‼️(18+)
Când Mac s-a întors, a descoperit că Nan era încă în aceeaşi poziție și nu și-a pus pantalonii. Mac şi-a întors privirea departe de corpul lui Nan, care era încă proeminent în faţa lui.
– De ce eşti atât de obraznic? Se plânse Mac, cu fața înroşită, neobişnuit cu aspectul lui dezgolit.
– Când ți-am spus că am terminat? Spuse Nan, făcându-l pe Mac să se uite imediat la el, dar nu îndrăzni să se uite mai departe în josul lui.
– Ce altceva vrei să fac? Întrebă Mac încet.
– Nu vreau să fiu o persoană egoistă care să își de-a drumul singur. Vreau să îți dai drumul odată cu mine, a spus Nan, privindu-l pe Mac cu ochi răutăcioşi. Fața lui Mac s-a încălzit imediat.
– Nu e nevoie, nu vreau asta. Mac a refuzat în grabă.
– Dar eu vreau…, spuse Nan din nou, simţind că încă mai vrea, chiar dacă nu era la fel de mult ca înainte.
– Ce îţi doreşti atât de mult? Am făcut asta, nu-i aşa? strigă Mac din nou.
– Vino aici, spuse Nan cu o voce profundă. Mac strânse buzele şi se ridică.
– Am zis vino aici! A țipat din nou Nan. Mac a trebuit să meargă spre el dar nu a îndrăznit să se uite prea mult la el, deoarece cealaltă pare a corpului era încă goală.
– Dezbracă-te, spuse Nan pe un ton normal, ochii lui Mac sau mărit ușor
-De ce … de ce trebuie să mă dezbrac? Întrebă Mac încăpățânat.
– O altă întrebare stupidă. Ți-am spus să te dezbraci. Dezbracă-te. Sau vrei să o fac eu? Întrebă Nan cu o voce adâncă. Mac rămase nemişcat o clipă înainte de a hotărât să se dezbrace încet. Nan stătea urmărindu-i fiecare mișcare. Mac a terminat să își dea pantalonii jos, dar a lăsat boxeri pe picioare. A încercat să-și tragă tivul cămăși în jos și să-și acopere corpul.
– Vino mai aproape, spune Nan din nou, iar Mac se mișcă să stea în fața lui.
Brusc…
Mac tresări când era tras în poala lui, ştiind imediat ce avea să se întâmple, deoarece ceva îi împingea fesele în acel moment. Mâna puternică a lui Nan îmbrățișa talia lui Mac, iar mâna lui Mac s-a ridicat şi s-a apăsat pe pieptul lui Nan.
Nan îşi alunecă mâna în jos, strângând fesele lui Mac şi el îşi trece uşor mâna pe lenjeria lui Mac, dându-i fiori pe tot corpul. Mac îşi strânse buzele, încercând să nu lase niciun sunet să scape. Nan îşi ridică un zâmbet pe buze când îi văzu expresia.
– De ce te reţii? Ce încăpățânat. Spuse Nan, apropiindu-şi nasul pentru a se ghemui de obrajii şi urechile lui Mac până când Mac a fost nevoit să-şi retragă gâtul şi să se tragă puțin înapoi, dar i-a făcut loc să se ghemuiască mai bine. Nan îi mușcă jucăuş urechea lui Mac.
– Uf. Mac scoase un sunet adânc în gât, dar tot şi-a muşcat buza.
– Scoate-ți cămaşa, spuse Nan. Mac a îngheţat puţin, aşa că Nan l-a prins de talie şi i-a apăsat şoldurile lui Mac de abdomenul său , Mac tremurând când jumătatea rigidă a corpului lui Nan i-a atins pliul feselor prin lenjerie.
– Scoate-o, repetă Nan, iar Mac şi-a desprins încet cămaşa până când a fost complet gol, purtând doar lenjerie intimă. Cu un zâmbet mulţumit, Nan își puse brațul lui Mac în jurul gâtului, iar Mac îl privi neîncrezător.
– Ah… da… nu muşca… ah strigă Mac în timp ce Nan se aplecă în faţă şi îi muşcă pieptul până când Mac se zvârcoli de durere. Limba fierbinte a lui Nan i-a lins partea de sus a pieptului lui Mac, înclinându-se în jurul bazei şi mușcându-i sfârcurile, Mac simţi o furnicătură inexplicabilă în stomac, pentru că de data aceasta nu era la fel de violent ca înainte. Nan s-a jucat cu pieptul lui Mac, alternând cele două părţi, făcându-l pe Mac să-şi înfăşoare subconştient brațele în jurul gâtului lui, făcându-i pieptul să se înmoaie şi să se ghemuiască mai aproape de corpul lui Nan.
