mi spui… care este exact problema…

Hong Kong Shuai tăcu frământându-și buzele. Într-un târziu vorbi:

–  Încearcă să afli detalii despre cazul genocidului familiei Rong de acum treizeci și șase de ani. Cred că departamentul de poliție a păstrat dosarul cazului.

   – ?!

– De fapt, știam, de asemenea, că inspectorul nu ar fi venit de bună voie să mă vadă,  continuă Hong Kong Shuai.

Apoi oftă, cu un zâmbet ușor pe față:

– Dar credeam că  inspectorul va accepta dacă eram de acord să vin eu la el. Se pare că sper prea multe.

– Kong Shuai…

Hong Kong Shuai îl întrerupse.

– Întreabă-l pe adjunctul tău despre acest caz. Spune-i că Hei Ying s-a întors. El știe despre cine este vorba? Îți dau doar un indiciu.

Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui.

– De ce nu-i spui tu însuți?…

– Nu ai vrut tu mereu să-mi cunoști istoria? spuse Hong Kong Shuai zâmbind. – Investighează singur, inspectore. După care, dacă mai vrei ajutor de la mine…Ne vom revedea curând.. Ai grijă de tine, sunt îngrijorat.

După ce spuse toate acestea, se ridică să plece. Lu Yi Peng întinse mâna dreaptă, nevătămată și apucă tivul cămășii celeilalte persoane.

– Kong Shuai…

Persoana care fusese chemată, se întoarse.

– Mai vrei să știi ceva?

Lu Yi Peng se uită intens la persoana din fața lui și se ridică încet până când ajunse la nivelul lui.

– Tu…te rog…te rog mult… ai grijă de tine. Nu face nimic nebunesc.

Hong Kong Shuai își întoarse ochii spre el mirat.

– Ce- ți pasă de mine? Mai bine fă-ți griji pentru tine. Nu te mai ridica așa, altfel rana se va deschide din nou.

Lu Yi Peng nu răspunse. Mâna sa dreaptă se deplasă în sus, îi înlănțui gâtul,  iar palma deschisă o odihni pe obrazul frumos al lui Kong Shuai. Cu delicatețe își depuse buzele pe buzele celuilalt.

Buze calde și un vârf de limbă care le mângâia ușor, umezindu-le. Hong Kong Shuai începu să  tremure și se lăsă dus de val. Lu Yi Peng îl săruta blând, dar apăsat. Cele două limbi se împletiseră ca doi îndrăgostiți ce nu vor să se separe.

După ce rămaseră așa o vreme, savurând momentul într-o tăcere totală, Lu Yi Peng își retrase buzele și îi șopti la ureche:

– Kong Shuai, vreau să mai mănânc pește-zăpadă la tine acasă.

Hong Kong Shuai își frecă obrazul de obrazul lui Lu Yi Peng  apoi zâmbi:

 – Peng Peng, te porți din ce în ce mai prostește. Dar dacă vrei să vii doar pentru a mânca  gratuit,  refuz să te primesc. Nu e nevoie să treci să mă vezi.

– Kong Shuai….

– Puteți reveni, spuse Hong Kong Shuai puțin mai tare.

Polițistul de afară deschise ușa și-i scoase cătușele. Lu Yi Peng se uită la persoana din fața lui și spuse încet:

– Fii atent.

Hongkong Shuai zâmbi în colțul gurii înainte de a pleca.

 

…………………………………………………………………………………………………

 

 

Lu Yi Peng se așeză din nou și încercă să se convingă că rana probabil nu se va deschide. Toți ofițerii de poliție plecaseră cu Hong Kong Shuai. Acum rămăsese singur în cameră cu To Pheng care era încă inconștient

Hong Kong Shuai….

Lu Yi Peng își frecă fruntea îngândurat. În mod normal, Hong Kong Shuai nu fusese niciodată de acord să apară în fața nimănui înainte, așa că de ce brusc astăzi………

– Inspector?

Vocea înăbușită îl făcu pe Lu Yi Peng să se întoarcă imediat. Ochii negri ai lui To Pheng, înconjurați de bandaje, priveau spre el.

– Căpitan To!  strigă Lu Yi Peng apropiindu-se imediat de patul lui To Pheng. Tânărul căpitan se uită la el și clipi.

– Văd că inspectorul nu se plictisește deloc.

