– Ești mai bine? Întrebă Nan, făcându-l pe Mac, care tocmai deschisese ochii dimineață, să se întoarcă să privească de unde venea vocea şi văzu că Nan tocmai făcuse duș şi ieșise din baie doar cu un prosop în jurul taliei. Mac se întoarse când Nan scoase prosopul, îl aruncă pe suportul pentru prosoape din dormitorul lui şi se îndreptă gol spre dulap.
– Hei, de ce ți-e rușine? Ai mai văzut asta înainte, a întrebat Nan, înainte de a- şi pune lenjeria, a considerat că aceasta este camera lui privată, putea să se plimbe gol sau să facă orice dorea. Mac şi-a micșorat puțin ochii la faptul că cealaltă parte purta pantaloni şi a scos un mic oftat de ușurare, deși îl mai văzuse, încă nu era obișnuit să-l vadă gol.
– Cum te simți? Am întrebat și nu ai răspuns, a întrebat Nan din nou.
– Mai bine, răspunse Mac, cu vocea ușor răgușită. Nan se apropie și se așeză pe marginea patului, în timp ce Mac se mișcă să se așeze și el.
– Deci, ai de gând să lucrezi? Întrebă Nan, Mac clătină din cap.
– O să mai iau o zi liberă, Mac răspunse scurt, dorind neapărat să se odihnească încă o zi. Nan s-a uitat la el înainte să se apropie să ia o cămașă din dulap şi să o îmbrace.
– Atunci du-te la culcare şi odihnește-te, spuse Nan.
– M-am plictisit, vreau să cobor jos, a spus Mac, sătul să mai stea prin cameră, a vrut să iasă afară să ia aer curat.
– Lângă sala de sport, e un loc unde poți să stai. Dar te las să stai puțin sau te îmbolnăvești şi mi-e lene să te duc la doctor din nou. Nan a spus că în afara casei era o zonă de relaxare în grădină. Mac dădu din cap în semn de recunoaștere înainte să se ridice și să se îndrepte spre baie, părând epuizat de febră, dar simţindu-se puțin mai bine acum.
– Curăță-te cu un prosop, nu fă duș, ordonă o voce în spatele lui. Mac sa curățat în baie după a plecat să se îmbrace, Nan nu mai era în camera. Mac a terminat de îmbrăcat şi a coborât încet scările până la parterul casei când Nan a intrat.
– Dacă vrei să mergi în grădină, ieși pe ușa alăturată. Nan arătă spre una dintre uși. Mac dădu din cap, nevrând să spună mare lucru.
– Deci, ce vrei la micul dejun în dimineața asta? Întrebă Nan, pentru că Mac încă nu luase micul dejun şi nu-şi luase medicamentele.
– Carne de porc… răspunse Mac calm.
– Ce? întreba Nan din nou.
– Carne de porc, de la magazinul în care m-ai dus, a răspuns Mac din nou, Privind în altă parte.
– Nu te doare gatul? Ia mai întâi niște terci, spuse Nan, iar Mac se încruntă.
– Atunci de ce mă întrebi ce naiba vreau să mănânc? Spuse Mac răguşit.
– Nu am terminat încă de vorbit. Mă întrebam, ce ai vrea să mănânci între terci și terci? Nan spuse cu un zâmbet ușor, Mac știa că cealaltă parte încerca să-l enerveze.
