Secretarul – Capitolul 2

–Bună, mamă.

El o salutase pe femeia ce stătea pe terasa casei răsfoind o revistă.

-Jeditiah, scumpul meu, i se adresă aceasta abandonând cu rapiditate revista.

Se ridică în picioare și îl strânse în brațe.

– Mă bucur atât de mult să te văd.

-Și eu, mamă.

-Ia loc și povestește-mi lucruri picante de la firmă. Vreau să știu ceva ce taică-tău nu îmi spune.

-Mamă, mă îndoiesc că este ceva în firmă de care tu să nu știi.

-Corect. Dar vreau să o aud de la tine. Spre exemplu, de ce astăzi el a venit acasă cu o falcă în cer și una în pământ ?

-Probabil a avut niște probleme cu unii furnizori, spuse el încercând să fie cât mai credibil, fiind sigur că femeia din fața lui știa deja toată întâmplarea.

-Nu înțeleg și pace, de ce ții morțiș să ai legături cu secretarele tale, în loc să-ți cauți aventuri dincolo de birou.

Exact cum bănuise. Deja știa. În atâția ani de zile, aflase că informatorii ei erau foarte prompți. Doar tatăl lui se îmbăta cu apă rece crezând că poate ocoli vigilenta soției lui, referitor la firmă.

-Din comoditate. Știi că sunt aproape toată ziua la birou, iar când reușesc să mă întâlnesc cu prietenii mei, nu am nici un chef să umblu după vreo femeie.

-La cum arăți și la statutul tău, nu cred că este așa greu să găsești pe cineva, spuse privindu-l cu dragoste. Apropo de femei, acum două zile m-am întâlnit la o gală de lectură cu Aghata. Îmi place de mor fata asta. Exact așa mi-ar plăcea să fie și soția ta.

-Ea și Colen se cunosc din facultate, îi reaminti el.

Își dezbrăcase sacoul și îl lăsase pe scaunul de lângă el, iar acum și cravata urmă același traseu. În jurul mesei rotunde erau așezate șase scaune. Tot setul fiind confecționat din rattan împletit, comoditatea dând-o pernele așezate pe fiecare scaun în parte.

-Adevărat, dar nu cred că s-au terminat femeile ce au clasă și mai ales cele cu bun simț. Vrei să îți găsesc eu pe cineva? întrebă ea cu speranță, chiar dacă știa deja răspunsul.

Exact cum se așteptase, primi o privire încruntată din partea fiului său.

-Nu te mai încrunta atât că ai să faci riduri și ai să le întreci și pe ale mele, îl sfătui ea.

– Consideră că am întrebat doar așa, de dragul conversației.

-Tot de dragul conversației îți repet că acest lucru o să îl fac singur.

-Jeditiah, ai treizeci de ani, așa că nu îmi spulbera speranțele. Te puteai supără pe mine dacă te rugam să faci un copil, spuse ea spășită.

-Nu sunt supărat pe tine ci pe tata pentru că nu trece o zi în care să îmi amintească că vrea unul…De preferat, legitim.

Și nu am nici un fel de îndoială că v-ați împărțit cererile.

-Intuiția ta este foarte bună, așa că nu văd rostul negri, recunoscu ea încet.

Rămase tăcută privindu-și fiul ce ridică paharul din fața lui și îl apropie de buze.

Cu câteva clipe înainte, acesta îi fusese așezat în față de femeia ce trebăluia prin casă. Înainte de masă, întotdeauna bea un coniac cu gheață, iar femeia lucrând pentru ei de ani de zile îi învățase preferința.

De obicei li se alătura și tatăl lui, dar acum se vedea treaba că nu îi trecuse supărarea referitor la ipostaza în care îl găsise cu secretara.

Era îngrijorat, dar mai mult era din cauza amenințării cu alegerea secretarei, alegere ce sigur nu avea să îi fie pe plac.

-Mamă, mă iubești? întrebă el privindu-și mama așezând paharul pe masă.

Aceasta rămase blocată pentru câteva secunde neînțelegând întrebarea.

-Normal că te iubesc. Enorm. Ești singurul meu fiu. Iar aceleași simțăminte le am și pentru sora ta, în egalitate totală, îl asigură ea, referindu-se la sora lui mai mică care era plecată la studii în Anglia.

