Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Povestea lui Nan și Mac – Capitolul 20

– Serios, ești atât de bolnav. Mac nu s-a putut abține să nu spună. Nan a dat din umeri nonșalant, Mac a trebuit să ia o sticlă mare de șampon și să apuce alte lucruri in timp ce Nan mergea cu animalul de companie. Mac lua elementele esențiale. După un timp, se întoarse să pună o cremă în cărucior, dar nu mai era nici o umbră a lui Nan sau a afecțiunii din jur.

– Unde te-ai dus? Mac se încruntă în timp ce mormăia pentru sine. Când a plecat, Mac nu a observat, aşa că s-a dus să-l caute.

– Mac, pe aici, strigă vocea lui Nan, făcându-l pe Mac să se oprească un moment înainte de a-l vedea stând nu departe, în fata unui tejghea cu câteva lucruri. Câțiva oameni s-au întors să se uite la Mac şi Nan, ceea ce l-a stânjenit pe Mac. Când se apropia, Nan lua câteva cutii.

– Ce fel de parfum îți place? Întreba Nan cu o voce normală, dar nu foarte subtilă. Fața lui Mac se îmbujoră când văzu ce era în mâna lui Nan. Unii oameni i-au privit ciudat pe Nan şi Mac. Alții au zâmbit unul altuia şi au șoptit în secret. Mac și-a muscat buza de rușine și furie.

– La naiba, strânse Mac din dinți în timp ce Nan apuca o cutie de prezervative. Şi-a dat seama că Nan îi făcea o farsă în faţa altor oameni.

– Ah, alege care îți place ca să cumpărăm și să ne aprovizionăm, nu fi timid, adu o pungă, a continuat Nan. Multe fete şi băieți care au ascultat, zâmbesc la cuvintele lui Nan. Mac s-a uitat la el.

– Nu-l folosești niciodată, ticălosule, Mac l-a certat tare în mijlocul magazinului, înainte de a-i lua căruciorul şi de a-l împinge imediat pentru că Nan îl stânjeni. Nan nu părea prea afectat, dar Mac se simți stânjenit şi împinse grăbit căruciorul în altă direcție, în timp ce Nan chicotea în gât.

– Ei bine, eu nu le folosesc, mă cunoști, a spus Nan înainte de a pune la loc cutia de prezervative şi de a-l urma rapid pe Mac.

– Voi împinge eu însumi. Mergând să-l ajungă din urmă pe Mac, Nan a încercat să ia căruciorul, dar Mac s-a oprit.

– Nu trebuie să faci asta! Eu voi face cumpărăturile, nu trebuie să mergi cu mine, ne vedem când trebuie să plătești, a spus Mac furios.

– Ce e în neregulă? Vei muri dacă mergi cu mine? spuse Nan. Mac se întoarse să se uite la Nan cu ochi verzi.

– Ce naiba e cu tine? Ai de gând să mori dacă ești singur? De ce trebuie să mă tachinezi? strigă Mac

– Știi că glumesc? Nan s-a prefăcut că răspunde la întrebare, Mac a scos imediat un mormăit.

– Nu sunt prost, a răspuns Mac

– Ei bine, mă distrez, răspunse Nan supărat.

– Dar eu nu mă distrez, ești bolnav mintal? Îți face plăcere să mă tachinezi atât de mult. Mac încă ţipă la el frustrat.

– Vreau doar să-ţi înroșesc ochii. Ai de gând să plângi, Khun Mac? Oh, hai, să te consolez. Nan se prefăcu că îl îmbrățișează, dar Mac se trase înapoi şi îi împinse pieptul.

– Nu am plâns şi nu voi plânge din cauza tachinării tale, a spus Mac. Arătând enervat, se simțea doar supărat, dar sentimentele lui i se vedeau mereu prin ochi, înroșindu-se.

– Oh, e păcat, vreau să te fac să plângi, la naiba, ți-am văzut aproape toate expresiile. A mai rămas doar să te vad plângând, nu am văzut-o încă, a spus Nan parcă a fost amuzant.

– Ești… un psihopat, a spus Mac înainte de a se îndepărta de Nan, pentru că dacă ar continua să se certe așa, probabil că nu ar fi terminat astăzi. Nan şi- a dus un zâmbet pe buze şi l-a urmat pe Mac, care a plecat la cumpărături singur cu căruciorul.

