– Bine, mănâncă tot atunci, a răspuns Mac înainte de a ieşi repede din bucătărie, dar Nan l-a prins de brat.
– Unde te duci? întreba Nan cu o voce adâncă.
– Mă duc să mă culc, mâine mă duc la muncă, spuse Mac sec pentru a-și ascunde furnicăturile din inima.
– Stai jos, am ceva de vorbit cu tine, spuse Nan serios. Mac se încruntă uşor, dar a fost de acord să ocupe celălalt scaun. Nan îi dădu drumul bratului lui Mac şi se duse să mănânce, în timp ce Mac îl privea.
– Despre ce ai de gând să vorbeşti cu mine? Întrebă Mac curios. Nan se uită puţin la el.
– Mănânc, nu poți să aștepți? Dacă mănânc și vorbesc, tăițeii instant mi se vor bloca în gât şi mă voi sufoca, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încrunte și să se enerveze din nou pe el.
– Bine, chiar ai despre ce să vorbești cu mine sau vrei doar să mă enervezi? Spuse Mac, cu vocea stinsă.
– Aşteaptă până când termin de mâncat mai întâi, a spus Nan din nou înainte de a continua să mănânce tăiței. Mac stătea şi el lăsat pe spătarul scaunului, cu brațele încrucișate, privindu-l pe Nan cum mănâncă.
– Du-te şi adu-mi nişte apă, spuse Nan, arătând spre frigider. Mac se ridică şi îi turnă apă cu o expresie aprigă.
– Phi, ce faci? Vocea lui Frog răsună, iar Nan se intoarse să se uite
– Nu te-ai culcat, Frog? Îl întrebă Nan pe subalternul său.
– Dormeam, dar m-am ridicat să merg la baie și am vazut că lumina era aprinsă, aşa că am intrat să verific, a răspuns Frog, Mac puse paharul cu apă pe masă şi se așeză.
– Am căutat ceva de mâncare, a fost tot ce a spus Nan
– Phi, de ce nu m-ai chemat ca să pot gati pentru tine?, răspunse Frog.
– Este în regulă, a făcut-o Mac. a răspuns Nan. Frog se uită puțin la Mac, care stătea tăcut, fără să acorde atenție când văzu privirea dezaprobatoare a lui Frog, pentru că Mac era motivul pentru care Nan trebuia să se aşeze în miezul noptii la cină.
– Du-te la culcare, o să fac eu curat, spuse Nan.
– Da, a fost de acord Frog înainte de a pleca. Nan a mâncat întreg castronul de tăiţei şi i-a dat castronul lui Mac în timp ce el işi bea paharul cu apă.
– la-l şi spală-I, spuse Nan. Mac se ridică în picioare înainte de a duce vasul la chiuvetă puțin iritat. Nan tăcu, privind la spatele lui Mac.
– Unde ai fost azi? Întrebă Nan încet, făcându-l pe Mac să înghețe o clipă, apoi se întoarse să se uite la Nan.
– Ce vrei să spui? întrebă Mac din nou, doar ca să fiu sigur.
– Te intreb unde ai fost tu și prietenul tău în după-amiaza asta? Întrebă Nan din nou.
– Despre asta ai vrut să vorbești cu mine? Întrebă Mac.
– Da, răspunde-mi, spuse Nan cu o voce severă. Mac se întoarse så spele vasele, încruntat, crezând că ar fi ceva mai serios de vorbit.
– Ne-am oprit la cină, răspunse Mac, cu vocea nu foarte tare, dar Nan putea auzi.
– Ha, mi-am mâncat toată mâncarea, spuse Nan sarcastic, Mac a spălat castronul din faţă în spate şi s-a întors să-şi șteargă mâinile înainte de a se întoarce să-l privească
– Ce vrei să spui să-ţi mănânci mâncarea? întrebă Mac neîncrezător pentru că înainte de asta, Nan părea ca şi cum Mac ar fi avut o aventură cu Dew.
– Ce înseamnă pentru tine să mănânci? răspunse Nan. Mac şi-a muscat buza furios.
– Pentru că, dacă e vorba de mâncare, te-am verificat mai devreme, spuse Nan din nou, făcându-l pe Mac să se înroşească la acest gând în timp ce Nan îl privi cu atenție.
