Secretarul- Capitolul 1

Secretarul

Capitolul 1

-Bună ziua, domnule di…

Nu apucă să termine de vorbit pentru că bărbatul ridică un deget atenționând-o din mers că nu era acolo pentru socializare.

Fata închise gura și strânse buzele încercând să își ascundă tremurul. De fiecare dată când îl vedea, fără voie începea să tremure. Bărbatul ce intra în biroul șefului ei, pe lângă faptul că era intimidant ca persoană, mai era și directorul general.

Ca de obicei era însoțit de secretarul lui, care îi era mereu  în preajmă. Se vorbea pe la colțuri că acesta ar fi fost mai mult de cât un simplu secretar.

Directorul deschise ușa și intră, iar celălalt rămase afară și o închise după acesta.

Ella s-ar fi ascuns sub birou dacă ar fi putut face asta…Apucă niște coli cu gândul să le aranjeze, dar pentru că mâinile îi tremurau, mai mult le încurcă.

Bărbatul care rămase cu ea, se așeză pe unul din cele trei scaune din fața biroului ei, comportându-se de parcă nici nu era acolo.

***

-Mă omori când faci asta, spuse femeia împingând pieptul mai mult spre gura bărbatului ce îi săruta sânii plini.

–Și tu iubito, ai același efect asupra mea, o complimentă acesta bucurându-se în continuare de nurii apetisanți.

Își așeză mâinile pe fundul ei și o săltă pe birou, iar după ce buzele îi părăsiră sânii , îi captură gura într-un sărut umed.

Se lăsă să cadă pe scaunul de la birou și după ce se trase mai aproape, lăsă mâinile pe gleznele ei și apucându-i picioarele i le ridică pe mânerele scaunului.

-Ia să vedem dacă ți-ai ascultat șeful, spuse bărbatul urcând cu palmele pe gambe.

Îi ridică în același timp și fusta largă, dorind să ajungă la acea parte din trupul ei pe care voia să o privească, dar mai ales să o guste după bunul plac.

-Surpriză…surpriză, articulă femeia lăsându-se pe spate pentru a se sprijini cu palmele pe suprafața netedă a biroului.

Privi cu coada ochiului să nu dărâme ceva, lăsându-și capul pe spate în anticiparea atingerii fierbinți.

Înainte de a întra în birou, primise mesaj că o poate face doar dacă vine fără lenjerie intima. Așa că se conformase, deja anticipând  ce avea să se întâmple dacă îi respecta dorința. Nu apucă însă să o descopere când auzi ușa deschizându-se.

-Ella, ieși imediat afară dacă nu vrei să te concediez, spuse bărbatul de la birou printre dinții încleștați, nebăgând de seamă cine îi strica clipa de intimitate.

Bărbatul care intrase își drese vocea, încercând să le atragă atenția.

Pentru câteva secunde, cei doi rămaseră împietriți, ca mai apoi bărbatul să se ridice brusc de pe scaun. Partenera lui căzu brusc din cauza picioarelor care nu o mai susțineau. Îi trecu prin gând să rămână la adăpost sub birou, în speranța deșartă că bărbatul ce intrase nu o văzuse. Știa că această speranță era în van, așa că se ridică în picioare ferindu-și privirea. Se trase aproape, în spatele scaunului de la birou fără a ridică privirea din podea.

-Domnule director...încercă să spună constatând că vocea îi sunase pițigăiat.

Bărbatul tânăr înghiți de câteva ori, sperând ca și femeia din spatele lui, că celălalt nu văzuse prea mult din acțiunea lor.

– Dar, ce problemă urgentă vă aduce în biroul meu!?

Acum vocea îi suna mai aproape de normal. În timp ce rosti cuvintele, ieși din spatele biroului și rămase rezemat de acesta.

Era o mișcare înțeleaptă care îl ajuta și la stabilitate dar și la menținerea distanței de bărbatul în vârstă care îl privea ca și când ar fi venit să îl escorteze spre ghilotină.

-Am venit să te iau să mergem împreună la masă, dar…se pare că tu îți savurai deja prânzul, spuse bărbatul în zeflemea privindu-l la fel de intens.

