– Ah, președintele companiei nu este domnul Pracha? A întrebat surprins tatăl lui Mac.
– Fiul dumnealui este în funcție de mai bine de un an. În timpul primului contact, Domnul Kitcha nu l-a întâlnit niciodată pe Domnul Eua, a răspuns Dilok cu un zâmbet.
– Bine, deci unde ar trebui să mă duc să îl întâlnesc? A întrebat Kitcha.
– Vă rog să veniți pe aici. Vă voi conduce imediat, a răspuns Dilok, ducându-i pe Kitcha şi pe Mac la liftul de pe partea cealaltă. Care este un lift separat, direct la biroul președintelui companiei. Când a ajuns în birou, a găsit o secretară frumoasă care stătea acolo.
– Spune-i Domnului Eua că a sosit Dl Kitcha, l-a spus Dilok frumoasei secretare. Fata a luat imediat legătura cu telefonul intern.
– Puteți intra, a spus femeia cu un zâmbet, Dilok a deschis ușa pentru Kitcha şi Mac în timp ce cei doi intrau un tânăr înalt, cu un aspect demn, s-a ridicat de pe scaun, iar Mac s-a uitat la persoana pe care o contactase pentru slujbă și s-a gândit că avea probabil în jur de 30 de ani.
– Bună ziua, domnule Kitcha. Vă rog să luați loc. Eua l-a salutat pe Kitcha într-o manieră prietenoasă. În timp ce s-a uitat la Mac, care l-a urmat pe Kitcha cu o expresie surprinsă.
– Bună ziua, Domnule Eua, acesta este fiul meu Mac. Poţi să-i spui Mac. Kitcha a răspuns amabil. Pentru că modul ar putea fi util.
– Eu sunt Euakarun, poți să-mi spui Eua, domnule Kitcha, s-a prezentat Eua.
Înainte ca Mac să ridice mâna în semn de salut și să se așeze lângă tatăl său. Mac I-a privit pe Eua şi a văzut că interlocutorul era foarte chipeș şi părea să fie şi amabil, după cum se putea vedea din acel zâmbet. Trimis pentru el și tatăl său. Îi dădu ordin lui Dilok să aducă documentele pe care i le dăduse secretarul şi nu pierdu timpul, discutând imediat despre lucrare. Mac I-a ajutat şi pe tatăl său să discute detaliile. Şi continua să noteze micile detalii pe care să le adauge şi el pe biroul tatălui său.
– Culorile pe care le dorim sunt în acest dosar, a spus Mac, înmânându-i documentele pe care le ținea în mână, le deschidea pentru a le vizualiza şi a le compara cu tabelul de culori al propriei companii.
– Trebuie să fie niște refixări, dar nu va faceți griji, ne vom ocupa noi de asta, a spus Eua, cu o voce serioasă.
Conversația a continuat o bună bucată de vreme, până când tatăl lui Mac a cerut să meargă la baie. Aşa că Mac a rămas cu Eua în birou.
– Nu știu dacă aveți nevoie de documente suplimentare sau nu? a întrebat Mac
– Poți să-mi spui hia Eua. Cred că sunt un pic mai în vârstă decât tine, a spus Eua într-o manieră prietenoasă. Mac a făcut o pauză pentru o clipă. Înainte de a zâmbi.
– Da, hia Eua, a răspuns Mac, astfel încât conversațiile să treacă ușor.
– Când am terminat de vorbit, aș vrea să vă invit la masă, a spus Eua într-o manieră politicoasă.
– Ar trebui să-l întrebați mai întâi pe tatăl meu. Este convenabil? A răspuns Mac, împărțind bătălia. I-a oferit un zâmbet blând.
– Vom lucra împreună. Nu este nevoie să te încordezi deloc, în regulă? Dacă ai vreo problemă, poți să mă întrebi, a spus Eua.
– Da, a răspuns Mac cu un zâmbet, simţindu-se puțin uşurat la început.
