– Ugh…, a protestat Mac când Nan şi-a lipit brusc buzele de el.
Mac a încercat să se îndepărteze pentru că era încă supărat, dar Nan l-a apucat de gât. O limbă fierbinte a blocat limba mică lui Mac cu intensitate și ferocitate, făcându-l să simtă un ușor fior în piept. Nan l-a sărutat pe Mac cu putere, dar cu un fel ciudat de dulceață.
Dintr-o dată…
– Oh, ticălosule, a strigat Mac cu durere, pentru că atunci când și-a despărțit buzele, Nan i-a muscat buza inferioară cu ferocitate.
– Gura asta murdară îi place să facă lucrurile să iasă la suprafață, a spus Nan cu un zâmbet pe buze.
– De ce naiba mă muști, la naiba? Mac și-a frecat ușor buzele. Încruntat, neînțelegând umorul lui Nan.
– Ce rost are să am gura aia dacă nu pot să o experimentez? A spus Nan.
– Poți să-ţi reduci puțin puterea… a spus Mac.
– Am spus că nu o pot reduce, este în natura mea, Nan a argumentat.
– Atunci şi gura mea rea este în natura mea, a replicat Mac, Nan a râs făcându-l pe Mac şi mai enervat.
Nan a condus înapoi, la sosire, Mac a coborât din mașină şi s-a dus să-şi ia geanta din spatele mașinii şi a intrat imediat direct în casă. Nan a rămas la parter pentru a vorbi cu subordonații lui.
Mac a urcat în dormitor şi s-a dus direct la prima geantă pe care o adusese în casă pentru a căuta pașaportul ascuns în buzunar, dar, oricât de mult ar fi căutat, nu l-a găsit.
– Îmi amintesc că l-am pus în buzunarul ăsta, a murmurat Mac în sinea lui, scotocind prin toate compartimentele genții sale până când Nan a intrat în cameră.
Mac s-a oprit, dar s-a comportat normal pentru a nu deveni suspicios.
– Cauți ceva? Nan a întrebat încet.
– Niște chestii, a răspuns Mac sec, căutând în continuare.
Nan şi-a dat jos cămaşa şi a pus-o în coș, s-a aşezat sprijinit de capul patului, privindu-l pe Mac căutând ceva în geantă pentru o vreme.
– Nu trebuie să cauți, nu îl vei găsi, a spus Nan cu blândețe. Mac s-a uitat imediat la el.
– Știi ce caut? A întrebat Mac.
– Pașaportul, cuvintele lui Nan îl făcură pe Mac să tresară, aruncându-i lui Nan o privire grea, neavând idee când îi găsise pașaportul.
– Mi-ai luat lucrurile? Adu-le înapoi, Nan! Mac s-a ridicat în picioare şi a strigat furios.
– Ce ai de gând să faci? Să fugi de mine? Huh, a spus Nan cu un râs moale.
Mac și-a strâns pumnii cu putere. Nan scotocise prin geantă încă din prima zi în care îl adusese, numai că Mac nu știa.
– Nu trebuie să-ţi faci griji, ți-l voi înapoia când va fi timpul, a spus Nan cu seriozitate.
Mac a rămas puțin tăcut, pentru că nu înțelegea sensul cuvintelor lui şi privirea din ochii lui.
– Poţi să faci un duș şi să te duci la culcare, mâine lucrezi. Eu mă duc pe pistă imediat, a spus Nan, înainte de a se îndrepta spre ușa dormitorului.
– Așteaptă, Nan s-a întors să se uite la el.
– Ce? A întrebat Nan.
– Nu ai de gând să porți o cămașa? Mac nu s-a putut abține să nu spună când l-a văzut pe Nan fără cămașă. Nan s-a uitat ușor în jos.