– Te gândești doar la lucruri rele. Mac îl certa furios, iar Nan îşi ridică un zambet pe buze.
– Este potrivit pentru tine. Tu și cu mine suntem destul de compatibili, tu eşti rău, eu sunt rău. a răspuns Nan senin la insultele lui Mac.
– Dar eu nu sunt ca tine, a argumentat Mac.
– Bine că nu ești așa, a răspuns Nan, făcându-l imediat frustrat pe Mac.
– Dacă vrei să-mi vorbeşti despre prostiile astea, mai bine mă culc, spuse Mac în timp ce intenţiona să iasă din bucătărie.
– Haide, cine te ţine de picioare? A răspuns Nan in timp ce-şi întorcea capul dintr-o parte în alta. Mac se întoarse cu fața la el înainte de a pleca spre dormitor. Nan a stins lumina şi l-a urmat cu un zâmbet in timp ce îşi bate joc de furia lui Mac Când a intrat în cameră, l-a gasit pe Mac întins pe canapea. Nan se spală din nou pe dinți şi se întinse pe pat
– Ah, Mac, răsună vocea lui Nan, făcându-l pe Mac, care închisese ochii, să-i deschidă din nou.
– Ce vrei? Mă pun să dorm, mârâi Mac tare. Nan, care stătea întins pe o parte, se uita la el.
– Oh, nu-i nimic, du-te la culcare, lucrezi mâine, a fost tot ce a spus Nan şi s-a întins pe spate. Mac se uită la el neîncrezător, dar a trebuit să închidă ochii din nou, temându-se că mâine se va trezi din nou târziu la serviciu.
Dimineața următoare…
Alarma setată de Marc a sunat, iar el a oprit-o. A deschis ochii pentru a se uita la patul larg unde trupul lui Nan nu mai era. Mac s-a ridicat somnoros, a mers la baie la duș și s-a îmbrăcat pentru serviciu. Când a terminat de pregătit, nu era niciun semn că Nan ar fi intrat în cameră, aşa că Mac a coborât în camera de zi.
– Unde e Nan? Mac se hotări să-l întrebe pe Frog, care era pe cale să treacă pe lângă el.
– În sala de sport, a răspuns Frog, arătând spre o cameră.
Mac a ridicat uşor o sprânceană, pentru că nu știa ca casa are şi sală de sport, s-a dus să verifice, de îndată ce a deschis usa, a fost puțin surprins să vadă că în cameră erau mai multe aparate de exerciții și o fereastră pe cealaltă parte a camerei cu vedere la grădina alăturată. Nan, care lucra la aparatul Pulldown, se intoarse să se uite. Când a văzut că era Mac, s-a întors la aparatul de exerciţii.
– Ce este? întrebă Nan. Mac continua să se uite la spatele transpirat al lui Nan în timp ce cobora aparatul de exerciții. Muschii spatelui i se vedeau clar pentru că nu purta tricou.
– Mă duc la muncă, răspunse Mac calm în timp ce se uita la spatele dur care era diferit de al lui.
– Cât este ceasul? intrebă Nan înapoi.
– Ora 7, răspunse Mac scurt Nan s-a oprit din exercițiu înainte de a se ridica să apuce un prosop pentru a șterge transpiratia, Mac şi-a îndepărtat imediat privirea în timp ce s-a uitat la el însuşi. Nan a zâmbit uşor şi s-a îndreptat către Mac, care a dat înapoi automat, Nan a continuat să se îndrepte spre el până când Mac a dat înapoi şi a lovit peretele cu Nan blocându-i calea
– Mă duc la muncă, spuse Mac ridicând ușor din umeri, în timp ce Nan se aplecă înainte.
– Unde te duci atât de grăbit? De ce nu iei mai întâi micul dejun? întrebă Nan încet, în timp ce îşi apleca fata în jos pentru a-i mângâia şi a mușca urechea lui Mac, ceea ce îi dădu fiori pe Mac înainte ca acesta să-şi întindă mâna să împingă pieptul puternic.
– Nu poţi să pleci. Eşti transpirat. Spuse Mac. De fapt, Nan nu mirosea a transpirație, dar a simțit o senzatie ciudată de furnicături când i-a mirosit corpul după antrenament.