– Te-ai descurcat foarte bine, să îl ajuți pe tatăl tău în felul, vei continua tu presupun.
– Ei bine… ar trebui să fie aşa, a răspuns Mac fără menajamente, pentru că el însuși încă nu știe cât de mult poate ajuta la munca tatălui său.
La scurt timp după aceea, tatăl lui Mac s-a întors. Apoi l-a invitat să ia cina împreună, iar tatăl lui Mac nu a refuzat.
Pentru că se consideră că astfel se consolidează şi relațiile de afaceri. Când tatăl lui Mac a fost de acord, Eua l-a trimis pe secretar să rezerve un restaurant într-un hotel celebru, făcându-i un pic cu ochiul, deoarece hotelul propice pentru rezervare este destul de renumit în înalta societate. Uneori, pentru a te așeza la masă, trebuie să faci rezervări cu luni de zile înainte.
– Tată, când te întorci? Cum mă voi întoarce, pentru că am venit cu tine?
– În această dimineață cum ai venit? A întrebat înapoi tatăl lui Mac.
– Atunci roagă-l să vină să te ia de la hotel, a spus din nou tatăl lui Mac. Mac a suspinat încet.
– Înseamnă că trebuie să-l sun, nu-i aşa? A spus Mac.
– Ei bine, așa este, a răspuns tatăl lui Mac.
– Atunci îl voi suna, Mac i-a spus tatălui său. Apoi s-a întors să se uite la Eua, care se uita la Mac,
Voi da un telefon pentru o clipă, a spus Mac, fără să fie lipsit de respect. El a dat din cap, zâmbind. Înainte ca Mac să părăsească biroul lui Eua.
– Scuzați-mă, unde este baia? Mac a întrebat-o pe secretara din faţa biroului.
– Ia-o la dreapta, a spus femeia arătându-i drumul lui Mac.
Mac a înclinat capul, mulțumindu-i. Şi mergând în direcția indicată de femeie, Mac s-a gândit că dacă merge să vorbească la baie ar trebui să fie puțin mai intim, deoarece la etajul acela se afla doar biroul președintelui, Mac a intrat în baie şi nu a putut să nu admire că până şi baia era luxoasă. Există două băi. Mac se sprijini de chiuvetă pentru a se spăla pe mâini şi apăsă pe telefon.
( – E ciudat că mă suni), răsună vocea înăbușită a lui Nan.
– Dacă nu am nevoie, nu vreau să te sun, spuse Mac, cu vocea slăbită.
( – Deci, ai nevoie de ceva acum?) Întrebă din nou.
– Da, a răspuns Mac.
( – Ce?) A întrebat Nan cu o voce calma. Mac şi-a muşcat buza.
– Nu trebuie să vii să mă iei de la birou în seara asta, a spus Mac.
( – De ce?) Vocea lui puternică a răsunat imediat.
( – Unde te duci?) A întrebat din nou.
– Mă poți asculta mai întâi? De ce ridici vocea? A replicat Mac.
( – Spune-mi, nu te mișca, sau vei fi împușcat…) Nan a spus amenințător, cu un ușor mârâit în gât.
– Trebuie să mă duc să mănânc cu persoana cu care am intrat în contact la firmă, am ieșit cu tata, aşa că tata mi-a spus ca tu mă vei lua la întoarcere. Vino să mă iei de la hotelul CC, i-a răspuns Mac.
( – Şi nu s-a luat in considerare de la început…… poți trăi), a spus Nan.
( – Am impresia că mâncarea de lux este bună. Nu trebuie să mănânci orez acasă,) a spus Nan cu sarcasm.
– Da, a răspuns Mac fără menajamente. Înainte de a se opri când s-a deschis ușa de la baie.
– Dilok vino aici şi vorbește cu mine, te-am întrebat, unde s-a dus Mac? L-a salutat Eua când l-a văzut pe Mac stând la telefon.