-Dacă este așa cum spui, te rog ajută-mă și vorbește cu tata.

-Explică-ți cererea, îl încurajă ea privindu-l cu ochii mijiți.

-Tata m-a amenințat astăzi că de mâine o să am  secretară aleasă de el, o informă, fără a intra în alte detalii.

-Dacă a luat această hotărâre, înseamnă că este foarte supărat pe tine. Iar în acest caz nu știu dacă te pot ajuta. Dar…îți promit că, după ce vor trece câteva zile, am să aduc în discuție acest aspect, îl asigură ea zâmbind.

– Până atunci încearcă să te arăți mulțumit de alegerea lui. Împreună o să rezolvăm această chestiune.

-Ce vrei să rezolvi!? întrebă tatăl lui, așezându-se pe scaun lângă soția lui.

Aceasta primi un răgaz de câteva secunde atunci când apăru Ana cu un pahar cu votcă și gheață.

-Masa va fi servită în jumătate de oră. Îi informă aceasta înainte de a se retrage.

-Nu este ceva important. Îl informă soția lui. Doar o problemă legată de o donație pentru un cămin de copii.

Își privi soțul fără a arunca vreo ocheadă fiului lor, nevrând să trezească asupra lor nici un fel de suspiciuni.

Nu era prima oară când se aliau amândoi în rezolvarea unor neînțelegeri dintre cei doi.

Era mamă și soție, iar timpul îi arătase calea ce o putea urma astfel ca liniștea și armonia familiei să fie menținută.

Mai ales de când bărbații familiei lucrau împreună.

-Merg să fac un duș și să mă schimb înainte de a fi servită cina.

Se ridică de pe scaun și după ce goli paharul, își luă sacoul și cravata și părăsi terasa.

-Dormi aici!? întrebă femeia surprinsă, urmărindu-l cu privirea.

Dădu afirmativ din cap urcând scările spre dormitoare.

-Cum a fost ziua!? își întrebă ea soțul.

Acesta rămase cu paharul în mână la jumătatea distanței dintre masă și buze, privindu-și, la rândul, lui soția.

-Are rost să povestesc, când știi deja?

Articulase cu un început de zâmbet, afirmația nefiind făcută cu animozitate.

-Ce bine ne înțelegem noi doi, spuse femeia cu același zâmbet micuț.

-Într-o zi tot o să aflu cine este informatorul tău, amenință bărbatul înainte de a sorbi o gură din lichidul transparent.

-Dragul meu, nu sunt de cât o soție grijulie, spuse ea zâmbindu-i cu dragoste.

-Grijulie, frumoasă și foarte deșteaptă, o complimentă el prinzându-i degetele cu ale lui.

Cu doi ani în urmă sărbătoriseră nunta de argint, iar dragostea și respectul dintre ei nu se diminuaseră nici măcar un pic. Căsătoria lor fusese una aranjată de părinți , pe baza interesului financiar, dar avuseseră norocul de o compatibilitate totală. Când se născuseră copiii, își promiseseră să nu intervină niciodată în alegerile lor, chiar dacă acestea puteau să nu le fie pe plac la amândoi, cu speranța ca alegerea fiecăruia să le aducă fericire.

-Domnule, doamnă, cina este servită, îi anunță menajera, oprindu-se în pragul ușii ce dădea spre terasă, după care se făcu nevăzută în interiorul casei.

Bărbatul se ridică și întinse mâna soției lui.

Aceasta îi prinse degetele și porniră împreună spre zona de servit masa.

Aceasta cameră era folosită doar de servit masa în familie sau cu prieteni apropiați. Masa avea opt locuri și era folosită

doar când aveau oaspeții cinau în livingul spațios ce era împărțit între zonă de relaxare și servire mâncare.

Vila conținea un living, o bibliotecă, sufrageria și bucătăria, toate la parter. La etaj erau șase dormitoare, iar mansarda adăpostea o sală de antrenamente dotată cu aparate și zonă de yoga.

Chiar dacă copiii lor crescuseră aici, fiul avea propriul apartament, rămânând mai rar peste noapte. Fata în schimb, fiind mai mică decât el cu opt ani, de câte ori venea în țară, stătea cu ei.