– Mi-e cald, Nan a răspuns cu o ridicare din umeri. Mac şi-a muscat buza
– Dacă vrei să-ți arăți silueta, depinde de tine, a spus Mac, parând dezinteresat, dar s-a încruntat, neînțelegând de ce era supărat să-l vadă mergând fără cămașă
– Huh, dacă vrei să port o cămașă, poți să-mi spui. Sau să-mi aduci una pe care să o port. Nan stătea în pragul uși, nemișcat.
– la-ți singur, a spus Mac sec.
– Dacă o aduci o voi purta. Dar dacă nu o aduci, voi merge aşa, a spus Nan in replică.
Mac a mârâit în sinea lui, dar în cele din urmă picioarele lui s-au îndreptat spre dulap şi a scos o cămașă .
-Du-te unde trebuie să te duci., a spus Mac fără să se uite la Nan în timp ce arunca tricoul spre el.
Nan, care a acceptat cămașa, a râs înainte de a o îmbrăca şi a ieșit din cameră fără să spună nimic. Mac a bătut la piciorul patului, confuz. Erau multe lucruri care îl incitau astăzi, inclusiv faptul că Nan ii spunea tatălui său că îi va schimba obiceiurile, asta l-a făcut să se simtă frustrat că tatăl său nu-i lua apărarea, aşa cum făcea întotdeauna.
De asemenea luându-i propriului pașaport, Mac încă nu înțelegea cuvintele scurte ale lui Nan, care ii spunea că i-l va returna la momentul potrivit. Iar când, dintr-o dată, nu a vrut ca Nan să iasă din casă fără cămașă, Mac a simțit o mâncărime în inimă pe care nu si-o putea explica.
– Of, la naiba, ce se întâmplă cu mine? Mac îşi scutură capul dintr-o parte în alta.
– Frate, nu ai mai purtat niciodată această cămașă? a întrebat subalternul lu Nan în timp ce se îndreptau spre birou, Nan s-a uitat la cămașa pe care o purta şi a zâmbit.
– Această cămașă n-o port niciodată…. de cele mai multe ori port cămăși prin asortare. Dar este cineva care vrea ca eu s-o port…..Fac ce vrea el, a răspuns Nan.
Subalterni lui Nan s-au uitat uni la alți, știind că probabil se referea la Mac.
– Frate, a venit şi Morris, i-a spus Wai.
– Unde a fost? Nu l-am văzut în ultima vreme! A întrebat Nan, dar nu a dat prea multă atenție.
– Nici eu nu ştiu, khun, a răspuns Wai
– Fiți cu ochii pe el, nu-l lăsați să intre în necazuri, altfel nu voi putea să mă țin pe picioare, le-a spus Nan subordonaților săi, înainte de a intra în birou, a stat în birou pentru a examina documentele pentru o vreme, apoi a ieșit să vorbească cu clienții care se întreceau pe culoarul său înainte de a auzi un vuiet puternic, aşa că s-a îndreptat imediat spre sursa sunetului.
– Ce se întâmplă? A întrebat Nan pe un ton iritat.
– Morris se ceartă cu un nou client, a spus Wai înainte de a alerga înăuntru. Nan şi-a scuturat capul cu frustrare, gandindu-se că trebuia să se ocupe de Morris. Știa că Morris nu plănuia cu adevărat să aibă o aventură cu cineva, voia doar să provoace necazuri pe pista lui Nan. Din moment ce vărul lui Morris era și el pe cale să deschidă un teren de playoff, l-a trimis pe Morris să hărțuiască oamenii pentru ca aceștia să nu mai vrea să se întoarcă.
Strigatele unei femei au însoțit sunetul unui grup de băieți care se loveau din ce în ce mai tare.
Subordonații lui Nan i-au oprit, i-au blocat pe ceilalți și s-au îndreptat imediat spre Morris
Paf!
Nan l-a apucat de gât pe Morris şi l-a aruncat, făcându-l să cadă. Acest lucru l-a făcut pe bărbatul care îl bătea pe Morris să se oprească când a văzut furia lui Nan
– Oprește-te, dacă nu vrei să mori aici, i-a amenințat Nan pe celălalt mai întâi, întorcându-se spre Morris, care se ridicase deja în picioare.