-Nu este…adică, nu am plecat fiindcă nu îmi era foame.

-Aaaa, scuză-mă. Erai la desert!?

-Domule direc…

-În cinci minute să fii la mine în birou, ordonă directorul general întrerupându-l, după care se  întoarse spre ușă.

-Nu…nu mai mergi la masă !? auzi în spatele lui.

-Simt că m-a luat cu greață, așa că nu mai am apetit.

Deschise ușa cu furie și ieși fără a o mai închide.

-O Doamne…o Doamne…

Atât reuși să articuleze femeia, privind ușa deschisă.

– Dragă, stai liniștită pentru că am să rezolv eu totul, îi spuse venind în fața ei.

Îi apucă umerii între degete scuturând-o un pic, fapt ce o aduse parțial în simțiri. Îl privi cu ochii umezi, abia abținându-se să nu lase lacrimile să îi curgă pe obrajii palizi.

-Ce mă fac!?

-Acum, te vei duce în baie și te vei spăla cu apă rece pe față, după care îți împrospătezi machiajul și te duci la tine la birou unde o încerci sa zâmbești așa cum știi tu…frumos.

Îi vorbi liniștit conducând-o spre baia de la el din birou.

– Când mă întorc vreau să te văd liniștită.

Dădu mecanic din cap și intră în baie. Bărbatul ieși mulțumit și trecu în grabă pe lângă biroul Ellei..

-Șefu’, îmi cer…

Nu apucă să termine, se văzu oprită în același mod ca și bărbatul de adineaori. Strânse din buze, cu gândul la asemănarea dintre cei doi.

Privi înfrigurată spre ușa ce rămăsese deschisă, așteptând ca din clipă în clipă să își facă apariția și secretara.

***

Urcă în lift înjurând de mama focului. Se privi în oglinda acestuia și încercă să se aranjeze.

Ultima oară când fusese prins de directorul general în aceeași ipostază, îl amenințase că îl  trimite în Groenlanda…pe jos.

Ieși din lift și se îndreptă spre biroul acestuia, cu gândul  că avea să își petreacă tinerețea într-o zonă a lumii ce nu se găsea pe hartă.

Respiră de câteva ori și deschise ușa.

Privirea compătimitoare a bărbatului de la birou nu îi dădea nici un strop de speranță pentru binele viitorului său.

-Băiete…băiete, nu te astâmperi de loc.

-Crezi că de data asta o să mă deporteze? întrebă privind cu ochii mari pe bărbatul din fața lui.

-La cât este de furios, cred că înainte de asta, o să te castreze, îl atenționă acesta.

-Din câte știu eu, singurul cuțit pe care îl are în birou, este cel cu care deschide corespondența.

-Corect, doar că nu este prea ascuțit, spuse celălalt ridicând din sprâncene.

–Te rog, Sam, dacă auzi țipete să intri să mă salvezi, îl rugă pe celălalt cu voce spășită.

-Nu o fac de fiecare dată? Înainte de a intra, ia și ceașca asta cu ceai de tei, poate bea și se mai calmează.

Îi mulțumi cu speranță și încercând să nu verse lichidul roșiatic din cauza tremurului mâinii, apăsă clanța ușii și intră în biroul directorului general.

-Tată, ți-am adus o ceașcă cu ceai de tei.

Bărbatul era în dreptul ferestrelor mari ce țineau loc de perete. Postura rigidă și mâinile prinse la spate, arătau că nu se calmase prea mult.

Așeză ceașca pe masă joasă din mijlocul spațiosului birou. Acesta era înconjurat de două canapele mari din piele, fiecare de câte trei locuri, la capete tronând câte un fotoliu. Cel din capătul ansamblului era al bărbatului de la geam. Nimeni nu avea voie să se așeze pe el. Cei care ajungeau până aici, știau foarte bine acest lucru…toți cei ce reușeau să treacă de vigilentul și loialul Sam.

Rămase în picioare așteptând emoționat o reacție din partea tatălui său, reacție ce o primi prin aceeași privire aprigă când acesta se întoarse spre el.