Lu Yi Peng se uită la el, apoi izbucni în râs

– Ești treaz de mult?

  – Cam de mult timpInspectorul vorbea cu bătrânul ăla atât de tare, încât m-am trezit.

Lu Yi Peng se simți rușinat.

– Îmi pare rău că am vorbit atât de tare.

To Pheng se uită la el și continuă:

– Poți să scoți respiratorul? Nu pot vorbi ușor și mi-e sete.

Lu Yi Peng se uită la fața colegului său și apăsă pe un  buton pentru a apela o asistentă.

 

Doctorul veni să verifice starea lui To Pheng și fu de acord de acord să i se scoată masca de respirat. După ce bău apă, cei doi polițiști  rămaseră din nou singuri.

– Cred că fața rudei tale în vârstă e cunoscută. Este aceeași persoană cu care conduceai în ziua aceea? spuse To Pheng care avea încă un bandaj înfășurat pe toată fața. Lu Yi Peng dădu din cap în semn de acord.

– El e Hong Kong Shuai.

……..

   – Știu, continuă To Pheng.

– Inspectorul nu vrea să i se știe numele. Deci pretinde că e o rudă mai în vârstă, nu? Inspectorul este singura persoană care poate intra și ieși din conacul său. Nu te supăra pe mine, toată lumea bănuiește că relația inspectorului cu el probabil nu este normală….

Tânărul polițist se opri o clipă.

-Nu încerc să te descos, sunt doar curios…tu…și el… sunteți…iubiți?

Expresia lui Lu Yi Peng devenit instantaneu jenată.

 – Nu este așa.

– Dar… bine… cred că te-am văzut sărutându-l mai înainte.

Fața lui Lu Yi Peng  deveni și mai jenată. Se întrebă când anume se trezise To Pheng. De ce nu făcuse ceva zgomot ca să-i anunțe că era treaz?

–  Nu știam că inspectorului îi plac bărbații…

– Nu,  protestă imediat Lu Yi Peng. To Pheng se uită la fața lui. Apoi clipi din nou:

– Dar… e bărbat. În ultimul timp, inspectorul nu părea deloc interesat de femei… S-ar putea ca inspectorul să se fi descoperit pe sine.

Lu Yi Peng își dorea foarte mult să-l sugrume pe To Pheng. Se uită la colegul său. Apoi oftă resemnat.

– E în regulă.

– Inspectorul este jenat, spuse To Pheng.

Apoi râse ușor înainte de a continua:

– Dar… despre ceea ce a spus mai înainte. Probabil că ar trebuie să fii interesat.

   ?

   – Cazul genocidului familiei Rong.

   ?!

   – Inspector, a pus o bombă în mașina noastră. Oricine ar fi, trebuie să-l prindem. Din fericire, eu și inspectorul am scăpat. Când m-am trezit și am auzit vocea inspectorului, am fost nespus de bucuros. Am crezut că inspectorul era…

– Căpitane To, îl întrerupse Lu Yi Peng înainte de a-şi muşca buza de jos.

– Starea ta este mai gravă decât a mea.

– Hm… Mă doare foarte tare fața. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât mă doare mai mult. Sunt ars?

   Hm…

   – Voi rămâne desfigurat?

Lu Yi Peng se uită la colegul său înainte de a răspunde:

– Nu, deloc, tehnicile medicale moderne sunt foarte avansate. Arsurile majore se vor vindeca. Vor rămâne doar câteva semne. Dar Lu Yi Peng  nu era sigur dacă arsurile lui To Pheng erau superficiale sau adânci.

   – Așa este, există atât de multe tehnici de chirurgie estetică în zilele noastre. Am mai urmărit programe străine. Unii oameni au o operație și ies grozav de frumoși. Oh.. Poate că de data asta am fost norocos pentru că voi primi dintr-o dată o operație gratuită. Pentru o datorie ca aceasta, departamentul trebuie să mă plătească, nu? Poate că în scurt timp aș putea fi mai frumos decât inspectorul.

Lu Yi Peng râse.

– Ești deja mai frumos decât mine.

   – Inspectore, nu te lăuda cu mine. Nu sunt timid, dar mi-e rușine, spuse To Pheng înainte ca gura să-i devină palidă de durere.

   – Inspectore, mă doare fața și rana de pe corp mă doare cel mai mult. Chiar acum… Dar picioarele nu le simt.

!!!

– Inspectore !

