Secretarul -Capitolul 33

-Asta este o veste nemaipomenită, se arătă Mika, entuziasmat prinzându-l pe Jed într-o îmbrățișare strânsă, după care și pe Miha.

-Sunt fericită pentru tine, spuse arătând spre Miha, că ai găsit pe cineva, iar pe tine te admir din tot sufletul pentru faptul că ești un bărbat asumat, îi spuse lui Jed.

– Mai ales când știu câte sunt în joc.

-Acest aspect a fost subliniat și de mine.

-Dacă este acum lângă tine, înseamnă că merită toată dragostea ta, concluzionă și Alia, privindu-l admirativ pe Jed.

-Asta după ce a trebuit să îi explic relația noastră.

-Tot!? Și despre…

-Da. Tot. La cât a țipat la mine că nu înțelege relația dintre noi, am fost oarecum constrâns.

-Nu am vrut să țip, dar muream de gelozie.

– Frica ce-a mai mare era referitor la o viitoare împăcare dintre voi, recunoscu privind de la Alia la Miha.

– Mi se părea ciudată apropierea asta strânsă dintre voi. Acum când știu că de fapt iubitul era imaginar iar realitatea era alta, mă simt ușurat.

-Chris o să se bucure enorm că va avea și  unchi nu doar mătușă.

Veniseră la fete să le dea vestea ca totul între ei se lămurise, iar de acum înainte erau într-o relație.

Acum greul fiind pe umeri lui Jed, referitor la discuția cu părinți lui.

După ce luaseră cina împreună, merseră amândoi să îl culce pe Chris, iar acum erau toți patru la un pahar de vin, lămurind toată neînțelegerea.

-Nu te deranjează că eu și Miha vom mai avea încă un copil?

-Nu. Sunt chiar nerăbdător să vină, pentru că vreau să cunoasc toate etapele creșteri lui…sau ei, recunoscu entuziast.

-Va trebui să ai răbdare cu entuziasmul pentru că procesul de înseminare este unul destul de greu.                   Foarte rare fiind cazurile când fertilizarea iese din prima. La Chris am avut noroc la a doua intervenție, îl temperă Alia expunând pe scurt procesul.

-Poate ar fi mai sigur să ne culcăm împreună, și …mai plăcut, cu siguranță, aruncă vorbele Miha făcându-i cu ochiul Aliei.

-Eeeei…

-Stai așa, săriră Mika și Jed, unul mai  înverșunat ca altul.

Alia și Miha începură să râdă în același timp.

Se părea că oricât de greu ar fi fost procesul însemnări, amândoi îl acceptară și susținură fără rezerve, pe când sugestia lui, era respinsă în unanimitate.

-Sper să mai fii la fel de bucuros și când va trebui să schimbi scutece, să îl ții în brațe până nu o să le mai simți, sau când o să fie bolnav, îl atenționă Mika privindu-l serios.

-Eu la primul vaccin, îmi venea să bat asistenta când  l-am auzit pe Chris plângând, recunoscu Miha.

-Așa că nici nu i-am spus când a trebuit să mergem la  celelalte, recunoscu  Alia.

Jed întoarse capul spre el, privindu-l întrebător.

-Dacă l-ai fi auzit și tu cum plânge, ai fi făcut la fel, îl atenționă pledând în apărarea lui.

Fetele și Jed începură să se amuze pe seama lui.

***

-Stai liniștit, totul o să fie în regulă. Prieteni mei nu sunt niște căpcăuni, îl liniști Jed, prinzându-i degetele cu ale lui.

-Mă încred în tine, pentru că tu îi cunoști foarte bine.

Nu apucă să termine pentru că Erik, Marco și Colen își făcură apariția.

După salutările de rigoare se așezară pe scaune, toți făcând un  cerc, masa din restaurantul unde hotărâră să se întâlnească, fiind rotundă.

Nu mică le era mirarea când îi văzu împreună.

-Dar ce avem noi aici?!

Cel care se exprimase era Marco ce se așezase lângă Miha.

– Domnul MM.

-Îl cheamă Miha Marcus, îl atenționă Jed.

–După cum am explicat și altă dată, eu sunt singurul ce îi poate spune MM.

Acum privirile le erau și mai întrebătoare.

-Am vrut să ne întâlnim pentru că am să vă spun ceva foarte important pentru mine.

Făcu o pauză privindu-i pe fiecare în parte, după care rămase cu privirea ațintită îi iriși întunecați pe care îi adora.

– Eu și Miha…suntem împreună.

Ca să își argumenteze cuvintele ridică mâinile lor cu degetele împreunate.

Rămaseră toți tăcuți ca și cum în fața lor pe masă chelnerul le-ar fi adus la cină un peste viu.

