Jeditiah, scumpul meu, îl întâmpină mama lui entuziastă.
Am fost surprinsă când ai spus că vrei să vii pentru a vorbi cu noi, dar fericită să te văd.
-Bună mamă, o salută aplecându-se spre ea pentru o îmbrățișare.
-Tatăl tău și Sam sunt în birou, îl informă.
Sper că rămâi să luăm cina împreună. I-am spus bucătăresei să îți pregătească mâncarea ta preferată.
-Mulțumesc. Aș vrea să mă însoțești în biroul tati.
-Mi se pare mie, sau ești foarte serios, privind această discuție!? întrebă mirată apucându-i brațul, mergând împreună spre birou.
-Ai dreptate. Ceea ce vreau să discut cu voi este foarte serios, iar de această discuție poate depinde viitorul nostru ca familie.
-Copile, mă sperii, apucă să mai spună înainte ca Jed să deschidă ușa biroului făcându-i loc să între.
Tatăl lui și Sam era așezați pe fotoliile din fața biroului , vorbind relaxați.
Aici era un fel de sanctuar al lor unde puteau vorbi absolut orice, de la problemele firmei până la cele personale.
Era locul unde se luau decizii importante și se dezbăteau controverse, uneori foarte aprinse.
În copilărie și mai târziu in adolescență, când el și sora lui erau chemați în birou, știau deja că discuția era foarte serioasă și trebuia tratată ca atare.
În adâncul sufletului se simțea ca în acele clipe de demult, simțind aceeași teamă.
Iar această cameră i se părea cea mai potrivită pentru discuția ce vroia să o inițieze.
Bărbații îi priviră intrând iar Sam se ridică în picioare.
-Te rog să rămâi și tu Sam, i se adresă Jed privindu-l în ochii, transmițându-i din priviri, nevoia de ajutor.
Acesta îl cunoștea de ani de zile ca să realizeze că ceea ce vroia Jed să le comunice, necesita mult tact și o abordare înțeleapt
Mama lui se așeză pe canapeaua din piele grena și luând una din pernele decorative și-o așeză pe picioare. Gestul era făcut pentru a-și ocupa degetele cu ceva, îngrijorarea fiind destul de evidentă. Sam se așeză la loc pe fotoliu iar el rămase în picioare, într-un loc de unde îi putea privi pe toți.
Undeva pe drumul spre vilă își organizase gândurile, după ce învârtise pe toate părțile subiectul, încercând să găsească ce-a mai bună introducere.
-După cum stai și ne privești, sigur discuția asta se referă la o altă încurcătură cu vreo femeie, își dădu tatăl său cu părerea.
Suntem toți obișnuiți cu subiectul, așa că spune tot în cuvinte puține, îl încurajă.
-De fapt…este vorba de un bărbat, spuse dàndu-și seama că strategia ce o gândise nu mai era valabilă.
-Mă simt ușurat, pentru că în acest caz o să trebuiască să plătim daune, iar asta este floare la ureche de cât confruntarea cu istericalele unei femei.
Accident? întrebă privindu-l de sus până jos, foarte sigur pe intuiția lui.
Mama lui îl privi speriată, iar Sam gânditor.
– Bărbatul de care vreau să vă vorbesc este iubitul meu.
Nici dacă le-ar fi spus că se termină lumea a doua zi nu ar fi fost mai șocați.
-Este o glumă, să vezi cum reacționăm le stres!?
-Nu tată. Te asigur că sunt foarte serios cu tot ce vă spun, îl asigură privindu-l, încercând să pună în vorbe tot curajul și seriozitatea de care era în stare.
-Dumnezeule mare, tu…adică tu…nu știam că îți place o astfel de relație.
-Nici eu nu am știut până să îl întâlnesc pe el, recunoscu sincer.
-Nu este nici o crimă că vrei să experimentezi și această… latură a vieții.
De data aceasta cel care vorbise era Sam.
-Ai dreptate. La început așa am considerat-o. O experiență, dar totul sa transformat fără să îmi dau seama în sentimente puternice, pe care nu vreau să le ignor sau să le ascund, îi lămuri, explicând în cuvinte puține, cum îi ceruse tatăl lui.
-Cine mai vrea un wisky!?
Întrebă tatăl lui ridicându-se din fotoliu.
– Eu sigur am nevoie. De unul dublu chiar.
-Vreau și eu două degete, ceru mama lui, strângând din ce în ce mai tare perna între degete.
-Știu că v-am șocat, dar înțele…
-Șocat!? se arătă tatăl lui indignat privindu-l din dreptul barului.
– Șocați am fi fost dacă ne spuneai că vrei să te însori cu o cerșetoare.