– Phi’ Nan, strigă o voce feminină, făcându-l pe Nan să se întoarcă să se uite la Mac. Fata pe nume Melon a venit şi a îmbrățișat cu bucurie brațul lui Nan.

– Ce, Melon? O salută Nan cu un zâmbet.

– Nu mă așteptam să te văd aici. Nu ne-am văzut de câteva zile. Am fost să te văd la circuit, dar ai continuat să lucrezi și să vorbești cu clienții şi nu mi-ai dat atenție, a spus tânăra cu un ton viclean. Mac era prin preajma, alegând în tăcere câteva articole, dar auzea totul.

– Ei bine, am fost ocupat, îmi pare rău, spuse Nan, în timp ce înfășura talia fetei de corpul lui. Femeia a apucat seducător cămaşa de pe pieptul lui Nan, în timp ce prietenii ei stăteau în apropiere, zâmbind invidioase.

– Atunci, cere-mi scuze în seara asta. Voi veni la circuit, a spus din nou fata. Mac a continuat să meargă spre tejghea înainte de a zâmbi ușor.

– La naiba, vino să alegi ce fel de parfum vrei, ca să-l pot cumpăra şi să plătești, îți place să-l port, nu-i aşa? Mac a spus-o cu voce tare, ca atunci când Nan vorbise cu el mai devreme, când fusese la tejgheaua prezervativelor. De data aceasta, Mac a intenționat să vorbească pentru ca alții să audă şi să înțeleagă că Nan a fost atacat de Mac. Mulți oameni s-au întors să-l privească uimiți. Nan şi fata s-au întors imediat să se uite la Mac.

– Cee, P’Nan? Întrebă fata confuză. Nan își ridică un zâmbet în colțul gurii şi se uită la Mac cu așteptare înainte de a se îndepărta de fată şi de a merge imediat spre Mac.

– Aşa e, la naiba. Îmi place să mă dau jos din pat până când totul se încurcă, e frumos să am sprijin pentru asta, a spus Nan, apucându-l de fesele pe Mac, făcându-l să încremenească, fără să se gândească că Nan își va reveni aşa.

– Dar dacă îl folosești, trebuie să obții un Mac de dimensiuni mai mici, Nan a terminat de vorbit şi a luat mai multe cutii cu prezervative şi le-a pus în cărucior. Mac a fost surprins, crezând că lui Nan i-ar fi rușine. Dar a uitat că cuvântul rușine nu exista în dicționarul lui Nan.

– În seara asta, te las să le folosești pe toate, spuse Nan cu o voce profundă dar nu prea tare, lăsându-l pe Mac ușor palid.

– P’Nan, ce se întâmplă? întrebă femeia în timp ce se îndrepta din nou spre el.

– Nimic, Melon. Doar o glumă, i-a spus Nan femeli zâmbitoare, făcându-l pe Mac să se simtă indignat şi jignit.

– Voi pleca primul, Melon. Ne vedem pe circuit în seara asta, trebuie să-l urmăresc pe băiat înainte să se piardă, a spus Nan râzând, fără să-i lămurească nimic fetei. Înainte ca Nan să se apropie de Mac.

Mac însuși, după ce a mers puțin, l-a simțit urmându-l, dar nu s-a întors. Nan îl urmă în tăcere, lăsându-l să termine de cumpărat proviziile, apoi se duse să plătească. Fața lui Mac se înroși când însoțitorul luă cutia cu prezervative şi scana codul de bare, apoi se uită înainte şi înapoi între Nan şi Mac. Mac stătea acolo tăcut, iar Nan doar zâmbi.

– Vreau o carte, spuse Mac fără tragere de inimă. Când trecea pe lângă o librărie, nu voia să rămână blocat acasă. Cel puțin ar fi bine să găsești niște cărți de citit.

– Ai de gând să plătești singur pentru asta? Spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încrunte.

– De ce ai spus că vei plăti astăzi? Mac îşi repetă cuvintele. Nu voia să cheltuiască banii pe care îi economisise.

– A, îmi amintesc exact, apropo, ai citit o carte? Nan se prefăcu că întreabă. Mac îl privi nedumerit.