Cealaltă parte îi strigase numele sec.

– Prinde-l pe tipul care a pus bomba în mașină. Poți să-l prinzi.

Lu Yi Peng strânse din buze. Pumnul drept era și el strâns. Atât de strâns încât putea vedea vasele de sânge umflate. Se uită la ochii negri ai lui To Pheng din care curgeau râuri de lacrimi și răspunse cu o voce încețoșată:

– O să-l prind, căpitane, promit.

………………………………………………………………………………………………………..

 

Chen Qin trecuse seara să-l viziteze pe Lu Yi Peng în camera lui, aducând  un coș cu fructe.

   – Am trecut să-l vizitez pe căpitanul To. Vorbește la fel de încet ca întotdeauna, spuse Chen Qin, în timp ce-i dădu coșul cu fructe. Lu Yi Peng  luă coșul  și întrebă-

 – Șef, ce știi despre picioarele căpitanului To?

Chen Qin  tăcut o clipă și răspunse:

 – Hm… Doctorul a spus că o schijă a fost blocată în nervii din partea inferioară a spatelui. Dacă recuperează bine și nu există simptome suplimentare de infecție va putea fi  îndepărtată chirurgical.

   – Hm… Va putea să meargă din nou, corect…

 – Nu sunt încă sigur. Dar sper să poată merge din nou.

Chen Qin se uită la Lu Yi Peng.

   – Inspectore… Am auzit că… Hong Kong Shuai a venit să te viziteze.

   – Da.

  – Ce a spus? Ai ceva?

Lu Yi Peng întoarse imediat capul să se uite la Chen Qin.

– Șef, ai auzit vreodată de numele Hei Ying?

Chen Qin se uită la el. Stătu pe gânduri o clipă.

– E vorba de  Hei Ying din familia Rong?

– Familia Rong? repetă Lu Yi Peng.

– Cine ți-a spus acest nume? Hong Kong Shuai?

Lu Yi Peng dădu din cap. Ochii lui Chen Qin se luminară brusc.

Lu Yi Peng întrebă din nou.

 – De ce, șef? Te gândești la ceva?”

– Îl suspectez Hong Kong Shuai de mai bine de zece ani, spuse Chen Qin.

– Cu siguranță tu nu erai născut. Îți voi spune o scurtă poveste,

spuse ofițerul superior de poliție. Apoi târâ un scaun și se așeză în apropiere.

– Acum mai bine de  treizeci de ani familia Rong era o familie influentă și foarte bogată. Hei Ying[2] era porecla fiului cel mare pe nume Rong Shi Xi.

 La acea vreme era cunoscut ca un geniu în industrie. Era bun atât în management, cât și la extinderea afacerii. Și era, de asemenea,  grozav de bun în kung-fu. Dar am auzit că starea lui mentală nu era foarte normală. Geniul care e nebun de atâta inteligență, poate? Se spune că Rong Shi Xi și-a violat fratele mai mic și l-a închis într-o cameră mai mulți ani.

Lu Yi Peng tresări.

– A fost bătut și abuzat sexual.  Dar cum era fiul cel nai mare al clanului, nimeni nu a îndrăznit să se amestece. Important este că acel frățior nu era adevăratul său frate mai mic, ci un copil pe care îl crescuse tatăl său. Rong Shi Xi a preluat conducerea afacerilor familiei la vârsta de douăzeci și doi de ani. Era o epocă în care era în vârful prosperității, dar dintr-o dată, într-o zi,

 s-a întâmplat un incident oribil.

?!!

– Nu există nimeni care a supraviețuit? repetă Lu Yi Peng.

Chen Qin respiră adânc înainte de a continua:

– Nu este așa. Au fost aproape patruzeci de oameni din familia Rong care s-au urcat pe vapor în acea zi. Nu știm numărul exact. Pentru că Rong Shi Xi nu-l informase. Ceea ce am găsit au fost treizeci și unu de cadavre. Nu era nimeni în viață pe navă care să poată spune ceva. Dar lipsea cineva. Persoanele dispărute, din câte s-a putut stabili la acel moment, erau: însuși Rong Shi Xi, un alt prieten apropiat al lui care parcă se numea  Li sau așa ceva și fratele mai mic despre care se zvonise că era violat de el de mulți ani.

Se opri o clipă apoi continuă.