– Dezgustat? Nan se trase departe, ridicând usor o sprânceană.
– Da, a răspuns Mac imediat, Nan şi-a dus un uşor zâmbet pe buze.
– Ai auzit zicala: vei iubi ceea ce urăști? spuse Nan cu un râs in gat.
– Nu este întotdeauna așa, a argumentat Mac. Nan a zambit uşor înainte de a atinge obrazul lui Mac şi de a-l strange usor. Mac şi-a întors fața, dar Nan i-a blocat bărbia ca să-l înfrunte.
– Bine, dar vreau să mă urăşti atât de mult. Urăşte-mă până la capăt, Mac. A spus Nan, privindu-l drept în ochii lui Mac
– Desigur, acum te urăsc până în oase, spuse Mac fără tragere de inimă. Nan a zâmbit înainte de a se apropia de Mac, care a ridicat uşor din umeri şi a închis ochii, crezând că Nan avea de gând să-l sărute. Limba fierbinte a lui Nan i-a lins uşor buzele, apoi s-a tras înapoi şi a lăsat mâna care ținea bărbia lui Mac, făcându-i să furnice pieptul lui Mac.
– Azi conduci singur, nu? Nan se trase, ştergându-şi transpirația de pe față cu un prosop. Mac rămase nemiscat o clipă pentru că nu mai putea ține pasul cu starea lui Nan.
– Da, răspunse Mac, trăgându-se la loc. Mac a crezut că Nan avea de gând să-l sărute, aşa că s-a pregătit, dar când nu a făcut-o, a simțit ușurare și un sentiment ciudat în inimă în acelaşi timp. Deşi Nan doar linse uşor buzele lui Mac, putea simti foarte bine senzația limbii lui fierbinţi.
– După ce termini treaba, revino la timp. Nu e nevoie să mergi nicăieri. Sunt destul de amabil să te las să pleci singur, așa că nu mă enerva, a spus Nan serios.
– Poți să mergi să mănânci acum. Frog trebuie să fi pregătit ceva până acum. Nan dădu din cap spre uşă. Mac a pornit în fugă, cu Nan aproape în spate. Cei doi au intrat în bucătărie unde Frog avea deja micul dejun gata.
– Piure de peşte, Phi, spuse Frog când intrau. Nan a fost de acord.
– Nu pune usturoi prăjit domnului Mac, Frog, altfel va muri în casa mea, a spus Nan, iar Mac a rămas tăcut, Frog i-a servit un castron cu mâncare.
– Ce zici de arpagic şi coriandru? Întrebă Frog suspicioas, uitându-se la Mac.
– Ce zici, poţi să mănânci? L-a intrebat Nan pe Mac, care stătea în tăcere şi aştepta.
– Da, a răspuns Mac calm, ar putea avea nişte ceai și coriandru dar dacă ar avea de ales nu ar mânca prea mult, dar nu ar spune asta chiar acum pentru că nu vrea ca Nan si Frog să-şi bată joc el pentru că nu a mâncat legume.
– Atunci Frog fă aranjamente pentru el. Din partea mea, nu ai nimic de pus, i-a spus Nan subaltemului său, Frog dadu din cap înainte de a înmâna terciul lui Nan şi Mac.
Cei doi s-au aşezat să mănânce în tăcere. Nan nu-l mai deranja pe Mac. Când s-au săturat, Frog sa întors după boluri, Nan şi Mac au plecat.
– Ai cheile maşinii, nu? Întrebă Nan, dându-i 200 de baht. Mac dădu din cap şi luă banii, nevrând să mai facă zgomot pentru că tipetele nu l-ar face pe Nan să-i dea mai mulţi bani, iar Mac s-ar fi obosit.
– Atunci poți merge la muncă. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, a spus Nan.
Mac ridică o sprânceană, putin surprins de cuvintele lui, dar nu-i păsa. S-a dus la maşină, a deschis usa şi s-a aşezat. Mac se uită la Nan, care stătea în fata casei fumând, l-a văzut făcând cu mâna si zambind. Acest gest la derutat şi mai mult. Subordonatii lui Nan au deschis poarta pentru ca el să plece.