-Cred că singura modalitate prin care te pot face să nu mai ai relații cu secretarele tale este să îți montez pe cur o centură de castitate. Am să o prind atât de strâns, de nici nu ai să te mai poți pișa.

Auzindu-l, înghiți în sec, urmărindu-l cum se apropia de el. În timp ce pronunțase cuvintele amenințătoare vocea i se ridicase cu câteva tonuri.

-Tată, te rog, nu te enerva mai tare. Promit că asta a fost ultima dată când  voi mai face acest lucru la birou.

-Sunt sătul până peste cap de promisiunile tale, așa că de mâine, am să-ți aleg eu secretara.

-Doar nu vrei să îmi găsești vreo băbăciune  care nici n-o să mă poată vedea din cauza miopiei, spuse, încercând să pară cât mai spășit.

-În primul rând, vorbește cu respect despre persoanele în vârstă,  în al doilea rând, în această privință nu mai avem ce discuta. M-am săturat ca în fiecare seară să adorm cu frica zămislirii unui bastard.

-Sunt un bărbat responsabil și folosesc…

-Folosești pe dracu, iar responsabilitatea ta când vezi o femeie frumoasă, coboară din cap în sculă. Știi foarte bine că secretarei pe care ai avut-o înaintea acesteia, a trebuit să-i cumpăr un apartament în centrul orașului. Și asta pentru a o face să stea potolită după ce m-a amenințat că o să spună în toată media ce mare sculă ai. Ai treizeci de ani, și nu pot înțelege de ce nu vrei să te însori, ai putea fute până îți sar capacele și mi-ai dărui și un nepot legal.

Bărbatul admonestat își lăsă capul puțin pe spate, de frică să nu fie împuns cu degetul fixat spre vârful nasului.

-Te asigur că mereu am folosit prezervativ.

-Te asigur că  îmi doresc foarte  mult un nepot, altfel te castram! îl atenționă tatăl aproape țipând.

-Am mai discutat de o mie de ori referitor la însurătoare. Încă nu mă simt pregătit pentru un asemenea pas.

Tatăl lui își mută privirea spre ușa ce se deschise, moment în care el făcu un pas în spate, întorcând la rândul lui capul. Îi mulțumi din priviri lui Sam.

Acesta ignoră privirea furioasă a șefului său.

-Voiam să vă anunț că peste cincisprezece minute aveți o întâlnire.

-De câte ori țip la el, tu îți faci imediat apariția anunțând o întâlnire importantă. Ceea ce mă face să mă întreb pe cine salvezi de fapt, spuse privind pe bărbatul ce rămăsese în dreptul ușii deschise. Pe el, sau pe mine…de un accident vascular!?

-Pe amândoi, răspunse acesta privindu-l.

Prietenia de ani de zile dintre ei îi dădea dreptul  să vorbească câteodată informal.

-În situația asta, eu…am să mă retrag, spuse fiul, mergând cu spatele spre ușă.

-Vezi, diseară să nu dea naiba să întârzii la cină. Nu vreau să o superi și pe mama ta, cum mă superi pe mine, îl atenționă urmărindu-l cu privirea.

Se mai calmase, iar resemnarea i se putea citi ușor în ochi.

-Promit că am să vin chiar mai devreme, îl asigură, după care ieși în grabă pe ușă, nu înainte de ai face cu ochiul lui Sam.

Directorul general se prăbuși în fotoliu mormăind spre Sam:

-Îți jur că într-o zi am să vă strâng de gât pe amândoi,

-Până atunci mă duc să îți fac altă cană cu ceai, fiindcă aceasta s-a răcit.

Luă ceașca de pe masă și ieși și el din birou.

Bărbatul își privi degetele deznădăjduit. Era directorul general al propriei sale companii, o companie ce asigura echipamente schelelor de foraj de pe întregul teritoriu al țării. Era un bărbat respectat și temut totodată, dar în fața fiului său se simțea ca un învins. Pentru că în fața lui nu era de cât un tată, funcția neajutându-l de loc în acest aspect.