– OK, du-te acolo şi alege. O să pun lucrurile în mașină, apoi mă întorc să te iau, a spus Nan, pentru că cei doi au cumpărat niște lucruri. Fata lui Mac era puțin încordată.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Nan, văzând expresia lui Mac.

– Şi dacă fugi mai întâi acasă și mă lași în urmă? Spuse Mac, pentru că nu utea avea încredere în el, lui Nan îi plăcea să-l tachineze tot timpul.

– Ei bine, asta e o idee bună, nici nu m-am gândit la asta, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încruntă.

– Nu te las. La ce naiba te gândești? spuse Nan din nou.

– Ei bine, ești nebun, trebuie să mă gândesc cum pot ajunge la tine în viitor? A răspuns Mac. Nan îşi ridică un zâmbet slab pe buze.

– Te pricepi la adaptare, aşa că ia-ți lucrurile și pune-le în mașină cu mine. Apoi ne vom întoarce si vom cumpăra cartea, a oferit Nan, Mac ezită puțin, dar a acceptat.

– Hă, se pare ca ți-e foarte frică că voi pleca, spuse Nan cu un râs viclean înainte de a duce căruciorul spre mașină cu Mac. Aşa că s-au întors la librărie. Nan l-a lăsat pe Mac să meargă şi să aleagă în timp ce el stătea în zona cărții de proiectare a mașinii.

– Mac, a strigat o voce, făcându-l pe Mac să se uite în jur înainte de a ridica o sprânceană.

– Dee Dee, ce cauți aici? Mac a întrebat-o pe partenera sa de sex, știind că fata nu era din acest cartier, dar a crezut că a fost o întâlnire foarte accidentală. Mac se întoarse să se uite la Nan şi văzu că era departe, uitându-se la registrele mașinii.

– Am venit la casa unui prieten, aşa că m-am oprit să cumpăr niște lucruri. Mi s-a părut că văd pe cineva care semăna cu tine, aşa ca am intrat și m-am uitat și chiar tu ești, a spus femeia zâmbind.

– Ai fost plecat o vreme. De ce nu m-ai contactat? a întrebat femeia curioasă pentru că Mac nu se întâlnea de multă vreme cu fete.

– Eram… prea ocupat, răspunse Mac.

– Deci, ești liber în seara asta? Întrebă din nou femeia.

– Nu, va fi ocupat, răsună vocea lui Nan, făcându-l pe Mac să tresară, brațul puternic al lui Nan înfășurat în jurul umărului lui Mac. Fata se uită la el surprinsă.

– Sunt prietenul lui Mac. Mă bucur să te cunosc, a spus Nan zâmbind, făcând- o pe fata să zâmbească înapoi. În ochii tinerei, Nan părea chipeș şi bărbătesc spre deosebire de Mac, care este destul de atractiv, dar într-un mod mai estetic.

– Şi eu sunt prietena lui Mac, a spus femeia cu un zâmbet, fără a dezvălui statutul ei despre ea şi Mac, făcându-l pe Mac să se simtă ciudat de inconfortabil.

– Mac nu mi-a spus niciodată că cunoaște pe cineva la fel de frumoasa ca tine. Ar fi trebuit să mă prezinte cu mult timp în urmă, a spus Nan, făcându-i inima lui Mac să se întunece.

– Gura ta este atât de dulce, a spus femeia şi i-a zâmbit timidă, deoarece Nan era considerat un bărbat foarte frumos.

– Spun adevărul, spuse Nan, uitându-se la fată cu poftă.

– Eu şi Mac împărtășim mereu lucruri, în special oamenii cărora le place să se distreze împreună. Ești interesată? spuse Nan liniștit cu accent, fata şi Mac încremeniră.

– Despre ce naiba vorbești, Nan? Întrebă Mac imediat.

– Hai, nu te purta de parcă nu știi, a bătut joc Nan. Înainte de a se întoarce către fată.

– Aşa este, Dee Dee. Lui Mac şi mie ne place să ieșim cu fetele împreună destul de des. Uneori, o fac cu Mac şi apoi îl las pe Mac să o facă cu o altă femeie. Trei oameni împreună, este foarte interesant, tu ești interesată, Dee Dee? Întrebă Nan cu un zâmbet, ochii lui sclipind, lăsând-o pe fată uluită înainte de a se întoarce să se uite la Mac surprinsă.