În acest caz suntem…suntem…
-Suntem lăsați fără cuvinte. După cum observi, continuă Sam.
Se îndreptă spre bar, când văzu că tatălui său îi tremurau prea tare mâinile pentru a putea turna în pahare.
-Lasă-mă pe mine, spuse ridicând sticla.
– Dumneata mergi și așează-te, îl rugă.
După ce le dădu fiecăruia câte un pahar, turnă și pentru el. Înainte de a mai spune ceva, bău o gură zdravănă, privindu-i pe toți atent.
Știa că discuția nu avea să fie ușoară, iar acum îi era frică că vreunuia dintre ei să nu li se facă rău, realizând că mai avea un hop de trecut.
-Credeți-mă că nu am intenționat nici o secundă să ajung aici, dar sufletul meu a fost cel care ma încărcat de aceste sentimente. Sentimente pe care nu le-am mai simțit niciodată până la el.
-Toată tâmpenia asta sigur a început de la Marco. Cine știe ce ti-a băgat în cap…
-Nu îl acuza degeaba. Nu are absolut nici o legătură.
-Cine este acest bărbat, pentru care ai sentimente? întrebă Sam.
Privirea lui intuind răspunsul. Dintre toți trei, el era cel care rămăsese liniștit Jed îl privi încercând să absoarbă de la el măcar puțin din acea liniște. Mulțumind clipei când îl rugase să rămână.
-Nu pe secretarul tău îl cheamă așa!? întrebă mama lui, privindu-l încruntată
-Da.
-Vrei să spui că…el este acel bărbat!?
Jed confirmă printr-o înclinare a capului
-Asta este o telenovelă proastă în care eu nu vreau să joc, spuse tatăl lui ridicându-se de pe scaun.
Bău lichidul chihlimbariu dintr-o singură înghițitură, după care trânti paharul pe birou.
Făcu doi pași spre una din cele două ferestre și rămase privind afară.
Parcă nu suporta nici să îl privească, darămi-te să îl mai audă.
-Când mă gândesc că eu am fost cel care ți la ales, îmi vine să…la naibq
-Nu mai înjura de față cu Jeditiah.
-Ligia, se culcă cu un bărbat, iar tu îți faci probleme că înjur în fața lui!?
-Nu îmi place să înjuri în general, și o știi prea bine. Iar cu cine se culcă, este treaba lui.
-Dacă vreți îmi cer iertare pentru această situație. Iar dacă este necesar, am să plec de la firmă.
-Nu te pripi cu concluziile. Suntem o familie și o să rezolvăm această problemă ca atare. Fără ca nimeni să plece nicăieri, vorbi Sam.
-Trebuie să îți recunosc curajul de a destăinui acest lucru, spuse tatăl lui.
– Dar…te-ai gândit ce impact va avea această relație, pe care vrei să ți-o asumi, asupra vieții tale?
-Da. De-aceea am spus că vreau să plec din firmă.
-Ce tot tragi într-una cu acest plecat?
Îl apostrofase privindu-l încruntat, rostind vorbele cu furie.
– Nu l-ai auzit pe Sam!?
-Eu îmi asum relația și viitorul meu, de-aceea nu vreau ca firma să aibă de suferit din această cauză.
-Puțin îmi pasă de cei care nu o să te vrea acolo. Nu au de cât să plece. Singurul care te poate da afară sunt eu.
-Deocamdată, trebuie să ne lămurim cu ei, după aceea vedem ce o să decidem referitor la firmă, încercă mama lui să tempereze lucrurile.
În această clipă pe mine mă neliniștește faptul că nu v-om putea avea nepoți.
-Când o să se căsătorească sora mea, o să vă dăruiască nepoții pe care vii doriți.
-Se pare că te-ai gândit la toate, spuse Sam.
-Da. Am fost cât se poate de serios când am spus că, îmi asum această relație. Am acceptat-o după ce am gândit în delung.
-El…nici nu mă pot gândi că este secretarul tău. Nici nu mă pot gândi cum ați ajuns aici.
-Nu contează cum au ajuns aici. Acum trebuie să înțelegem și să vedem cum v-om proceda în continuare.
-Ai spus un lucru important. Să înțelegem.
-Da prietene. Să înțelegem și să acceptăm sentimentele băiatului. Să acceptăm această relație.
-Mulțumesc Sam.
-Nu este vorba de mulțumiri, este vorba de sentimentele tale și fericirea ta.
De cât să trăiești într-o relație impusă, mai bine îți alegi singur calea.
-Nimeni nu i-a impus nimic, doar că…ne doream ca noră, o fată. Dacă știam că se va ajunge aici, o acceptăm pe oricare dintre secretare.
