Secretarul -Capitolul 32

-De ce nu ai vrut să urci? întrebă Miha urcând în mașină.

Cu zece minute în urmă îl sunase rugându-l să coboare. Era la fete.

-Nu am starea necesară pentru socializare.

-S-a întâmplat ceva la birou?

Era a doua oară pe ziua respectivă când primea această întrebare.

-Nu, răspunse un pic răstit.

-Ai băut? întrebă mirat simțind un vag iz de alcool.

Jed tăcu concentrat pe șofat.

-Oprește mașina, spuse nervos.

Acum Jed.

Comanda rostită pe un ton ridicat îl făcu să se conformeze.

-Hai la mine, sau la tine, pentru că vreau să vorbim.

-OK. Dar conduc eu.

Coborî din mașină și veni pe partea șoferului. Jed nu schiță nici un gest . Rămase cu mâinile încleștate pe volan privind țintă în față.

Miha deschise portiera cu furie, și îl trase afară.

-Treci pe partea cealaltă.

Se urcă la volan urmărindu-l cu privirea până se poziționă pe scaunul pasagerului.

– Puneți centura.

Abia după ce îl văzu asezând-o, întoarse cheia în contact conducând spre apartamentul lui Jed.

Nici nu apucă bine să între, că se simți prins de tricou și trântit în ușă.

-Ești bărbat în toată firea, cum ai putut să faci o asemenea tâmpenie? întrebă cu furie privindu-i chipul.

Abia se abținea să nu îl scuture zdravăn.

-Voiam să vorbesc cu tine.

-Când ai hotărât asta, înainte sau după ce ai băut!?

Se desprinse din mâinile lui și merse până în mijlocul livingului după care se întoarse spre el privindu-l furios.

-Din cauza ta am băut.

Miha făcu un pas spre el privindu-l la rândul lui întrebător.

-Nu mă mai privi așa. Nu mă mai privi cu ochi tăi atât de…de…

-Explică. De ce sunt eu vinovat pentru prostia ta!

-Pentru că toată ziua ești la ea. Pentru că nu înțeleg această relație. Pentru…

-Ești gelos? Pe Alia?

-Da. Sunt gelos pe ea. Sunt gelos pe tine că nu vorbești cu mine. Ai plecat aseară după ce mi-ai aruncat cuvintele în fugă fără să îmi explici. Dacă nu era vorba de Chris, de ce te-a chemat pe tine? De ce nu la chemat pe iubitul ei? spuse aproape țipând fără să realizeze acest lucru.

-Am treizeci de ani și conduc o firmă. Știu cum trebuie să mă comport cu directori încăpățânați sau tâmpiți.

Dar nu știu cum să mă comport cu tine. Nu știu cum să îți explic tot ce…simt aici.

Când spuse aici, se bătu cu palma peste piept.

Rămaseră amândoi tăcuți privindu-se asemeni unor clovni în arenă când spectatorii nu aplaudă neînțelegându-le gluma.

-Simt nevoia să mai beau ceva.

Se îndreptă  spre barul amenajat într-o parte a camerei. Nu apucă să apuce sticla care o țintise că se simți întors.

-Ai băut destul. Acum vorbește.

Rămase cu degetele înfipte în brațele lui, încercând să ghicească motivul care îl adusese în acea stare.

Avea două luni de când lucra pentru el, și niciodată nu îl văzuse beat.

-Nu vreau să vorbesc dacă nu îmi explici.

-De ce vrei această explicație. Nu suntem iubiți. Suntem doar…

-Parteneri de sex.

Il întrerupsese cu furie.

– Poți să îmi repeți chestia asta de o mie de ori.

-Am să repet de câte ori trebuie, ca să înțelegi.

-Ce simt aici, îl atenționă bătându-se iar cu palma peste piept.

– ...nu vrei să înțelegi.

-Atunci înseamnă că ești un prost.

-Da sunt. Un prost care s-a îndrăgostit de tine. Sunt un prost care vrea o relație cu tine. Care…

-Te-ai îndrăgostit de mine!?

Întrebă neîncrezător cu vocea atât de înceată, încât dacă nu ar fi fost atât de aproape nu l-ar fi auzit.

Nu confirmă, doar îl trase aproape de el lipindu-și buzele de ale lui, încercând să pună în apropiere toate simțămintele ce îl asaltau așteptând ca celălalt să îl împingă sau să îl pocnească.

Nu se întâmplă nimic din tot ce gândul proiectase, pentru că se simți la râmdul lui prins în brațe iar sărutul se adânci.

Voia să îl țină atât de strâns, până ce sufletele li s-ar fi contopit

-Acum îți înțeleg…gelozia, spuse privindu-i chipul ce ajunsese să îl viseze în nopțile de singurătate.

-Scapă-mă de ea, pentru că nu îmi place deloc acest sentiment pe care îl simt pentru prima dată.

Recunoașterea îl lăsă chiar și pe el bulversat.

-Singurul lucru pe care îl vreau acum, este să te am, dar…trebuie să  lămuresc lucrurile.

-Nu putem după!? întrebă Jed rugător, arătându-i prin mișcarea șoldurilor propria dorință.

-Of…of. Ce am să mă fac eu cu un așa șef? spuse zâmbind.

-Șeful ăsta vrea doar să i-o tragi până nu o să mai poată merge.

-Gând la gând cu bucurie.

Se desprinse din îmbrățișare și prinzându-i degetele îl conduse spre canapea.

Jed îl privi contrariat, crezând că vor merge în dormitor.

-O să îți îndeplinesc dorința de nu o să mai poți sta jos o lună.

Dar, după ce  lămurim unele aspecte dintre noi.

Îi făcu semn să stea jos, iar el rămase în picioare.

Își  așeză mâinile în șolduri și pentru un moment închise ochi.

Ceea ce vroia să îi spună, nu știa decât el și fetele. Iar recunoașterea necesita curaj și încredere.

Prin destăinuirea propriilor sentimente, Jed îi dăruia încrederea lui, chiar fără să își dea seama.

-Eu și fetele suntem prieteni foarte buni de foarte mulți ani.

Atunci am cunoscut un băiat cu care am început o relație, iar Mika este verișoara lui. O verișoară mai îndepărtată.

Tăcu câteva clipe privindu-l intens.

Am simțit ca sunt gay de când mă știu.

-Fiul tău…!?

-Este făcut prin înseminare.

Eu și Alia nu ne-am culcat niciodată împreună.

-Atunci cum de v-ați căsătorit!?

-Nici căsătoriți nu am fost niciodată. Chestia asta am spus-o celor din jur pentru a ne proteja. Pe noi și pe Chris. Alia și Mika…sunt iubite. De fapt, ele si-au dorit un copil.

-Dumnezeule, rosti din ce în  ce mai bulversat.

– Iubitul înseamnă că a fost o chestie inventată. Ori sunt eu prea beat și nu înțeleg, ori povestea este…fantastică. Cel puțin așa o percep.

Acum Miha se îndreptă spre bar. Turnă în două pahare tărie, în a lui  Jed mai puțin nedorind să se cherchelească mai tare.

Bău o gură zdravănă, întinzând celălalt pahar spre Jed.

-Cred că am să  aștept până termini de povestit, spuse învârtind paharul între degete.

-Ca să poți înțelege trebuie să încep de atunci. Ti-am spus că am cunoscut un băiat. Am decis amândoi ca relația noastră să fie ascunsă de restul lumii. Pe mine nu mă deranja să o recunosc, dar el…avea niște părinți foarte stricți și îi era frică de reacția lor. De aproape un an locuiam împreună, iar la un moment dat a trebuit să meargă acasă. Doar  că în loc de câteva zile a stat aproape două luni, din cauza unor probleme familiale, cel puțin așa mi-a motivat la telefon.

-El este cel pe care l-ai iubit? întrebă Jed întrerupându-l.

Celălalt aprobă printr-o înclinare din cap.

Se ajută cu încă o gură de tărie. Îi venea să renunțe la pahar în favoarea întregi sticle. Toate acele amintiri dându-i o senzație de gol în stomac.

Se așeză și el pe canapea.

-La câteva zile după ce a revenit, i-am desfăcut bagajul pentru a-l băga la spălat, și cum am obiceiul să caut în buzunare, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc un inel în forma unei verighete.

Am rămas privindu-l vreo zece minute în culmea fericirii, după care l-am ascuns nevrând să îi stric surpriza. Când a venit acasă și a văzut bagajul desfăcut s-a albit pur și simplu. Văzându-l, mă simțeam vinovat că îi stricasem surpriza, chiar dacă eram în pic nelămurit de ce era doar un singur inel. Întrebările și nervii lui ajunseră la cote maxime, începând să țipe la mie. Într-un final am recunoscut că l-am găsit, iar acest lucru l-a făcut să rămână fără cuvinte, după care a început să plângă. În acel moment nu puteam înțelege nimic din comportamentul lui, spuse făcând o nouă pauză.

-Atunci a recunoscut că în perioada cât fusese plecat se logodise și făcuse un fel de cununie. Am căzut pur și simplu din picioare în timp ce el vorbea. Auzeam ca prin ceață, cum îmi spunea că mă iubește, că între noi nu o să se schimbe nimic.

-Adică…voia să aibă în continuare o relație cu tine, chiar dacă el urma să se căsătorească!? întrebă Jed neîncrezător.

Acum primise răspuns la întrebarea referitor la  reticența lui de a fi într-o relație, reducând totul doar la sex.

Nu vroia să își mai lase frâu sentimentelor, de teama unei noi dureri.

Se trase lângă el, înconjurându-i umeri cu brațul, fără să fie nici unul conștient de lacrimile care le împăienjeneau ochi.

-Ai crezut că și eu am să fac la fel?

-Încă poți face la fel.

Când îl auzi, se ridică în picioare și luându-i paharul dintre degete le puse pe amândouă pe masa din fața lor, după care veni în fața lui.

Se lăsă în genunchi între picioarele lui desfăcute și cuprinzâmdu-i chipul între palme, își atinse buzele de ale lui într-un sărut lin.

-Ce simt pentru tine mă ridică pe cea mai înaltă culme a fericirii, dar mă și zăpăcește și mă sperie. Cu toate astea nu am să renunț la tine decât dacă nu îmi împărtășești sentimentele. Dacă sunt singurul care vrea această relație, atunci nu are nici un rost să lupt, îl lămuri privindu-i chipul.

Miha se trase la marginea canapelei apropiindu-se și mai mult de el.

-Nu mai vreau să stai niciodată în genunchi în fața mea…Decât pentru…plăcere.

Îl ajută să se ridice și rămaseră față în față.

-Hai să ieșim pe terasă pentru că vreau să fumez.

Aprobă, dar înainte de a ieși îl opri.

-O să înfrunt alături de tine tot ce ne va rezerva viitorul, pentru că și eu simt aici, când spuse aici îi luă palma și o puse pe pieptul lui,

– … aceeași durere ca și tine când nu ești lângă mine, îl lămuri la rândul lui, după care ieșiră împreună pe balcon.

Imediat Jed își aprinse o țigară trăgând cu nesaț din ea, lăsând fumul ce îl expira să îl învăluie asemenea ceții munților după o ploaie scurtă de vară.

Se rezemă de balustrada terasei, iar Mihas e așeză pe un scaun.

-El este cel care te-a sunat zilele trecute când eram la tine acasă cu Chris?

-Nu. De atunci nu am mai vrut să aud de el. Cel care m-a sunat era…partenerul meu.

-De sex!? întrebă Jed rămânând cu țigara la jumătatea drumului spre buze.

-Până acum doar  astfel de relații am avut. El a fost partenerul cu care m-am văzut cel mai mult timp. Acest aranjament mulțumindu-ne pe amândoi.

Tăcu  câteva clipe înainte de a continua.

– După ce m-am culcat prima oară cu tine, ne-am despărțit. Acel telefon a fost ultimul.

Jed privi în jos spre el, încercând să perceapă un dram de regret.

-Vreau să avem o relație cu tot ce implică ea.

Mai spuse încă o dată, vrând să fie înțeles foarte clar.

-Dacă ai ști cât am sperat să aud aceste cuvinte, recunoscu și el.

– Pe mine nu mă deranjează, dar tu, ai foarte mult de pierdut. Începând cu aprobarea familiei, cu mentalitatea celor în care ești implicat cu afacerea, cu toți cei care condamnă astfel de relații.

Se aplecă în față și își așeză coatele pe genunchi cu bărbia sprijinită pe degete.

-Nu vreau să renunț la ce simt, pentru că ei nu înțeleg. Nu vreau să renunț la tine.

-Chiar și la familia ta?

-Ei o să înțeleagă.

-Cum rămâne cu dorința tatălui tău, referitor la moștenitor?

-Soara mea o să se  ocupe de acest aspect după ce o să se căsătorească.

-Referitor la copii…astăzi am fost cu Alia la clinică pentru a fi din nou donator.

De data asta ridică privirea spre el.

-Vei…adică veți mai avea încă un copil!?

Miha nu spuse nimic, rămase doar privindu-l. Întinse mâna și îi luă țigară dintre degete. După ce trase un fum zdravăn i-o înapoie.

-Iubire, asta este super. Astfel o să mă bucur și eu de tot procesul creșterii.

Nu mai termină tigara și o strivi în scrumiera  de pe masă după care se apropie de el.

-Chiar ești ok cu acest aspect!?

-Normal, și am să iubesc din tot sufletul acest copil, pentru că este al tău. Cum o să  îl iubesc și pe Chris.

-Nu știu cui trebuie să îi mulțumesc, pentru faptul că ai apărut în viața mea, spuse Miha emoționat ridicându-se în picioare și prinzându-l pe celălalt într-o îmbrățișare intensă.