– Ha, a oftat Mac după ce a părăsit teritoriul casei de parcă ar fi fost liber. Chiar dacă a fost pentru o vreme. Mac se uită la nivelul de combustibil al maşinii şi văzu că rezervorul era plin, aşa cum spusese Nan.
– Ar trebui să fug? Îşi spuse Mac, dar a trebuit să renunţe la idee pentru că sa cam grăbit şi nu avea încă mulți bani. În plus, Nan încă mai avea clipul lui. Nu a vrut să fie publicat. Mac a ieşit de pe şosea, dar la jumătatea drumului, maşina a virat.
– Hei, ce se întâmplă? Mac gemu şocat, întorcând rapid volanul spre marginea drumului înainte ca maşina să se oprească. Aruncă o privire la bordul maşinii sale, când maşina se opri complet, Mac a încercat să pornească, dar becul nu s-a aprins, a incercat să pornească din nou maşina, dar nu a mers, Mac a ieşit în grabă din maşină şi a deschis capota.
– Te blestem! Mac stranse din dinți înainte să ridice telefonul şi să sune.
(- Ce se întâmplă?) Vocea aparent bună a lui Nan a răsunat, făcându-l pe Mac să vrea să spargă telefonul şi să-l sugrume.
– Ce naiba ai făcut cu maşina mea? Unde îmi sunt alternatorul şi bateria maşinii? Mac a strigat imediat pentru că putea ghici starea maşinii, deoarece ştia puţin despre maşini.
(- Ce? La naiba, nu mă învinovăţi, unde ești?) a întrebat vocea lui Nan.
– Sunt în fața lui Big C, la naiba, trebuie să merg la muncă, ce dracu joci? Mac încă ţipa, era sigur că maşina i-a murit din cauza mâinii lui Nan.
(- Te găsesc şi te duc la birou) a spus Nan răzând, făcându-l pe Mac şi mai convins că Nan işi bate joc de el.
– Nu trebuie să vii. Voi merge singur, a spus Mac cu voce tare.
(- Ce faci? Ai de gând să iei un taxi? Sau o să iei autobuzul?) a întrebat Nan. Mac s-a uitat in jur, întrebându-se cum o sa facă, dacă ar fi trebuit să ia din nou autobuzul, nu putea, pentru că dimineața este oră de vârf şi cu siguranţă autobuzul va fi plin de lume. Dacă urma să cheme un taxi, ar fi trebuit să-i ceară bani tatălui său. Îi era teamă că tatăl său va întreba din nou de bani.
(- Hei, rămâi acolo, te iau eu) a spus din nou Nan când a văzut că Mac tăcea.
– Nu este nevoie, il voi suna pe Dew să mă ia, a spus Mac.
(- Nu trebuie să te chinui să suni. Stai, o să te iau eu însumi. Dacă nu te văd acolo, vin la fabrica ta, să nu crezi că nu o s-o fac ), a spus Nan cu o voce severa. Mac mormai putin.
– La naiba! Grăbeşte-te, o să întârzii. Tata o să mă certe din nou, a tipat Mac fără tragere de inimă înainte ca Nan să închidă telefonul. Mac închise uşa maşinii şi l-a aşteptat la umbra unui copac de pe trotuar. După un timp, maşina lui Nan s-a apropiat împreună cu o remorcă
– Dă-mi cheile de la maşină. O să pun pe cineva să o ducă în garaj, a spus Nan, punându-şi mâna în fața lui Mac, care a trântit cheia in palma lui Nan, furios, uitându-se la el. Nan îşi ridică un zâmbet pe buze înainte de a înmâna cheia subalternului său,
– Du-o în garajul lui Neil. Spune-i că trec mai târziu să aflu ce se întâmplă, spuse Nan.
Subordonatul a fost de acord şi a luat cheile. Nan sa întors să se uite la Mac şi a zambit.
– Urcă-te în maşină. Te duci la muncă, nu? Nan întinse mana spre maşină. Mac s-a uitat la el înainte de a păşi în picioare spre maşină. A intrat și s-a aşezat, aşteptând dincolo de furie. Nan a vorbit puțin despre maşina lui Mac pentru echipa sa și apoi a urcat în propria maşină. Mac stătea îmbufnat, uitându-se afară din maşina, ignorându-l pe Nan din maşină, care fredona încet la muzica cântată în maşină.