– Adu-mi ceva de mâncare, pot mânca orice, terminând de vorbit, Mac se îndreptă imediat spre ușă. Nan clătină ușor din cap înainte de a intra în bucătărie. Mac, când ieșea în grădina alăturată, a fost surprins, poate pentru că nu se gândise niciodată să exploreze casa lui Nan, aşa că nu știa că există şi un loc unde să stea şi să se relaxeze. Mac nu știa cine era responsabil de grădina lui Nan, dar îi plăcea. Lamelele care alcătuiau acoperișul erau căptușite cu arbori de ylang-ylang*
( *Ylang-ylang este un arbore originar din India, Java și Filipine dar care s-a extins în multe țări din zona intertropicală), care treceau peste căpriori pentru a oferi umbră. Era un iaz cu koi*
(*Koi, sau mai precis nishikigoi, sunt soiuri colorate de crap Amur care sunt păstrate în scopuri decorative în iazurile koi în aer liber sau grădinile de apă. Koi este un nume informal pentru variantele colorate de C. Rubrofuscus păstrate în scopuri ornamentale.) şi copaci mari şi mici aranjați în perfectă armonie. In spate era și o podea de lemn care acoperea iazul de pește pentru a traversa. Mac ridică ușor o sprânceană când văzu pernele şi pilotele așezate pe podea, ca şi cum ar fi fost pregătite pentru el. Se grăbi şi se întinse, răcoarea copacilor şi iazul cu pești făcându-l pe Mac să se simtă bine. După un timp, Nan a ieșit cu ceva în mână.
– Ia și mănâncă, spuse Nan, aşezând un castron cu ceva pe podeaua din lemn de esență tare lângă Mac, care stătea şi privea.
– Ești nebun? De ce îmi aduci mâncare pentru pisici? Nu sunt o pisică, a întrebat Mac brusc.
– Oh, ai spus că poți mânca orice şi în plus, te-am văzut mușcând şi zgârâindu-mi spatele, am crezut că ești o pisică, a spus Nan cu un zâmbet în colțul gurii, Mac oftă, cu fața roșie, a lovit puternic piciorul lui Nan înainte ca o mână puternică să se izbească de şoldul lui.
– Doare, ticălosule! Mac l-a certat imediat cu o tuse ușoară pentru ca din greșeală strigat prea tare.
– O să-ți rup gâtul. Şi cine ți-a spus că poți să mă lovești? spuse Nan pe un ton mustrător, Mac se încruntă înainte de a folosi ambele picioare pentru a-l lovi pe Nan cât a putut de tare. Nan întinse mâna și trage picioarele lui Mac înainte şi înapoi înainte de a apuca ambele glezne și de a le trage spre el până când capul lui Mac a lovit podeaua din lemn de esență tare, încă gata să cadă pe plapumă. Nan s-a introdus direct între picioarele lui Mac, învăluindu-i propriul corp.
– La naiba… doare, a țipat Mac in timp ce își punea mâinile pe cap pentru că I-a durut din momentul în care s-a lovit cu capul de podeaua din lemn. Nan s-a aplecat spre Mac cu mâinile pe podea, făcându-l pe Mac să înghețe, deoarece felul în care era cu Nan în acel moment era destul de neregulat.
– Uită-te la mine, nu fi atât de încăpățânat. Nu este ca și cum aș fi drăguț tot timpul, Mac. Ce spui de asta? Sau ai vrea să mai am de-a face cu tine? spuse Nan cu o voce dură în timp ce se uita la Mac. Mac se uită la el, cu buzele zvâcnindu-i ușor pentru că nu putea face nimic, înainte ca ei să audă pași apropiindu-se din spate. Nan se întoarse să se uite, iar Mac se uită şi el.
– Am adus niște terci, Hia, spuse Frog, ținând o tavă în mână.
– Pune-l aici, Nan dădu din cap spre spațiul gol de lângă pilota, Frog dădu din cap, în timp ce Nan şi Mac erau încă în aceeași poziție.
– Lasă-mă să mă ridic, spuse Mac încet. Nan, se întoarse să se uite din nou la el.
– Dar ai înțeles ce am întrebat? Întreba Nan grav.
– Da, am înțeles, răspunse Mac, înainte ca Nan să se îndepărteze de el. Mac s-a aşezat imediat, s-a uitat la mâncare și a văzut că era terci, împreună cu salată de ouă sărate, salată de creveți uscați, legume sotate şi o omletă.