– Mac, chiar faci asta? A întrebat fata imediat, înțelegând ce spunea Nan. Chiar dacă fata s-a culcat cu bărbați, nu sa gândit niciodată să joace ceva aşa cum a spus Nan.

– Nu, Dee Dee, a negat Mac imediat. N-a crezut niciodată că Nan va îndrăzni să spună așa ceva din senin.

– Nu m-am gândit la asta şi nu cred că ești nebun, deși nu ai chef să faci nimic cu mine în ultima vreme, pentru că ești dependent de astfel de lucruri, a spus fata răspicat.

– Cred că e mai bine să-mi iau rămas bun. Când a terminat de vorbit, fata a plecat în grabă, lăsându-l pe Mac cu fata roșie, Nan a făcut semn cu mâna către fată, zâmbind.

– Te distrezi, nu? Întrebă Mac furios, cu ochii strălucind de indignare.

– Foarte, răspunse Nan imediat.

– Nenorocitule, ai de gând să-mi strici viața? Întrebă Mac neputincios.

– Tu ești cel care și-a distrus propria viață. Nu fac decât să înrăutățesc situația, a spus Nan nonșalant. Mac puse cartea pe care o ținea pe raft înainte de a părăsi librăria.

– Hei, nu ai vrut o carte? Strigă Nan.

Mac nu răspunse şi se îndreptă direct spre parcare, neștiind unde să meargă. Pur şi simplu nu voia să vorbească cu Nan şi nu voia să-şi vadă fața. Mac stătea lângă mașină cu o expresie dezgustată pe faţă. După un moment, semnalul de deblocare sună. Mac îl văzu pe Nan trecând în depărtare, aşa că deschise ușa mașinii şi se așeză primul. Nan se duse să-şi pună lucrurile în spatele mașinii şi se urcă pe scaunul șoferului.

– Te duci în altă parte? Întrebă Nan. Mac stătea şi se uită pe geam fără să scoată un cuvânt.

– Bine, să mergem acasă, spuse Nan înainte de a porni mașina şi a ieși din parcare. Atmosfera din mașină era la fel de calma ca întotdeauna. Mac nu s-a întors, iar Nan nu a pornit muzica, dar a ridicat telefonul și a apelat.

– Oh, eu sunt… răsună vocea lui Nan. Mac a ascultat pentru că nu se putea abține.

– Day, ce mai face? Dar tu? Ești bine? Nan a întrebat-o pe cealaltă persoană, iar Mac şi-a dat seama că vorbea cu Brick.

– Ne vedem mâine… fii puternic, se va trezi curând, spuse Nan slab, îngrijorată de Brick și Day. Când Mac a auzit asta, a simţit o durere ascuțită în inimă, dar a încercat să nu se gândească prea mult.

– Bine, asta e tot deocamdată, conduc. Ne vedem mâine. Nan a încheiat apelul şi s-a întors să se uite ușor la Mac şi a continuat să conducă în tăcere. Nu după mult timp, au ajuns la casa lui Nan. Când mașina a parcat, Mac a deschis imediat ușa mașinii.

– Unde te duci? Ajută-mă să duc lucrurile în dormitor, sunt lucrurile tale Mac. A spus Nan, care s-a dus să deschidă partea din spate a mașinii, a vorbit când a văzut că Mac era pe cale să intre în casă. Mac se întoarse să-l privească cu o privire încețoșată, dar el sa întors şi a smuls lucrurile cumpărate din mâna lui Nan şi a mers direct spre casă.

– Ce s-a întâmplat? a întrebat Frog când a plecat.

– Are menstruație, a spus Nan cu un zâmbet înainte de lui înmâna lui Frog o pungă cu articole de uz casnic.

– Hai să mergem împreună, a spus Nan în timp ce îşi ducea restul bunurilor personale în dormitor. Nan şi-a luat lucrurile în casă şi l-a urmat pe Mac sus.

– Unde te duci? întrebă Nan pe un ton răgușit. Mac îşi dădu ochii peste cap neîncrezător.