…e destul de liniște aici. Ai venit la baie? A întrebat Mac.
Um, Mac, ești bine? A întrebat Eua înainte de a se îndrepta spre baie.
( – A cui este vocea?) A răsunat vocea gravă a lui Nan.
– Este persoana pe care a contactat-o tatăl meu. Mac nu vorbește foarte tare.
( – Trebuie să mergi să mănânci?) A întrebat Nan.
– Da, a răspuns Mac.
( – La ce oră vrei să vin să te iau?) A întrebat Nan când şi-a amintit.
– Nu știu încă, mă duc să mănânc în curând. Când termin, te sun din nou, Mac vorbește cu voce joasă, dar oricât de jos ar vorbi, în baie e liniște şi ecoul tot se aude.
( – Ok) a răspuns el. Înainte de a închide telefonul, Eua tocmai îşi terminase treburile.
– Al terminat de vorbit? A întrebat Eua.
– Da, a răspuns Mac.
– Hai să ieșim împreună, a spus Eua, înainte de a se îndrepta spre ușa de la baie şi de a o deschide pentru ca Mac să plece.
Mac este puțin jenat. Ca proprietarul companiei să deschidă ușa de la baie în felul acesta. Iar când este timpul să termine munca, Eua ii duce pe Kitcha şi Mac la hotel, unde a fost rezervată o masă. Cei trei intră în restaurant şi un angajat intră înăuntru. Le urează bun venit şi ii conduce la masă. Mac se uită în jur cu uimire, deoarece nu mai fusese niciodată aici, trecuse cu mașina pe lângă şi voia să mănânce aici, dar nu avusese niciodată ocazia.
– Comandă ce vrei, Mac, a spus Eua, iar Mac a zâmbit, înainte de a alege să se uite la meniu.
După ce a comandat, Eua a continuat să discute cu Kitcha despre muncă, schimbând păreri în funcție de afaceri, Mac s-a aşezat și el. Jucându-se cu telefonul pentru că nu știa ce să facă sau despre ce să vorbească.
– Obosit? A întrebat Eua, făcându-l pe Mac să-şi ridice ochii din telefon.
– Nu, a răspuns Mac, oferindu-i un zâmbet blând, făcându-l pe Mac să se simtă ciudat de cald, aşa că a luat un pahar de apă şi a luat o înghițitură. Iar când mâncarea a fost servită, cei trei s-au aşezat și au mâncat în tăcere, discutând puțin.
– Mâncarea are un gust bun? A întrebat Eua.
– Da, este delicioasă, a răspuns Mac cu un zâmbet, pentru că îi plăcea foarte mult gustul mâncării.
– Îți place, mănâncă mult din ea. Nu trebuie să fii grijuliu cu mine, a spus el cu simpatie, iar Mac a zâmbit.
– Ai grijă, nu e chiar grijuliu, Uaah…., a spus Kitcha cu un zâmbet jucăuș şi prietenos.
– Mac mănâncă bine? L-a întrebat Eua pe tatăl lui Mac.
– Este bine, dar nu este în stare să mănânce unele lucruri. Nu poate mânca mâncăruri picante, nu vrea să mănânce legume şi este alergic la usturoi…. tatăl lui Mac l-a tachinat pe fiul său. Şi-a ridicat ușor sprâncenele.
– Tată…, I-a strigat Mac pe tatăl său, provocând un mic chicotit.
– Serios? Mă întrebam de ce Mac tocmai i-a spus fetei să nu adauge usturoi? A spus Eua cu un zâmbet, Mac a zâmbit sec în timp ce se gândea la asta, la început, când Nan a aflat, a râs de el şi a spus că era un gentleman.
– Chiar dacă ești atât de mic, a spus el.
– Nu sunt mic, am mușchi, a argumentat Mac cu indiferență, schițând un zâmbet ușor.
