– Kong Shuai, spuse într-o după amiază Lu Yi Peng în timp ce-și ținea capul în poala lui Hong Kong, la umbra unui copac. Antrenamentul de după-amiază se terminase. Persoana chemată se uită în jos la el.
– Ceva e în neregulă?
Lu Yi Peng continuă:
– De ce m-ai ales pe mine?
…?
Când se uită la el, Kong Shuai păru confuz.
– De ce a trebuit să fiu eu, adică de ce mă placi?
Hong Kong Shuai zâmbi, apoi plecă ușor capul spre Lu Yi Pen.
– De ce întrebi brusc despre asta?
– Nu știu, doar mi-a venit în gând, răspunse tânărul.
– Ai mai multe decenii față de mine. Probabil că înaintea mea ai întâlnit o mulțime de bărbați. De ce m-ai ales pe mine dintr-o dată? Pentru că sunt tânăr? Pentru că arăt interesant?
Persoana întrebată izbucni în râs.
– Ce copil ești Peng Peng. Interesant.
– Vorbesc serios, răspunse tânărul ținându-l de mână.
– Vreau să știu ce simți.
Hong Kong Shuai lăsă cealaltă parte să-l țină de mână, apoi clătină din cap.
– Această chestiune nu este importantă. Nici eu m-am întrebat de ce te iubesc. Ceea ce contează e că suntem împreună acum. Asta mă face foarte fericit.
– Eu simt că ești în dezacord cu ceea ce povestești. Uneori ești surprinzător. Și alteori pari foarte atașant.
– Când m-am atașat de ceva? întrebă, Kong Shuai.
Lu Yi Peng vru să deschidă gura și să-l contrazică. Dar știa că în acest tip de joc Kong Shuai ar câștiga. Cu mulți ani în urmă, cu multe decenii în urmă, fusese împreună cu fratele său. Apoi fuseseră toți acești oameni care își scriseseră numele lui pe corp. Toți acești oameni ar putea să confirme că Hong Kong Shuai era o persoană care nu se atașa de nimeni. Când văzu că tânărul era gânditor, Hong Kong fu surprins și spuse:
– Te iubesc și m-am atașat de tine pentru că ceva îmi amintește de prima mea dragoste platonică.
Lu Yi Peng aproape că sări în sus auzind aceasta.
Hong Kong se grăbi să-și folosească mâna pentru a-l ține alături de el.
– De ce este așa șocat? Credeai că ai fost primul de care m-am îndrăgostit?
– Nu, nu, negă tânărul.
– Mă întrebam dacă ți-a plăcut vreodată de cineva înaintea mea. Pentru că nu mă așteptam ca oamenii ca tine să se îndrăgostească de cineva.
– Chiar ai o gură spurcată, spuse Hong Kong sărutându-l pe obraz pe Lu Yi Peng ca și cum ar fi vrut să-l aspire.
– Prima mea dragoste a fost mult mai politicoasă decât a ta. Dar îmi amintești de el cu adevărat.
– Cine este acesta? Îl cunosc?
Lu Yi Peng plesni mâna lui Hong Kong Shuai și apoi o mușcă . Respirația lui era grea, supărată.
– Cine este?
Hong Kong își trase rapid mâna din gura lui Lu Yi Peng, apoi atinse ușor nasul acestuia.
– Discipolul meu junior. L-ai mai întâlnit înainte.
Lu Yi Peng își cercetă pentru o clipă amintirile până când în sfârșit ajunse la Nong despre care vorbea Hong Kong Shuai. Aproape că sări în sus din nou.
– Nu-mi spune că e tipul acela! Că e tipul din noaptea aceea cu Wei Jin Yi.
Kong Shuai se gândi în sinea lui că ar trebui să găsească cuvintele ca să poată să-l țină calm pe tânăr lângă el.
– Când l-am întâlnit era într-o altă bandă. La vârsta de 13 ani era aproape la fel de înalt ca tine. Apoi a fost cumpărat de Wei Jin Yi.
– A fost cumpărat?
– Da, și așa a intrat în banda lui.
Lu Yi Peng și aduse aminte de seara în care se bătuse cu Wei Jin Yi. Bărbatul fusese etichetat ca fiind cea mai crudă persoană de pe insula Hong Kong. Când investigase cazul bandei de trafic de organe, își amintise că bărbatul care îl însoțise în acea noapte era foarte înalt.
– Care e numele lui? E vorba de Tian Shan?
Hong Kong Shuai dădu din cap.
– Da, e vorba chiar de Tian Shan, membru al clanului Wei Jin Yi.
– Atunci ți-au plăcut întotdeauna copiii, remarcă Lu Yi Peng.
– Nu e mult mai tânăr decât tine.
Kong Shuai râse puternic.
– La naiba! El e mai tânăr decât mine, dar maturitatea lui, chiar la 16, 17 ani, era mai mare decât a ta acum la 30 de ani .
Lu Yi Peng se încruntă.
– Dacă era atât de bun, atunci de ce nu l-ai ținut lângă tine?! Nu-mi spune că nu l-ai putut reține?
– Da, nu l-am putut reține, răspunse Hong Kong Shuai.
De data aceasta Lui Yi Peng voi să se smulgă și să se ridice. Dar Hong Kong Shuai ridică brusc vocea.
– Lu Yi Peng!! Nu încerca să pleci! Dacă nu te oprești, te voi pocni!
Lu Yi Peng deschise gura să spună ceva, dar în cele din urmă doar oftă.
– Eu nu cred că cineva ca tine nu poate reține o persoană .
Hong Kong Shuai zâmbi puțin, apoi ridică mâna și mângâie tandru capul lui Lu Yi Peng.
– Xiao Peng Peng…Ar fi trebuit să știi că iubirea mea nu o dau oricui.
– Nu știu. Mă întreb și acum, ce reprezint eu pentru tine?
– Ești teribil, spuse Hong Kong Shuai.
– Nu ești inteligent deloc. Dar orice ar fi, doar tu mă iubești. Și acesta este motivul pentru care nu te voi părăsi niciodată.
Lu Yi Peng își mută fața în sus, atingând ușor buzele lui Kong Shuai cu vârful nasului.
– Dar poți te rog să-mi spui cât de mult mă iubești? Vreau să știu cât de asemănător sunt cu acel Tian Shan. Din ceea ce ai spus, se pare că sunt mai rău decât el din toate punctele de vedere.
Kong Shuai râse cu poftă, apoi mângâie ușor fața lui Lu Yi Peng.
– Da, ești cel mai rău în toate privințele. El este de neegalat în kung fu, dar tu ești doar un începător. El este o persoană politicoasă căreia îi pasă de ceilalți. Și apoi este o persoană care nu se preocupă doar de munca lui. Nici măcar aspectul tău nu poate concura cu el când era tânăr.
De data aceasta Lu Yi Peng sări în sus.
– Atunci de ce nu cheltui bani să îl curtezi? Așa cum vorbești, cred că e cu adevărat ceva serios. Dacă vrei să flirtezi, du-te și cochetează cu el!
Apoi tăcu, de teamă că îl va enerva pe Hong Kong. Dar acesta râse, își frecă ușor fruntea într-un mod reconfortant.
– Xiao Peng Peng, nu fi supărat, făceam doar o comparație, îmi place foarte mult când te comporți așa.
Lu Yi Peng spuse sarcastic:
– Nu schimba subiectul, de ce nu te duci să cochetezi cu el?! Văd că încă îți place de el.
– O, nu vrei să mai flirtez puțin cu tine, spuse Hong Kong Shuai oftând adânc. Nu pot flirta cu el, inima mea are deja pe altcineva care locuiește acolo. Și în plus, o singură persoană intră patul meu. Nu vreau să mă împart la două persoane. Chiar dacă s-ar apropia, ar fi dat afară.
– Ce? Ești un mare fan al acestei persoane. Nu mă minți. Acest Thian Shan s-a căsătorit?
– Nu știu dacă are copii sau o soție legală. Dar șeful lui este mult mai mult decât soția lui. Este totul pentru el, înțelegi?
Lui Peng se gândi 3 secunde, apoi scăpă.
– Vrei să spui că e iubitul lui Khun Hodyim[1]?
Kong Shuai îi astupă gura în grabă.
– Măi! Nu spune acest nume ca să fie auzit. Wei Jin Yi chiar urăște să fie poreclit așa. Mi-e frică pentru tine, Xiao Peng.
Lu Yi Peng se încruntă.
– N-a fost el însuși elevul tău? De ce trebuie să te comporți de parcă ți-ar fi frică de el?
– Pentru că este înfricoșător, spuse Hong Kong Shuai.
Dar după aceea râse cu poftă, încruntându-se jenat.
– Deci cei doi sunt iubiți? insistă Lu Yi Peng.
– Dar de ce îmi vorbești despre dragostea lor? întrebă Hong Kong cu față de copil nevinovat.
Lu Yi Peng își mușcă buzele.
– Nu. Vreau să-mi spui…nu…vreau doar să știu de ce mă placi. Și ce simți?
Kong Shuai râse din nou.
– Ești foarte hotărât. Sunt însă alergic la oamenii care sunt foarte hotărâți și fac lucruri ca tine, știi asta?
De data aceasta, Lu Yi Peng se aplecă și îi supse buzele. Inima îi bătu tare în timp ce Hong Kong Shuai îi mângâie fața.
– Mi-ai plăcut de prima dată când te-am văzut. Intențiile care se reflectau în ochii tăi și curajul și talentul tău…Timpul pe care l-am petrecut cu tine, nopțile acelea…atingerile tale… corpul tău în corpul meu… nu am uitat niciodată nimic. Am dansat cu tine…ești persoana pentru care am renunțat la tot, chiar dacă nu știam dacă vei rămâne cu mine. Nu-i așa?
– Și eu am făcut ce am putut, răspunse Lu Yi Peni, cu fața ușor roșie.
– Dar mai există un lucru pe care aș vrea să-l știu.
– Ce? întrebă Kong Shuai.
Lui Peng răspunse:
– Te-ai culcat cu el?
Lui Peng păru imediat nervos.
– Poți te rog să-mi răspunzi?
Cealaltă parte, râse fericită.
– Știi foarte bine că nu.
Lu Yi Peng sărută buzele lui Hong Kong îndelung până îl auzi gemând.
Kong Shuai întrebă mai departe:
– Și acum poți să-mi spui de ce tu mă placi? Când, unde, de ce m-ai plăcut? Sau poate îți place să fii torturat de mine?
– Nebunule! strigă Lu Yi Peng
– Nu sunt masochist! Nu-mi place să fiu torturat!
Lu Yi Peng încetă să vorbească, își lăsă capul în jos puse mâna pe pieptul lui Kong Shuai mușcându-i ușor bărbia. Apoi îl sărută căutându-i limba pentru a o suge. Kong Shuai gemu nerăbdător.
– Cred că asta îți place cel mai mult, spuse Lu Yi Peng privindu-l și continuă.
– Ai terminat cu antrenamentul pe azi?
– Vrei să schimbi subiectul antrenamentului? În ultimul timp te-am epuizat prea mult și m-am săturat să o fac.
Lui Peng își ridică ușor capul și îi șopti încet la ureche.
– Deci vrei să facem altceva? Putem face un antrenament în jacuzzi, aș vrea să mă spăl. Bine?
Kong Shuai scoase un oftat în timp ce își frecă buzele de buzele tânărului cu blândețe. Oricum îmi place foarte mult să te văd cum te speli. Pentru că ‘’Păunul roșu’’ este scris foarte frumos în interiorul coapsei tale. Lu Yi Peng îl sărută puternic apoi spuse cu voce joasă :
– Am renunțat la totul pentru tine și aș pierde totul pentru tine. Nu mă m-ai întreba ce îmi place la tine. Pentru că nici eu nu vreau să recunosc asta.
– Dar eu vreau să recunosc că sunt un psihopat, îmi place să te torturez pentru a fi fericit și iubit de tine, apoi îi trânti una pe piept cu toată puterea și tânărul sări în sus.
– Hong Kong Shuai!
Hong Kong sări în picioare și strigă pe un ton vesel:
– Peng Peng e un psihopat! Peng Peng e un psihopat!
Lu Yi Peng începu să-l fugărească privindu-l cu ochi strălucitori.
– Ai grijă vei întâlni o persoană psihopată.
Hong Kong râse ca un copil ce era încântat de o jucărie, continuând să alerge cu tânărul care îl urmărea în spate.
Iubirea lor era perfectă.
[1] Amintesc :Wei Jin Yi era supranumit Hodyim- Vulpea
