Mac a intrat în birou și a așezat cutia de prânz pe masa de sticlă. Apoi s-a dus epuizat la biroul lui şi s-a uitat la geantă.
– Te comporți ca şi cum ai fi un copil, idiotule, se plânse Mac în timp ce se uita la cutia de prânz. Chipul nervos al lui Nan ii pluti în minte.
Tru… Tru…
Telefonul a sunat, Mac I-a ridicat si a răspuns când a văzut că este numărul lui Dew.
– Ce se întâmplă? Mac a răspuns la apelul prietenului său.
( – Eşti la birou? ) a întrebat imediat Dew.
– De ceva timp. Ce este? întrebă Mac.
( – Nimic, eram îngrijorat, aşa că am sunat să întreb.) a spus Dew pe un ton serios, făcându-l pe Mac să tacă puțin. Cuvintele lui Nan că Dew îl considera mai mult decât un prieten au venit imediat.
– Huh, sunt bine, mulțumesc, a răspuns Mac încruntat. Lui Mac nu-i păsa dacă prietenul lui îl plăcea cu adevărat pentru că nu se gândea la Dew ca fiind mai mult decât un prieten.
( – Mașina ta s-a stricat, nu? Pot să te iau în această după-amiază?) a spus Dew.
– Nu…uh… mă pot întoarce singur, nu vreau să te deranjez, a răspuns Mac pentru că Nan va veni să-l ia. Nu voia ca Dew să aibă probleme cu Nan.
( – De ce? Sau ticălosul ăla o să te prindă?) a întrebat imediat Dew.
– Hmm, a răspuns Mac răspicat, Dew a tăcut pentru o clipă.
– Dew, ești acolo? I-a întrebat Mac pe prietenul său.
( – De ce trebuie să accepți totul? Te amenință? Îmi poți spune, Mac) a răspuns Dew, făcându-l pe Mac să tacă o clipă, incapabil să spună nimic. Mac nu voia să-i spună nimic prietenului său chiar acum. Nu voia să arate mai rău sau mai jalnic în ochii prietenului său
– Dew, îl întrerupse Mac.
( – Cum pot să nu întreb? Și pe tine te doare.) ţipă Dew frustrat.
– Poți să nu mai vorbești despre asta, Dew? Nu vreau să mă gândesc la nimic. Dacă continui, o să închid. Mac s-a prefăcut că este supărat pentru că nu voia să vorbească despre asta. Dew s-a mai liniștit puțin.
(- Îmi pare rău că mă amestec în treburile tale) a răspuns Dew.
– Nu este asta, Dew, nu vreau să vorbesc despre asta chiar acum. Ţi-am spus, când voi fi pregătit, îți voi spune, a răspuns Mac pentru că nu voia ca prietenul lui să simtă trist.
(- Hmm ) Dew a răspuns cu un pufnit.
(- Vrei să te iau la prânz să mâncăm ) a întrebat Dew. Mac ezita, uitându-se la cutia de prânz pe care o împachetase Nan.
– Nu-i nimic, voi mânca la birou. Și tu ai multă treabă. Hai să lăsăm asta pentru o altă zi, a spus Mac.
(- Bine, cum vrei) a răspuns Dew.
– Ei bine, asta e tot, mă întorc la muncă, i-a spus Mac prietenului său. Dew și-a luat rămas bun înainte de a închide. Mac oftă din greu în timp ce își cere scuze prietenului său înainte de a-şi continua munca.
După amiază.
Cioc… cioc…
S-a auzit o bătaie la ușa biroului lui Mac înainte ca secretara să intre.
– Khun Mac, e amiază. Vrei să-ți încălzesc mâncarea? întrebă secretara, amintindu-i lui Mac că Nan pregătise prânzul pentru el.
– Da, e pe masă, a spus Mac, aşa că secretara a luat cutia de prânz, iar Mac și-a oprit munca.
Truu… truu…
Telefonul sună, Mac îl ridică și se strâmbă, dar trebuia să răspundă.