– Nu te apropia Nan, aici este vorba despre mine şi despre ticălosul ăla, a spus Morris cu severitate.
– Dar asta este pista mea. Dacă vrei probleme pe terenul meu, poți să te bați cu mine. Nu trebuie să cauți alți oameni ca să-ți pierzi timpul. Nan a răspuns, Morris nu a putut decât să zâmbească.
– Oh, haide, de unde crezi că eşti, Nan? A răspuns Morris furios.
– Nu-ți irosi saliva vorbind. Dacă vrei să mă bați, atunci vino şi bate-mă, după ce termini, dispari din fața mea şi nu mai veni pe pista mea, a spus Nan cu o voce aspră.
Subordonații lui Morris s-au distanțat, ochii lor fiind acum ațintiți asupra lui Nan. Morris s-a apropiat de Nan cu un pumn, dar Nan s-a ferit şi l-a lovit pe Morris în stomac, făcându-l să se răsucească de durere.
Paf!
Nan nu a irosit ocazia, a mai dat un pumn în bărbia lui Morris, răsturnându-l, dar subordonații lui Morris au reușit sa-l prindă la timp înainte ca acesta să cada.
Morris a scuipat saliva însângerată pe podea. Nan a ridicat ușor din umeri, cu privirea fixată pe faţa neînchisă a lui Morris.
Stilul de box al lui Morris era ușor de ghicit, pentru că, la fel ca oamenii normali care nu au prea multe tactici de box, ii plăcea foarte mult să dea pumni, să deschidă spații și să piardă timp.
Chiar dacă era vorba de o secunda, Nan dădea un pumn scurt, dar puternic, acționând întotdeauna mai repede decât cealaltă persoană.
Aruncă!
Lovitură!
Nan a clătinat din cap la zgomotul pumnilor lui Morris, şi nu părea să renunțe. Nan a fost lovit de mai multe ori, dar a reușit să îşi țină brațele ridicate până când Morris a căzut la pământ.
– Uf, cred că acum îți poți lua vărul înapoi. De acum înainte, îți interzic să mai pui piciorul pe pistă. Dacă te văd, vei fi prins și vei fi expulzat imediat. lar dacă vrei să vii din nou să cauți probleme, îți garantez că îți vei săpa singur mormântul, a spus Nan pe un ton aspru.
Subordonați lui Morris îşi susțineau propriul șef. Nan s-a întors înapoi pentru a cere ceva rapid, dându-i lui Morris ocazia de a-şi lua briceagul.
– Hia, strigat Wai, aşa că Nan s-a întors spre Morris şi s-a ferit, dar nu la timp, briceagul i-a atins umărul.
Nan l-a lovit pe Morris cu piciorul în faţă şi acesta a căzut inconștient.
– La naiba, scoateți-i pe nenorociții ăștia de aici, a strigat Wai cu voce tare înainte ca oamenii lui Nan să conducă grupul lui Morris afară.
– Frate, ești bine ? a întrebat imediat Wai, simţindu-se vinovat ca nu l-a protejat pe Nan.
– Nu-ți face griji, am fost lovit mult mai rău. Voi vorbiți cu ceilalți clienți, eu mă duc acasă să-mi tratez rănile, Nan a spus cu indiferență la rana sângerândă. Pur şi simplu și-a dat jos tricoul, a șters sângele şi a acoperit cicatricea pentru a opri sângerarea.
– De fapt, ar fi trebuit să-l împușc. Wai a spus supărat
– Nu vreau ca voi să vă folosiți armele până nu vă obișnuiți, spus Nan fără menajamente. Înainte de a se întoarce acasă, şi-a lăsat mai întâi subordonații să clarifice situația.