– Această chestiune a devenit o afacere mare. La început am sperat că cineva ar fi sărit în mare și ar fi plutit în așteptarea ajutorului, dar în cele din urmă am găsit încă două cadavre. Nu cei trei care fuseseră dați dispăruți. În cele din urmă, echipa de investigație a concluzionat că Rong Shi Xi ar fi înnebunit și   și- a ucis rudele, subalternii, servitorii și chiar și pe fratele său mai mic. Apoi ar fi luat cadavrele fratelui mai mic și al prietenului său apropiat și le-ar fi aruncat în mare. La urmă ar fi sărit în apă pentru a se sinucide. Am presupus asta pentru că Rong Shi Xi avea obiceiul de a fi destul de posesiv. Mai ales dacă era vorba de o persoană dragă. Am auzit că nu lăsa pe nimeni să fie în preajma fratelui său mai mic. Așa că s-a gândit că nu va permite să fie găsite cadavrele putrezite ale fratelui său mai mic și prietenului apropiat. Dar într-un final am ajuns la concluzia că nu sunt morți.

 

 

 

Chen Qin trase aer în piept. Între timp, Lu Yi Peng rămăsese cu gura deschisă. Nu știa povestea pentru că nu era încă născut la acea dată. Era un caz atât de șocant.

 

Lu Yi Peng înghiți din greu. Imediat simți că i se face pielea de găină. Și el credea că Hong Kong Shuai era bolnav mintal. Dar nu s-ar fi gândit că ar putea comite vreodată asasinarea brutală a douăzeci sau treizeci de oameni . Tânărul ofițer de poliție se trezi întrebând:

– Șef… există vreo poză cu Rong Shi Xi păstrată în dosarul  cazului?

Chen Qin tăcut apoi dădu din cap

– Ar trebui să existe una. Era o persoană celebră la acea vreme, dar… inspectore, dacă Rong Shi Xi ar mai  fi în viață, probabil că ar avea cincizeci și șapte sau cincizeci și opt acum. S-ar putea să fi avut o operație estetică pentru a-și schimba aspectul. Am văzut că Hong Kong Shuai venise să-l vadă pe inspector. Fața lui este la fel de tânără ca cea a unui tânăr de douăzeci și treizeci de ani.

Lu Yi Peng inspiră adânc.

– Șef, dacă Hong Kong Shuai este cu adevărat Rong Shi Xi, de ce a trebuit să-mi spună despre acest caz?

Chen Qin se uită la el. Apoi a avu o expresie tulburată:

– Nu știu. E nebun. Nu poate să folosească doar bunul simț. Oamenii obișnuiți nu îl pot înțelege. Poate că vrea să ne distragă atenția.

Lu Yi Peng tăcu o vreme înainte de a întreba:

– Șef, dosarul familiei Rong. Unde e ținut?

   – Poate că e în camera de documente vechi a departamentului? De fapt, cazul a expirat. Dar e un caz care nu a fost încă închis. Deci probabil că este încă păstrat. Sper că te simți bine. Dacă tot ești fascinat poți merge să-l cauți mai târziu.

– Domnule, puteți să-l scoateți? Vreau să-l văd acum.

Chen Qin se uită la el tăcut. Lu Yi Peng continuă:

– Dacă nu, spuneți medicului să semneze ieșirea din spital. Mă duc să-l văd eu însumi.

………………………………………………………………………………………………………

 

A doua zi, două lăzi cu dosare au fost aduse în camera de recuperare a lui Lu Yi Peng. Chen Qin trase un scaun, se așeză lângă el și spuse:

– Inspectore Lu, acestea sunt toate dosarele familiei Rong. Le-am împrumutat pentru trei zile.

Lu Yi Peng ridică privirea spre lada de documente.

– Mulțumesc foarte mult, șef.

   – Hm.. este în regulă, spuse Chen Qin înainte de a se întoarce pentru a prezenta un bărbat în vârstă de șaizeci de ani care stătea drept și demn ca o persoană instruită.

– Acesta este fostul inspector Zuo. El a fost persoana responsabilă de acest caz în acele zile. De fapt, tocmai s-a pensionat anul trecut. Cum cazul e foarte vechi, poate doreai să auzi mai multe detalii de la cineva care a participat la afacere. Așa că l-am invitat.

– Mulțumesc foarte mult, spuse Lu Yi Peng înainte de a se întoarce și a pleca încet capul în fața bătrânului polițist

– Vă rog să mă ajutați, inspector.