– Nu este nimic picant. Alege ce să mănânci, nu există chili, a spus Nan cu o voce calmă.
– Frog, du-te și adu-mi un alt castron cu mâncare, voi sta si voi mânca cu el, i-a spus Nan subalternului său, iar Frog a plecat.
– Nu mânca, așteaptă o clipă, o să-ți aduc niște medicamente din camera, a spus Nan înainte de a intra în casă. Mac răsuflă uşurat. Nu după mult timp, Frog a apărut cu un castron de terci
– Te simți mai bine? Frog nu s-a putut abține să nu spună celeilalte persoane.
– Trebuie să-i dau ceva credit lui Hia. A bufnit Mac. Mac vedea că mulți dintre subalternii lui Nan nu-l plăceau, în special Frog, care trebuia să aibă grijă de Mac și Nan mai mult decât de ceilalți. Trebuia să aibă grija de Mac la ordinul altcuiva.
– Încă nu înțeleg de ce este atât de atras de tine încât îți permite să intri în spațiul său privat. Spuse din nou Frog.
– Ce se întâmplă cu tine? întrebă Mac, cu vocea răgușită.
– Deci ce crezi că ai făcut ca să-l agăți pe Hia? întrebă Frog, iar Mac tăcu.
– Dacă nu vrei să fiu aici, poți să-l convingi pe fratele tău să mă lase să plec acasă. Chiar nu vreau să fiu aici, a argumentat Mac, cu vocea trosnind.
– Încă nu vreau să fiu lovit cu piciorul, spuse Frog pur și simplu înainte de a se întoarce spre casă.
– Mi-ai pregătit mâncare? Întreba Nan, coborând scările, când îl văzu pe Frog intrând în casă.
– Da. Este acolo, a răspuns Frog, înainte de a pleca pentru a-şi continua munca. Nan a ieșit, l-a văzut pe Mac stand acolo încruntat.
– Ce e în neregulă? Mâncarea nu este pe placul tău? întrebă Nan. Mac se uită la el o clipă, dar nu spuse nimic. Nan puse pastile pe pilotă şi se așeză lângă Mac, amândoi trebuind să stea cu picioarele încrucișate, mâncând pe podeaua din lemn.
– Ești atât de greu de hrănit, mormăi Nan.
– Atunci lasă-mă să merg acasă, nu va trebui să stai și să te ocupi de mine, spuse Mac. Nan şi-a ridicat ușor sprâncenele.
– Încă nu te-ai trezit, nu-i aşa? Nan a răspuns, iar Mac a înțeles imediat că Nan îi spunea să nu mai viseze.
– Poți să mănânci acum pentru a-ti lua medicamentele, ordonă Nan din nou, iar Mac se așeză să mănânce cu el în tăcere.
***
După două săptămâni în care a fost bolnav, Mac s-a întors la muncă ca de obicei, Nan l-a luat și i-a împachetat prânzul în fiecare zi. Mac nu dormise o dată în propria lui casă. Tatăl s-a plâns până când a încetat să se mai plângă pentru că a văzut că fiul său venea în fiecare zi la muncă.
– Trezește-te. Ai de gând să mănânci acasă sau în oraș? Se auzi vocea murmurătoare a lui Nan. Mac care dormea pe pat, deschise ochii încet.
– Astăzi este sărbătoare, am să dorm, nu mă deranja, a spus Mac pe un ton enervat.
– E amiază Mac, trezește-te si uite-te la soare, trezește-te, nu mă lăsa să te trag jos din pat, a spus Nan cu o voce adâncă. Mac scoase un geamăt mic, dar se ridică cu o expresie somnoroasă.
– Îți las o jumătate de oră să faci duș şi să te îmbraci, spuse Nan înainte de a părăsi camera. Mac se încruntă înainte să se poată gândi la ceva.