-Ce mai contează acum dacă este secretară sau secretar, vorbi mama lui, privindu-și soțul.
-Înțelegi!? întrebă acesta mirat, privindu-și soția printre gene.
-Nu înțeleg, dar o să încerc să accept, răspunse ridicându-se în picioare.
Așeză paharul ce îl ținuse pe perna ce îi acoperise picioarele, pe birou și veni în fața lui.
Ridică capul privindu-i chipul frumos cu dragoste.
-Vreau să îmi răspunzi cu toată sinceritatea.
Îl iubești pe acest bărbat
-Da mamă. De când sunt lângă el, am înțeles cu adevărat ce înseamnă iubirea.
Femeia se apropie de el prinzându-l într-o îmbrățișare strânsă.
La fel făcu și el, simțindu-și ochii umezi.
Tatăl lui pufni ca o locomotivă, iar Sam zâmbi.
În clipa aceea mulțumi cerurilor pentru familia frumoasă în care avusese norocul să se nască.
-Mi se pare mie sau pe tine te amuză chestia asta!? îl întrebă tatăl lui pe Sam.
Și el și mama lui priviră de la unul la altul.
-Mi-am adus aminte când am devenit eu secretarul tău. Dacă nu ai fi fost însurat, aș fi…
-Omule, ce tot îndrugi acolo? întrebă privindu-l de parcă aterizase în cameră printr-un portal atemporal.
-Dacă nu erai însurat, aș fi fugit mâncând pământul de un asemenea șef. Noroc cu Ligia care ma oprit de fiecare dată.
-Și îmi spui chestia asta după atâtea ani!
-Niciodată nu este prea târziu să recunoști un adevăr.
Iar tu, spuse arătând spre Jed,
– sper că nu te-ai purtat la fel cu secretarul tău.
-Dacă m-a acceptat ca partener de viață, cred că nu am fost un șef rău.
-Șefi sunteți la firmă.
Îi temperă mama lui.
– Acasă sunteți doar soț și fiu.
Iar pentru că ne-am lămurit într-o oarecare măsură, haideți la masă.
Își luă fiul de braț și porni spre ușă.
-Hei…dar nu am terminat discuția, strigă tatăl lui, văzând că și prietenul său îi urmează.
-Lăsă că o să mai discutam când o să vină împreună la cină.
-Împreună? întrebă privindu-l pe Sam pe sub sprâncenele adunate la mijlocul frunți.
– Adică…cu secretarul?
-Nu. Cu iubitul lui. Secretar este doar la birou, spuse Sam făcându-i cu ochiul.
hai ca au reacționat destul de fain,bravo Jed ca ți-ai făcut curaj ca să vorbești cu familia ❤️❤️❤️
A fost înfricoșat, dar până la urmă a scos-o la capăt.
MULȚUMESC!
ce frumos …asumare ….familie ….un capitol ,și o carte minunată ..mulțumesc !
Eu îți MULȚUMESC din tot sufletul.
Bună reacție au avut,contează ca sunt de acord cu el și va fi bine
Da. Într-adevăr o familie unită. Nu înțeleg dar încearcă să o facă.
MULȚUMESC!
Mulțumesc!❤️
Eu MULȚUMESC din suflet.
Toate acele secretare care i-au dat batai de cap, domnului director ,acum ….secretarul…Ma bucur Jed ca ai avut curajul sa vorbesti în fata familiei , sentimentele tale iar mama tot mama rămâne Multumesc frumos!❤️
Îl iubește mult și sincer pe Jed, iar aceste simțăminte i-ai dat putere.
MULȚUMESC!
Bravo Sam ,mi a plăcut abordarea lui față de tatăl lui Jed ,dar și chiar de Jed….A știu unde să bată și ceea ce să spună….Iar părinți lui sper sa nu fie prea deranjați de iubirea lui Jed fata de MM…Mersi
Este fiul tatălui său, era normal să aibă o abordare pragmatică.
MULȚUMESC!
Wow … m-am și amuzat de discuția lor, dar mi-a plăcut.
Mama tot mamă rămâne , iar Sam chiar a fost de ajutor.
Îmi place mult povestea.
Felicitări GG.
Am rasuflat usurata ,discutia a fost nesperat de constructiva ,pasnica si chear pe alocuri amuzanta . S avedem ce parere vor avea socrii de ginere. Sunt linistita si bucuroasa multumesc .
Doamne, ce m-a placut discuția, de la amuzament la mândrie, am fost la fel de emoționată ca Jed dar și natura de el. Odată ce s-a înțeles pe sine, nimic nu-i mai poate schimba decizia de a-l iubi pe Miha.
Mulțumesc GG ❤️❤️❤️ superba relația