Fostul inspector Zuo chicoti.

–  E în regulă, inspector. Si eu aș vrea să știu finalul acestui caz. Auzind că Hong Kong Shuai a vorbit despre el, m-am repezit, inspector, poate că de data aceasta am putea rezolva ambele cazuri.

Lu Yi Peng se forță să râdă. Chen Qin continuă apoi:

– Atunci… Mă voi scuza mai întâi. Dacă întâlniți ceva care ar putea avea legătură cu explozia, raportați-mi imediat, inspector.

   – Da.

După ce spuse  asta, Chen Qin plecă lăsându-l pe Lu Yi Peng cu bătrânul ofițer de poliție și cu lada cu dosare vechi.

 

Zuo Xilian îl ajută să scoată toate dosarele. Hârtia, coperta, cât și interiorul, erau vechi și decolorate. Mirosul de mucegai al timpului se răspândise  prin încăpere. Lu Yi Peng  găsi în cele din urmă un dosar care conținea numele victimelor și al celor dispăruți, împărțit în două grupuri mari. Sortați alfabetic Din fericire, Zuo Xilian își amintise asta. Numele persoanelor dispărute. Cu siguranță va trebui să citească ambele fișiere. Pentru că notele de pe hârtie care despărțiseră multe secțiuni erau atât de neclare încât cu greu puteau fi citite.

Deschizând pagina,  văzu o fotografie alb-negru a unui bărbat de 20 sau 30 de ani. Poziția lui era demnă și puternică, ochii lui negri privindu-l fix de parcă l-ar fi văzut. În partea de jos erau scrisori pe care scria: Rong Shi Xi sau Hei Ying.

Apoi era o istorie lungă de detalii. Numele părinților, istoricul accidentelor, defecte ale corpului și mai multe poze cu el. Lu Yi Peng deschise și citi în timp ce își încruntă sprâncenele. Compară fața cu defectele enumerate. Părea că nu se potrivește deloc cu Hong Kong  Shuai.

Gândindu-se că Hong Kong Shuai ar putea fi criminalul acela brutal, Lu Yi Peng  simți brusc o durere teribilă în inimă. Adevărat, el sperase să-l tragă pe Hong Kong Shuai în închisoare… Dar așa…..

Tânărul polițist își mușcă buza. Apoi a văzut poza altei persoane. Era un tânăr, de vreo treizeci de ani, cu părul pieptănat și îmbrăcat frumos ca un student. Mai jos era scris un nume:

Li Kong Lu

Yi Peng a clătinat din cap cu un oftat mare.

Li Kong?!

Majordomul lui Hong Kong Shuai …numele Li Kong este același!!

Tânărului polițist i se făcu pielea de găină. Majordom Li avea probabil şaizeci şi ceva sau şaptezeci de ani. Privind datele de naștere enumerate mai jos, plus că se pare că au cam aceeași vârstă. Lu Yi Peng ridică privirea spre bătrânul fost inspector.

– Inspector, domnule. Acest om..

Zuo Zilian se apropie de tânărul polițist și se apleca.

– Oh, da, îl cheamă Li Kong. Era un prieten apropiat al lui Rong Shi Xi. A trăit în casa familiei Rong de când era mic. Era foarte aproape de Rong Shi Xi și de fratele său mai mic… În acel moment, găsisem și o fotografie a fratelui lui Rong Shi Xi în camera lui. Există un martor care a spus asta : fusese bătut de moarte de Rong Shi Xi pentru că îl surprinsese făcând fotografii în secret cu fratele său mai mic. Rong Shi Xi era foarte înnebunit după fratele său mai mic. El a ordonat chiar să fie distruse toate fotografiile fratelui său. Adică, nu voia să-l vadă nimeni, în afară de el. Când am căutat dovezi, nu aveam aproape nimic care să confirme cum arăta fratele său mai mic. Cum arăta exact? Până când am găsit o fotografie ascunsă sub patul lui Li Kong. Pe spatele imaginii era scrise cuvintele Khun Chai Nuu[3], așa că am ghicit că era o imagine a lui Nong din familia Rong.

Lu Yi Peng dădu din cap abătut și deschise încet vechea foaie de hârtie și mânui cu prudență fotografiile vechi alb-negru. O poză fusese păstrată într-un plic și atașată în partea de sus a hârtiei. La prima privire pe care o aruncă Lu Yi Peng se simți amorțit peste tot.