– De ce mă suni? întrebă Mac încet
(- De ce? Nu pot să te sun?) se auzi vocea tulburătoare a lui Nan.
– Dacă aș spune că nu poți suna, nu ai m-ai suna? întrebă Mac.
(- Nu) a răspuns Nan imediat.
– Atunci, de ce mă mai întrebi? răspunse Mac.
(- Oh, îndrăznești să-mi răspunzi? Când ne vom întâlni, o să-ți mușc buzele pentru a te lasă fără cuvinte.) a spus Nan cu un râs în gât, făcându-l pe Mac să-şi strângă buzele imediat.
– Atunci spune-mi de ce ai sunat? întrebă Mac.
(De ce te grăbești atât de mult? Sau ai avut o întâlnire cu cel mai bun prieten?) a întrebat Nan sumbru, subliniind cuvântul prieten.
– Fără întâlnire, o să mănânc, se răsti Mac
(- Unde ai de gând să mănânci?) a intrebat Nan.
– În gură, de ce pui atâtea întrebări? Mac a continuat să-l certe pe Nan.
(- Răspunde-mi direct, nu mă enerva) a spus Nan sumbru.
– Deci, ai sunat sa mă deranjezi? Mac se certa puțin.
(- Hă, să te deranjez este doar datoria mea. Nu trebuie să fii de acord. Știu că mănânci cu gura, pentru că mă mănânci pe mine…) Nan era cât pe ce să-l enerveze pe Mac.
– Mănânc la birou, nu ies să mănânc în altă parte, a spus Mac grăbit, înainte ca Nan să termine de vorbit, făcându-l să chicotească încet. Fața lui Mac se înroși când știa ce vrea să spună Nan.
(- Bine, mănâncă tot orezul împachetat. O, după ce ai mâncat, curăță bine cutia.) a spus Nan din nou.
– Oh, îmi dai ordine ca şi cum aș fi la grădiniță. Mac nu s-a putut abține să nu se plângă.
(- Nu ştii? Maturitatea ta este ca un copil care nu știe să crească,) a spus Nan, făcându-l pe Mac să simtă resentimente în inima lui.
(- Ok, nu te mai deranjez, am sunat doar să salut, du-te să mănânci) a spus Nan calm şi liniștit la sfârșitul propoziției, iar Mac s-a simţit ciudat de amețit.
– Da, a răspuns Mac înainte ca Nan să închidă.
La naiba, idiotul asta mă înnebunește, s-a plâns Mac după ce a închis. S-a ridicat de pe scaun, s-a întins şi a părăsit biroul. Era timpul când toți angajații din birou se odihneau. Mac a mers la biroul tatălui său, dar nu l-a găsit, aşa că s-a dus la biroul angajatului, dar înainte de a putea deschide ușa, a trebuit să se oprească când a auzit zgomotul oamenilor care vorbeau înăuntru.
– Apropo, Khun Mac este foarte drăguț, P’Dao, a răsunat vocea unui membru al personalului, aşa că Mac a continuat să asculte afară, dorind să afle ce au de spus alții despre el.
– De ce? a întrebat cineva.
– Când Khun Mac a venit să-l ajute pe dl Kitcha, nu i-a păsat de nimeni, chiar era arogant când vorbea cu personalul, nu este ca domnul Kitcha, care ne face semn cu mâna, a spus același angajat, Mac a înghețat.
– Aşa este, arată de clasă superioară şi arată ca un domn, a spus secretara lui Kitcha:
– Dar dimineață, când domnul Kitcha a glumit despre cutia de prânz ambalată a lui Khun Mac, arăta atât de timid și drăguț, la început s-a comportat atât de îngâmfat cu noi, a spus din nou femeia, iar Mac s-a încruntat ușor, întrebându-se dacă era într-adevăr înfățișat cum a spus personalul.
– La început, probabil că nu era atât de apropiat de noi, a spus Dao şi toată lumea păru să fie de acord. Mac trase adânc aer în piept înainte să bată la ușă şi să o deschidă. Toată lumea a tăcut instantaneu când l-au văzut pe Mac intrând.
