— Alys
— Sforăi?
M-am întors și l-am văzut pe bărbatul beat!
— Ieși din fața mea!! i-am spus și m-am întors cu spatele la el. Lucram la o temă și Tripp începea deja să mă enerveze! Aish, sunt nervoasă la maximum!
S-a prefăcut că nu aude nimic și s-a așezat lângă mine. Eram în mini-cantina de la Brent, lucrând la temă, după ce duminica trecută avusesem o stare oribilă din cauza a ceea ce făcuse el! Ughh!
A apropiat de mine punga de chipsuri.
— Vrei?
— Nu vreau! am strigat. Noroc că eram în mini-cantină, pentru că dacă eram în cantină mare, toată lumea s-ar fi uitat la noi. De ce Tripp s-a născut plin de resentimente și de ce le varsă pe mine?
— Asta e nepoliticos, spuse el, apoi se uită la ce făceam.
— E doar Algebră de facultate, Zy. Calmează-te.
Îmi venea să arunc cartea de Leithold.
— Tu ești deștept! Și încă ceva: nu-mi spune Zy, te rog. Nu suntem apropiați!
Tripp Marco chiar e prea lipicios. Despicăturile astea dor!
— De ce? Zyril e drăguț. Nu-mi place Alys, parcă numele tău e o glumă.
— Te reclam la mama!!
A început să râdă.
— De ce râzi?
— De tine. Gândești ca un copil uneori, Zy.
Bine, Alys. Ai răbdare.
E singurul tău prieten la Brent.
Ca să nu-i mai simt prea tare prezența, m-am concentrat pe temă. Noroc că profesorul ne-a lăsat exercițiul acasă, altfel picam sigur.
Deodată mi-a smuls foaia.
— E a mea.
— Asta e foarte ușor.
— Ești deștept!!
— Mulțumesc, spuse el, făcându-mi cu ochiul.
Ugh, pot să vomit acum?!
A rezolvat exercițiul rapid și mi-a dat foaia înapoi.
— Vrei să te învăț?
Am clătinat din cap.
— Ce mai aștepți?
— Bine, bine.
— După ce m-ai păcălit?? Vei fi prostul vieții mele pentru totdeauna, Marco!!
A râs din nou. De ce râde mereu?! E enervant!
— Asta e tare. Probabil ai o pasiune pentru mine, nu?
Am făcut pe bolnava.
— Ești scârbos pentru ce spui!
— De ce pari atât de dezamăgită că ce-am spus era o glumă?
Mă privea fix. Ca să nu-i întâlnesc privirea — parcă mă hipnotiza — i-am aruncat cartofi prăjiți în față.
— Ce femeie dezgustătoare, spuse el, dând jos cartofii.
— Che! Treaba ta! Ești un bully?!
— Ei bine, ești dezamăgită, spuse batjocoritor.
— NU sunt dezamăgită!! am strigat.
De ce aș fi dezamăgită? E absurd!
Clătină din cap, își șterse fața cu o batistă.
— Îmi pare rău.
— Scuzele nu sunt acceptate.
— De ce ești atât de nervoasă?
— Pentru că m-ai păcălit.
A râs, dar s-a oprit când l-am privit fix.
— Îmi pare rău, Zyril. Dacă ar fi să vorbesc… sunt ca iubitul tău, dar sunt un afemeiat.
— Hei, Tripp Marco! Ești foarte emoțional, nu?
— Nu. Doar spun ce văd.
Am renunțat să mai discut cu el și m-am concentrat pe exerciții.
Serios… de ce avem matematică la Arte Culinare?! Viața e crudă.
— Hei, spuse el încet.
— Îmi pare rău dacă ești cu adevărat supărată. Am glumit pentru că plângeai atât de mult.
— Deci de fiecare dată când plâng, o să mă păcălești?!
— Am intrat în panică. Aproape te-ai înecat. N-am știut că îl iubești atât de mult pe Drake…
Am ridicat o sprânceană.
— Îl cunoști pe Drake?
— I-ai spus numele o dată.
Oare i-am spus? Poate am uitat. Sunt epuizată.
Când am terminat, m-am dus spre cameră, dar Tripp a insistat să mă conducă. Chipurile, ca să se revanșeze. Încă eram supărată.
— Uite cine a venit iar, spuse Joy David, colega mea.
Of. Iar scandal.
— Deci acum taci?! spuse Julienne Amper, în timp ce mă înconjurau.
— Unde ți-a dispărut limba? adăugă Jenneh.
Drake… Aya… ajutați-mă…
— D-de ce vă luați de mine?
Au râs toate.
— Serios întrebi asta? spuse Joy.
Julienne se așeză pe scaunul meu și-mi șopti:
— Pentru că ești egoistă. L-ai luat pe Drake și l-ai băgat și pe Tripp. Nu crezi că exagerezi?
Se juca cu părul meu. Jur că-mi tremurau picioarele.
— Îl cunoașteți pe Drake?
— E colegul nostru de promoție. Din păcate s-a transferat la SCA. Și dintr-un motiv foarte… ruinos, ai devenit iubita lui.
Atunci mi-am amintit.
Drake venea de la Brent High.
De asta mă urăsc.
— Îmi pare rău, am spus, deși nu știam pentru ce.
— Ai grijă pe unde calci, au spus și au plecat.
A fost cea mai lungă oră din viața mea.
Am mers pe jos acasă. Eram obosită.
Când am trecut pe lângă parc, m-am așezat din nou pe leagăn.
Blestematul leagăn.
Voiam să vorbesc cu Drake, dar nu aveam numărul lui.
Și mi-era rușine să merg la el… plus că poate o văd pe Octopus.
După câteva minute, m-am ridicat.
Dar pașii mei m-au dus… la blocul lui Drake.
Etajul 19.
Am introdus codul.
Nu era în bucătărie.
Nu era nici în dormitor.
Apoi am auzit un zgomot.
Și atunci…
Ouch.
Am ieșit alergând, plângând.
L-am văzut pe iubitul meu cu prima lui iubire, ieșind din baie, transpirați.
Unde credeți că m-am dus?
La locul lui tata. Refugiul meu.
— Alys? Tu ești?
M-am întors. Tripp venea cu mâncare.
— De ce ești aici?
Mi-am șters lacrimile.
— De ce ești TU aici?
A scăpat mâncarea din mâini.
— De ce plângi din nou?!
— Nimic.
S-a așezat lângă mine și mi-a șters lacrimile.
— Cinci.
— Poftim?
— Toleranța mea la plânsul tău e doar până la cinci, Alys. Ești deja la trei.
Când ajungem la cinci… o să-mi fac gluma realitate.