– Hmmm, a scos Nan un geamăt în timp ce Mac îşi legăna inconştient şoldurile înainte şi înapoi la tachinarea lui Nan cu pieptul lui, făcându-i fundul lui Mac să-i strângă penisul fierbinte înainte şi înapoi.
– Fii drăguţ şi nu voi fi dur cu tine. Nan şi-a ridicat capul şi a spus răguşit, ochii îi erau plini de dorinţă. Fața lui Mac s-a îmbujorat la sunetul vocii lui răguşite şi al ochilor strălucitori,
Inima lui nu a mai bătut așa tare înainte. Nan şi-a îndoit faţa ca să-l mângâie şi să-l sărute alternativ pe gât. O mână puternică îi strângea periodic fesele lui Mac, înainte de a-i împinge boxeri, lăsându-i corpul complet gol. Nan si-a scos propia cămașă dezvăluindu-și tatuajele de pe ambele brațe.
În mod normal, lui Mac nu-i plac tatuajele pentru că credea că fac corpul să arate murdar şi imoral, dar pe Nan, Mac a simţit că arată mai atractiv, dar era doar un gând adânc în inima lui. Nan şi-a dat jos pantalonii până când a fost complet gol ca Mac, dar tot stând pe canapea, l-a tras pe Mac înapoi în poală şi a început să-l sărute puternic pe Mac.
– Ooh…ooh Mac a scos un sunet tremurător în gâtul lui, pentru prima dată şi pielea i s-a făcut de găină.
– Ah… a strigat Mac, Nan a întins brusc mâna în spatele lui Mac şi şi-a introdus degetul mijlociu în orificiul din spate puţin câte puţin.
– Șhh, nu te încorda, murmură Nan. Mac şi-a muşcat buza tare şi a încercat să nu se încordeze, aşa cum sugera Nan, frecarea dându-i ocazional fiori.
– Aaah…ah Mac tresări uşor când Nan îşi introduse degetul mijlociu până la capăt. Se uită la Mac cu o față însetată şi îşi mişcă încet degetele înăuntru şi afară.
– Oow…oow scoase Mac o voce exuberantă în timp ce Nan îşi mişca sălbatic degetele şi apăsa cu tărie pe canalul dragostei până când el se cutremură. Braţele lui Mac se înfăşurară imediat în jurul gâtului lui Nan, cu faţa îngropată în umărul puternic. Gemând lângă urechea lui, l-a făcut să-şi dorească să-l introducă penisul, aşa că el şi-a retras degetul.
– Ridică-te, îi spuse Nan. Mac se ridică brusc în timp ce furnicăturile persistau. Nan şi-a luat penisul fierbinte şi l-a ridicat pentru a se pregăti.
– Încet-încet, împinge-te în jos, a spus Nan din nou.
– Uhm… vrei sa fiu deasupra ta? întrebă Mac tremurând.
– Da, răspunse Nan. Mac părea puțin stânjenit, dar a trebuit să cedeze încetul cu încetul din cauza privirii înverşunate a lui Nan. Mac se apucă de braţele puternice ale lui Nan pentru a-l ţine pe spate, în timp ce capul penisului pătrundea încet. Mac îşi împinse șoldurile uşor, fără să spună nimic.
– Ahhh…ah…mai încet…ah… Mac se aplecă şi se sprijini de umărul lui din cauza senzaţiei de frecare din canalul lui din spate. Nan sări încet pentru a întâmpina impulsul lui Mac. De data aceasta, nu avea de gând să se comporte la fel de violent ca înainte.
– Ooh! Mac muşcă accidental umărul lui Nan pentru a calma durerea, în timp ce penisul lui Nan era introdus pe toată lungimea sa, iar în această poziţie, Mac se simţea ca niciodată înainte.
– Muşcă-mă, voi face o rundă pentru fiecare semn de muşcătură, a spus Nan, aşa că Mac a dat din cap şi s-a ridicat imediat.
– Puneți capul înapoi, lasă-mă să văd cât de bun eşti, spuse Nan răguşit. Mac nu a îndrăznit să se uite la el, dar şi-a îngropat faţa în umerii lui puternici și s-a legănat încet în sus şi în jos. Mac nu credea că va trebui să-şi asume vreodată rolul pe care îl obişnuia să-şi lase partenerul să joace pentru el.
– Aaah… asta e… hmmm… destul de bine. Nan gemu de satisfacție când Mac începu să-şi mişte şoldurile în sus şi în jos puţin mai repede. La început Mac a fost confuz până când Nan a fost nevoit să-şi pună ambele mâini pe fese şi să-l ajute să se mişte în sus şi în jos, după un timp Mac a găsit automat ritmul. Senzația de frecare a fost înlocuită cu una de furnicături şi chiar şi Nan nu a putut să nu admită că în interiorul corpului lui Mac se simțea foarte bine, canalul neted strângând penisul lui Nan.
– Ah…huh…huh Mac îşi muşca buza din când în când în timp ce gemea.
– La naiba… ah… e strâns… aaaaah, gemu Nan de satisfacție înainte de a se lăsa puţin pe spate şi a-şi ridica şoldurile în sus pentru a întâlni momentul în care Mac se izbi de el.
Plop Plop Plop
Sunetul cărnii lovind carnea era suficient de puternic pentru a fi auzit în ritmul lor. Sudoarea de la amândoi a început să curgă.
– Ah… Uh… Ah, gemu periodic Mac, incapabil să-şi ţină vocea. Mac simți o senzaţie de furnicături în miezul lui, deşi încă nu îl atinsese, Nan îi împinse şoldurile atât de des, încât corpul lui Mac se cutremură.
– Aaah… La naiba… Aaah gemu Nan, ciugulind urechea lui Mac în timp ce ritmul lor creştea mai tare şi mai rapid, sincronizându-se cu gemetele din cameră. Mac i- a muşcat din nou umărul când a simţit că era pe cale să se elibereze, şi Nan l-a sărutat înapoi.
– Ah, ow, aaah, gemu Mac în gât, înainte de a elibera apa de dragoste pe burta lui Nan, Nan şi-a împins şoldurile în sus şi l-a apăsat violent pe talia lui Mac.
– Mi-am dat drumul și eu… ah… da, a oftat Nan, gemând şi eliberând apă de dragoste în canalul din spate al lui Mac, cu faţa scufundată de epuizare. Un oftat blând răsună din partea lui Nan în timp ce continua să strângă fesele lui Mac.
– Nu rămâne fără energie, încă nu sunt mulțumit, i-a şoptit Nan la ureche lui Mac, făcându-i ochii să se lărgească instantaneu înainte de a începe runda următoare.
..
..
..
– Te duci la muncă, Mac? Vocea sarcastică a lui Nan a continuat dimineața, făcându-l pe Mac, care stătea supărat pe canapea, să-şi astupe urechile cu o pernă. După ce Nan a terminat în runda a treia, Mac a trebuit să se spele mai întâi pentru că nu se simţea bine, iar când s-a culcat din nou pe canapea, a adormit instantaneu.
– O să întârzii, Mac. Nan era lângă canapea.
– E rău să fii considerat fiul proprietarului fabricii? Spuse Nan. Mac trase perna înapoi şi deschise ochii.
– Şi ce câine m-a ținut treaz aseară? Mă doare de moarte. Mai ai curaj să-mi spui asta? Mac a ţipat furios când Nan a spus-o de parcă ar fi fost vina lui Mac. Nan a râs în gât.
– Dacă te gândeşti să întârzii, ar trebui să suni şi să-i spui tatălui tău, nu doar să dispari. Spuse Nan din nou. Mac se încruntă frustrat.
– Ai două sute de baht şi cheile maşinii pe care le-am lăsat pe masă. Trezeşte-te, fă duş şi mergi la muncă. Maşina ta e parcată în garaj, te las să conduci singur, dar trebuie să te întorci la timp. Nu. Nu mă face să te sun. Spuse Nan, ca o serie de comenzi.
– Maşina mea are nevoie de benzină, spuse Mac încet, anunţându-i lui Nan că trebuie să facă plinul la maşina.
– Am făcut plinul rezervorului ieri, spuse Nan într-un ton monoton, Mac care nu se putea certa cu nimic.
– Trebuie să merg la spital. Dormi în continuare, dar dacă e timpul să te trezeşti şi să mergi la muncă, nu-mi spune că ești slabit , Mac. Atât a spus el. Mac nu răspunse, doar observând că Nan făcuse deja duş şi s-a îmbrăcat, ceea ce îl făcu pe Mac să se întrebe dacă nu se simțea obosit sau ceva de genul ăsta.
Când Nan a părăsit camera, Mac a sunat să-i spună tatălui său că va întârzia înainte de a adormi, epuizat. Nan a mers în fața casei.
– Dacă este 11 dimineaţa şi nu coboară să mănânce, sună-mă, se întoarse Nan să-i spună subordonatului din apropiere.
– Da, Hia, unde mergi? a întrebat subalternul său.
– Maşina lui Hia Day s-a răsturnat, Hia Neil a sunat ieri să-mi spună. Spuse Nan pe un ton stresat, făcându-i pe ceilalţi oameni care au auzit-o să se apropie de el şi să pună o mulţime de întrebări despre Day.
– O să-l vizitez, o să-ți spun ce se întâmplă. Spuse Nan înainte de a se urca în propria maşină şi a pleca. Pe drum, s-a oprit să cumpere nişte prăjituri pentru Brick. Apoi a condus la apartamentul lui Neil şi Nick pentru a-l vizita pe Day împreună.
– Hei, arăţi atât de zdrențuit , a întâmpinat Nan cu un zâmbet în timp ce intră în camera de recuperare a lui Day şi-l găseşte pe Brick stând acolo arătând palid, ca o persoană care doarme rar. Brick zâmbi încet.
– Nu ți-am văzut faţa de mult timp, Nan. A răspuns Brick. Nan a zâmbit uşor, o imagine a lui Mac i-a apărut imediat în minte.
– Ei bine, nu vizitezi prea des stadionul. În plus, sunt în călduri acum. Spuse Nan zâmbind. Brick s-a încruntat uşor, dar nu a pus nicio întrebare.
– Ah, şi băieții au vrut să vină, dar nu au vrut să deranjeze spitalul. Şi-au transmis preocupările şi au spus să nu te stresezi prea mult. Oasele de oțel nu se sparg uşor, a spus Nan zâmbind, făcând-ul pe Brick să zâmbească puţin. Nan îi dă lui Brick tortul cumpărat. Dar când Brick a văzut tortul, s-a învinuit pentru faptul că tortul l-a făcut pe Day să se răstoarne, când Nan a auzit asta, i-a părut foarte rău pentru el. Brick s-a aşezat şi a mâncat tortul şi a plâns până când Nan nu a putut să-l ia. Nan a stat şi a discutat despre starea lui Day cu Neil şi Nick pentru o vreme. Day încă nu se trezise, Nan se uită încordat la el, sperând că superiorul lui îşi va reveni în siguranță. Stătea şi îşi verifica periodic ceasul.
– De ce ești atât de grăbit? Întrebă Neil în timp ce Nan se uită la ceas.
– Nu mă grăbesc să merg nicăieri, doar verific ora, a răspuns Nan, înainte să ridice telefonul şi să formeze, dar cealaltă parte nu a răspuns, aşa că a sunat pe altcineva.
(- Da, Hia), exprimat de Frog.
– Nu a părăsit încă camera? Îl întrebă Nan pe subalternul lui, cu vocea nu prea tare, în timp ce Neil şi Nick stăteau deoparte şi vorbeau în linişte.
(- Nu încă) răspunse Frog, sprâncenele lui Nan se încruntatse.
– Du-te sus şi uită-te la el, la naiba, spune-i să-mi răspundă la telefon. I-a spus Nan lui Frog înainte de a închide. Aşa că Nan a decis să-şi ia rămas bun de la Brick înainte de a-i spune că-l va vizita pe Day din nou.
..
..
..
Cioc cioc
Sunetul unei bătăi în uşă îl făcu pe Mac să se trezească năucit. Bătăile la uşă au devenit mai puternice, forţându-l pe Mac să se ridice şi să o deschidă, crezând că nu ar trebui să fie Nan, dacă ar fi fost, ar fi deschis-o.
– Ce? întrebă Mac sec, văzând că era subordonatul lui Nan. Mac a văzut că expresia lui Frog era puțin uluită, dar nu i-a acordat prea multă atenţie.
– Hia a sunat şi a spus să-i răspunzi la telefon, a spus Frog, a spus-o în timp ce se uita în altă direcţie înainte de a pleca în grabă. Mac se încruntă.
– Ce a fost asta? Mac gemu la expresia lui Frog înainte de a închide uşa. Odată ce s-a întors pe canapea, Mac s-a întors pentru a-şi vedea propria reflexie în oglindă, ceea ce l-a făcut pe Mac să ofteze.
– La naiba, de ce sunt atâtea semne? Mac mormăi, cu fața arzând când văzu că era fără cămașă şi doar o pereche de pantaloni. De asemenea, pe tot corpul lui erau urme de muşcături, care erau împrăştiate peste tot, lăsându-l pe Mac să se întrebe de ce a plecat Frog.
– Ce naiba a făcut idiotul ăla? Se plânse Mac, simţindu-se brusc jenat pentru subalternul lui Nan.
Tru… tru… tru
Zgomotul l-a făcut pe Mac să se apropie de canapeaua pe care stătea întins şi să constate că Nan îl suna. Mac oftă încet înainte de a răspunde.
– Ce este? Mac răspunse sec.
( – Cât este ceasul ) se auzi o voce adâncă, făcându-l pe Mac să se încruntă şi să se uite la ceasul de pe perete.
– 11:30, a răspuns Mac.
( – De ce te-am sunat şi nu ai răspuns? Ce naiba faci?) a întrebat Nan din nou.
– Dormeam, sunt obosit, înțelegi? De ce dracu întrebi? Acum m-am trezit. I-a certat Mac.
(- Nu fi nepoliticos. Du-te la duş şi îmbracă-te. Te iau eu. Dacă vin acasă și nu ai terminat de pregătit, o să îți dau eu somn, Mac ). A amenințat Nan.
– De ce mă iei dacă mă lași să conduc la serviciu? Ai uitat? spuse Mac.
(- Nu uit, dar eşti încăpăţânat, nu ai nici-o responsabilitate, aşa că te iau eu, nu vorbi prea mult. Du- te la duş, te duc să mănânci.) După ce a spus asta, a închis Mac ţinea telefonul furios.
– La naiba, idiotul ăla nu m-a lăsat să vorbesc. Ești tatăl meu? Mac țipă în sinea lui înainte să se grăbească să facă duș și să se îmbrace.
…..
– Nu a coborât încă, P, a spus Frog în timp ce Nan se îndrepta spre casă.
– Hm, îl voi suna, a răspuns Nan în timp ce intră în casă urmat de Frog.
– Simt că Hia va fi dur în privinţa asta. a răsunat vocea batjocoritoare a lui Frog, făcând-o pe Nan să pară suspicioasă.
– Ce vrei să spui? întrebă Nan înapoi.
– Ei bine, am putut vedea toate semnele de pe el, spuse din nou Frog.
– Cum ai văzut asta? Întrebă Nan, uitându-se la subalternul său neîncrezător. Frog şi-a fluturat rapid mâna dintr-o parte în alta când a văzut ochii superiorului său.
– Hei, nu te gândi prea mult, când m-ai rugat să merg sus să mă uit la el, când a deschis ușa, nu purta cămaşă, aşa că l-am văzut . Dar am văzut doar puţin spuse Frog repede. Nan îşi ridică un zâmbet slab pe buze.
– Nu am spus nici un cuvânt încă. De ce eşti încordat? spuse Nan, nefiind prea serios înainte de a se îndrepta spre camera lui. Deschizând uşa dormitorului, a descoperit că Mac era deja pregătit şi împachetând-uși geanta de lucru, Mac s-a întors să se uite puțin la el.
– Huh, asta e bine. Ai terminat să-ți împachetezi lucrurile? întrebă Nan.
– Gata, răspunse Mac ferm.
– Atunci coboară şi du-te la maşină să mergem la prânz, mor de foame, s-a plâns Nan.
– Nu pot conduce singur? Întrebă Mac din nou în caz că Nan s-ar fi răzgândit. Nan se uită la Mac în gol.
– Nu, vrei să întârzii? Nu mai negociezi, du-te la mașină şi voi fi cu tine, la naiba. M-am săturat să repet lucrurile, trebuie să spun aceeași propoziție iar şi iar, până faci ce zic, încăpățânat, spuse Nan, fara a lua asta in serios.
– Dacă eşti obosit, lasă-mă să merg acasă, spuse Mac grăbit. Nan îşi ridică un zâmbet pe buze.
– Hei, e în regulă, spuse Nan înainte să se întoarcă şi să iasă pe uşă, anunţându-l pe Mac să alerge după el.
Nan şi Mac au mers la mașină , care era parcată în faţa casei. Nan a vorbit puțin cu subalternii săi. Mac a urcat şi s-a aşezat în maşină. Nu s-a gândit să salută pe nimeni pentru că nu era în preajma nimănui şi nu voia să fie în preajma nimănui aici. După ce a dat ordine subalternilor, Nan s-a urcat în maşina lui şi a plecat.
– Să ne oprim mai întâi să luăm prânzul, spuse Nan. Mac nu răspunse pentru că şi lui îi era foame. Nan a condus o vreme şi a parcat pe o alee. Mac se uită în jur.
– Ce vom face aici? Întrebă Mac curios.
– Să mergem să luăm ceva de mâncare, spuse Nan înainte de a deschide portiera maşinii şi de a ieşi primul. Mac părea nedumerit pentru că nu văzuse încă un restaurant. Când Mac a deschis uşa, l-a urmat aproape pe Nan conducându-l pe alee, înainte de a se înfiora când a văzut că restaurantul către care îl conducea Nan era un simplu magazin Curry, pe marginea drumului, pe alee, cu mese şi scaune. Puse pe trotuar. Si intr-o casa mica semidecomandata. Mac s-a repezit în grabă şi i-a prins cămașa. Nan se întoarse imediat să se uite.
– Ce? întrebă Nan.
– Este curat? Nu putem merge să mâncăm în altă parte? întrebă Mac grăbit, pentru că nu mai fusese niciodată la un restaurant ca acesta. De cele mai multe ori mergea la un restaurant elegant sau doar aştepta şi mânca la Mall. Dar acest restaurant avea doar un ventilator pentru a-l răcori şi erau mulţi oameni care stăteau şi mâncau.
– Nu poţi să mănânci? Nu fi snob, vrei să mănânci sau nu? Dacă nu vrei poți să aștepți în maşină, voi mânca singur, a spus Nan cu voce tare.
Mac şi-a muşcat buzele, stomacul bubuind şi s-a gândit că Nan nu-l va duce la alt restaurant. S-a gândit să aştepte să mănânce la birou, dar părea că stomacul lui nu mai putea aştepta. Văzând că Mac tăcea, Nan se ridică şi se uită la diferitele farfurii care erau aliniate în fața magazinului. Mac a urmat inevitabil.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Nan, întorcându-se către Mac.
– Hă, mă duc să mănânc! Mac mârâi uşor. Nan a zâmbit uşor înainte de a se uita la mâncarea care era aliniată.
– Ce ti-ar placea să mănânci? întrebă Nan. Mac se uită în jos la mâncarea din faţa lui cu o privire uşor stânjenită pe faţă.
– Du-te să stai şi aşteaptă la masă. O comand eu, a spus Nan încet. Mac se uită la el, prefăcându-se că spune ceva.
– Ştiu la ce eşti alergic, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se oprească înainte de a se întoarce să se uite la masa din magazin.
– Unde stau? Întrebă Mac.
– Unde este o masă goală, du-te la acea masă, a spus Nan.
Mac s-a întors să se uite din nou în jurul magazinului înainte de a hotărî să meargă la o masă din interiorul magazinului, unde oamenii tocmai se ridicaseră. Personalul strânse farfuriile de pe masă, Mac se apropie să se aşeze şi aşteptă ca cealaltă persoană să termine şi se aşeză precaut, de teamă că i se vor murdări hainele. Curând Nan a intrat şi s-a aşezat pe partea opusă.
– Restaurantul nu este o casă bântuită. Nu fi atât de înspăimântat, a spus Nan sarcastic. Mac se uită la el îmbufnat, dar nu spuse nimic. O fată s-a apropiat de masă să toarne apă.
– P’Nan, n-ai mai fost aici de câteva zile, a salutat vocea unei adolescente.
– Am fost un pic ocupat, de ce nu ai fost azi la scoala? întrebă Nan.
– Astăzi şcoala este închisă pentru a învăța pentru examene., a răspuns fata privindu-l cu ochi dulci. Mac ştia că fata era interesată de Nan, părea că era probabil doar o elevă de liceu. Cât despre Nan, i-a oferit fetei un zâmbet dulce, făcându-l pe Mac să se simtă insultat.
– Hă, atât de tânără, mormǎi Mac pe sub răsuflarea lui. Dar Nan a auzit, tânăra se întoarse să se uite la Mac nemișcată. Mac s-a prefăcut că nu ştie nimic.
– Du-te, ajută-l pe tatăl tău, du-te… i-a spus Nan fetei înainte ca cealaltă parte să plece fără tragere de inimă.
– Ce a fost asta acum? Întrebă Nan batjocoritor
– Ce? N-am spus nimic, a răspuns Mac pe un ton normal. Nan doar dădu din cap.