Când Nan a intrat în zona grădinii, gărzile din subordine s-au apropiat şi au întrebat îngrijorate. Dar Nan a făcut semn cu mana pentru a evita alte confuzi
– Frate, voi trata rana, a spus Frog văzând rana de pe umărul său.
– Încă un nenorocit care se comportă de parcă aș fi pe cale să mor. Du-te la culcare, o voi face eu însumi. Nan i-a făcut semn din cap lui Frog înainte de a intra în camera, ignorându-și subalternii pentru că nu voia ca altcineva să-l tachineze în legătură cu rana lui.
Nan a deschis ușa dormitorului şi a constatat că Mac dormea, a aprins o lumină mică de pe dulap şi a întins mana pentru a lua trusa de prim ajutor şi a intrat în baie.
Zgomotul puternic l-a făcut pe Mac să deschidă ochii somnoroși, știind că Nan se întorsese și că era probabil în baie, dar ochii i s-au deschis când a văzut tricoul pătat de sânge pe comodă. Imediat, Mac a sărit din pat şi a deschis ușa de la baie, făcându-l pe Nan, care turna soluție salină pentru a curăța rana, să se uite ușor la el şi să continue să toarne soluția.
– Ce s-a întâmplat cu tine? A întrebat Mac nervos, in timp ce se apropia pentru a se uita la rana lui.
– Am fost înjunghiat. De ce te-ai ridicat? Du-te la culcare, lucrezi mâine, l-a respins Nan cu asprime, iar Mac l-a privit.
– Ce naiba ai făcut de ai fost înjunghiat, a spus Mac, dar s-a încruntat cu o îngrijorare profundă.
– Câinii se mușcă între ei. Așa că a trebuit să-i opresc. Nan a răspuns cu indiferență
– Poftim, lasă-mă pe mine să fac asta. Mac luă flaconul cu soluție salină pentru a spălat rana de pe mâna lui Nan, când îşi dădu seama că nu pare să fi curățat rana foarte bine.
– Știi cum se face asta? Întrebă Nan, ridicând ușor o sprânceana.
– Câinele meu s-a rănit când am fost plecat din oraș. Îi plăcea să iasă afară şi să latre la alți oameni, se rănea regulat. Mac a spus în liniște.
– Vrei să fii lovit? A spus Nan cu o voce gravă și cealaltă mâna a lui s-a întins, făcându-l pe Mac să-şi retragă gâtul şi să închidă ochii, dar în loc să-l pălmuiască, Nan l-a apucat ușor de păr pe Mac, trăgându-l să privească în sus înainte de a ajunge la gură pentru a-l mușca.
… La naiba a strigat Mac înainte de a-l lovi cu pumnul în brațul lui Nan
– Au, ticălos insolent, vrei să mă omori? Ţipetele lui Nan răsunau.
– Eh, scuză-mă, te doare? A întrebat rapid Mac, puțin palid deoarece sângele lui Nan încă curgea. Nan a zâmbit ușor.
– Hei, îți faci griji pentru mine? A întrebat Nan batjocoritor, făcându-l pe Mac să se oprească înainte de a-şi ajusta propria expresie.
– Cui îi pasă de tine, îmi pare rău doar.
– Stai puțin, o să-ţi mușc din nou buza, a spus Nan amenințător, făcându-l pe Mac să se încrunte. Nan a zâmbit înainte de a da din cap spre rana de pe brațul lui.
– Tratează-mă, a spus Nan. Mac s-a mișcat pentru a spăla rana, după ce a făcut acest lucru, fața i s-a contorsionat de teama de a îl răni pe Nan.
– Este departe de inimă, a spus Nan cu nonșalanță.
– Nu am spus nimic, a spus Mac calm.
– Nu, dar fața ta spune că ești foarte îngrijorat pentru mine, a spus Nan cu o voce răgușită
– Visezi? A replicat Mac, Nan a zâmbit.
– Rana este mai mică decât cea pe care mi-ai făcut-o când m-ai înjunghiat, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se oprească o clipă în timp ce se uita la coasta lui Nan, care încă mai avea cicatrici ușoare de când a încercat să fugă din casă.
– Semnele sunt încă acolo, este grozav, este un memorial, a spus Nan cu o sprânceană ridicată.
– Da, foarte frumos. Deci, cu cine te-ai bătut? A întrebat Mac schimbând subiectul, dar ochi lui se îndreptau din când în când spre semnele lui Nan.
– Morris, a răspuns Nan pe un ton normal.
Mac s-a încruntat ușor pentru că îi era cunoscut numele.
– Este persoana care s-a certat cu clientul tău acum o săptămână? A întrebat Mac cu suspiciune.
– Hm, este doar o pacoste pentru că vărul lui deschide şi el o pistă aşa că a venit să ne discrediteze, a răspuns Nan.
– Ce fel de discreditare nebunească este aceea că trebuie să te înjunghie? Mac a murmurat încet, dar Nan îl auzea oricum pentru că erau atât de aproape.
– Ei bine, l-am lovit cu piciorul, a răspuns Nan.
Mac l-a privit o clipă, dar nu a spus nimic, a curățat rana şi a aplicat medicamente împreună cu tifon pentru a acoperi rana înainte de a ieși din baie
– Cred că ar fi bine să iei niște antibiotice, a spus Mac, Nan zâmbind.
– De ce naiba zâmbești? A întrebat Mac, dar fața i s-a încălzit la zâmbetul şi privirea lui Nan.
– Vrei să mă vezi plângând? La naiba, o să stau și o să plâng de parcă aș fi pe moarte, a spus Nan făcându-l pe Mac să râdă în secret pentru că chiar nu-și putea imagina fața lui Nan când plângea.
– Culcă-te, mâine trebuie să lucrezi, Nan l-a împins ușor în cap pe Mac, acesta a dat un mic mârâit în gât şi s-a îndreptat spre pat, s-a uitat la Nan şi a văzut că a deschis dulăpiorul cu medicamente, a scos un antibiotic şi l-a luat, apoi Mac a zâmbit şi s-a dus în pat.
Nan s-a dus să ia niște lucruri în camera lui pentru o vreme şi apoi s-a culcat lângă Mac. Cei doi erau în pat, nimeni nu a spus nimic înainte ca Mac să adoarmă.
….
….
– Sunt sătul, aşa că pot să-l iau acum, a spus Nan stând în bucătărie în timp ce lua micul dejun cu Mac dimineața următoare.
– Hm, a răspuns Mac, după ce mâncase destul.
– Frog îl va lua pentru tine. Cum rămâne cu cutia de prânz a lui Mac? Nan a întrebat despre cutia de prânz lui Mac, Frog a venit şi ia dat-o.
– Poftim, ia-o pe a ta, a spus Nan, înmânându-i lui Mac o cutie de prânz.
Mac a luat-o si a ținut-o în mână ca în fiecare zi în care mergea la serviciu.
– Vei fi în stare să mă duci în brațe? A întrebat Mac, uitandu-se la brațul lui Nan.
– Nu mi-am pierdut brațul, nu exagera, a spus Nan înainte de a se îndrepta spre fata casei, Mac I-a urmat imediat. Nan l-a condus până în faţa biroului, dar Mac a refuzat în continuare să coboare din mașină.
– De ce mai stai încă acolo? Coboară. Mă voi întoarce şi îmi voi face ceva de lucru. Nan l-a dat pe Mac jos din mașină. Mac s-a încruntat ușor.
– Cum rămâne cu banii mei de azi? Încă nu mi i-ai dat, a strigat Mac. Nan s-a oprit o clipă înainte de a zâmbi.
– Hei, îmi pare rău, am uitat. Ah, grăbește-te și i-ai, a spus Nan înainte de a scoate două sute de baht din buzunar şi de a-i înmâna. Mac ia luat şi ia pus în buzunar.
