La scurt timp, personalul restaurantului s-a întors şi a servit mâncarea. Nan a comandat două feluri de mâncare cu orez simplu și alte patru feluri de mâncare. Mac se uită îngrijorat la farfuriile din faţa lui.
– Acest fel de mâncare este carne de porc dulce. O poți mânca, arătă Nan cu o lingură spre felul de mânca.
– Supă de pulpe de pui, arătă Nan spre un castron cu supă fiartă. Mac dădu din cap, apoi se uită la farfuriile cu celelalte două garnituri.
– Acest fel de mâncare este peşte acoperit cu piper, dar ce este acest bol? întrebă Mac.
– Nu ştii Panang Cury Pork? Acestea două sunt ale mele, nu poţi să le mănânci, a spus Nan grăbit, iar Mac se uită nedumerit la el.
– De ce nu pot să mănânc? a întrebat Mac pentru că voia să încerce nişte Pork Curry Panang, care lui Mac nu i s-a părut prea picant.
– Vrei sa încerci? întrebă Nan, ridicând o sprânceană. Mac dădu din cap.
– Pot să mănânc puțin picant, a răspuns Mac, nu că nu ar putea mânca mâncare picant, dar nu putea fi prea picant.
– Ai gustat mai întâi să vezi dacă e picant sau nu? Spuse Mac, Nan clătină din cap înainte de a lua Panang de Cury să mănânce. Mac părea încântat.
– Nu este picant, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să zâmbească puțin înainte de a lua ceva din Panang de Cury.
– Doar puțin. Mac scoase imediat lingura din gură. Fața i s-a înroşit imediat.
– Apă! Mac a cerut apă, iar Nan i-a întins paharul. Mac a băut în grabă pentru a stinge condimentul, Nan s-a aşezat pe spate râzând în secret.
– Haha, ticălosule, spuse Nan. Mac a băut paharul plin cu apă în timp ce îşi scotea limba roşie, buzele devenind uşor roşii.
– De ce… ai spus că nu este picant? spuse Mac imediat, Nan ridică uşor din umeri.
– Nu am spus că nu este picant. De fapt, nu este deloc picant. Gura ta nu poate mânca, a spus Nan nonşalant.
Mac s-a uitat la el înainte de a se aşeza să mănânce carne de porc dulce şi supă clocotită pentru a-i uşura înţepătura din gură. Cei doi s-au aşezat să mănânce în tăcere. Mac a comandat un al doilea şi al treilea fel de mâncare de orez şi un alt fel de mâncare de porc dulce. Nan s-a uitat la el puțin, dar a fost de acord să continue să mănânce.
– Ah, am uitat, ai irosit atât de multă energie, de aceea trebuie să consumi mai multă energie pentru a te recupera, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă, dar a încercat să o ignore până când a terminat fiecare farfurie cu mâncare.
– Cum a fost mâncarea de stradă? întrebă Nan când văzu că Mac tocmai terminase de băut apă din pahar.
– Este suficient de bună, a răspuns Mac calm, nevrând să-i spună că este dependent de gustul cărnii de porc dulce pe care a mâncat-o tocmai acum. Nan a zâmbit uşor.
– P’, adu nota. Nan l-a chemat pe negustor să ia banii, iar în locul lui a sosit fiica negustorului.
– Total 180 Bath, Nan, a spus tânăra după ce a adus nota. Nan puse mâna în faţa lui Mac, care se uită la ea neîncrezător.
– Ce? întrebă Mac înapoi.
– Costul alimentelor este jumătate de persoană împărţit la doi, spuse Nan serios.
– Ce naiba faci? O să plătesc pentru asta, strigă Mac nu foarte tare.
– Am mâncat singur? Ai mâncat şi tu, nu fi leneş, plăteşte 90 de baht. Nan îi făcu semn lui Mac să plătească.
– Ai banii mei, a argumentat Mac în timp ce fata se uita la ei doi.
– Ţi-am dat două sute de Bath să ai la muncă . Orezul pe care îl mănânci este considerat prânzul tău, aşa că trebuie să-ți plăteşti partea acum, spuse Nan încet. Mac şi-a strâns buzele şi s-a uitat la el înainte de a lua 100 Bath şi ai da. Nan a zâmbit uşor înainte de a-şi lua banii şi a-i înmâna fetei. Mac s-a aşezat fără tragere de inimă, iar după un timp, fata s-a apropiat să predea restul aşa că i-a pus în faţa lui Nan.
– Ce? întrebă Nan.
– Restul meu? Masa a costat 90 de persoană, nu? Dacă dau 100, trebuie să-mi dai 10 Bath înapoi, a mârâit Mac.
– Huh, a chicotit Nan în gât, dar a fost de acord să-i dea lui Mac cei 10 Bath înainte de a părăsi magazinul.
– Întoarce-te din nou, P’Nan, a spus fiica negustorului, Nan s-a întors să-i zâmbească. Mac se duse la maşină şi așteptă nerăbdător.
– Grăbeşte-te, îmi este cald! spuse Mac cu o voce severă. Nan a continuat să meargă până când a ajuns la maşină şi s-au aşezat amândoi pe scaunele lor.
– E prea cald, nu te încinge prea tare, spuse Nan în glumă. Mac se întoarse să se uite în ochii lui verzi, dar nu spuse nimic. Nan l-a dus direct la birou.
– Poţi să iei autobuzul din nou? Spuse Nan pe un ton serios, Mac se încruntă.
– Încearcă să te întorci din nou cu autobuzul. Mâine, te las să conduci singur. Nu vei muri pentru încă o zi. spuse Nan din nou.
– Atunci de ce nu vii să mă iei? Mac se întoarse să întrebe.
– Am nişte treburi de care să mă ocup, răspunse Nan. De fapt, nu avea ce face. Voia doar să-l enerveze pe Mac din nou.
– O, ticălosule! Ţipă Mac înainte de a coborî din maşină şi trânti uşa tare, Nan râdea singur în maşină, deşi nu era deloc amuzant. De îndată ce Mac a intrat în birou, a plecat imediat acasă.
– Un bivol, ticălosule, un ticălos cu chip de peşte… prost… îl înjură Mac pe Nan, îndreptându-se spre birou înainte de a se opri când a ieşit tatăl său.
– De ce te plângi? Întrebă tatăl.
– Nimic, tată, răspunse Mac, dar sprâncenele îi erau încă încruntate.
– Ai intenţionat să vii la muncă abia după-amiaza, nu? Tatăl lui Mac gemu uşor.
– Am sunat şi ţi-am spus. Tată, nu te plânge, bine? spuse Mac răguşit.
– Dew aşteaptă de la 11 în biroul tău, nu vă invitaţi unii pe alţii altundeva? s-a plâns tatăl lui Mac înainte de a merge în spate, care era hala fabricii. Mac a intrat imediat în biroul lui.
– Ce faci? l-a întrebat Mac pe prietenul său când şi-a deschis uşa biroului şi l-a văzut pe Dew stând acolo cu o față încordată.
– De ce ai venit la muncă atât de târziu? Întrebă Dew.
– M-am trezit târziu. Dar l-am sunat pe tatăl meu şi i-am spus că voi întârzia, a răspuns Mac înainte de a se aşeza pe spate în scaun. Dew se uită la Mac, simtind că prietenul lui ar putea dori să vorbească cu el despre ceea ce sa întâmplat ieri.
– Nici măcar nu trebuie să mă întrebi nimic acum, bine? Mac a vorbit primul. Roua oftă din greu.
– Chiar nu înţeleg. De ce trebuie să fii cu nenorocitul ǎla? spuse Dew pe un ton iritat. Mac a tăcut pentru că nu era cu adevărat pregătit să-i spună prietenului său chiar acum.
– Deci asta faci, nu? Întrebă Dew din nou, privind prin geamul biroului lui Mac.
– Hmm, răspunse Mac în gât.
– Şi cum ai de gând să te întorci în seara asta? Întrebă Dew în timp ce Mac îşi muşcă buza.
– Nu-mi spune, te întorci în autobuz? Întrebă Dew din nou. Mac oftă încet.
– Te duc eu, spuse Dew. Mac se uită la prietenul său cu o expresie încordată.
– Trebuie să mă întorc la Nan, spuse Mac.
– Da, bine, te conduc eu însumi, spuse Dew. Mac tăcu o clipă, gândindu-se înainte de a da din à cap. Era bucuros că măcar nu trebuia să se alăture celorlalți.
– Deci nu lucrezi? L-a întrebat Mac pe prietenul său.
– Am părăsit magazinul pentru ca subalternii mei se ocupa de el , a răspuns Dew, Mac a dat din cap.
– Voi sta aici şi voi aştepta să termini munca , spuse din nou Dew. Mac ridică uşor o sprânceană.
– Deci nu te vei plictisi doar să stai şi să aştepţi în biroul meu? Întrebă Mac, Dew clătină din cap.
– Nu, m-am săturat să lucrez, a explicat Dew.
Mac s-a aşezat să-şi facă treaba, nu a venit dimineață, aşa că erau o mulțime de hârtii la care să se uite, s-a aşezat pentru a le citi şi a simţit că este urmărit, când s-a întors să se uite, a văzut că era Dew, care îl privea cu o privire fixă, încordată. Mac s-a prefăcut că nu-i pasă şi nu s-a gândit la asta pentru că era atât de stresat, dar oricum a apărut un mic sentiment de nelinişte.
– La ce te uiţi, Dew? Mac îi aruncă hârtiile în mână şi întrebă.
– Mă uit doar la tine. De ce? Întrebă Dew.
– M-am săturat de privirea ta. Stai chiar în faţa mea, a argumentat Mac. Dew a tăcut înainte de a respira adânc.
– Bine, continuă să lucrezi. O să aştept, a intervenit Dew, lăsându-se pe spate pe canapeaua de la birou cu ochii închişi. Mac clătină din cap neîncrezător la expresia prietenului său înainte de a se întoarce la muncă. După ora trei, a trebuit să coboare să verifice fabrica cu tatăl său, aşa că Mac a venit să-l trezească pe Dew.
-Hmm. Dew, care adormise, s-a trezit şi s-a uitat la Mac.
– Mă duc să inspectez fabrica. Întinde-te şi aşteaptă, i-a spus Mac prietenului său. Dew dădu din cap. Când Mac a început să plece, Dew l-a prins de încheietura mâinii.
– Ce? întrebă Mac din nou în timp ce Dew îl aruncă cu Privirea.
– Nimic, întoarce-te curând, spuse Dew. Mac dădu din cap înainte de a-şi lăsa mâna şi de a părăsi biroul. Dew oftă încet pentru sine.
Mac s-a apropiat de tatăl său la fabrică pentru a inspecta produsele, făcându-l pe Mac să-l întâlnească pe bărbatul care i-a plătit biletul de autobuz.
– Bună Khun Mac, îl salută bărbatul, deşi Mac era mai tânăr. Mac şi-a căutat buzunarul după 20 Bath până l-a găsit şi i-a dat-o celeilalte părți.
– Ce se întâmplă? întrebă cealaltă persoană, confuză.
– Banii pe care mi i-ai dat pentru autobuz, spuse Mac încet, încă stânjenit de muncitorii din fabrică care l-au văzut ieri în autobuz.
– Nici o problemă, am plătit pentru asta, a răspuns muncitorul. Mac se încruntă.
– Dar nu vreau să fiu dator cu nimeni, ia-i, spuse Mac, împingând banii în mâna celuilalt, înainte de a merge grăbit în cealaltă direcție, muncitorul a clătinat din cap şi a continuat să lucreze.
– Ce e cu tine? Hai să mergem mai departe, a întrebat tatăl lui Mac când a văzut chipul fiului său.
– Nimic, tată, e cald. Deci unde mergem? Mac şi-a invitat imediat tatăl să se plimbe şi să se uite la marfă, ca să nu mai pună întrebări. Curând, Mac s-a întors la birou după ce a terminat de verificat fabrica cu tatăl său. S-a întors cu o expresie sumbră, făcându-l pe Dew, care stătea întins cu telefonul, să pară surprins.
– Ce e în neregula cu tine? întrebă Dew în timp ce Mac se îndrepta spre scaunul lui.
– Nimic, îmi este doar cald, a răspuns Mac. De fapt, era iritat de privirile muncitorilor din fabrică în timp ce trecea, ceea ce Mac a crezut că ar putea fi, pentru că s-a urcat ieri în autobuz, simţindu-se puţin jenat, dar Mac nu a vrut să-i spună prietenului său.
– Vrei să bei ceva? O voi cumpăra eu, a întrebat Dew entuziasmat.
– Cumpără-mi un latte cu gheață, te rog, spuse Mac imediat, Dew ridică puțin din sprâncene, dar dădu din cap.
– Huh, mă întorc imediat, a spus Dew înainte de a părăsi biroul lui Mac pentru a lua o cafea. Mac se lăsă deznădăjduit de spătarul scaunului. În mod normal, nu şi-ar cere niciodată prietenului să plătească pentru asta sau orice altceva pentru că avea destui bani să cumpere sau să plătească el însuşi. Dar acum trebuia să se comporte prost pentru că îşi economiseşte banii.
Tru… Tru… Telefonul sună, Mac îl ridică şi se uită la număr.
– De ce naiba mă suni? Mormǎi Mac când numărul care a sunat era al lui Nan. A apăsat pe butonul de sunet, nevrând să răspundă, dar a continuat să sune.
Mac a refuzat să răspundă și a pus telefonul cu faţa în jos pe masă, astfel încât să nu fie nevoit să-l vadă cum sună. Zece minute mai târziu, Mac a întors telefonul şi a văzut că Nan a dat doar două apeluri. Mac nu-şi dăduse seama, dar era un mesaj de la Line trimis către Mac, pe care dădu clic pentru a-l citi.
NAN ( Sună-mă dacă nu vrei să mă vezi)
– Ce dracu e în neregulă cu el? Se plânse Mac cu o uşoară ezitare în inimă. Se uită o clipă la mesajul de pe telefon.
NAN ( Citești şi nu suni înapoi. Ce înseamnă asta?)
Nan a trimis un alt mesaj pe Line. Mac şi-a muşcat puţin buza înainte de a forma telefonul.
(- Huh ) De îndată ce Nan a răspuns la apel, Mac a auzit un râs clar în gâtul celuilalt.
– Ce s-a întâmplat?!! Nu crezi că aş putea lucra? Mac mârâi tare.
(- Dacă lucrezi, atunci de ce m-ai sunat? ) Se auzi vocea furioasă a lui Nan.
– Mi-ai spus pe Line să te sun, aşa că a trebuit să iau o pauză de la serviciu şi să te sun înapoi, a spus Mac, Ridicând vocea pentru a-l anunţa că interfera cu munca Lui.
(- Ai citit mesajul pe care ţi l-am trimis? Te-am întrebat dacă l-ai citit şi nu m-ai sunat înapoi. Ce a însemnat asta? Ai fi putut să-mi trimiţi mesaj înapoi spunându-mi că lucrezi, ştiu că nu m-ai sunat pentru că eşti la serviciu ) a spus Nan, făcându-l pe Mac să bănuiască că cealaltă parte a vrut doar să-i distragă atenţia.
– Eşti un idiot psihopat. Primul tău mesaj a spus să apelezi înapoi, sau o sa te văd! strigă Mac supărat.
(- Am uitat că s-ar putea să lucrezi, aşa că am întrebat din nou. Îți este greu să înţelegi, haha), Nan a tot vrut să-l enerveze pe Mac.
– Idiotule, nu ai nimic de făcut, nu-i aşa? Atunci o să închid, am de lucru, a spus Mac pentru că cu cât vorbea mai mult cu Nan, cu atât era mai nervos. S-a agravat pe zi ce trece.
(- Grăbeşte-te, ah, nu e nevoie să faci tam-tam. Sun doar să-ţi spun că pot să te iau în seara asta.), a spus Nan, lăsându-l pe Mac uluit pentru o clipă auzind asta.
– Nu, a răspuns Mac nonşalant, în timp ce Dew îl Lua.
(- De ce?) a întrebat Nan cu o voce severă.
– Pot să mă întorc şi singur, a răspuns Mac pe un ton normal.
(- Huh, suspicios) spuse Nan cu un rânjet în gât.
– Mac, ţi-am luat şi nişte pâine…, a deschis Dew uşa şi a spus, dar a trebuit să-şi coboare vocea la final pentru că a crezut că îl deranjează pe Mac, care era la telefon cu clienţii.
(- A cui este vocea?) a întrebat Nan cu o voce tare care l-a făcut pe Mac să vrea să-şi muşte limba până la moarte.
– Prietenul meu tocmai a venit aici, asta e tot, a schimbat repede subiectul.
(- Am întrebat, cine?) a țipat Nan, făcându-l pe Dew să audă un sunet slab.
– Dew, a răspuns Mac calm.
– Ce? l-a întrebat Dew pe Mac când i-a auzit numele, Mac s-a uitat la prietenul său stânjenit.
(- Huh, de aceea nu vrei să vin să te iau? ) Nan a terminat de vorbit şi a închis imediat, lăsându-l pe Mac confuz, dar în inima lui, era puţin îngrijorat. Tânărului i-a fost teamă ca Nan să o ia razna şi să fugă la birou. Dar, pe de altă parte, nu credea că va îndrăzni pentru că tatăl său era încă acolo.
– Ce s-a întâmplat? Te-a sunat nenorocitul? Dew a ghicit.
– Nu e nimic. A fost doar un telefon. Unde este cafeaua mea? Mac a cerut cafeaua pentru a-l împiedica pe prietenul său să întrebe prea multe. Dew i-a întins o ceaşcă de cafea, dar a continuat să se uite la Mac, care s-a prefăcut că-l ignoră, deşi ştia că îl privea.
– Bine, ți-o dau imediat, spuse Dew. Mac dădu din cap şi desfăcu nişte pâine să mănânce. Înainte să sune telefonul lui Dew, el îl ridică şi privi.
– Am să răspund la telefon, a spus Dew înainte de a părăsi biroul lui Mac, care a fost puţin surprins când prietenul lui a plecat să vorbească la telefon, pentru că de obicei răspundeau la telefon unul în faţa celuilalt.
..
..
– Tată, plec, Mac a intrat în birou şi i-a spus tatălui său când era timpul să plece de la serviciu, urmat de Dew.
– Cum ai de gând să te întorci? Tatăl lui Mac a ridicat Privirea şi a întrebat.
– Mă ia Dew azi. Dorm la un prieten, încă nu mă întorc acasă. I-a spus Mac tatălui său.
– Ei bine, nu mai întârzia mâine la serviciu. Alţii vor spune că eşti fiul proprietarului fabricii, dar ai întârziat la serviciu. Tatăl lui s-a plâns. Mac oftă încet.
– Mă voi întoarce primul, a spus Dew, ridicând o mână pentru a-l onora pe tatăl lui Mac, cealaltă parte dând din cap înainte ca Mac şi Dew să părăsească biroul. Cei doi au părăsit biroul principal pentru a merge la maşina parcată a lui Dew. Mac se uită suspicios în jur, de teamă că va apărea.