– Mic pentru mine, a spus Eua. Poate din cauză că el este înalt şi are aproximativ 1,85, iar Mac aproximativ 1,75, dar este considerat mai mic.
– Vrei desert? A întrebat Eua când a văzut că Mac a mâncat mâncarea sărată.
– Bine, a răspuns Mac, pentru că atunci când fusese cu Nan nu mâncase nimic sofisticat ca acesta.
– Masa asta este mai gustoasă decât prânzul, Mac? A glumit tatăl lui Mac fără să stea pe gânduri, dar Mac a înghețat când s-a gândit la carnea de porc dulce și la calamarii umpluți pe care Nan ii împachetase pentru ca el să-i mănânce.
– Nu este la fel, tată, a răspuns Mac fără menajamente, şi şi-a dat seama că trebuie să fie timpul să îl sune pe Nan să vină să-l ia.
– Mulțumesc foarte mult pentru această masă, i-a spus Kitcha lui Eua după ce şi-a mâncat desertul.
Eua a chemat echipa pentru a strânge.
– În regulă, eu sunt cel care ar trebui să-i mulțumească domnului Kitcha pentru că a ales produsele companiei mele, a spus Eua cu zâmbetul pe buze în timp ce plătea mâncarea.
Când au terminat, cei trei au coborât din lift și au mers la etajul parcării.
– Nan a venit să te ia? Kitcha s-a întors să îşi întrebe fiul.
– Trebuie să fi ajuns. A spus că mă va aștepta în parcarea din față, a răspuns Mac.
– Ah, Mac nu se întoarce cu tine, domnule Kitcha? A întrebat surprins Eua.
– Păi… trebuie să mă întorc cu prietenul meu, a răspuns Mac, puțin confuz, dar nu a întrebat.
Aşa că s-a îndreptat spre lift, pentru că tocmai venise să-l lase pe tatăl său la mașină.
– Uh, unde te duci? A întrebat Mac în timp ce Eua îl urmărea în lift, pentru că el nu s-a dus la mașină, dar de ce?
-Stai puțin, merg mai întâi să te conduc pe tine în fața hotelului, apoi mă întorc să iau mașină. Eua a răspuns cu un zâmbet, Mac a dat imediat din cap înainte şi înapoi.
– Este în regulă, phi, pot să mă duc singur, asta este o pierdere de timp pentru tine, a spus Mac în grabă, plecând cu un zâmbet slab.
– Este în regulă, vreau să te conduc, i-a răspuns Eua, făcându-l pe Mac să se simtă puțin ciudat, dar nu a spus nimic pentru că s-a gândit că ar putea fii atent cu clienții buni ai lui Eua.
– Poimâine, zbor în Franța pentru aproximativ 2 săptămâni, Mac. Vrei ceva? O să-ți aduc ce dorești… a întrebat el politicos.
– Mai bine nu, mă tem că nu, a răspuns Mac.
– Nu-ţi face griji… adică, cum să spun? Îmi place Mac, a spus Eua, iar Mac s-a încruntat.
-Îți place? a întrebat Mac cu suspiciune.
– Nu mă înțelege greșit, îmi place de Mac ca de un frate mai mic. Când ne-am întâlnit prima data, am simţit o afecțiune. Dar dacă îl fac pe Mac să se simtă inconfortabil, îmi poți spune…. Asta la făcut pe Mac să se simtă în largul lui.
– Mulțumesc, a răspuns Mac cu un zâmbet. Nu se simțea inconfortabil, ci doar puțin surprins.
– Deci, de acord, ce vrei? O să ţi cumpăr, a continuat să întrebe. Mac a clătinat din cap. Chiar dacă își dorea multe lucruri, dar nu îndrăznea să ceară nimic pentru că era cineva pe care abia îl cunoscuse.