– Nu-ţi uita cutia de prânz, a spus Nan.
Mac şi-a luat geanta şi cutia de prânz și a ieșit imediat din mașină. Văzând că Mac intrase în birou, Nan s-a dus acasă.
– Hei, Nan te-a adus? A întrebat tatăl lui Mac când şi-a văzut fiul intrând.
– Da, a răspuns Mac cu calm.
– Câți bani ai primit astăzi pentru muncă? Tatăl său a întrebat din nou, făcându-l pe Mac să se încrunte.
– Tată, de ce ți-ai pierdut mințile pentru Nan? Mi-a luat tot din portofel, a strigat Mac cu voce tare, tatăl lui Mac a zâmbit.
– Ei bine, așa poți învăța să economisești şi să cunoști valoarea banilor, a spus tatăl lui Mac pe un ton serios.
Mac a lăsat să iasă un oftat când şi-a dat seama că tatăl său nu avea de gând să-l ia apărarea sau să-l ajute în vreun fel.
– Mă duc mai întâi la birou, l-a întrerupt Mac și a intrat în biroul său, aşezându-şi cutia de prânz pe masa de sticlă.
– Unde naiba s-a dus Dew? A bombănit Mac, realizând că nu-şi mai văzuse prietenul de mult timp Mac a ridicat telefonul şi l-a sunat pe cel mai bun prieten al său.
(- Ce s-a întâmplat?) Vocea lui Dew a spus în timp ce a răspuns la telefon.
– Hei, ai înnebunit? Şi-a salutat Mac prietenul.
( – Capul meu nu a plecat nicăieri) i-a răspuns Dew.
– Deci, unde ești? Nu te-am văzut la serviciu în ultima vreme, a întrebat Mac, Dew a rămas tăcut.
(- Deci, văd că ești tiranic. Ah… de-a ce te-ai jucat) a răsunat vocea lui Dew, iar Mac s-a încruntat confuz.
– Unde ești? a întrebat Mac.
( – Con.. hei, unde te duci?) Vocea lui Dew părea că vorbește cu cineva, ceea ce l-a făcut pe Mac şi mai suspicios.
– Cu cine ești? A întrebat Mac înainte de a auzi o voce familiară strigând.
( – Asta e tot pentru moment. Mac, voi fi acolo după-amiază.) Dew i-a spus lui Mac înainte de a închide. Mac a stat în tăcere și s-a uitat fix lq telefon.
– Ce a fost asta? A mormăit Mac, apoi şi-a îndreptat atenția înapoi spre teancul de hârtii din fata lui până când timpul a trecut, Mac şi-a cărat cutia de prânz şi i-a dat prânzul angajatei pentru a-l încălzi înainte ca acesta să-l ducă lui Mac in birou.
– Să-l pun pe masa asta? A întrebat angajata, în timp ce a aşezat prânzul.
– Da, a răspuns Mac, dar tot nu s-a întors să se uite la mâncare. Mac s-a ridicat și s-a aşezat pe canapea, uitându-se la mâncare.
Dintr-o dată…
Mac a fost puțin uimit când a văzut mâncarea pe care Nan o împachetase pentru el. Mac nu a deschis niciodată cutia şi nu a văzut ce era înăuntru. Felul de mâncare care l-a surprins pe Mac era carne de porc dulce, şi o omletă.
– Nenorocitule, îmi spui să nu mănânc și apoi îmi dai, a murmurat Mac, fără să-şi dea seama că buzele ii zâmbeau. Îşi amintea când Nan l-a întrebat ieri ce vrea să mănânce, iar când el a răspuns, Nan a spus că nu-i dă voie să mănânce, dar până la urmă i-a împachetat ce și-a dorit el.
Mac era pe punctul de a se servi singur, dar a trebuit să se oprească atunci, când și-a dat seama de ceva și a ieșit din biroul lui şi s-a dus direct in biroul tatălui său.