-Adică…împreună…ca iubiți? întrebă Marco privindu-i în continuare neîncrezător.

-Astăzi după cât știu este 17 iulie nu 1Aprilie, spuse și Colen, privindu-i ca și când destăinuirea ar fi fost un fel de păcăleală.

-Vă asigur că totul este cât se poate de serios, încercă Jed să îi convingă.

Le înțelegea reticența. Până în acea clipă în toți ani nu se arătase niciodată interesat de un bărbat din punct de vedere relațional.

-Acum încep să înțeleg de ce erați atunci în club. Doar voi doi, spuse Eric privindu-i.

-Vrei să spui că tu știai!? întrebă Marco.

-Nu. Ne-am întâlnit întâmplător într-un club. Eu eram cu Ella.

-Ella, puștoaica de la biroul lui Jed!?

-Nu este puștoaică. Ți-am mai spus o dată. Are 23 de ani.

-Chelner adu o sticlă de alcool. Care are grade cât mai multe, comandă Marco.

-Eu credeam  că mâncăm și vorbim, nu ne îmbătăm, se arătă Colen îngrijorat.

– Dar după dezvăluirile ce le aud, cred că merge perfect o tărie.

–Să ne întoarcem la voi, le atrase atenția Marco.

– L-am întrebat pe Jed de nu știu câte ori dacă ești gay sau nu, iar de fiecare dată mi-a spus că nu.

– Eu sunt gay și eram foarte interesat de tine.

-Îmi pare rău, dar nu cred că ți-aș fi răspuns la avansuri, îl lămuri ocolind cumva un răspuns direct.

Poate când aveau să se cunoască cu toți mai bine, avea să le dezvăluie întreaga poveste.

-Tu ai un fetiș cu secretari? întrebă Erik amuzat.

Între timp ospătarul aduse o sticlă de vodkă și după o examinare rapidă din partea lui Colen, paharele tuturor fură umplute.

-Habar nu am, spuse Jed ridicând dintr-un umăr.

– Cu toate doamnele a fost distracție, dar …se pare că,  acest ,,secretar” m-a învățat ce înseamnă să te implici cu tot sufletul într-o relație, mai argumentă încă o dată, privindu-l pe Miha.

-Chiar este posibil ca un bărbat care a avut relații numai cu femei timp de 30 de ani, să se îndrăgostească brusc de un bărbat!?

-Uite că este posibil.

Eu sunt dovada concretă.

-Parcă a renăscut o fărâmă de speranță în mine, vorbi Marco, privind paharul din fața lui.

-Ai pe cineva în minte, la care până acum doar sperai? întrebă Colen.

Acesta îl privi câteva secunde după care aprobă, parcă vizualizând chipul în gânduri.

-Părinții tăi ce spun!? întrebă Erik.

-Mâine o să vorbesc cu ei. Dar indiferent de poziția lor referitor la această relație, nu am să renunț.

-Eu  am fost reticent și un pic distant de la început, pe baza acestui lucru. L-am lăsat pe Jed să hotărască știind câte sunt în joc.

-Ti-am spus și ție și le spun și lor. Ce simt pentru tine este unic și nu am să renunț la această trăire.

-Dumnezeule…voi chiar…chiar sunteți serioși, se arătă încă o dată Marco mirat.

Ca să le spulbere orice bănuială, Jed se aplecă spre Miha și îi atinse buzele.

Doar o atingere fără a iniția nici unul mai mult.

-În situația asta, eu am să vă susțin necondiționat, chiar dacă sunt supărat pe tine, spuse arătând cu paharul ce îl avea între degete spre Jed, că mi-l-ai furat.

-M-am alăturat lui de bună voie, caz în care nu am cum să te consolez.

-Lăsă, poate are noroc și îl consolează cel ce îi bântuie gândurile.

-Doamne-ajută, articulă ciocnind paharul de a lui Erik.

-Noi toți o să vă susținem, și vă dorim o relație cât mai ușoară, îi încurajă Eric.

-Dacă vă dă directorul general afară de la firmă, puteți veni să lucrați la mine .Promit că vă angajez și fără experiență, îi asigură Eric.

Firma lui nu era de la fel de mare ca a familiei lui Jed, dar intenția îi era sinceră.

Chiar dacă nu era chiar de râs, totuși se amuzară de ofertă.

Comandară și  mâncare, iar când aceasta li se aduse, sticla de vodka era deja goală.

Dar nu conta că toți erau puțin amețiți, ci atmosfera relaxantă ce nu putea avea loc de cât între prieteni foarte buni. În cercul lor incluzându-l acum și pe Miha.