– Hai să spunem că mi l-am cumpărat pentru mine, da? A spus Eua cu un zâmbet, iar Mac a zâmbit
– Deci, îmi dai numărul tău de telefon, Mac? Când mă întorc te voi suna, Eua a spus din nou, aşa că Mac a spus numărul lui pentru a lua legătura, pentru că nu se putea gândi la nimic.
– Deci, unde este… prietenul lui Mac? a întrebat Eua în timp ce mergea în fata hotelului. Care are o parcare pe partea cealaltă.
– Probabil că este în parcare poți să mă lași aici, a spus Mac cu precauție
– Este în regulă, merg până acolo şi te conduc. Voi merge cu tine ca prieten, a continuat el.
Mac s-a uitat în jur căutând mașina lui Nan şi a văzut că Nan era pe spate fumând lângă mașină. Mac a suspinat ușor, deoarece hainele pe care le purta Nan nu erau potrivite cu acest loc. Un tricou alb cu gât rotund, pantaloni scurți până la genunchi, sandale normale, Mac nu poate să nu se întrebe cum de paznicul i-a permis lui Nan să intre.
– L-am găsit, a spus Mac, întorcându-se.
– Unde? A întrebat Eua, uitându-se în jur în aceeași clipă în care Nan s-a întors să-l privească pe Mac exact în acel moment. Eua şi Nan s-au privit calm, amândoi având o expresie de surpriză pe faţă. Dar expresia lui Nan a revenit mai repede.
– Plecăm? Nan a întrebat cu voce tare, Mac a zâmbit cu simpatie, pentru că se simțea jenat.
Comparând hainele lui Nan şi ale lui Eua, era diferit ca cerul şi abisul. Eua purta un celebru sacou de marcă şi pantofi din piele lucioasă. Mac s-a îndreptat încet spre Nan, care acum părea să fie iritat de ceva. În timp ce Mac se apropia, Nan l-a tras de braț pe Mac, a deschis ușa şi l-a împins pe Mac pe scaun fără ca Mac să-şi ia rămas bun.
Bang!
A închis portiera mașinii cu zgomot şi s-a prefăcut că se îndreaptă spre partea șoferului.
– Bună seara. A strigat o voce profundă făcându-l pe Nan să se oprească o clipă înainte de a zâmbi apoi s-a întors
– Îmi pare rău, nu vă cunosc clanul, a fost tot ce a spus înainte de a se îndrepta spre mașină.
Mac ar fi vrut să coboare pentru a-i mulțumi. Dar, uitându-se la expresia lui Nan, s-a răzgândit. Înainte ca Nan să se întoarcă la mașină, să pornească motorul şi să plece imediat. Aruncând o privire gânditoare la mașină, Mac s-a întors să se uite la el şi a văzut că strângea din dinţi, cu ambele mâini strângând puternic volanul.
– Adevărul este că ar trebui să mă lași să-i mulțumesc şi să-mi iau rămas bun de la el mai întâi, a spus Mac cu nerăbdare. Nan s-a întors să se uite la Mac cu ochii verzi.
– De ce? Ai de gând să mori? De ce l-ai părăsit, atunci? A întrebat cu o voce severă. Ca și cum şi-ar fi silabisit propria stare de spirit.
– Tu nu știi tu să te porți frumos? I-a răspuns Mac.
Nu știa despre ce vorbeau Nan şi Eua înainte ca Nan să se urce în maşină. Dar părea să îl enerveze pe Nan.
– Nu știu nici un fel de maniere, sunt rău, ar trebui să știi, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se simtă ca şi cum ar fi spus ceva sarcastic.
– Unde ai spus că ai venit să mănânci? Ai spus că ai venit să mănânci cu tatăl tău, unde a plecat tatăl tău? Nan a întrebat din nou.
– Tata a plecat deja acasă, a răspuns Mac, uitându-se la Nan fără să înțeleagă.
– Atunci de ce mergea ticălosul ăla cu tine? A întrebat Nan, strigând.
– Deci nu îmi spui? Bine… Mac a ripostat, dar a fost surprins că Nan nu a țipat la el şi nici nu a căutat ceva. Era doar o respirație grea, ca o persoană foarte furioasă, Mac nu era obișnuit cu astfel de gesturi din partea lui Nan. Era chiar mai înspăimântător decât atunci când Nan țipa sau urla la el…
– Fratele Eua este persoana cu care am venit să mănânc, a venit doar să mă conducă, a spus Mac.
– Huh, fratele Eua… Frate Eua! Este ruda ta, nu știam. Nan a înjurat frustrat. Sunetul celor două argumente ale sale a răsunat prin mașină.
– De ce ești atât de furios, cu ce am greșit? A întrebat curios Mac. Nan nu a răspuns. A condus direct spre casă.
Atmosfera din mașină era ciudat de liniștită. Prea liniștită pentru Mac. Mac s-a uitat la brațul lui Nan care fusese ușor înjunghiat. Se întreba dacă nu cumva îl rănise deja conducând spre casă, de îndată ce Nan a parcat şi a deschis ușa mașinii care era închisă, un zgomot puternic a răsunat în toată zona. Făcându-i pe subalternii săi din apropiere să se uite unii la alții șocați. Apoi a intrat direct în casă. Mac la urmărit, dar nu-l mai putea vedea. Neștiind unde s-a dus Nan, Mac a încercat să-l ignore și a mers spre dormitor. Dar când nu l-a văzut în cameră, Mac nu a putut să nu se întrebe unde s-a dus Nan?
– Hei, hei, hei! Un țipăt puternic a răsunat prin casă. Făcându-l pe Mac să tresară. Așa că s-a grăbit să deschidă ușa şi a fugit să se uite și a aflat că zgomotul venea de jos Mac a fugit și el să arunce o privire şi l-a găsit pe Frog
– Ce naiba faci, Mac? A întrebat Frog cu asprime.
– Ce naiba, nu am făcut nimic încă, este doar vocea ticălosului ăluia acum? A întrebat Mac imediat, Frog s-a încruntat înainte de a fugi spre sala, Mac l-a urmat.
Acum, unul dintre subordonații lui Nan se afla în depărtare, Mac l-a văzut pe Nan lovind cu pumnii un sac de nisip atârnat într-un colt al sălii cu disperare până când Mac s-a gândit că dacă sacul de nisip era o persoană, cu siguranță ar fi murit. Zgomotul unui zgomot surd produs de forța unei lovituri puternice cu piciorul şi cu pumnul a răsunat puternic.
– Hia, a decis Frog să-l strige. Acesta s-a întors să se uite la el cu ochii strălucitori.
– Nu te pune cu mine, a arătat Nan spre fața lui Frog si s-a uitat la Mac, apoi s- a întors şi a continuat să lovească sacul de nisip.
Subordonații lui Nan, care se aflau mai devreme în cameră, s-au îndreptat spre Frog si Mac.
– Ce faci Frog? Fratele Nan este într-o dispoziție foarte proastă, i-a șoptit încet subordonatul lui Nan, dar şi Mac la auzit.
– Trebuie să se descarce prima dată, știi tu, genul asta de dispoziție. Nimeni nu-l poate opri, Frog a spus asta cu voce tare. S-a întors să se uite la Mac.
– Întrebare reală, a venit să te ia pe tine. Ce a găsit de s-a enervat atât de tare? Mac a clătinat din cap.
– Încă nu știu. Mac a răspuns cu ochii lui privindu-l îngrijorat pe Nan.
Apoi…
Mac a fost şocat îngrijorat de acest lucru a încercat să se scuture de acest sentiment. Dar dacă nu ar fi ascultat cum vorbea un alt subaltern înainte de asta.