– Dar mâncarea pe care ti-am dat-o să o încălzești? Întrebă Mac, cu faţa încă lipsită de expresie.
– Hm… este aproape gata, nu va dura mult. Oh, s-a terminat, a spus secretara lui Mac când sunat semnalul de la microunde.
– Stai, te ajut să-l duci în birou, a spus o altă femeie. Mac dădu din cap.
– Şi cutia de prânz care a fost împachetată? Mac a întrebat despre cutia de prânz, în timp ce femeia a încălzit mâncarea într-un castron care se afla în sala de mese.
– Am spălat-o pentru tine, a spus Dao. Mac tăcu o clipă, dar dădu din cap înainte de a-şi lua propria mâncare şi de a pleca, mâncarea fierbinte fiind pusă in biroul lui, Mac se așeză pe canapea și se uită la mâncarea din fata lui, care consta din burtă de porc şi busuioc prăjit cu creveți. Nu părea să fie prea mult piper, dar era totuși puțin paranoic, de teama că Nan își va bate joc de el. Mac a luat niște busuioc prăjit şi a gustat înainte de a zâmbi, pentru că nu era atât de picant pe cât se temuse.
Cioc… cioc…
S-a auzit o bătaie la ușa biroului înainte să intre tatăl lui Mac.
– Ai mâncat? întrebă tatăl.
– Ai de gând să mănânci, tată? Să mâncăm împreună? Mac şi-a invitat tatăl, pentru că prânzul pe care Nan îl împachetase era din belșug.
– Ei bine, hai să mâncăm, vreau să gust din mâncarea iubitului tău, a glumit tatăl lui Mac.
– Despre ce iubit vorbești, tată? E prietenul meu. În plus, probabil că a cumpărat şi nu a făcut-o singur, a negat Mac în graba. Tatăl lui Mac a zâmbit ușor înainte ca Mac să pună mâncarea pe o altă farfurie pentru tatăl său.
– Prietenul tău probabil știe că nu mănânci mâncare picant, chiar dacă mănânci doar chestii moii, busuiocul nu este picant, a spus tatăl lui Mac când a văzut mâncarea în fața lui. Mac nu a vrut să spună nimic.
– Hai să mâncăm, a spus Mac înainte ca ei doi să înceapă să mănânce împreună.
***
– Unde te duci, phi? A întrebat Frog când a văzut că Nan tocmai se întorsese acasă la ora 14 şi se îndrepta din nou spre mașină lui în jurul orei 16,
– Mă duc să-l iau pe student, spuse Nan zâmbind. Frog avea o privire nedumerită pe faţă.
– Cine este studentul Phi, ieși cu studenții?, a întrebat Frog, Nan a râs.
– Este un băiat. Mac, e un băiat rău. Du-te să verifici casa, Frog. Îi spuse Nan subalternului său înainte de a se urca în mașină şi a pleca, iar Frog a trebuit să fugă să închidă porțile.
Nan a continuat să conducă în timp ce se uită în sus la cerul unde norii se așezaseră de parcă ar fi fost pe cale să cada. Nan conducea de ceva vreme când a început să plouă puternic înainte să ajungă la biroul lui Mac. Cu toate acestea, nu a condus până în zona birourilor, în schimb, a parcat în faţa unei cafenele din apropiere și a intrat să comande o ceașcă de cafea, sa aşezat să-l aștepte în timp ce își savura cafeaua.
***
Mac se uita la ploaia torențială, apoi s-a întors să se uite la ceasul de pe perete şi a văzut că era timpul să plece de la serviciu, dar Nan nu sunase, aşa că a ridicat telefonul şi a sunat, Mac a așteptat un minut..
(- Ce?) Vocea lui Nan a răspuns la apel cu un ton normal.
– Vii să mă iei? întrebă Mac încet.
(- Sunt aici) a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să se încrunte confuz.