– Unde aș putea să merg? Trec pe lângă casa ta,  a spus Mac, bătând cu piciorul. Nan clătină din cap şi se duse să-şi pună lucrurile în camera lui. Mac a ieșit în grădina din marginea casei și, ca de obicei, s-a întins cu faţa în jos pe saltea de pe podeaua din lemn de esență tare de lângă iazul cu pești.

Povestea pe care i-a spus-o Nan fetei nu l-a înfuriat pe Mac. Pur şi simplu se simțea jenat. De fapt, chiar dacă tânăra nu s-a despărțit, a intenționat să se întâlnească cu o altă tânără pentru că oricum nu s-a gândit şi nici nu a luat-o pe fată în serios. Dar ceea ce l-a făcut pe Mac să tacă tot timpul a fost un sentiment ciudat în inima lui. Simțea un gol când lui Nan ii plăcea sa facă sau să spună lucruri ca şi cum ar fi o jucărie cu care Nan se putea juca oricând.

A fi la Nan acasă l-a făcut pe Mac să se adapteze puțin. Dar au fost unele lucruri care i-au oprit sentimentele până când el însuși nu a putut înțelege Mac şi-a pus mana ușor pe față, cu privirea ațintită pe suprafața lacului.

Deodată….Se auzi zgomotul unor pași care se apropiau. Când Mac s-a întors, a văzut că era Nan, aşa că s-a uitat din nou în același loc. Câteva pungi au fost aruncate lângă Mac, care s-a încântat puțin şi s-a întors să se uite la Nan.

– Ce? întrebă Mac încet, cu ambele sprâncene încruntate.

– Oo, deschide, nu ai ochi? Spuse Nan înainte să treacă și să se întindă lângă Mac.

– Uf, sunt obosit, mormăi Nan.

Mac s-a îndepărtat puțin de el şi s-a uitat la geanta pe care i-a aruncat Nan. La început, Mac nu a vrut să o deschidă, dar a vrut să știe ce este, așa că a întins mâna și a deschis punga de plastic pentru a vedea ce era înăuntru.

– Cărți? Mac mormăi confuz la vederea celor două cărți, aşa că le-a scos şi a privit, deși încă stătea întins pe burta. Mac a fost surprins să vadă două cărți pe care nu a putut decide pe care să le cumpere în timp ce era in librărie, când Dee Dee a intrat şi l-a salutat. Mac nu putea înțelege cum știa Nan că vrea acele două cărți, dar nu se putea decide asupra uneia.

– Când le-ai cumpărat? întrebă Mac curios.

– De ce întrebi? Tocmai le-am cumpărat şi gata, de ce vrei să știi ora? răspunse Nan, în timp ce închidea ochii lângă Mac. Dar ghici când le-a cumpărat când a părăsit magazinul, pentru că a trebuit să aștepte o vreme în mașină până când Nan a plecat, lui Mac nu-i păsa ce ținea in mâna .

– Și de unde ai știut că vreau acele două cărți, întrebă Mac. Nan deschise ochii să se uite la Mac, care se întoarse spre el.

– Sunt drăguț. Ei bine, ai terminat? răspunse Nan iritat, făcându-l pe Mac să zâmbească.

– Aşa de drăguț, Mac nu s-a putut abține să nu râdă la asta.

– Nu fi gelos pe mine, Nong. Vei crește şi vei deveni un tânăr frumos ca mine, a spus Nan cu un zâmbet jucăuș. În ochii lui Nan, Mac a fost ca un copil tot timpul, în ciuda faptului că era cu câțiva ani mai tânăr decât el. Când Nan l-a supărat, Mac scurtează subiectul şi nu mai pune întrebări, dar are inima plină de îndoieli.

– Sau nu le vrei? Spuse Nan batjocoritor.

– Ba da, răspunse Mac imediat, făcându-l pe Nan să zâmbească.

– Bine, atunci citește în tăcere, eu mă voi culca, spuse Nan, închizând din nou ochii.

– Atunci de ce nu dormi in camera ta? De ce dormi pe salteaua mea? Spuse Mac din cauza consolei pe care o pusese pe ea, care avea dimensiunea unui pat de trei metri şi jumătate.

– Casa mea, pot dormi oriunde. Nu mă deranja, voi dormi, a spus Nan.