– Pe cine cauți? întrebă Dew. Mac clătină imediat din cap, cu inima fâlfâind, de teamă că Nan va veni să-l aştepte.
– Grăbeşte-te, spuse Mac înainte de a se urca repede în maşina lui Dew.
…
– P’Nan, răsună vocea lui Three în timp ce Nan era ocupat să repare maşina pentru subalternii săi, întorcându-se să se uite puţin în jur.
– Ce faci, Three? Întrebă Nan cu o voce normală.
– Nu pot veni în vizită? Deci… unde a plecat prietenul tău? Întrebat Three în timp ce îl căuta pe Mac.
– Prietenul meu? Cine? întrebă Nan în timp ce repara maşina.
– P’Mac, spuse Three.
– S-a dus la muncă şi a făcut ceva. Nu se relaxează ca tine. Serios, ai fost la școală? l-a întrebat Nan pe Three, fără a lua asta în serios. Three s-au încruntat uşor.
– Deci, nu vezi? Eu port o uniforma de școală, tânărul si-a mișcat cămașa dintr-o parte in alta pentru a-l face sa arate. Nan se uită uşor la el.
– Îmi pare rău, n-am observat, a spus din nou Nan şi a continuat să repare maşina fără să acorde prea multă atenţie. Three se încruntă, simţindu-se jenat că nu atrage atenţia ca de obicei.
– Prietenul tău se întoarce la tine? Întreabă din nou tânărul.
– În curând, răspunse Nan scurt.
– Şi cum o să se întoarcă? Three a pus din nou întrebarea, Nan era puţin tăcută pentru că ştia exact cum avea să ajungă Mac acasă.
– De ce vrei să ştii? întrebă Nan, stând pe marginea glugăi, ţinându-l de mână şi privind.
– Doar întreb… a răspuns Three pe un ton normal. Dar Nan nu a spus nimic şi a continuat să-și facă treaba.
– Hei, nu-i place să i se pună întrebări. De ce l-ai deranja, Three? îi şopti Frog lui Three.
– Problema mea, nu te băga. s-a întors Three către Frog înainte de a se aşeza pe un scaun din apropiere pentru al vedea pe Nan reparând maşina.
– Vrei sa mănânci ceva? întrebă Dew. Mac se uită la ceas cu uşoară ezitare, pentru că nu avea mulți bani la el.
– Îţi voi cumpăra ceva, spuse din nou Dew.
– Hm, bine, a răspuns Mac, pentru că şi lui îi era foame.
Dew a intrat într-un restaurant în drum spre casa lui Nan. De îndată ce a parcat maşina, Mac a deschis uşa, a coborât din maşină şi s-a întors. Dew s-a uitat la banca unde stătea Mac şi a văzut că i-a căzut portofelul, aşa că l-a ridicat şi l-a deschis pentru că bănuia ceva.
– Mac, strigă Dew când Mac coborî din maşină.
– Unde s-au dus toţi banii şi cărţile de credit? întrebă Dew curios, pentru că nu era posibil ca prietenul lui să poarte mai puțin de 500 de baht. Mac se opri scurt, întinzând rapid mâna la buzunarul pantalonilor. Dew ridică portofelul ca să poată vedea unde era. Fața lui Mac se încordă imediat.
– Nimic, nu vreau să cheltuiesc prea mult, ridică Mac din umeri.
– Nu cred. Chiar dacă mi-ai spune că tatăl tău a luat totul, nu aş crede, repetă Dew, Mac oftă încet.
– Nenorocitul ăla îmi dă doar două sute pe zi, spuse Mac.
– După ce lege? a ţipat Dew imediat când a auzit.
– Ce naiba, se joacă de ceva vreme, aşa că o să se plictisească în curând, a spus Mac nonşalant în timp Ce se consola.
– Dar tu nu eşti jucăria nimănui. a spus din nou Dew, pentru că nu-i plăcea ca Mac să fie cu cineva aşa, dar nu s-a putut abţine, pentru că el însuşi a decis să rămână cu Nan.
