(18+)
– Hia Day ştie că Hia Nan l-a adus? întrebă Frog.
– Nu este vorba despre Hia Day. L-am adus eu însumi, spuse Nan răspicat. Frog părea puțin stânjenit, dar nu îndrăznea să spună nimic care să-l avertizeze. Când subalternii lui Nan au încălzit orezul, Nan s-a dus la bucătărie să mănânce.
– Mergi azi la hipodrom? Întrebă unul dintre subalternii lui Nan în timp ce Nan mânca.
– Ai deja oameni care să meargă la stadion? Întrebă Nan din nou.
– Sigur, a răspuns subordonatul lui Nan, Nan uşor asertiv.
– Hm, lasă oamenii să aibă grijă strict de ei înșiși. Nu lăsa pe nimeni să provoace necazuri. Mi-e prea lene să sun la fundație să adune cadavrele. A spus Nan pe un ton monoton. Apoi a continuat să stea şi să mănânce, după ce a mâncat s-a întors în camera lui..
..
Mac, aşezat pe canapea, a sărit când a auzit uşa deschizându-se şi silueta înaltă a lui Nan intrând în cameră. Nan s-a uitat la Mac pentru o vreme înainte de a deschide dulapul şi a-şi lua un prosop pentru duş.
– Deci, când o să mă lași să plec acasă? Întrebă Mac curios şi îl privi cu prudență pentru că îi era teamă că va intra şi va face ceva cu el.
– De ce întrebi când te întorci? Spuse Nan calm înainte de a-şi scoate cămaşa de pe corp.
Mac apucă repede pernele şi le îmbrăţişă cu frică. Chiar dacă ştia că pernele nu l- ar ajuta deloc, dar încrederea în ceva l-a făcut pe Mac să-şi uşureze o parte din frica din inimă.
– Atunci de ce m-ai adus aici? A întrebat Mac, Nan a zâmbit, dar nu a spus nimic. Silueta înaltă îşi scoate pantalonii, făcându-l pe Mac să se sperie puțin.
– Huh… a chicotit el încet când a văzut simptomele lui Mac. Asta l-a făcut să ştie că Mac era încă îngrozit de ceea ce îi făcuse în urmă cu două luni. Mac şi-a întors imediat privirea, dar colțurile ochilor încă se uitau în cazul în care Nan se apropia de el.
– O să fac un duş, aşează-te mai întâi. Oh, nici să nu te gândeşti să fugi dacă nu vrei ca oamenii mei să te prindă şi să te facă soția lor. A ameninţat Nan pentru că ştie că lui Mac îi este mai frică de asta acum. Mac strânse din dinţi. Voia să-l înjure cu voce tare, dar se temea că cealaltă parte îl va răni. Nan a dispărut în baie purtând doar lenjeria lui. Mac se încorda pentru că încă nu prea înţelegea situația lui actuală.
Nan a ieşit împreună cu picături orbitoare de apă pe tot corpul lui. Era doar un prosop înfăşurat în jurul taliei lui. Mac se întoarse să-l privească în panică. Nan se duse să ia o un alt prosop să se usuce de parcă ar fi fost singur în cameră, ca de obicei.
Brusc…
Mac s-a întors imediat după ce Nan şi-a descheiat prosopul şi s-a dezbrăcat pentru a se îmbrăca.
– Păcat, nu mi-e deloc ruşine. Spuse Nan cu un râs în gât. Întorcându-se, îl văzu pe Mac care se mişcă şi se uită în cealaltă direcţie.
– Treaba ta… răspunse Mac, fără a îndrăzni să se întoarcă să se uite la el.
Nu că nu ar fi văzut niciodată un bărbat gol înainte. Dar cu Nan, Mac nu îndrăznea să se uite, pentru că cu cât se uita mai mult, cu atât vedea mai multe imagini de acum două luni.
– Huh.., a chicotit psihopatul suficient de tare pentru a fi auzit, înainte de a termina de îmbrăcat.
– Poţi să te întorci, sunt îmbrăcat. A spus Nan. Mac s-a uitat la el o clipă înainte de a fi uşurat să vadă că cealaltă parte era de fapt îmbrăcată.