Fotografia alb-negru era un bust al unui băiat. Vârsta de cincisprezece sau șaisprezece ani într-o cămașă simplă. Fața era pură și extrem de frumoasă. În imagine, copilul se uita la ceva. Poza arăta ca o fotografie făcută în secret. Dar inima lui Lu Yi Peng bătea atât de tare încât simțea că îi va sări din piept.

Fața asta… Podul nasului… Ochii ăștia….

Lu Yi Peng ridică mâna și  luă fotografia. Mâinile lui tremurau puțin. O întoarse și se uită pe spate. Cineva scrisese doar: Khun Chai Nuu și păsările din grădină

Jos, pe marginea fotografiei… trei litere…

Rong Pai Xi…..

Ochii lui Lu Yi Peng se umplură de lacrimi.

 Kong Shuai…

 

NOTĂ

[1] Păunul

[2] Vulturul negru

[3] Adresare politicoasă care implică sentimentul de tandrețe a celui care vorbește, către copilul mic al unei familii bogate

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0

Păunul Roșu – Romanul

Păunul Roșu – Romanul

Red Peacock
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2011 Limba nativă: Thai

/    

                                              Lu Yi Peng a absolvit Academia de Poliție din Hong Kong fiind primul nu numai în clasă. În primul an al intrării sale în serviciul guvernului, a avut numai misiuni terminate cu succes. Dar... în spatele marilor misiuni care l-au făcut celebru, Lu Yi Peng avea un mare secret pe care trebuia să-l ascundă. Tânărul erou polițist avea o legătură secretă cu Liga Xing, clanului mafiotului pervers Hong Kong Shuai, poreclit Red Peacock*. El încercase de multe ori să-l doboare pe acesta, dar de fiecare dată fusese îngenuncheat. În ultima misiune el a fost capturat de mafiotul psihopat și acesta din urmă l-a marcat pe coapsă cu numele lui. Acesta a reușit să se joace cu el de-a șoarecele și pisica, a folosit droguri ciudate forțându-l pe Lu Yi Peng să facă sex cu el. Asta a făcut pe tânărul polițist să-și piardă orice interes pentru femei, să ia multe pastile și să devină masochist. Această cicatrice ajută să-și păstreze intacte resentimentele față de Hong Kong Shuai. El se întreabă mereu dacă așa e soarta lui sau dacă e karma lui din viața trecută. Pentru că de fiecare dată când se confruntase cu Red Peafowl, căzuse înaintea lui. El se întrebase cum se face că Academia Regală de cadeți de poliție ia acordat totuși atâtea onoruri? Lu Yi Peng nu a îndrăznit să spună la nimeni și păstrează acest secret cu multă ură. Deocamdată îl lasă în pace pe Red Peacock. Dar într-o zi îl va băga după gratii. Așteptați și vedeți! Cartea este formată din 2 volum. Autor : Ju-On( Titlu original Red Peacock- Nok Yung Si Daeng ) TRADUCERE AUTORIZATĂ Scriitoarea Juon a fost contactată pentru a-și da acordul la traducerea în română a romanului Păunul Roșu. Răspunsul este afișat mai jos. Traducerea a fost autorizată. k yu สวัสดี ค่ะ นี คือ เพจ ทาง การ ของ ผู้ เขียน ขอบคุณ นะ คะ ที่ สนใจ และ ชื่นชอบ นวนิยาย นิยาย เรื่อง นี้ มี ชื้อ ภาษา ไทย ว่า นกยูง แดง ตัว ผู้ เขียน เอง ไม่ ได้ ตั้ง ชื่อ ภาษา อังกฤษ เอา ไว้ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย หมาย หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย หมาย หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา ภาษา ไว้ แต่ แต่ โดย ความ หมาย ของ ชื่อ เรื่อง ใน ภาษา ภาษา ภาษา เอา ไว้ แต่ โดย ความ หมาย หมาย ของ ชื่อ ใน ใน ภาษา ภาษา อังกฤษหมายถึง Păun roșu าง แปลว่า Păun roșu ดยไม่ได้แจ้งหรือสอบถามมาก่อน ตอนนูููอบถามมาก่อน ขียนไม่ได้ ติดใจ เพราะ เข้าใจ ว่า ความ หมาย น่า จะ หมาย ถึง นกยูง แดง เช่น กัน แต่ หลัง จาก มี ชาว ต่าง ชาติ มา สอบถาม ว่า ชื่อ เรื่อง นี้ หมาย ถึง ฝูง นกยูง รึเปล่า จึง ทำ ให้ ผู้ เขียน รู้สึก ว่า ชื่อ เรื่อง ภาษา อังกฤษ ที่ ทาง ซีรีส์ ได้ จัด ทำ ขึ้น ขึ้น ชื่อ เรื่อง ภาษา อังกฤษ ที่ ทาง ทาง ซีรีส์ ได้ จัด ทำ ขึ้น นั้น อาจก่อให้เกิดความเข้าใจผิดต่อจุดประสงค์เดิมของนิยาย จึงเรียนแจ้งมาทางผู้ติดต่อขอแปล ให้เข้าใจถึงที่มาที่ไปของชื่อเรื่องดังกล่าว ทางผู้แปล สามารถใช้ชื่อ Red peafowlได้ เพราะตอนนี้ได้กลายเป็น ชื่อที่รู้จักกันโดยทั่วไปแล้ว แล้ว แมาตมาตูดยทั่วไปแล้ว paun roșu ัวผู้สีแดง ไม่ใช่ฝูงนกยูงสีแดงแแดงแม่ใช่ฝูงนกยูงสีแดงแแดงโ ะ . สำหรับการแปลเป็นภาษาต่างประเทระเทศะเทศลเป็นภาษาต่างประเทระเทศะเทศ หูููููอููาษ งื่อนไขไม่แสวงหาผลกำไร เป็นไป็นไปเพูปเพผลกำไร ยนประสบการณ์ด้านภาษา สามารถทำรณ์ด้านภาษา ู้เป็นเจ้าของลิขสิท๘ ตภายใต้เงื่อนไขนี้ ให้แจ้งรายละเอียดเป็น ภาษาไทยผ่านทางอีเมลค่ะ . ถ้าเป็นการแปลแบบไม่แสวงหาผลกรแปลแบบไม่แสวงหาผลกำไลกำไงนจจนกงจจจจจจน ิงก์ที่ลงผลงานมาให้ด ้วยจะเป็ะเป็นพณจคะคะจคมาให้ด . และสามารถสอบถามรายละเอียดที่ไมี่ไมู่ายละเอียดที่ไม่ี่มู่ายล เกี่ยวกับการแปลได้ตลอดค่ะ . ขอบคุณค่ะ   Bună ziua, această pagină oficială a scriitoarei Juon. Îți mulțumesc pentru interesul purtat și pentru că îți place romanul. Acest roman are un nume thailandez: Nok Yung Si Daeng(Red Peacock) Nu am dat un nume englezesc romanului. Dar sensul titlului în limba engleză înseamnă Păun roșu (cuvântul Hong Kong What in chineză înseamnă Păun roșu). Red Peawfol este un nume care a fost pus serialului fără să fiu informată și fără să fiu întrebată. La început, nu am fost deranjată pentru că înțeleg că sensul se referă probabil și la păunul roșu. Dar după ce unii străini au întrebat dacă numele acestei povești se referă la o păuniță, mi-am dat seama că titlul englezesc pe care la pregătit serialul poate provoca o înțelegere greșită a titlului original al romanului. Când vei traduce, poți să folosești numele Red Peawfol deoarece a devenit acum un nume cunoscut. Dar sensul inițial al acestui nume este Păunul roșu nu Păunița roșie. . Pentru a traduce în limbă străină dacă este în condiții nonprofit, doar pentru a face schimb de experiențe lingvistice, sunt de acord să fie tradus. Acord permisiunea în aceste condiții. Dar dacă este pentru comerț te rog să dai detalii în thailandeză prin e-mail. . Dacă este o traducere non-profit ai putea să te rog să-mi trimiți linkul către munca ta? Ar fi foarte apreciat. . Și poți oricând să întrebi despre detalii pe care nu le înțelegi legat de traducere. . Mulțumesc   นกยูงสีแดง (Nok Yung Si Daeng) - Păunul Roșu Traducere : AnaLuBlou  NOTĂ Am ales pentru o mai ușoară citire a numelui variante: Hong Kong Shuai, în loc de varianta chinezească Hong Kong Què Varianta thai e:Hong Kong Chuai

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset