Piesa lipsă -Capitolul Special 11

Zile însorite

Era ziua Anului Nou.

Pentru prima dată, Shen Mo s-a trezit singur.

Zilele dinaintea Anului Nou Lunar fuseseră pline de ploaie, dar, în mod surprinzător, soarele a apărut chiar în prima zi a anului. În jurul orei nouă dimineața, Shen Mo s-a trezit din somn. Încă somnoros, s-a uitat la oră; primul lucru care i-a venit în minte a fost să pregătească micul dejun pentru Ji Ning. Dar și-a amintit repede că își petrecea Ajunul Anului Nou acasă la părinții săi. Cu ei acolo pentru a avea grijă de copil, cu siguranță nu-i va fi foame.

Pătura era învăluită în mirosul soarelui.

Shen Mo s-a tăvălit sub pătură și a mai zăcut în pat o vreme înainte de a se ridica să se îmbrace. Odată ce a fost gata, a ieșit din camera lui, doar pentru a descoperi că Ji Mingxuan era singur în sufragerie.

– Domnule Ji, unde sunt părinții mei?

Ji Mingxuan citea știrile, cu o ceașcă de ceai în mână. Chiar și stând în sufrageria mică a Casei Shen, eleganța sa nu scăzuse deloc. Ridicându-și bărbia, el a spus:

 – L-au dus pe Ji Ning să se joace.  

 – Huh? Unde s-au dus?  

 – Din câte am auzit, la un parc de distracții.  

 – Au ieșit atât de devreme? Cum rămâne cu noi?  

 – Așa este.  Ji Mingxuan a pus jos ziarul și a afișat un zâmbet ușor.

 – Se pare într-adevăr că am fost marginalizați.

Shen Mo nu a înțeles ce a vrut să spună.

Ji Mingxuan a suspinat. A putut doar să întrebe:

– Spune-mi. Unde vrei să mergi?  

Shen Mo a înțeles în cele din urmă, deși un pic mai târziu. Ji Mingxuan era mereu ocupat cu munca, și nici să fii pictor nu era ușor. Rareori aveau timp liber, așa că trebuiau neapărat să profite de această ocazie pentru a se relaxa.

Shen Mo s-a gândit la asta pentru o vreme și a spus:

 – Este un oraș destul de mic. Probabil că nu sunt prea multe de făcut.

Ji Mingxuan arăta ca și cum ar fi știut deja că Shen Mo va spune asta. El a sugerat:

 – Atunci hai să mergem să vedem un film.  

 – În regulă. La ce să ne uităm?  

Ji Mingxuan i-a înmânat lui Shen Mo o broșură cu filme.

  – Poți să alegi.  

Tânărul a acceptat-o și a aruncat o privire. Un rând întreg de filme de Anul Nou era imprimat pe broșură.

De ce a simțit… că domnul Ji plănuise asta de mult timp?

Dar nu a întrebat nimic. S-a uitat cu atenție la broșură: majoritatea filmelor de Anul Nou erau pentru familii, nu era o mare diferență între ele. În cele din urmă, Shen Mo a ales o comedie.

  – Hai să ne uităm la ăsta.

Imediat după, Shen Mo și-a amintit ceva și a întrebat:

– Nu e greu să cumperi bilete acum, nu-i așa?  

 – Nu este o problemă.

Ji Mingxuan s-a uitat la numele filmului ales de Shen Mo. Apoi și-a sunat asistentul.

– Da, eu sunt. Adu-mi biletele.  

În mai puțin de zece minute, un tânăr cu ochelari a urcat scările și i-a înmânat lui Shen Mo două bilete la film.

Shen Mo s-a uitat la numerele locurilor. Locurile erau destul de bune, dar….

– Acesta nu este filmul pe care l-am ales.  

 – Huh? Oh, îmi pare rău. Le-am luat pe cele greșite.  

Asistentul și-a cerut scuze în timp ce scotea din buzunar o mână de bilete de film.

Shen Mo s-a uitat la ele. Ce surpriză: erau bilete pentru fiecare film difuzat în timpul Anului Nou. Neștiind ce expresie să facă, Shen Mo i-a aruncat o privire partenerului său.

Ji Mingxuan părea impasibil. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el a explicat:

– Este un asistent nou.  

 – Da, sunt nou.  

Asistentul a căutat mult timp. Odată ce a găsit biletele pentru filmul ales de Shen Mo, a putut în sfârșit să plece.

Ji Mingxuan a arătat spre micul dejun cu terci de pe masă și i-a spus lui Shen Mo:

– Ia micul dejun. Vom merge să ne uităm la film când ai terminat.

Ascultător, pictorul s-a așezat să ia micul dejun. Dar nu s-a putut abține să nu întrebe:

– Cum rămâne cu celelalte bilete?  

Bărbatul a zâmbit și a spus:

 – Nu-ți face griji. Cineva le va vedea.  

Cinematograful nu era prea departe. După micul dejun, Shen Mo a ieșit cu Ji Mingxuan, iar cei doi au mers încet până acolo. Când au ajuns, au constatat că era plin de oameni.

Chiar și Shen Mo a fost surprins, mormăind:

– Cum se face că sunt atât de mulți oameni? Sunt toți aici pentru filme? Mă întreb dacă parcul de distracții este și el aglomerat.  

Ji Mingxuan nu a răspuns. A cumpărat popcorn, l-a strecurat în brațele lui Shen Mo și a spus:

 – Hai să intrăm.

Așa că pictorul a intrat în cinematograf, îmbrățișând găleata de popcorn.

Sala era plină. Chiar și locurile din primul rând erau toate ocupate. Din fericire, Ji Mingxuan cumpărase bilete în avans, așa că au avut locuri bune și s-au putut uita la film confortabil.

Filmul nu avea nimic special în ceea ce privește intriga, dar erau multe glume și actorii jucau bine, făcându-l un film decent de Anul Nou. Shen Mo râdea ușor; de cele mai multe ori râdea când publicul râdea. Pe de altă parte, Ji Mingxuan era mult mai rezervat. Doar când Shen Mo a râs atât de tare încât a început să tragă de tivul hainelor lui Ji Mingxuan, acesta din urmă a râs și el puțin.

Finalul filmului a fost destul de emoționant, ba chiar a adus câteva lacrimi în ochii lui Shen Mo.

Când au terminat de vizionat filmul și au plecat, era deja amiază. Shen Mo și Ji Mingxuan au găsit un restaurant în apropiere pentru a lua prânzul.

În timp ce mâncau, bărbatul a întrebat:

 – Ai planuri pentru după-amiază?  

Shen Mo s-a uitat pe fereastră și a spus:

 – Este rar ca vremea să fie atât de frumoasă. Poate ar trebui să mă duc să pictez în parc.  

 – Pictezi în fiecare zi. Nu ești obosit?  

 – Bineînțeles că nu. Nu voi obosi niciodată.  

La cele spuse de pictor, bărbatul nu a putut decât să răspundă:

 – Atunci să mergem.

Toate uneltele de pictat erau acasă, așa că cei doi au făcut o oprire acolo înainte de a merge în parc. Era aglomerat și aici din cauza vremii frumoase; unii oameni chiar înălțau zmeie. Soarele cald de iarnă cădea pe corpul lui Shen Mo. Era deja o atingere de primăvară.

Shen Mo a ales un loc bun și s-a așezat. Apoi și-a așezat șevaletul și a început să picteze. La început, a stat de vorbă cu Ji Mingxuan din când în când, dar treptat s-a cufundat în lumea lui, concentrându-se doar asupra picturii.

Timpul a zburat. În momentul în care a terminat de pictat, soarele deja apunea în vest.

Shen Mo s-a întins și s-a întors.

  – Domnule Ji…  

Pictorul s-a oprit imediat după ce l-a strigat. El a descoperit că Ji Mingxuan, așezat sub un copac, adormise deja. Shen Mo nu a vrut să îl trezească. Pur și simplu și-a scos jacheta și a pus-o ușor pe el.

Chiar și așa cum dormea, domnul Ji arăta atât de frumos.

Shen Mo s-a întors și s-a uitat la tabloul său. S-a gândit pentru o vreme, apoi și-a luat pensula și a adăugat o tușă pe pânză. Nu pictase o persoană anume, adăugase doar o siluetă vagă în colț.

Briza irezistibilă de primăvară a periat un colț al hainelor bărbatului. Era de o tandrețe infinită.