Mac nu era serios şi se gândea în secret în inima lui cine deranjează pe cine anume. Dar Mac nu a spus nimic. Lua cartea şi o deschise, cu Nan întinsă lângă el. Mac a citit o vreme si a adormit. A ajuns când ceva i s-a ghemuit în gât şi în obraji. Când Mac a deschis ochii, a fost puțin surprins să vadă pe cineva ghemuit în jurul gâtului lui.

– De ce ești surprins? spuse Nan, Mac simțea ciudat de uşurat să știe că persoana care se ghemui este Nan. Când a deschis ochii, nu a putut să vadă clar cealaltă parte, ceea ce l-a făcut pe Mac să creadă că era altcineva. Dar când şi-a ajustat vederea, Mac a trebuit să-şi muște buzele la gândul cât de uşurat era să fie Nan, deși nu dorea ca Nan să-i facă aşa ceva.

– Ce naiba faci? spuse Mac, incapabil să se îndepărteze în timp ce Nan îl cuprinse cu brațele.

– Mă joc să vând lucruri… poţi să vezi. O să-ți dau un sărut. Nan îl sărută pe Mac pe buze, luându-l cu garda jos. Nan mușcă buzele lui Mac şi îşi introduse imediat limba caldă în scobitura gurii. O limbă fierbinte împletită cu limba minusculă a lui Mac. Atât trage cât și împinge, Mac, care a încercat să reziste la început, dar a renunțat şi l-a sărutat pe Nan înapoi, cu limbile încurcate. Nan apucă ambele brațe ale lui Mac şi le înfășura în jurul gâtului, în timp ce îşi apleca capul pentru a continua să-l sărute.

– Hmm… uh, se auzi un geamăt blând din gâtul lui Mac.

– Phi, P’Nan, strigă unul dintre subalternii lui Nan, în timp ce ieșea în fugă din casă.

– Ah… îmi pare rău, domnule. Nu credeam că ești…  a spus Wei, subalternul lui Nan, şocat, văzându-l pe Nan călărind corpul lui Mac în timp ce se sărutau, făcând-l pe Nan să tresară.

Mac şi-a dat seama că l-a sărutat din greșeală înapoi, iar fața lui era îmbujorată. Când subalternul lui Nan s- a apropiat, Mac s-a grăbit să-şi întoarcă capul în altă direcție pentru că era stânjenit de privirea subordonatului. Când s-a aşezat, Nan a rămas calare pe el, refuzând să se miște.

– Ce s-a întâmplat? Întrebă Nan cu severitate.

– Phi, nu te supăra. Adică… un idiot a sunat la numărul de la birou şi a spus că ar vrea să parieze, a spus Wei, iar Nan a zâmbit ușor.

– A spus valoarea pariului? Întrebă Nan.

– 200 de mil, domnule. I-am spus că te voi întreba mai întâi şi îl voi suna mal târziu, a răspuns Wei, cu un zâmbet ușor.

– Hai, spune-mi totul, am o așchie, dar abia aștept să mă joc si eu, a răspuns Nan.

– Vom duce așchia pe câmp, sau… spuse Wei, privindu-l pe Mac de pe saltea, care tăcea, fără să scoată un cuvânt, dar Mac auzi batjocorile lui Nan.

– Oh, sună-l și spune-i că ne vedem la ora 16,  îi repetă Nan subalternului său din nou. Wei a fost de acord înainte de a se întoarce acasă. Nan se uită înapoi la Mac.

– Ar trebui să continuăm? Nan întreabă.

– Ce naiba, ridică-te acum. Ești greu. Ai de gând să te întinzi deasupra mea? striga Mac în timp ce împingea pieptul lui Nan.

– Acum mă împingi, dar acum o clipă, m-ai îmbrățișat strâns pe gât. Ți-e rușine? întrebă Nan, ridicând o sprânceană. Fața lui Mac era fierbinte.

– Despre ce vorbești? Eu doar… doar nu vreau să pierd în fata ta. Mac căută o scuză. Nan şi-a ridicat un zâmbet pe buze, pe care Mac îl ura cel mai mult pentru că indica că Nan știa totul despre Mac. Nan s-a ridicat și s-a aşezat, lângă Mac.