– Dacă vrei să faci un duş şi să te schimbi, poţi să faci un duş. Hainele din vestiarul de la etajul doi pot fi folosite. Ah, toate lucrurile din frigider pot fi mâncate dacă vrei ceva, mănâncă. A spus Nan. Mac aruncă o privire spre micul frigider din colţul camerei pe care proprietarul îl adusese în cameră în caz că îi era prea lene să coboare în bucătărie.
– Îţi garantez că nu au pastile spuse Nan cu un zâmbet care la făcut pe Mac să îngheţe puțin.
– Mă duc să văd un pic hipodromul. Mă întorc noaptea târziu. Poţi să te întinzi şi să te joci. A spus Nan pe un ton normal.
– Nu înțeleg, de ce m-ai adus aici? Dacă ai ceva de spus, spune-mi să clarificăm. Mă simt inconfortabil. Vreau să merg acasă. Nu vreau să fiu aici. A spus Mac ridicându- şi voce frustrată.
– Dar vreau să rămâi. Trebuie să stai şi să-ţi aminteşti ce s-a întâmplat în această cameră, apoi, putem vorbi din nou. Atât a spus și a părăsit camera fără a uita să închidă uşa ca de obicei. Mac şi-a dus mâinile la tâmple. Acest lucru nu a clarificat absolut nimic. Mac era acum stresat, îngrozit, dar nu putea găsi nicio soluţie.
De ce trebuie să trec prin asta? mormǎi Mac pentru sine şi rămase nemişcat.
Nan s-a dus la biroul de lângă pista lui de curse, şi-a sunat subalternii să le dea ordine de lucru pentru o vreme. Până când cerul a început să se întunece şi a ieşit să-şi întâmpine cunoştinţele care îşi aduceau maşinile pentru a concura pe pistă.
– Hei, a venit şi Morris! Unul dintre subalternii lui Nan a intrat şi i-a şoptit.
– Fii cu ochii pe el. Nu-l lăsa să te deranjeze prea tare. Dar dacă te deranjează şi nu se opreşte, vino să-mi spui. A spus calm Nan, pentru că grupul lui Morris era un grup destul de zbuciumat. De asemenea, aveau mereu o aventură cu alţi oameni de la hipodrom. Fuseseră avertizați de Nan, dar tot se enervau din când în când.
-Da. A fost de acord subordonatul lui Nan înainte de a merge să le spună celorlalți subordonați să se împrăştie şi să aibă grijă de ordinea la hipodromul lui Nan.
– P’Nan! A strigat o voce feminină din spate, făcând-ul pe Nan să se întoarcă să privească cu colțul ochiului, uşor ridicat un zâmbet, când a văzut o fată drăguță cu o siluetă plinuță mergând spre el.
– Ce este, frumoasă Melon? Întrebă Nan înapoi, uitându-se la fată cu ochi orbitori. Fata s-a apropiat şi l- a prins de braţ.
– Îşi aminteşte P’Nan ce i-ai spus lui Melon ieri? Întrebă femeia rugătoare. Pieptul i se frecă de brațul puternic al lui Nan.
– Îmi amintesc, cine poate uita? spuse Nan zâmbind.
– Sunt mulţi fraţi şi surori. Aveam de gând să avem grijă mai întâi unul de celălalt? Spuse femeia răguşită. Nan o apucă pe fată şi se întoarse cu mâna pusă în jurul talia ei subţiri înfăşurată strâns de propriului lui corp puternic.
– Astăzi chiar nu pot să părăsesc terenul. Mai pot amâna încă 2-3 zile? Sunt sigur că nu voi mai amâna. A spus din nou Nan înainte să o sărute cu pasiune pe fată, indiferent de câtă lume era acolo. La urma urmei, acestei tinere nu i-a fost ruşine de nimic.
– Desigur, dacă amâni din nou, Melon nu va mai accepta. A spus femeia pentru că ştie când să se retragă sau să atace.
– Bine! A spuse Nan, înainte să o sărute din nou cu pasiune pe fată
– Hei! Hohotul celorlalți care îl cunoşteau au răsunat când l-au văzut pe Nan sărutând fata înainte de a se îndepărta, cu ochii strălucind de fată.
– Ei bine, Melon îşi va vedea mai întâi prietenii. Spuse din nou fata. Nan dădu din cap înainte ca femeia să se întoarcă să se alăture grupului ei de prieteni. Nan îşi ridică un zâmbet pe buze înainte de a se întoarce să se uite la juniori.
– Hei, nu mergi cu Nong Melon? Păcat. a spus subalternul lui Nan când l- văzut pe Nan vorbind cu o fată.
– Dacă nu mi-ar păsa de nenorocitul ăla de Morris, probabil că i-aş mânca pepenele galben. E şi mai apetisantă. A spus Nan zâmbind. De fapt, nu îi păsa şi nici nu le lua în serios pe aceste tinere, pentru că erau oameni care veneau să ofere non-stop aproape în fiecare seară, nu doar fete, veneau şi bărbați să flirteze. Dar Nan nu s-a gândit niciodată să stea cu un bărbat. Tocmai a început să facă asta pentru Day, atâta tot.
– Deci ce mănânci în seara asta? Întrebă cealaltă persoană în glumă. Nan tăcu o clipă înainte de a izbucni într-un zâmbet viclean.
– Am o gustare personală acasă. A spus Nan, lăsând băieţii puţin confuzi, deoarece se ştie că Nan nu duce niciodată pe nimeni acasă. Chiar şi femeile care se prezintă, Nan le duce în camera din biroul lui. Cine vrea să-l întâlnească vine singur la biroul lui pentru că şi acest loc este ca una din casele lui Nan.
– Hei, ai o prietenă și nu mi-ai spus? întrebă celălalt suspicios.
– Ce prietenă? Este doar o gustare. A spus Nan nonşalant.
– Mănânci şi te joci, dar o duci acasă? A tot întrebat.
– Întrebi multe, du-te şi verifică starea mașinii. Sunetul motorului este puțin slab, verifică-l. A spus Nan, pentru evita discuția. Subordonatul lui Nan s-a grăbit să verifice, aşa cum a spus, deoarece Nan este foarte bun să asculte sunetul motorului, și-a petrecut atât de mult timp în maşină încât poate distinge sunetul maşinii, ce marcă, ce model, atât de mult încât subordonaţii l-au batjocorit că este un adevărat fanatic. Dar Nan nu a crezut că era rupt.
..
..
Mac, pe de altă parte, stătea nemişcat de ceva timp, era plictisit şi se simtea epuizat. Din cauza stresului situației actuale. Mac s-a ridicat de pe canapea şi a deschis dulapul pentru că voia să facă un duş. În dulapul de la etajul doi aşa cum a spus Nan, există o nouă pereche de tricouri albe, pantaloni cu talie înaltă și lenjerie nouă care se află încă în cutie. Se pare că le-a cumpărat şi l-a salvat. Mac şi-a dat jos lenjeria şi a văzut că era cu o mărime mai mare decât ceea ce purta el.
Probabil că nu este atât de leneş. Își spuse Mac în timp ce se gândea să facă un duş. Nu suporta să poarte aceleaşi haine pe propriul său corp iar şi iar.
Când a obţinut ceea ce îşi dorea, Mac a alergat repede la baie să facă duş, pentru că îi era teamă că Nan se va întoarce. După duş, s-a îmbrăcat. Mac deschise încet uşa băii şi răsuflă uşurat când nu l-a văzut în dormitor. Mac s-a dus să pornească televizorul şi să se întindă pe spate pe canapea, dorind ca sunetul televizorului să-i trezească conştiinţa tot timpul. Mac nu a vrut să adoarmă înainte ca Nan să se întoarcă, dar epuizarea indusă de stres l-a făcut pe Mac să adoarmă.
..
– În seara asta, Morris nu a făcut nimic, acum s-a întors cu prietenii lui. Era în jurul orei 2 dimineaţa când subalternii lui Nan au intrat în birou şi i-au spus. El a dat din cap.
– Ei bine, am crezut că vei mai veni. Spuse Nan, înainte de a se întinde înainte şi înapoi pentru a-şi scutura oboseala.
– Cred că poți să te întorci şi să te odihneşti mai întâi. O să ne ocupăm noi de restul. A spus unul dintre subalternii lui Nan, Nan încă gândindu-se, înainte de a da din nou din cap.
– Bine, să-i facem pe oameni să mă urmeze acasă. Spuse Nan.
– Da, încuviinţă subordonatul lui Nan înainte ca Nan să se ridice şi să meargă în spatele biroului. Nan a putut să se întoarcă pe jos la casa lui principală, care era la aproximativ 300 de metri, pentru că nu conducea.
– Uitați-vă bine la casă, oameni buni. Le-a spus Nan subalternilor lui care beau în curtea din faţă, el nu interzice nimic, decât să nu bea până la punctul de a se îmbăta prea tare şi de a se certa între ei. Mulţi dintre oamenii lui Nan locuiesc aici, unii oameni nu au unde să plece acasă, i-a invitat și pe ei să rămână, a construit o casă cu un singur etaj, făcând multe camere, dar Nan a ales doar oameni în care să aibă încredere.
– Da, Hia. Subordonații lui Nan au răspuns imediat. Nan a intrat în casă şi s-a dus direct în dormitorul lui. Nan a deschis uşa şi a constatat că camera nu avea lumini aprinse, ci doar luminile televizorului. Mac doarme ghemuit pe canapea. Un zâmbet uşor i-a tras colțul gurii.
Hei. Cred că nu sunt obosit., Își spuse el înainte de a închide camera şi de a merge încet spre Mac. Nan se ridică şi se uită în jos la Mac adormit cu ochi nemişcaţi. Nan s-a uitat la faţa care era lovită de lumina televizorului, în josul gâtului, până la vârful degetului de la picior, Nan a privit în jos la corpul bărbatului. Un corp care îi aminteşte încă ce a simțit când a intrat în el.
După ce a avut recent o aventură cu Mac înainte de a-l aduce acasă, a făcut sex şi cu multe alte femei în ultimele două luni, dar a simţit că, indiferent de ce ar face, nu era mulţumit. Aşa că era adesea iritabil.
– Vrei să ştii dacă mă poți umple? Spuse Nan pe un ton monoton, înainte de a-şi scoate încet cămaşa şi apoi pantalonii, dar şi-a păstrat lenjeria. S-a aşezat pe marginea goală a canapelei şi prăbuşirea canapelei l-a făcut pe Mac să se trezească imediat..
– Te blestem! Mac ţipă şocat. Ochii i s-au luminat în cel mai scurt timp. Surprins, Mac se ridică de pe canapea pentru a se îndepărta de el.
Zumzet…
Nan l-a prins mai întâi de brațul lui Mac şi apoi l-a tras la el.
– Unde te duci? Întrebă Nan în glumă. Dar Mac nu putea să râdă.
– Dă-mi drumul, nu mă atinge! Mac şi-a mişcat brațul de parcă l-ar fi lovit ceva fierbinte, dar Nan s-a ţinut strâns.
– Poţi să stai pe loc? De ce trebuie să mă faci să te forțez? Vocea lui Nan era sumbră.
– Nu te-am lovit! Lasă-mă să plec. Mac şi-a mişcat din nou braţul, iar Nan a oftat din greu înainte de a-l arunca pe Mac în pat.
Paf…
Fața lui Mac era dureroasă şi palpitantă. Dar a fost puţin speriat când şi-a dat seama că era în patul lui Nan. Dar Nan se mişcă să-l apuce de glezna pe Mac.
– La naiba! Lasă-mă in pace !! Mac a aterizat pe burtă, de la talie până la picioare încă pe pat, cu ambele mâini ale lui Mac sprijinite pe pat. Mac nu se mai putea mişca pentru că îl ţinea de gleznă.
Boom Boom Boom Boom
– Destul! Lasă-mă, ticălosule! Strigă Mac prin cameră. Celălalt picior care nu a fost capturat a lovit până când Nan a trebuit să ridice mâna pentru a prinde celălalt picior lui Mac.
– Mac nu fi prost!! Oprește-te! Nan ţipă, făcându-l pe Mac să tresare, dar s-a oprit din a lovi pentru că teama de a ajunge cu altceva era mai mare. Nan oftă din greu înainte de a folosi ambele mâini pentru a-l apuca pe Mac de glezne, apoi l-a tras pe Mac înapoi pe pat.
– La naiba ticălosule, idiotule, dă-mi drumul! Mac ţipă la el de frică, în timp ce Nan îl târa înapoi în pat. Mâinile şi picioarele ei se împinseră constant împotriva lui.
– La naiba, te chinui să-ți găseşti tatăl? Nan înjură furios înainte de a sări în sus şi a se aşeza pe pieptul lui Mac. Apoi apucă brațul care îl lovea şi apăsă cu palma de capul lui Mac. Mac respiră adânc, nu poate lupta cu nimic acum. Doar picioarele lui pot da înainte şi înapoi, dar oricum nu poate face nimic cu Nan stând pe piept.
– Ugh… gemu Mac de durerea din gât. Nan şi-a folosit cealaltă mână pentru a-i strânge bărbia cu putere.
– Destul! Nu te mai zbate. Nan ţipă, Mac tresări şi se uită la el cu ochi tremurând. Sentimentele lui Mac erau acum pline de groază.
– Eşti genul de persoană căruia îi place durerea? Spuse Nan cu o voce severă. Ochii lui se îndreptară spre Mac cu enervare.
– Dă-mi drumul… te rog… te implor, spuse Mac pe un ton răgușit pentru că Nan continua să-i ciupească bărbia.
– Acum mă implori. De ce nu ai spus asta înainte să începi să te sperii? spuse Nan. Corpul lui Mac se cutremură.
– Nu-mi face nimic. Îmi pare rău. Nu o să mă lupt şi nu mă voi speria din nou, a spus Mac din nou. Apoi Nan i-a eliberat bărbia.
– Știam că nu poți scăpa. De aceea te-am vrut. A spus Nan batjocoritor.
– Mă doare, nu pot să respir, spuse Mac din nou pentru că Nan nu era ușor şi stătea pe pieptul lui. Acum nu există lumină în cameră, există doar lumină de la ecranul televizorului.
– Fiu de cățea… şi tu m-ai obosit. Nan se plânse fără seriozitate.
Cu părul umed şi transpirat, inima lui Mac bătea de frică. Nan a folosit ambii genunchi pentru a-şi elibera greutatea în timp ce stătea uşor pe pieptul lui Mac, dar nu a fost suficient ca Mac să lupte pentru a ieşi. Nan şi Mac au tăcut o clipă. Se auzi doar fiorul lui Mac. Nan se uită la Mac, ceea ce îl făcu pe Mac să simtă căldură pe tot corpul.
Brusc…
-Nu! Mac ţipă din nou când mâna liberă a lui Nan se întinse înapoi şi încercă să desfacă cureaua pe care Mac o legase în jurul taliei lui. Mac şi-a adus imediat picioarele împreună.
-Hmmm, nu te lupta, spuse o voce sumbră. Mac s-a zbătut din nou, ambele picioare încercând să se protejeze pe deplin de Nan care încerca să trăgă pantaloni în jos.
– Huh, Nan ridică imediat un zâmbet în timp ce desfăcu şnurul pantalonilor lui Mac. Mac, care a simţit eliberarea taliei lui, s-a speriat. Lacrimile curgeau imediat.
– Nu… nu… nu-mi face nimic, spuse Mac, tremurând.
-Fii liniştit, a fost tot ce a spus Nan ca răspuns înainte ca mâna puternică să se joace în jurul tivul lenjeriei lui Mac. Făcându-l pe Mac să se certe în inima lui pentru că s-a repezit în haine atât de uşor de purtat.
– Este uşor să porți lenjerie mai mare ca asta? A spus Nan sarcastic.
Mac se zvârcoli până când nu mai avea puterea să tragă în continuare. Un fulger rece care se formează în partea de jos îl face pe Mac să-şi dea seama că boxerii lui au fost retraşi şi scoşi, strângându-i-se pe tibie.
– La naiba, te implor, nu-mi face nimic. Orice vrei, spune-mi și îți dau totul. Spuse Mac neputincios.
– Te vreau pe tine! spuse Nan încet. Mac clătină imediat din cap.
– Mi-e frică, nu-mi face nimic, spuse Mac răguşit. Nan A zâmbit Uşor.
– Nu merge cu mine, este o pierdere de timp. Ţi-am dat timp să mă implori. Ar fi bine să începi să gemi, a spus Nan înainte de a se îndepărta de pieptul lui Mac şi de a folosi o mână pentru a-şi scoate propriii boxeri, în timp ce cealaltă mână încă blochează brațul lui Mac.
S-a frecat chiar între picioarele lui Mac în timp ce perioada de inserție i-a eliberat brațul lui Mac. Acest lucru i-a oferit lui Mac posibilitatea de a folosi ambele mâini pentru a se îndepărta, dar Nan s-a bazat pe acel ritm.
A prins un genunchi sub şoldurile lui Mac şi i-a împins corpul lui Mac spre tăblie. Făcându-l pe Mac să se aplece înainte, lăsându-i şoldurile să plutească vizibil. Nan îl apucă de gât pe Mac cu o strângere uşoară de avertizare.
– Stai calm sau îți rup gâtul, spuse Nan cu o voce severă şi cu ochi strălucitori care l-au făcut pe Mac să se oprească. Corpul lui tremura incontrolabil. Ambele hot rods erau în aceeaşi poziție.
– Dacă te lupti, o să doară mai mult. Dar dacă îți place durerea, continuă să lupţi, a ameninţat Nan.
– Uf… nu, spuse Mac cu o voce joasă, tremurândă, în timp ce Nan îl ţinea pe a-l lui cu o mână şi penisul lui Mac în cealaltă mână, apoi îşi mişca mâna în sus şi în jos. Deşi îi era teamă să nu intre în panică, când mâna caldă a lui Nan s-a mişcat, miezul lui Mac a crescut şi el în dimensiune. Mac simți inima fâlfâind. Mac se ura pentru că se simțea aşa făcând ceea ce făcea.
– Am spus să taci! Nan puse mâna lui Mac înapoi pe el. S-a dus pe marginea patului şi a mişcat repede pensiul lui şi al lui Mac. Mac şi-a muşcat buza pentru a împiedica orice sunet jenant să scape.
-Hmmm, gemu Nan în gâtul lui, în timp ce penisul lui fierbinte urcase până la capăt. Mac era deja epuizat. Mac admitea că Nan este mult mai puternic decât el, deoarece Mac nu poate lupta cu această forță. Şi chiar înainte de a se termina, Nan îndepărtă mâinile și se întinse peste tăblie şi trase ceva. Mac a clătinat imediat din cap când a văzut lubrifiantul şi prezervativul.
– Nu, Nu, NU. Mac clătină din cap, cu vocea tremurândă, dar există cineva să audă? Nan şi-a pus brațul sub curba piciorului lui Mac, trăgându-l uşor de pe tǎblie şi ridicându-l, făcându-l pe Mac să se răstoarne pe pat, unde șoldurile şi fesele lui se ridică. Nan l-a prins de piciorul pe Mac şi s-a aplecat înainte, făcându-l pe Mac să se aplece din nou. Spatele este mai clar dezvăluit. Mac se zvârcoleşte dar Nan îl blochează ca de obicei.
– Ugh… nu. Mac a continuat să repete aceleaşi cuvinte
În timp ce îşi ridică palma pentru a-l împinge. Nan muşcă pachetul de prezervative şi îl aşeză repede pe mădularul lui înainte de a turna lubrifiant pe canalul din spate al lui Mac şi pe propriul lui penis, gata de luptă.
– Dar te voi lua, spuse el răguşit. Starea lui de spirit era complet înfierbântată. Nici el nu a înțeles. De ce sunt atât de multe emoţii implicate? Doar a atins penisurile lor în același timp. Cu cât se uita mai mult la fundul lui Mac, cu atât Nan dorea mai mult să intre şi să încerce din nou.
– Aaah… scoate… nu… aaah.A strigat Mac, în timp ce Nan își introducea încet penisul în el. De data aceasta nu a fost violent şi nici nu l-a lovit puternic. Dar Mac nu s-a relaxat şi corpul lui a răspuns provocând dureri în canalul spatelui.
– Nu te încorda, dacă te încordezi vei simți mai multă durere, spuse Nan răguşit. Corpul lui era însetat după o aromă plină. Mac clătină dureros din cap. Doar capul membrului care a fost apăsat in canalul lui l-a făcut pe Mac să simtă că corpul său era pe cale să se rupă, deşi fusese invadat înainte, au trecut peste două luni. Rana pe care o vindecase timpul era pe cale să se întâmple din nou.
– Nu pot… să dau drumul… ugh, ţipă Mac, cu lacrimi de durere curgând necontrolat. Mac nu credea că ar putea fi atât de slab.
– Ţi-am spus să nu te încordezi , spuse Nan din nou înainte de a-şi împinge din nou şoldurile.
– Aaah… doare, a strigat Mac din nou. Nan strânse din dinți. Deoarece canalul lui Mac a fost pătruns de vârful penisului atât de repede şi era atât de strâns încât nu se putea mişca, Nan a decis să se aplece şi să-l sărute pe Mac imediat. Mac s-a tras, așa că Nan i-a coborât picioarele lui Mac şi a continuat să-l blocheze. O limbă fierbinte s-a împletit rapid cu limba mică şi frenetică a lui Mac până când Mac a scos un geamǎt din gât.
– Uh, uh, uh. Sărutul lui Nan îi făcu să tremure pieptul lui Mac. Vârful fierbinte al limbii lui Nan se mişcă peste limba lui Mac. Mac simți că pluteşte. Totul s-a calmat automat.
– Aaaaaaaaa. Buzele lui Mac s-au întredeschis într-un geamăt în timp ce Nan şi-a lovit șoldurile până când penisul a intrat în canalul din spate până la capăt, Nan observând relaxarea lui Mac, şi-a lovit şoldurile imediat.
– O, asta e. Spuse Nan înainte de a-şi mişca rapid şoldurile. Mâna lui Mac îl ţinea pe Nan, dar silueta puternică era dură. Şoldurile inferioare s-au mişcat sălbatic până când Mac tremura.
– Ah…ah…ah…, gemu Mac în gât. Chiar dacă a durut, a fost şi un sentiment implicat. Sentimentul că ceva ciudat exista în canalul lui era evident. Nan a apucat din nou ambele picioare ale lui Mac, apoi și-a accelerat mișcările. Îngustimea lui Mac l-a făcut să dorească să deţină totul.
– La naiba… atât de strâns şi de fierbinte… aaaah. Nan gemu de fericire, Mac respira greu, faţa lui mişcându-se dintr-o parte în alta. Mac nu voia să recunoască că simțea o senzaţie de furnicături în abdomen.
– Ah… ah… ah… ah… încet mă doare. Mac a ţipat pentru că a fost un moment în care Nan a înţeles bine şi Mac a suferit puțin.
– Um, ah. Nan nu se putea opri să-şi lovească şoldurile.
Mac a trebuit să respire pe gură pentru a-şi umple plămânii cu cât mai mult aer. Amândoi transpiră până când Mac nu a mai suportat, el a întins mâna pentru a-și atinge scula și a alunecat în sus şi în jos pentru a evacua disconfortul şi strângerea din abdomenul lui. Văzând asta, Nan şi-a ridicat buzele de satisfacţie.
– Hmmm… haide… ahh, gemu Nan exasperată.
– Ah… aaaaaaaaaaah. Corpul lui Mac se zvâcni când miezul din mâna lui a eliberat apă albă până când i-a acoperit burta. Nan a văzut, aşa că şi-a accelerat rapid şoldurile.
Paf, paf, paf, sop, sop, sop
Sunetul cărnii scârțâind înainte şi înapoi se auzea înainte ca Nan să scoată un geamăt răguşit în gât, împreună cu eliberarea de apă albă, Mac gâfâind. Cât despre Nan, şoldurile lui s-au coborât încet. Mac încremeni înainte să-şi încline capul în cealaltă parte, cu lacrimi curgând din colțurile ochilor.
– De ce plângi? Nu e prima dată, Mac, a spus Nan. Mac şi-a muşcat buza tremurândă, acum se ura pe sine pentru că asta l-a determinat să aibă sentimente pentru Nan.