Tru… tru…
Telefonul a sunat, Mac a raspuns imediat când a văzut că sună Dew. Nan a aruncat o privire şi a ştiut cine suna.
– Hm, ce se întâmpla? Mac a raspuns la apelul prietenului său.
(- Ai ajuns la muncă?) a întrebat Dew.
– Sunt pe drum. Ce se întâmplă? Îl întrebă Mac pe prietenul său în timp ce acesta miji ochii. Ochii i s-au îngustat pentru a-l vedea pe Nan, care încă fredona în gât şi se uita direct la drum.
(- Deci cum ai de gând să lucrezi? Te-a lăsat să conduci maşina?) A întrebat din nou Dew.
– Ei bine, um… dar maşina mi s-a stricat în mijlocul drumului, a spus Mac, întorcându-se să-l privească. Nan şi-a ridicat un uşor zâmbet pe buze, ceea ce I-a făcut pe Mac să vrea neapărat să-l sugrume pe persoana din fața lui.
(- O, unde eşti acum? Vrei să vin să te iau?) a intrebat imediat Dew
– Nu… um… nu este necesar, a venit Nan. Sunt în drum spre fabrică, i-a răspuns Mac prietenului sau din nou.
(- Atât de târziu…) Dew spunea ceva. Dar Nan s-a chinuit să ridice muzica în maşină în timp ce cânta.
~Eu, doar un satean, un cowboy. Ma tem că nu-i place… Sunt doar un sătean şi nimic mai mult… Probabil că nu sunt ca băieţii Hat Yai… Am fost doar un sătean umil care nu a observat niciodată, dar când am aflat, m-am îndrăgostit complet de tine… Sunt doar un sătean care te iubeste mai mult decât pe oricine… Iti spun, dar inima mea încă nu este destul de curajos… doar un baiat de la sat~
Ţipetele lui Nan l-au împiedicat pe Mac să audă ce avea de spus Dew.
– Nan, poți să-l cânţi mai încet? Strigă Mac la el.
– De ce? Îmi place această melodie, vreau să o cânt cu voce tare, a spus Nan. Mac intenționă să-şi mişte mâna pentru a reduce volumul, dar Nan i-a îndepărtat mâna.
– Nu reduce volumul, sau te lovesc, a amenințat Nan. Mac il privi furioas.
– Dew asta e tot deocamdată, n-am auzit ce ai spus. Hai să vorbim mai târziu. Mac a decis să încheie apelul cu prietenul său, Nan încă cânta acelaşi cântec.
– Ce fel de cântec nebun este acela? Mac mârâi, văzând că Nan a dar puţin mai încet muzica
– Ce, n-ai auzit? Muzica Universității Wuachon. Ah, uita, idiotule, probabil că nu ai auzit niciodată aceste cântece. Vrei acest cântec? Sunt deschis să ascult…Apoi Nan a cântat un cântec coreean la întâmplare.
– Nu, nu vreau să aud, strigă Mac din nou.
– Ce, de ce nu asculți UP & Down de la EXID? Fiecare dintre ei… Hmmm, sună atât de bine, a spus Nan cu un ras gutural.
– Nu vreau să aud nimic, vreau doar să taci. M-ai ajuta să taci. Eşti enervant, a spus Mac furios. Nan a aruncat un zambet multumit care l-a enervat pe Mac.
– Dispoziția de dimineață este bună, dar starea ta de spirit este proastă. Îţi strici starea de spirit, îl tachina Nan.
– Din cauza ta, mârâi Mac încet, iar Nan a zambit şi a pornit uşor muzica până a ajuns în fața biroului.
– Diseară vin să te iau eu. Nu trebuie să te oboseşti să chemi pe cineva să te ia, a spus Nan, făcându-l pe Mac să înghețe înainte de a deschide ușa mașinii.
– Stai, striga Nan din nou, iar Mac se întoarse să se uite la el.
– Ce altceva dorești? întrebă Mac sec. Nan se lasă pe spate, luă o geantă şi o puse in poala lui Mac, care se uită la el.
– Ce? întrebă Mac, deschizând punga pentru a vedea că era o cutie de plastic stivuită în interiorul pungii.