– Şi ție îți plac competițiile? Întrebă Nan zâmbind.

– Ce competiții? Întrebă Mac, confuz.

– Chiar dacă te sărut, tot nu vrei să pierzi, aşa că în seara asta vei avea cu ce să concurezi, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se uite imediat la el.

– Ce competiție, o cursă? a întrebat Mac pentru că voia să încerce şi pe pistă

– Nu, mă refer la competiție în pat. Dacă cineva eliberează mai repede, acea persoană pierde, bine? spuse Nan cu un zâmbet viclean, care îl făcu pe Mac să înghețe.

– Ce fel de câine nebun ești? La asta te poți gândi, a spus Mac, pufăind.

– Creierul meu poate gândi mai mult decât atât, aşa că adaugă mai multe. Cine termină mai multe runde pierde, ok? întreba Nan din nou. Mac s-a uitat la el, neștiind ce cuvinte să aleagă pentru a insulta pentru că înjurăturile nu părea să-l afecteze

– Nu… mârâi Mac în timp ce se ridică şi apucă cele două cărți pe care Nan le cumpărase şi intră repede in casă. Nan se ridică, râzând încet

De când Mac a intrat în viața lui, nu, nu de când l-a târât pe Mac în viața lui, plictiseala a dispărut instantaneu. A fost distractiv să vezi diferite părți ale Mac, aşa că l-a făcut să-și dorească să găsească mereu o modalitate de a se juca cu Mac. Nan a scos o țigară şi a fumat-o înainte de a se întoarce la propria lui casă.

– Pot să vin în seara asta pe circuitul tău? Întrebă Mac când Nan terminase de făcut duș şi plecase doar cu un prosop.

– De ce vrei să mergi? Întreba Nan înapoi.

– M-am plictisit, vreau să văd și altceva, a spus Mac pe un ton serios. Nan îşi miji ochii spre el.

– Chiar vrei să mergi? Întreba Nan zâmbind, făcându-l pe Mac să înceapă să devină suspicios. Dar dădu din cap, așteptând să vadă ce avea de spus Nan.

– Atunci trebuie să faci ceva în schimb, spuse Nan. Mac se simțea nemulțumit de ceea ce avea de făcut.

– Ce trebuie să fac? întrebă Mac curios.

– Vino să-mi cureți corpul, aplică niște pudră şi îmbracă-mă, devin leneș dintr-o dată, a spus Nan cu un zâmbet viclean.

– Ești copil? De aceea trebuie să te îmbrac, a răspuns Mac.

– Dacă nu o faci, vei sta întins în camera ta uitandu-te la un film. Nu pleci nicăieri, spuse Nan pe un ton serios. Mac şi-a muscat buza fără tragere de inimă.

– Când erai bolnav, te-am făcut curățat și te-am îmbrăcat, spuse Nan.

– Bine, pot să te îmbrac, spuse Mac indignat, încercând să creadă că îmbracă o păpușă. De îndată ce Mac dădu din cap, prosopul care era înfășurat în jurul taliei lui Nan pluti peste capul lui Mac.

– Bine, să începem, Curăță-mă mai întâi aici, a spus Nan zâmbind.

 

N.T. Sunt atât de drăguții…

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
3
+1
1
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
Povestea lui Nan și Mac – Romanul

Povestea lui Nan și Mac – Romanul

Love sindrome 3
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: , Lansat: 2022 Limba nativă: Thai
AVERTISMENT: Conţinut 18+ Conţine: abuz, violență, sex IMPLICIT. Nerecomandat persoanelor sensibile. Dragilor, cu pași timizi, în biblioteca noastră își face loc o nouă poveste care face parte din universul lui Yoenim, autoarea Nuvelei Love Syndrome. Acest volum este tradus de furnicuța Cera și de furnicuța Silvia❤️ De ce trebuie să fii atât de rău cu mine? De ce trebuie să mă iubești?  Când Nan a reușit să-l rănească fizic și psihic pe Mac la cererea celui pe care îl respectă atât de mult, povestea ar fi trebuit să se termine, dar  Nan vrea să se joace din nou cu Mac. AUTORYOENIM TRADUCEREA: CERA de la 1 la 33 SILVIA❤️de la 34  CAPITOLE: 55  

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset