Alys, hai să mergem, o strigă Dana. Urmau să plece spre LAX pentru zborul lor înapoi spre Manila. Stătuseră două săptămâni în LA ca să îl viziteze pe Dane.
– Așteaptă, mami! spuse Alys și alergă spre camera lui Dane, care își făcea tema.
Era deja în clasa a 8-a la internatul unde studia.
– Ce mai este iar? întrebă Dane iritat de sora lui, care de când sosiseră la casa Nanei nu făcuse altceva decât să-l îmbrățișeze și să-l sărute.
– Voi reveni, Dane, frățiorul meu! Și o să cunosc și iubita pe care o ascunzi!
Dane suspină adânc.
– N-ai s-o vezi până nu devii o ciudată.
Alys zâmbi la replica lui.
– Ești exact ca Palma. Hai, sărută-mă! spuse încercând să-l pupe pe obraz.
– Soră imorală! zise Dane, scârbit că Alys îl sărutase.
– Hehehe. Pa, Dane! Ne vedem curând!
Și plecară spre LAX. Cele două săptămâni trecute fuseseră pline… dacă ar fi fost Drake cu ea. Dar cum? Mările nu sunt în patru dimensiuni sau seriale. Alys era în LA, iar Drake în Filipine. Stai… ce se întâmpla cu Drake?
Drake merse alene spre interfon și văzu chipul unei femei.
– Ce vrei?
– Pe tine. Pot să te am acum?
Eh, spirit combativ, dar pe invers.
– Taci, spuse Drake și închise interfonul în nasul femeii.
Își pregăti lucrurile. Începeau școala a doua zi și trebuia să fie totul în ordine. Plus că era o zi plictisitoare fără Alys. Nici măcar nu-i știa numărul. Ciudat, nu?
După 45 de minute ieși să își cumpere ceva de mâncare și atunci o văzu pe femeia pe care nu o mai întâlnise de mult timp.
– Ți-a fost dor de mine, Palma?
– Tripp Marco Palma, mă asculți?!
Tatăl lui Tripp aproape că se înecase cu aerul strigând. Muzica era dată tare în camera de distracții, Tripp juca Guitar Hero.
Tatăl lui se duse direct la priză și scoase totul din alimentare.
– Care e problema ta? îl întrebă.
– Nu e treaba ta, tată.
– Nici măcar nu ai trecut SCA-ul și tot așa te comporți! De ce ești așa?! strigă tatăl.
Tripp se săturase de țipetele lui și trânti chitara, ridicându-se în picioare.
– Dacă nu-ți place de mine, schimbă copiii cu unchiul Steve. Sau și mai bine, dă-mă înapoi mamei!
Și ieși din casă.
Se duse spre Brent, unde urma să studieze. Nu trecuse SCA-ul, cum voia tatăl lui. Tatăl voia să facă Administrarea Afacerilor, căci urma să moștenească afacerea familiei. Adevărul era că Tripp voia Arte Frumoase, dar nu îl lăsase.
În timp ce mergea, văzu o fată care părea pierdută. Alys Zyril Perez. Iubita vărului lui, inamicul din copilărie. O știa pentru că ea știa tot despre Drake. Cum se spune, e bine să îți cunoști dușmanii.
Se apropie intenționat de ea.
– Scuzați, domnișoară, aveți nevoie de ceva?
Alys îl privi și zâmbi.
– Unde este biroul de la Registratură? Mi-am pierdut orarul pentru mâine…
– Toate birourile din campus sunt închise. Ce specializare ai?
– Arte culinare.
Tripp dădu din cap.
– Cunosc pe cineva din birou. Îți pot trimite orarul, vrei?
Alys zâmbi larg.
– Serios?? Ești atât de drăguț!
– Orice pentru o domnișoară frumoasă. Care e numele complet și adresa ta de e-mail?
Alys îi spuse informațiile.
– Mulțumesc mult! Cum te cheamă?
Tripp îi întinse mâna.
– Tripp. Tripp Marco.
Evită intenționat să îi spună numele de familie. Nu mințea… doar nu spunea tot.
– Mulțumesc, Tripp! spuse Alys fericită, alergând mai departe.
Încă avea jet lag, dar avea mare nevoie de orarul ei. Nu era pe site și nici nu știa numărul de la administrație.
„Aprob cu drag gusturile tale, Drake. Hai să fim veri adevărați”, își spuse Tripp privind-o cum pleacă.