– Unde ești? Mac s-a ridicat, a deschis draperiile şi a privit în afara biroului, în timp ce ploaia torențială făcea dificil să văd afară, dar nu a văzut mașina parcată a lui Nan.
(- Nu știu când ai de gând să termini, aşa că doar aștept la cafeneaua vizavi de biroul tău) a răspuns Nan, care l-a lăsat pe Mac să știe exact unde era.
– Am terminat, poți să vii să mă iei, a răspuns Mac.
(- Nu, vii la cafenea, eu stau aici şi aștept), a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să se încrunte imediat.
– Cum o să merg pe ploaia asta? Mac a țipat pentru că a trebuit să meargă 200 de metri de la birou până în faţa străzii.
(- De ce? Ploaia ți s-a lipit de picioare şi nu poţi merge? Hai, dacă mergi încet plec eu primul), a spus Nan cu un râs în gât.
– Întoarce-te, pot pune pe cineva să mă ia, a argumentat Mac.
(- Nu mă face să te rănesc… Ți-am spus să vii aici, nu-ți face griji pentru ploaie, sau ți-e frică de ploaie?) Vocea adâncă a lui Nan a răsunat în timp ce Mac a spus că se întoarce cu altcineva.
– Nu vreau sa mă ud! strigă Mac.
(- Vii, sau ar trebui să te iau eu de la birou și să-l salut pe tatăl tău?) a răspuns Nan.
– Nu e nevoie, pot să vin singur, ticălosule, a spus Mac înainte de a încheia supărat apelul şi de a se ridica să-şi strângă lucrurile. A părăsit biroul şi s-a dus direct în biroul tatălui său.
– Tată, pleci? L-a întrebat Mac pe tatăl său imediat ce a deschis usa.
– Nu încă. De ce? A întrebat tatăl lui Mac. Fața lui Mac era puțin stânjenită pentru că intenționa să conducă mașina tatălui său până la drumului principal.
– Nu-i nimic. Ai o umbrelă? Întrebă Mac.
– Nu, am uitat să o aduc astăzi, a răspuns tatăl său. Mac oftă încet.
– Ei bine, nu te deranjez, tată, du-te acasă curând, a spus Mac înainte de a părăsi biroul tatălui său.
– Khun Mac, cutia de prânz a fost deja spălată, strigă secretara lui Mac, aşa că s-a dus să o ia.
– Mulțumesc, a răspuns Mac, înainte de a observa umbrela fetei în apropiere.
– Cum ai de gând să te întorci? A întrebat tânăra
– Prietenul meu mă așteaptă la cafenea, trebuie să plec, a răspuns Mac pe un ton normal.
– Atunci poți să-mi iei umbrela, a spus tânăra.
– Tu nu o vei folosi? Întrebă Mac. Dar în inima lui își dorea să aibă umbrela.
– Voi aștepta să înceteze ploaia şi apoi voi pleca, a spus din nou tânăra , Mac era indecis, dar a trebuit să scuture din cap dintr-o parte în alta.
– Nu-i nimic, pot să merg fără, a răspuns Mac, nevrând să profite de fată.
Mac a pus telefonul în geanta de lucru și a îmbrățișat-o ca să nu se ude. Mac stătea în fața biroului, oftând, știind că va trebui oricum să fugă în ploaie. S-a oprit o clipă înainte de a alerga.
Ploaia a căzut, udând trupul lui Mac. A încercat să alerge și să se ascundă sub un copac, iar Mac a văzut mulți muncitori alergând şi ascunzându-se ca el. Alți oameni mergeau cu motociclete în ploaie. Mac nu a înțeles de ce nu au așteptat să se oprească ploaia şi apoi să se întoarcă, a înghețat la umbra unui copac, apoi s-a întors şi a continuat să alerge până a ajuns în fața cafenelei, ud. Nan deschise ușa cu un zâmbet pe buze.
– Ai de gând să iei o cafea? Nan s-a prefăcut că întreabă în timp ce Mac se uita la el.
– Uită-te la starea mea. Crezi că pot face asta? La naiba, vreau să merg acasă acum, a țipat Mac. Nan a zâmbit ușor.