Nan s-a întors în dormitor după ce s-a uitat la mașina din faţa casei, dar nici măcar nu a putut vedea umbra lui Mac. Nu l-a găsit în baie, aşa că a fugit spre casă.
– La naiba, Mac! Nan tipă cu voce tare.
Mac nu ar fi putut să iasă din casă pentru că Nan şi echipa lui erau în faţă. Dacă Mac pleca, ar trebui să-l vadă oricum.
– Ce s-a întâmplat, Hia? Un alt subaltern al lui Nan a intrat şi a întrebat.
– L-ai văzut pe Mac? Întrebă Nan cu severitate.
– Oh, e în grădina de alături, Hia, răspunse Wei, pentru că îl văzuse pe Mac plecând. Nan a oftat din greu înainte de a merge repede în grădina alăturată, când a ajuns acolo a vrut să-l prindă pe Mac și să-l sugrume. Mac era încă în pijama, a adormit pe pilotele și pernele de pe podeaua de lemn a grădinii, care devenise acum colțul lui preferat.
– La naiba, ai putea să te rânești, mormăi Nan, întinzându-se lângă Mac şi trăgându-l într-o îmbrățișare, înfăşurându-şi antebrațul în jurul gâtului lui Mac.
– Oh, dă-mi drumul, ticălosule… mă simt inconfortabil, Mac s-a trezit imediat țipând când şi-a dat seama că persoana care îl ținea în brațe este Nan.
– Cu cât trec mai multe zile, cu atât mă înfurii mai mult, Mac, spuse Nan în timp ce el continua să-l țină de gât. Mac întinse mâna şi îl apucă de antebraț.
– Dar nivelul meu nu este la fel de mare ca al tău… Lasă-mă, nu pot să respir., Mac nu s-a putut abține să nu răspundă. Nan chicoti în gât înainte de a-i lăsa gatul. Mac răsuflă uşurat
– Ti-am spus să faci duș şi să te îmbraci, dar pisica a fugit și încă doarme aici. Să te plesnesc? întreba el încet. Mac se îndepărtă de el şi se ridică, frecându- şi capul.
– Ei bine, mi-e somn, sunt liber azi, trebuie să mă odihnesc, a țipat Mac, Nan şi-a ridicat ambele brațe pentru a-i susține capul în timp ce se uita la Mac.
– Și ce pisică mi-a spus să merg la cumpărături azi? Întrebă Nan cu o voce liniștită, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă.
– Bine, răspunse Mac, din moment ce îi spunea lui Nan de câteva zile că vrea să iasă să facă cumpărături.
– Hei, vrei să vii? Dacă nu, o să fac altceva, a întrebat Nan.
– Pot merge singur, am mașina mea, poţi să faci ce vrei, a răspuns Mac.
– Mă duc şi eu să cumpăr câte ceva. Răspunse Nan, în timp ce Mac se prefăcea că spune altceva.
– Nu-ţi face prea multe griji pentru asta, am zis că te duc, te duc. Du-te la duș şi îmbracă-te. Mi-e foame, hai să ieșim la prânz, spuse Nan din nou. Mac se încruntă, dar se ridică să meargă să facă duș. Nan s-a aşezat pe spate şi a așteptat în sufrageria casei. După un timp, Mac era gata şi cei doi au plecat din casă pentru a se urca în mașină, dar au fost nevoiți să se oprească când au văzut mașina lui Dew oprindu-se în faţa porții. Mac s-a încruntat ca atunci când era bolnav, Dew a dispărut, nu a sunat, nu a venit, inclusiv Three, pe care Mac nu l-a mai văzut. Dew a coborât din mașină şi Nan le-a făcut semn subordonaților săi să deschidă poarta, pentru ca el să intre. Nan a zâmbit ușor când a văzut faţa lui Dew.