– Dar şi brațul său a fost rănit… sângerează… poți vedea cămaşa? Mac s-a uitat imediat la brațul sau. Când i-a auzit pe subalternii lui Nan vorbind, pentru că forța şi impactul puternic i-au făcut brațul să tremure puțin. Deși rana nu este mare…. dar cum rana nu s-a vindecat… Ar trebui să curgă sânge.
– Cu o astfel de furie, cine îndrăznește să-l oprească? Frog a spus asta pentru că toată lumea îi cunoștea furia şi personalitatea.
Înainte ca Frog şi ceilalți subordonați ai lui Nan să ridice sprâncenele în semn de surpriză. În timp ce Mac se îndrepta spre Nan, care lovea cu piciorul si cu pumnul în sacul de nisip cu putere.
– Ajunge, nenorocitule! A strigat Mac, apucându-l de braț. Făcându-l pe Mac să se balanseze ușor. Nan a lăsat să iasă un oftat speriat. Cu o privire dură către Mac.
– Pleacă, ți-am spus să nu te bagi! a strigat Nan, dar Mac la ținut strâns de braț.
– Dar îți sângerează brațul. Oprește această nebunie! A strigat Mac. Nan s-a întors să se uite la brațul lui şi a văzut că din el ieșea sânge.
– Vrea să iasă, să îi de-a drumul. Pleacă de aici, Mac! Nan a încercat să împingă. Dar Mac a insistat, până când Nan a respirat adânc şi l-a lovit din nou pe Mac, făcându-l să cadă la pământ. Apoi a continuat să lovească cu piciorul şi cu pumnul sacul de nisip. Mac se uita furios la spatele lui. Înainte de a se ridica din nou.
Lovitura!!!
– Hei! au strigat subalterni lui Frog si Nan care se aflau şi ei în cameră. Au țipat șocați când Mac a sărit în sus şi l-a lovit puternic cu piciorul în spatele pe Nan s-a întors să se uite la Mac cu o privire furioasă pe față.
– Ai vrea să încerci cu mine, Mac? Vrei să îl rănesc pe reprezentantul sacului de nisip? A întrebat Nan pe un ton grav.
– Oh, sunt obișnuit cu picioarele tale, ticălosule. Haide, dacă vrei să exersezi, exersează. Haide, ticălosule, după antrenament, să urcăm să te pansez, a strigat Mac înapoi.
Mulți dintre subordonații lui Nan au rămas uimiți de atitudinea lui Mac. Cine ar îndrăznit să se amestece cu Nan într-o asemenea stare de spirit…. Nan s-a uitat la Mac fără să înțeleagă. Toată lumea este entuziasmată de faptul dacă Mac va fi lovit sau nu, Mac vede că Nan este furios. Cei doi stăteau unul in fața celuilalt. Se întreba dacă Mac era speriat…, el era speriat, dar nu ştia ce l-a făcut pe Mac să îndrăznească să-l lovească și să-l provoace în felul acela.
Nan şi-a scos cămaşa…. Mac se pregătea şi el să se bată cu Nan. Mac se gândește că va lupta cât de mult poate.
Brusc…
Cămaşa lui Nan a fost aruncată în faţa lui Mac. L-a lăsat pe Mac surprins.
– Pregătește-te să urci în dormitor. Urcă şi tratează-mă, striga o voce aspră. Înainte ca Nan să se îndrepte spre ușă.
Subordonații lui Nan au fost șocați. Mac i-a apucat cămaşa şi apoi s-a întors să se uite cu neînțelegere la Nan.
– Mac, hei, oprește-te, a spus subordonatul lui Nan, aparent stânjenit, iar sprâncenele lui Frog s-au încruntat.
S-a întors să se uite la Mac, ca şi cum s-ar fi gândit la ceva. Dar lui Mac nu-i pasă acum. Mac a lăsat să iasă un oftat de ușurare, nu credeam că se va opri cu adevărat.
– Mac!!! Haide!!! O voce a strigat din casă. Sunetul venea de la etaj, făcându-l pe Mac să îl urmeze rapid.