– Bine, să ne întoarcem, a răspuns Nan înainte de a alerga la mașină cu Mac. Nan a luat prosopul din mașină şi i la întins lui Mac, care l-a apucat imediat şi și-a șters apa de pe faţă şi de pe păr. Nan a ieșit din parcare şi a plecat spre casă.
– Nu poţi reduce puțin aerul condiționat? S-a plâns Mac când Nan a pornit aerul condiționat la maxim până când Mac a început să tremure.
– Îmi este cald, a răspuns Nan. Mac se întoarse să-l privească cu o privire întunecată
– Ce naiba, plouă, nu vezi? Strigă Mac la el.
– Pentru că plouă, a devenit foarte cald, a răspuns Nan cu o expresie calmă Mac şi-a muşcat buza şi şi-a întors capul să privească din mașină cu prosopul lui Nan înfășurat în jurul lui. Nan a zâmbit ușor. La jumătatea drumului, mașina s-a blocat în trafic, făcându-l pe Mac să strângă din dinţi şi să reziste la frig, deoarece era puțin probabil ca Nan să oprească aerul condiționat.
Ajuns la intrarea în alee, Nan a parcat mașina pe trotuar.
– De ce te-ai oprit? întrebă Mac.
– Nu mai am țigări, coboară şi cumpără-mi, a spus Nan în timp ce Mac se încruntă.
– De ce trebuie să-ți cumpăr eu? Sunt țigările tale. Coboară şi cumpără-le singur, a răspuns Mac.
– Plouă , nu vezi? În plus, ești deja ud, a spus Nan cu un zâmbet ușor pe buze
– Nu, du-te şi cumpără-le singur, a răspuns Mac, fără să se miște.
– Ti-am ordonat să cumperi, aşa că du-te, nu fi capricios, spuse Nan cu o voce severă. Mac se întoarse enervat.
– O să te duci, sau…? Nan se prefăcu că amenință din nou.
– Da, dă-mi banii, a mârâit Mac. Nan a scos banii din buzunar şi i-a dat.
– Un Mallboro Red, nu uda țigările, ordona Nan.
Mac a luat banii, a deschis ușa mașinii şi a alergat la magazin, dar oricum era deja ud de ploaie. Nan se uită la Mac râzând în gât, bucurându-se că l-a enervat pe Mac, lui Nan îi plăcea să privească chipul celuilalt când era supărat.
Mă întreb dacă chiar sunt un psihopat, își spuse Nan. După ce a așteptat un timp, Mac a ieșit din magazin şi s-a dus direct la mașină, dar Nan a încuiat ușa, făcându-l pe Mac să lovească puternic în geam pentru că nu a putut intra.
– Hei, geamul mașinii mele se va sparge, a spus Nan cu un zâmbet în timp ce deschidea ușa pentru Mac.
– De ce dracu ai încuiat portiera? La naiba că sunt ud din nou, strigă Mac grăbit să închidă ușa mașinii.
– Am uitat, unde sunt țigările mele? răspunse Nan. Mac îl aruncă punga de plastic cu pachetul de țigări către Nan, care o prinse zâmbind.
– Pot fi folosite în același mod, spuse Nan zâmbind. Mac apucă prosopul şi se usucă din nou
Apciu, Mac strănută, simțind imediat aerul condiționat rece, simţindu-se cald peste tot şi amețit. Nan ii aruncă o mică privire lui Mac.
– Haide, condu. Vreau să fac un dus, a spus Mac cu voce tare. Nan a plecat imediat, întorcându-se acasă, a parcat mașina în garaj. Mac deschise în grabă ușa mașinii şi intră direct în casă.
– Hei, sunteți uzi, a răsunat vocea lui Frog în timp ce Mac a intrat cu nonșalanță în casă.
– Lasă-l pe fratele tău să curețe asta, Mac se întoarse şi îi aruncă prosopul frustrat către Frog, făcându-l pe Nan, care era încă în spatele lui, să chicotească. Mac se uită la el și urcă repede scările.