– Ce s-a întâmplat Dew? De ce nu ai venit să mă vezi aici? Ești plecat de două săptămâni, te-am sunat şi nu mi-ai răspuns la apeluri, a întrebat Mac imediat. Dew se uită la Mac şi scoase un oftat ușor.
– Am niște afaceri cu Nan, răspunse Dew înainte de a se întoarce spre el. Nan şi-a ridicat ușor sprâncenele.
– Ai afaceri cu mine? Huh, ce se întâmpla? spuse Nan zâmbind.
– Vreau să știu unde este casa lui Three? a întrebat imediat Dew. Mac se încruntă confuz. Când s-a apropiat Dew de Three? Şi de ce trebuia să găsească casa lui Three?
– Ce s-a întâmplat, Dew? Întrebă Mac.
– Am ceva de discutat cu el, deci știi? Îl întrebă Dew pe Nan.
– Nu știu, pentru că nu am fost niciodată la el acasă… dar în seara asta merge la curse, nu? Nan se întoarse să-i întrebe pe subalternii lui care nu erau departe.
– Da, khun, cineva a întrebat și va fi în jurul orei 22:00, răspunse Wei.
– Deci… spuse Nan scurt, fata lui Dew strângându-se ușor.
– Mulțumesc, a spus Dew pur și simplu înainte de a se întoarce către Mac.
– O să te sun. Lasă-mă să-mi termin treburile mai întâi, îi spuse Dew lui Mac, înainte de a merge imediat spre mașina lui, în timp ce Mac îl privea întrebător, fără să înțeleagă.
– Urcă-te în mașină, îl întrerupse Nan. Mac deschise ușa mașinii şi se așeză. Nan l-a urmat la locul lui şi a părăsit casa pentru a merge direct la mall.
– Ce ti-ar plăcea să mănânci? întrebă Nan încet.
– Vreau să mănânc aceeași carne de porc dulce, a spus Mac, întorcându-şi capul să se uite pe geam pentru că se simțea jenat că i-a spus că vrea să mănânce la acel restaurant. Era un magazin în care Mac nu s-a gândit să intre la început, dar când Nan l-a scos la o masă obișnuită, a fost agățat de carnea de porc dulce de acolo.
– Restaurantul lui Hia Pao? Nan se prefăcu că întreabă.
– Da, răspunse Mac înapoi. Nan a zâmbit şi a ras încet.
– Să împărțim la doi, spuse Nan. Mac se întoarse să-l privească cu o privire nedumerita. Mac economisise banii râmași de la serviciu în ultimele două săptămâni, vreo mie de baht, nu a cheltuit mulți bani pentru că Nan îi pregătea prânzul să mănânce la serviciu în fiecare zi, aşa că Mac nu trebuia să-l cumpere. Poate că a băut cafea în câteva zile şi câteva gustări, ceea ce l-a făcut pe Mac să creadă că era student tot timpul.
– Da, răspunse Mac neputincios, Nan a condus la restaurantul cu curry al lui Hia Pao, amândoi au coborât din mașină şi au intrat într-un restaurant de familie la care Mac mai fusese de multe ori înainte.
– Oh, ce ai vrea să mănânci? Întreba personalul când i-a văzut pe Nan si pe Mac intrând în restaurant. Mac stătea în fața vitrinei cu multe sortimente de mâncare înainte de a-i arata lui Nan ce voia să mănânce, ceea ce era normal ca Mac să-i dea mereu ordine, așa că s-au dus să aștepte la masă. Nan a comandat ce ar vrea Mac şi ce şi-ar dori cu 4 boluri de orez.
– P’Nan, vrei niște apa? Fiica comerciantului a strigat în timp ce se îndrepta spre Nan cu un zâmbet pe buze.
– Ha, a scos Mac un sunet iritat din gât, făcându-i pe Nan să se uite la el.
– Adu-mi-o, cu gheață. Ai fost plecată în vacanță, Fish? Răspunse Nan fetei şi întrebă din nou.
– Vreau să fac o excursie cu Nan. E în regulă? a întrebat fata zâmbind.
– Phi nu are bani să călătorească, răspunse Nan.
– Ah, dacă ca P’Nan nu are. Atunci Fish este deja săracă, fata a glumit.
– Hei, adu niște apă pentru a servi mai întâi sau ar trebui să aștept până mi se usucă gâtul? Vocea lui Mac îi întrerupse când văzu ca fata nu mersese să ia apă şi nici nu spusese nimănui să o aducă. Fata făcu o pauză înainte de a se uita la Mac iritată că i-a întrerupt conversația
– P’Nan, stai puțin, a spus fata înainte de a pregăti apa cerută de Nan.
– E o femeie, îndrăzni să spună Nan.
– Ei bine, o femeie cu voce scârțâitoare, cu sânii mari, nu aș vedea-o ca pe un bărbat, a răspuns Mac.
– Hahaha, și tu ești destul de îndrăzneț, a spus Nan râzând, făcându-l pe Mac să se enerveze pentru o clipă, dar nu s-a putut abține să nu zâmbească pentru că la urmat și el pe Nan si nu a crezut că va răspunde aşa.
– Ei bine, spun adevărul, a răspuns Mac nonșalant înainte ca fata să aducă apa pentru a servi, dar nu a putut spune mare lucru pentru că trebuia să-şi ajute tatăl cu mâncarea. În scurt timp, mâncarea comandată de Nan a fost servită. S-au aşezat amândoi să mănânce în tăcere,
– Comandă încă o porție de carne de porc dulce, i-a spus Mac lui Nan după ce a mâncat toată carnea de porc dulce din farfurie.
– Nu ți-e frică că te îngrași? Întrebă Nan.
– E problema mea, comandă o altă porție, a spus Mac pe un ton morocănos, așa că Nan s-a întors să comande mai multă carne de porc dulce, până când a terminat trei farfurii cu mâncare. Mac era plin şi apoi a băut apă.
– Uimitor, spuse Nan dezinvolt. Mac se uită la el cu o privire confuză, dar nu spuse nimic, această masă atât Nan cât și Mac plătiseră jumătate din ce mâncase, așa cum spusese Nan.
– Plec, Fish, şi-a luat Nan rămas bun de la fată când ieșea din magazin
– Întoarce-te din nou, Phi, spuse fata, Nan dădu din cap înainte de a-l urma rapid pe Mac, care se îndreptă direct spre mașină. Când Nan a urcat şi a pornit, Mac a pornit rapid aerul condiționat pentru a scăpa de transpirație, pentru că restaurantul nu avea aer condiționat, ci doar un ventilator.
– E prea cald, ai de gând să mori? A glumit Nan.
– Şi dacă ai înceta să fii sarcastic cu mine, ai muri? Spuse Mac.
– Ow… asta doare, ticălosule, țipă Mac în timp ce Nan îl apuca de gât şi îl strângea nu prea tare, dar pentru Mac i-a fost totuși tare .
– Bună gura, poate nu te duci la cumpărături, a spus Nan, dar buzele lui s-au ridicat într-un zâmbet. Mac a mormăit puțin înainte ca Nan să-l elibereze şi au plecat. Mac nici măcar nu l-a invitat să vorbească.
– Atât de liniștit, vrei să auzi muzica? întrebă Nan în timp ce se preface că întinde mâna pentru a porni muzica din maşină.
– Nu este nevoie, nu vreau să aud. Vei cânta orice melodie pe care nu o pot auzi, a spus Mac in grabă.
– Probabil pentru că urechile tale nu sunt bune, muzica Universității Wuachon, este muzică thailandeză, cum poţi să nu o auzi? Nan s-a prefăcut că întreabă din nou, el încerca doar să-l enerveze pe Mac sa omoare timpul.
– Ei bine, n-am auzit niciodată de cântecul acela, a spus Mac înapoi.