Cioc Cioc
Mac a bătut la uşă înainte de a o deschide. Tatăl lui Mac s-a uitat in sus.
– Tată, ai mâncat? Ceva i-a amintit lui Mac să îl întrebe pe tatăl său.
– Încă îi mai pui pe copii să meargă la cumpărături? A întrebat tatăl lui Mac.
– Păi, ăăă… Nan a împachetat prânzul. Tata vino să mănânci cu mine, nu pot mânca singur, a spus Mac in liniște. Tatăl lui Mac a ridicat o sprânceană.
– Este ciudat, a spus tatăl lui Mac cu un zâmbet.
– Te-am invitat, altfel Nan, va afla că nu am făcut-o. Mac a strigat nu prea tare.
– Bine, te voi urma, a răspuns tatăl lui Mac, făcându-l pe Mac să zâmbească înainte de a se întoarce în biroul său.
L-a așteptat pe tatăl său să se așeze și să mănânce împreună, nu după mult timp, tatăl lui Mac a intrat cu o cutie de orez pe care subordonații săi o cumpăraseră pentru el.
– Nan, s-a descurcat bine, a spus tatăl lui Mac înainte de a se așeza pe canapea lângă fiul său.
Mac nu a spus nimic înainte ca tatăl şi fiul să înceapă să mănânce împreună, Mac s-a uitat mai atent la tatăl său, observând că îmbătrânea şi că pielea lui începea să se încrețească din cauza vârstei.
– Hai să analizăm împreună un produs în această după-amiază i-a reamintit tatăl lui Mac.
– Este târziu, tată? A întrebat din nou Mac.
– Ei bine, după ce terminăm de mâncat şi așteptăm puțin, vom merge la firma de import de vopsele auto, trebuie să comandăm niște produse. Am trimis o mostră, ai văzut-o? A întrebat tatăl lui Mac.
– Înțeleg, a răspuns Mac, gandindu-se că trebuie să sune pentru a-și anula întâlnirea cu Dew.
Tatăl şi fiul s-au aşezat să mănânce împreună până s-au săturat, apoi s-au despărțit. Mac l-a sunat pe Dew pentru a reprograma întâlnirea, la care s-a plâns, dar nu prea mult, iar Dew i-a mai spus că trebuie să se întâlnească pentru că avea ceva important să-i spună lui Mac
Mac a stat în biroul său până în jurul prânzului, când tatăl său s-a oprit să se uite împreună la produse. Mac a adus și mostrele de culoare, pentru că tatăl său nu i-a pus la dispoziție o secretară, Mac a trebuit să la locul secretarei tatălui său. Tatăl lui Mac I-a pus pe șoferul companiei să-l ducă la compania pe care o conducea, care era o companie destul de mare, cu fabrici mari în provincie, dar biroul era în Bangkok.
– Sunt aici pentru întâlnirea cu Domnul Dilok, i-a spus Kitcha recepționerului.
– Domnul Kitcha, nu-i aşa? A întrebat femeia, trimițându-i totodată un zâmbet lui Mac.
Mac i-a răspuns cu un zâmbet, ceea ce a făcut ca fata fetei să se înroșească ușor.
– Da, a răspuns tatăl lui Mac
– Vă rog să mergeți la etajul 4, domnul Dilok vă așteaptă, a spus din nou femeia.
Tatăl lui Mac i-a mulțumit şi-a făcut cu mâna fiului său. Mac şi-a plecat capul în fata fetei, ca de obicei, înainte de a merge pe urmele tatălui său.
-Vă rog, domnule Kitcha, ați venit într-un moment bun, a salutat un bărbat de vârstă mijlocie în timp ce Mac şi tatăl său îl luau pe Dilok din birou.
– Da? Tatăl lui Mac a ridicat ușor o sprânceană.
– Domnul Eua, președintele companiei, tocmai a sosit şi ar dori să vorbească singur cu Domnul Kitcha, a spus Dilok.
