Alys
Wow. Parcă ieri ne distram, Drake. Ce s-a întâmplat?
Scuze, nu vreau să fiu băgăcioasă, dar pot să întreb? De ce… o îmbrățișezi pe Shaira?
Aș vrea s-o întreb pe ea, dar cum? Nici măcar nu mai vorbește cu mine în ultima vreme. Nici numărul ei nu îl am.
M-am așezat din nou pe leagăn. De ce se întâmplă mereu ceva rău când vin aici? O fi blestemat locul ăsta?
— flashback —
— Zâmbeai acum puțin, mi-a spus Aya.
Suntem aici pentru că încă e weekend și încă îl aștept pe Tripp. Sunt atât de enervată! În loc să mă odihnesc, sunt forțată să merg în QC! E atât de departe…
Am zâmbit doar, apoi m-am uitat la telefon pentru că vibra. Evident că nu era Drake, pentru că eu nici măcar nu am numărul lui Drake. Huhuhu. Doar mie mi se pare sau relația noastră e chiar anormală?
De la: Tripp
Sunt pe drum. Unde ești?
Către Tripp:
Nu mă urc pe motocicleta ta, FYI!!
Deodată, Aya m-a împuns în coastă.
— Ayie!! Super tare, besh! Progresăm. Tastatura ta BB e aproape perforată. Drake e cel cu care vorbești??
Am oftat. Mi-aș fi dorit să fie Drake!! N-are cum. Tripp e atât de enervant! Dacă nu m-ar fi șantajat, unde l-aș fi găsit eu să merg cu el în QC?! Sunt în Makati și apoi să merg în QC? Glumești? Plus că mâine am școală. Huhuhu. De ce am curs la 7 dimineața?
— Nu, am spus eu, apoi i-am răspuns lui Tripp că pot sta doar până la ora 3. Avem test practic mâine și trebuie să exersez!
Am lăsat BB-ul jos și m-am uitat la Aya. Huhuhu. Mi-e atât de dor de besh! N-am mai apucat să ne vedem de o săptămână! Și școlile noastre sunt una lângă alta, dar n-am timp să fug până la Brent. Programul meu e haotic. Culinary e doar un curs de doi ani, așa că sunt mereu ocupată.
— Cum e la SCA?
Aya a ridicat din umeri.
— E… ok…
— Doar ok?
A tras aer adânc în piept și apoi…
— Huhuhu, besh, nu mai vreau să fac asta!! Oamenii sunt atât de deștepți, nu mai țin pasul! și m-a îmbrățișat.
Tsk. Credeam că doar eu mă chinui, dar se pare că și prietena mea anormală trece prin asta.
I-am mângâiat spatele.
— De ce? E greu ce studiezi?
A dat din cap.
— Am crezut că o să fie ușor, că e doar tehnologie vestimentară, dar uite… e abia prima săptămână și deja ne cer un portofoliu pentru săptămâna viitoare!!
A luat sucul de portocale de pe masă și l-a băut rapid.
I-am prins ambele mâini.
— Poți să faci asta, besh!
A clătinat din cap.
— Nu mai pot!!
— Nu spuneai că vrei să ajungi ca mama ta? i-am amintit visul ei ciudat de a deveni designer de modă, ca mama mea PMS.
A oftat.
— Cine ar fi crezut că e atât de greu să fii designer?? Credeam că e doar să desenezi din când în când!
Am râs de frustrarea ei. Ea chiar crezuse că e ușor. Dacă ar fi fost așa, mama nu s-ar mai întoarce nervoasă de la boutique.
Am mai stat de vorbă până când Sheen și Kent i-au scris. Aveau un double date… triplu, de fapt. Aș fi vrut să merg și eu!! Tripp e dus uneori, până la infinit!
— Eu plec, a spus Aya, luându-și geanta.
Sincer, besh începe să se transforme într-o femeie de când suntem la facultate. E ciudat. A trecut doar o săptămână.
— Vreau și eu să vin…
— Data viitoare. Tu pleci undeva, nu?
— Pot să spun că mi-a apărut brusc o urgență?
Alys rea! Când am învățat să mint??
Aya a ridicat din umeri.
— Tu știi. Ești bine?
Of, inimă… de ce ești atât de bună? Mi-aș dori să fii rea, ca Pugits!!
Aya a plecat după ce și-a terminat micul dejun. Uneori chiar întârzie rău.
Și stai… unde e Tripp?? Mi-a scris că e pe drum!
— Hei, prințeso.
— TATA!!
M-am ridicat instant și am alergat la el. Huhuhu. Cred că ultima dată l-am văzut luna trecută!
— Ce faci aici? Tu și Tita Liana v-ați certat iar?
De obicei asta e singura metodă prin care se întoarce în Filipine.
A zâmbit și s-a așezat pe scaun.
— Nu, nu ne-am certat. Am venit doar să te întreb cum a fost prima săptămână de școală. Cum a fost?
— A fost… bine.
— Bine? Nimic extraordinar?
Am ridicat din umeri. Îmi place că pot vorbi cu tata normal. Daddy mă ia peste picior până plâng.
— Nu știu… doar că prietenii mei nu sunt aici. Școala e cam singuratică fără ei.
Mi-e dor de Sheen, Aya, Kent și Drake. Uneori, când sunt disperată, mi-e dor și de Kei. Huhuhu. Sunt patetică.
Tata a zâmbit din nou.
— O să fie bine, Alys. Apropo, sunt aici și ca să te întreb de debut. Ce îți dorești?
OMG. Fac 18 ani. Ies de sub protecția DSWD!
— Alys?
— H-ha?
— Ce vrei de ziua ta? Mătușa Liana întreabă.
— Nu știu încă…
— Spune-mi când te hotărăști. Mama ta probabil va da o petrecere, iar eu îți voi oferi ce nu primești, bine?
Am zâmbit.
Deodată, o menajeră s-a apropiat.
— Domnișoară Alys, a sosit Tripp…
Doamne! Tripp! Am uitat complet!
— Cine e Tripp? a întrebat tata.
— Un prieten, am spus eu rapid.
Tata a dat din cap.
— Un prieten, spui… aș vrea să-l cunosc.
Huhuhu, mamă, oprește-l!
— Unchiule Cyriel? a spus Tripp, confuz.
— Tripp? O cunoști pe Alys?
— Da. Dumneavoastră?
— Fiica mea.
— Ce lume mică.
— Ce te aduce aici?
— Eu și Alys urma să mergem la o expoziție de artă în QC.
— Deci până la urmă ai ales Arte Frumoase?
— Nu, tito. Business Ad. Așa a vrut tata. Merg doar să mă relaxez.
Wow. Sunt apropiați de tata? Tripp cu tata, Drake cu daddy… ce urmează?
— Bine. Eu plec, Alys. Spune-le lui Dana și Andy că mă întorc mâine.
apoi, către Tripp:
— Ai grijă de fiica mea.
— Desigur, Tito.
Când tata n-a mai auzit:
— Au! Ești nesimțit!
— Amazoniano! De ce ești apropiat de tata??
— Tata și al meu sunt parteneri de afaceri! Nu mai lovi!
— De ce ai venit abia acum?? M-ai ținut așteptând!
— Ai spus că nu-ți place motocicleta mea. M-am întors după mașină. Ai așteptat? Scuze…
Mi-a pus mâna pe ceafă și… DOAMNE, FACE AEGYO???
— N-nu, e ok. Hai să mergem.
A deschis portiera.
— După tine.
Totuși… mașina lui Drake e mai mișto.
Am pornit. Poate ar trebui să dorm. Drumul e lung.
— Eydee —
Cât timp Alys doarme, hai să-l vedem pe Drake…
Drake studia când unchiul Steve a venit la apartamentul lui. Venea săptămânal, cu provizii și diverse lucruri. Tată grijuliu, genul acela.
— Cum a fost prima ta săptămână?
Drake ridică din umeri. Asta însemna „ok”. Era doar prima săptămână.
În timp ce unchiul Steve punea cumpărăturile în dulap, spuse:
— Știai că vărul tău, Tripp, e la Brent? Ce păcat. Credeam că veți fi colegi. Mai vorbiți?
— L-am văzut săptămâna trecută, răspunse Drake.
— Ați vorbit?
— De ce aș face-o? Suntem apropiați?
— Fiule, ești încă supărat pe vărul tău?
— Nu sunt supărat. Doar că… nu-mi pasă, spuse Drake nonșalant, continuând să rezolve problemele la Calcul Avansat. Luase APE, așa că era deja la matematică avansată. Drakey al meu chiar e deștept.
Unchiul Steve se așeză lângă el.
— Sunteți veri. Măcar salutați-vă, da?
Drake lăsă jos calculatorul și îl privi.
— Nu sunt supărat. Ce e așa greu de înțeles?
— Atunci de ce nu vorbiți? La reuniunile de familie nu interacționați deloc. Mama ta va fi tristă…
Drake se ridică brusc.
— Nu-mi pasă.
— N-au ajuns împreună cu Shaira, nu? Oricum, tu ai deja o iubită. Spune-i măcar salut.
— Tss.
Și plecă, lăsându-și tatăl stresat în urmă.
Tripp și Drake fuseseră apropiați. Foarte apropiați.
Problema apăruse când Tripp începuse s-o placă pe Shaira, dar Shaira fusese îndrăgostită dintotdeauna de Drake. De acolo, lucrurile degeneraseră. Orgoliul masculin nu suportă lovituri.
Războiul rece dura din clasa a șasea. De atunci nu-și mai vorbiseră.
Drake coborî jos. Se plictisea.
Și atunci… Shaira era acolo, bând un Slurpee.
— Drake!
ochii ei se luminau.
— Ai plecat ieri!
Drake ridică din umeri și se duse la aparatul de Slurpee.
— De ce ai plecat?
— Eram cu iubita mea.
— Nu vorbești serios, nu? Știi că te-am așteptat…
Era în negare. După o viață întreagă în care îl iubise pe Drake, cum să accepte că Alys apăruse din senin? Dacă Shaira ar fi fost prima, poate Alys ar fi fost „personajul negativ”.
Drake ridică din umeri din nou.
— Ești serios cu ea?
Întrebarea îl surprinse.
Pentru că… nici Drake nu era sigur.
Aproape acolo. Dar ce dacă „aproape” nu ajunge niciodată „acolo”?
Tăcerea lui o încurajă pe Shaira.
— Ce? Nu voiai să pleci mai devreme, iar acum nu mai vrei să pleci de aici? îl tachină Tripp pe Alys.
Alys nu voia să plece de la expoziție. Era fericită. Portrete alb-negru, elegante.
— Stai puțin, spuse ea, mai privi încă o dată tablourile.
Nu știa că Tripp o fotografia din spate.
Tripp clătină din cap.
Oare se repetă?
După ce plecară, merseră la mall să mănânce. Tripp plăti tot, așa că Alys profita la maximum. All you can eat.
— Încet, încet! spuse Tripp, dându-i apă.
— Nu fuge mâncarea.
— E păcat de banii tăi dacă nu mănânc destul! spuse ea, continuând să mănânce.
După masă, se întoarseră.
Pe drum…
Alys îl văzu pe Drake.
Și pe Shaira… îmbrățișându-se.
— D-Drake?
Drake o privi, apoi el și Shaira se urcară într-un taxi și plecară.
— prezent —
— Oh… spuse Tripp, întinzându-i o batistă.
— Ăsta e rolul meu? Să-ți dau șervețele de fiecare dată când plângi?
Alys și-a șters lacrimile.
— E vina mea că ești mereu acolo când plâng?
Tripp oftă și se așeză lângă ea.
— Pot să te ascult acum. Sunt bun la asta.
— Ce-ai putea înțelege tu despre iubire?
— Tss. Mă subestimezi. Spune. Pot ajuta.
— De ce e așa? Sunt iubita lui, am dreptul să întreb, nu? O îmbrățișează pe alta… pot cere o explicație, nu?
lacrimile reveniră.
— El nu mă întreabă nimic… poate nici eu n-ar trebui să-l întreb.
Tripp clătină din cap.
— Drama nu e pentru tine. Ești un Amazon.
Alys ridică mâna să-l lovească.
— Vezi? Iar dai!
— Spun că ceva nu e în regulă cu ce gândești.
— Ai spus că nu știu nimic despre iubire, așa că o să fac ce știu mai bine, continuă Tripp.
— Și ce știi tu să faci?
— Să te fac să râzi.
Alys se opri din plâns și se uită la el.
— Ce-ai spus?
Tripp se ridică, cu spatele la ea.
— Știu că e ciudat. Ne știm de o săptămână. Dar în săptămâna asta te-am văzut plângând de două ori. Nu știu… dar pot să fac asta? N-o să te fac să mai plângi.