– Doar învață să o asculți, cred că este pentru că este bun pentru un accent sudic. Oh, sau nu-ți place muzica sudică? Deci îți place această melodie? întrebă Nan, Mac îl privi cu prudentă, nerăbdător, de parcă Nan avea să-l deranjeze din nou.
????Acestui fost soț încă îi mai lipsește în fiecare zi… Acest bătrân soț încă vrea să fie mai aproape…. M-am înșelat, îmi pare rău că te-am făcut să plângi ah ???? a cântat Nan cu un ușor tremur în sfârșitul ei, făcându-l pe Mac să gâfâie.
– La naiba, cânți toate melodiile pe care le asculți. Destul, arăți ca un bivol care naște, a spus Mac, înainte să se întoarcă să se uite pe geam, dar a zâmbit în secret pentru că se gândi la melodia pe care o cânta Nan.
– Nu-ţi place muzica de Sud, nu-ți place muzica de Nord-Est. Ești greu de mulțumit, a spus Nan, fără a o lua în serios,
– Atunci hai să auzim acest cântec, a spus Nan, în timp ce își întinde mâna pentru a pune melodia. Mac i-a smuls mâna lui Nan de pe casetofonul mașinii.
– Nu trebuie. Orice altceva de la tine știu că mă va deranja. Spuse Mac.
– Hei, la naiba, mă cunoști, spuse Nan cu un ras in gât. Mac îl privi furioas. Nan nu a pus muzică până nu au ajuns la mall, Mac a coborât din mașină şi la privit pe Nan în sus şi în jos.
– La ce te uiți? întrebă Nan încet.
– Ai de gând să intri într-un mall purtând asta? Întrebă Mac. Nan purta o pereche de blugi până la genunchi, cu tiv uzate, o cămaşă albă cu marca Red Bull care îmbrățișează corpul, arătând mușchii unde era vizibil un tatuaj de la marginea mânecii până la cot şi sandale simple. Spre deosebire de Mac, care purta şi pantaloni scurți crem până la genunchi, dar mai îngrijiți și mai arătoși, în privința cămășii, Mac a purtat un tricou polo şi pantofi sport de designer.
– De ce, cum arăt? întrebă Nan, uitându-se în jos la el însuşi, ceea ce Mac nu a vrut să spună este că, deși era îmbrăcată aşa, Nan emana o atmosferă proaspătă şi crudă.
– Oh, bine, a răspuns Mac, înainte de a deschide calea, știind foarte bine că Nan dorea să schimbe sau să înțeleagă ce avea de spus Mac. Nan a intrat cu un zâmbet in colțul gurii. Mac a mers puțin și s-a întors.
– Plătești, nu? Întrebă Mac.
– Ha, uh, o să plătesc eu azi, dragă, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să pufni supărat.
Brusc…
– Ow… strigă Mac, aruncând mâna lui Nan departe de gură.
– Ce dracu e în neregulă cu tine? De ce îmi strângi gura? Nu știu dacă mâna ta a prins ceva murdar sau nu, a țipat Mac.
– Şi apoi ai pus gura pe mine, crezând că o să te strâng și să mă ţii de mână şi să iau totul, în afară de…, a spus Nan, mijind corpul lui Mac până când acesta a înghețat, cu fata îmbujorată.
– Idiotule, I-a mustrat Mac pentru scurt timp înainte de a pleca să-şi cumpere lucrurile imediat. Nan îl urmă de aproape.
– Ia o sticlă mare, pentru orice eventualitate, a spus Nan când l-a văzut pe Mac luând o sticlă medie de șampon.
– De ce ar trebui să folosesc lucrurile altcuiva? se certa Mac.
– Lucrurile tale sunt lucrurile mele… lucrurile mele sunt lucrurile tale… nu-ți face griji prea mult. Ia o sticlă mare, spuse Nan pe un ton dur.