– Phi, uite-te la el. Se comportă de parcă ar fi proprietarul acestei case, mormăi Frog ,
– Lăsați pe mine. Un copil răsfățat e aşa, se adaptează puțin câte puțin. Du-te şi ia o cârpă şi curăță. Îi spuse Nan lui Frog, apoi îl urmă pe Mac în dormitor. Frog se uită la el cu un oftat ușor înainte de a merge spre a lua un mop pentru a curăța zona umedă.
Nan a intrat în cameră şi nu l-a găsit pe Mac, dar nu a trebuit să-l caute pentru că a auzit zgomotul în baie şi a văzut o dară de apă pe jos, a luat un prosop din cameră pentru șterge, pentru că nu voia să alunece.
***
Mac a intrat în baie și s-a dezbrăcat repede de hainele ude înainte de a porni apa caldă pentru a se încălzi. A strănutat în baie de mai multe ori, simțind că îl mănâncă nasul. Mac şi-a spălat părul și a făcut duș, apoi şi-a pus un prosop pentru că nu a adus haine în care să se schimbe. Mac se opri scurt când îl văzu pe Nan întins pe pat cu telefonul în doar o pereche de pantaloni.
– Ce vrei la cină? întreba Nan
– Nu vreau să mănânc, răspunse Mac sec. Acum voia să doarmă pentru că simțea o căldură ciudată în ochi şi în nas. Mac strănută din nou, făcându-l pe Nan să se încrunte ușor.
– Nu-mi spune că te îmbolnăvești din cauza unei ploi mici, spuse Nan.
– Nu e nimic, sunt obosit, vreau doar să mă culc, a spus Mac înainte de a se îmbrăca.
– Vrei niște medicamente? Întrebă Nan serios.
– Nu, răspunse Mac, nedorind mare lucru de la el.
– Ești încăpățânat. Dacă vrei să dormi, du-te la culcare, a spus Nan.
Mac nu a spus nimic. S-a întins imediat pe canapea cu o pătură pentru a se acoperi. Nan se uita la el şi în curând Mac dormea. Aşa că Nan a coborât la parterul casei pentru a vedea dacă pista era sau nu deschisă din cauza ploi abundente. Chiar dacă ploua, nu era un obstacol pentru piloți, dar nu a vrut să moară nimeni pe pista lui, aşa că au fost nevoiți să verifice mai întâi terenul.
Ploaia s-a oprit la începutul serii, permițându-i lui Nan să deschidă circuitul pentru ca oamenii să intre. Și-a luat subalternii să verifice din nou şi s-a întors acasă în jurul orei 22:00.
– Phi, vrei să mănânci? Îți voi încălzi mâncarea. Frog a intrat în fugă şi a întrebat pentru că Nan nu a mâncat.
– Frog, ce zici de Mac? Stă întins? întrebă Nan.
– Nu știu, a răspuns Frog.
– Atunci du-te să-mi încălzești mâncarea, voi merge sus şi mă uit la el mai întâi, i-a spus Nan lui Frog, apoi a mers în camera lui.
Când a deschis ușa, toată camera era complet întunecată pentru că luminile nu fuseseră aprinse, Mac a dormit mult timp fără să se trezească. Nan a aprins lumina și s-a uitat spre canapea şi l-a văzut pe Mac ghemuit într-o pătură. Aşa că Nan s-a dus să arunce o privire mai atentă, intenționând să-l trezească ca să poată coborî şi să mănânce. Un ușor tremur veni de la corpul mic care se încovoia sub pătură, făcându-l pe Nan să se încrunte.
– Mac, Nan întinse mana pentru a trage pătura puțin, înainte de a simți căldura din corpul lui Mac, făcându-l pe Nan să-i pună imediat o mână pe frunte.
– Hei, ești atât de fierbinte, ai febră din cauză că ai stat în ploaie, mormăi Nan, dându-şi seama că Mac avea cu siguranță febră.
N.T. Cineva își face griji.????