– Dacă nu vrei să cheltuieşti mulți bani, este mai bine să aduci prânzul de acasă, a spus Nan. Ochii lui Mac se măriră când descoperi că Nan ii pregătise prânzul
– Eşti nebun? Nu sunt un copil de şcoală elementară care să-şi împacheteze prânzul şi să mănânce la școală. Chiar și elevii din şcoala elementară din zilele noastre nu mai împachetează prânzul, a spus Mac, simţindu-se jenat că a adus o cutie de prânz la birou. Dacă ar afla personalul de la birou, Mac s- a temut că şi-ar face de râs de el.
– De unde ştii că mulți elevi de şcoală elementară nu îşi împachetează şi prânzul? Nu-ţi face griji, ți l-am adus. Este o binecuvântare pentru capul tău. Nu trebuie să plăteşti prânzul, a spus Nan, Mac încruntat.
– Da, spuse Mac fără tragere de inimă.
– Pune cutia în cuptorul cu microunde și încălzește mâncarea înainte de a mânca, a spus Nan în timp ce Mac cobora din maşină, trântind uşa maşinii şi trântind uşa biroului în spatele lui fără să se uite la el. Nan se aşeză pe scaunul maşinii, zambind uşor înainte de a se îndrepta spre garajul lui Neil pentru a vorbi despre masina lui Mac, la care făcuse in secret să o oprească la ieşire.
– Khun Mac, bună. Angajatul care a intrat mai devreme în birou l-a salutat, Mac dădu din cap cu o expresie confuză pentru că încă era supărat, dar uşurat că cutia de prânz venea într-o pungă opacă, astfel încât nimeni să nu poată vedea ce era înăuntru.
– Azi ai venit devreme, a spus tatăl lui Mac când la văzut de la birou.
– Da, prietenul meu m-a adus, a răspuns Mac. Tatăl lui Mac se uită în jos la geanta din mâna lui.
– Ce ai adus? întreba tatal lui Mac. Mac făcu o pauză pentru o clipă când îşi arunca inconstient geanta la spate.
– Nimic, tată, răspunse Mac.
– Nimic, de ce trebuie să-l ascunzi? Să vedem. Tatălui lui Mac se temea că fiul său va aduce ceva rău, aşa că a luat geanta din mână şi s-a uitat. Mac şi-a muşcat buzele pentru că echipa era încă prin preajmă şi ii urmărea.
– E doar mâncare, tată. Vocea lui Mac nu era foarte tare. Tatăl său a deschis geanta și a ridicat o sprânceană.
– Ți-ai împachetat şi prânzul? A întrebat tatăl lui Mac, făcându-l pe Mac să vrea să se ascundă pe podea pentru că şi angajații de la birou au auzit asta.
– Nu poți vorbi uşor, tată? Se plânse Mac.
– Cine I-a împachetat pentru tine? Cineva ca tine nu l-ar împacheta, a întrebat surprins tatăl lui Mac.
– Prietenul meu a împachetat-o pentru mine, a răspuns Mac fără tragere de inimă. Tatăl lui Mac îşi miji ochii la fiul său.
– Prieten sau prietenă? Sau ai un iubit secret și nu i-ai spus tatălui tău? Dormi acasă la iubitul tău? a întrebat in glumă tatăl lui Mac.
– Nu, tată, nu un iubit, e doar un prieten, a răspuns Mac. Tatăl lui a zambit uşor înainte să-i înmâneze geanta. Mac o luă şi o întinse in fata lui.
– Dacă vrei să mănânci în timpul zilei, poți să-l duci femeii de serviciu pentru a-l încălzi. Există un cuptor cu microunde în sala de mese pentru personal, a spus tatăl lui Mac, deşi Mac ştia şi asta.
– Îl poţi aduce la prânz să mănânci, Khun Mac, pentru că aducem şi noi prânzul de acasă, aşa că mâncăm în cameră, a spus un angajat. Mac se întoarse să se uite.
– L-ai adus şi tu? Întreba Mac surprins. Nu credea că cineva va împacheta prânzul în afară de un copil.
– Da, am economisit puțin. a spus femeia, făcându-l pe Mac să se linistească puțin, dar a fost in secret uşurat că nu era singurul care îşi făcea prânzul pe care să-l mănânce.
– Atunci… ne vedem la prânz. A spun Mac înainte de a merge în biroul lui.
