Semnat: Al tău pentru totdeauna- Capitolul 11

Un munte nu poate adăposti  doi tigri

Jian Song Yi promovă examenul de data aceasta.

Practic, atâta timp cât răspunsurile lor subiective nu le restricționau deloc imaginația și întrebările eseului conțineau unele dintre gândurile lor reale, era greu să o dea în bară.

De asemenea, din întâmplare, Huang Fuyi se afla în aceeași sală de examen ca și el și stătea lângă el. De fiecare dată când termina foaia cu răspunsuri înainte de timp și îl urmărea pe Huang Fuyi cum se chinuie și cum fața lui se transforma într-o expresie goală, îl făcea să se simtă mult mai bine. Astăzi era, cu siguranță, vesel și într-o stare bună.

Jian Song Yi se gândi.

‘Când am o stare bună, pot răspunde mai ușor la întrebări’.

După examenul care dură două zile, nu vorbi cu Bai Huai deoarece nu primise niciun răspuns de la el la mesajul WeChat pe care îl trimisese. Până în seara aceea.

Jian Song Yi credea că Bai Huai chiar era rău, indiferent și crud.

Deci, el nu luă inițiativa de a vorbi chiar și după două zile de muncă independentă. Nu se uită la el în gol, nu purtă o expresie furioasă și nu își ridică sprâncenele. Cu toate acestea, el încercă să-i dea un indiciu cu explicația sa:

– Astăzi sunt puțin nefericit.

Bai Huai știa de ce Jian Song Yi era nefericit, dar nu intenționa să explice de ce nu putea răspunde la mesajul său. Erau unele lucruri pe care nu voia să le spună altora, în special lui Jian Song Yi.

Dacă dai de praf, îl ștergi. Nu trebuie să explici.

Astfel, cei doi băieți începură în mod inexplicabil un război rece subtil.

Nu exista nici un conflict, nici o provocare verbală, ci doar o înțelegere tacită.

Chiar și Xu Jiaxing simți că ceva nu era în regulă. În timp ce cei doi șefi ai săi de pe bancheta din spate nu aveau de a face cu asta, ceilalți se concentrară în principal pe ce spunea Song Ge, dar el fusese neobișnuit de tăcut în ultimele două zile, ceea ce îi provocă lui Xu Jiaxing un fior rece pe spate.

Își aminti de marele pariu care avusese loc în această clasă într-o dimineață, un pariu care privea demnitatea și onoarea pe care un om urma să le aibă de-a lungul vieții.

Probabil că în curând notele vor fi anunțate, iar atunci se va stabili persoana care va avea titlul de ‘Baba’ . Atmosfera era foarte încărcată.

Xu Jiaxing era un coleg de clasă bun: prietenos, simplu, amabil și credea că este datoria lui să-i ajute pe colegii săi să construiască o relație bună.

Aşa că-şi făcu curaj fără să-i pese de problema de viață și de moarte, îl luă pe Yang Yue  deoparte şi apoi spuse întorcându-și capul:

– Ei bine, dacă îţi este frică, vei fi al doilea. Vei fi tu cel numit Baba?

Apoi continuă:

– La ora de studiu individual din seara asta, domnul Lao Peng va patrula. Faci asta pentru că vrei telefonul mobil sau vrei să fii certat la ceremonia de deschidere de mâine?

Xu Jiaxing înlemni.

– Uhh? Ce-ar fi să începem să jucăm?

Jian Song Yi era foarte absorbit de joc.

Cinci minute mai târziu, în timp ce juca, își coborî cele patru personaje la aeroport.

Jian Song Yi luă un aspersor și pulveriză pe un copil. Bai Huai ținti și-i împușcă pe  ceilalți doi jucători și elimină echipele din prima lovitură.

Apoi Xu Jiaxing și Yang Yue luară o tigaie:

– Baba, ajutor! E cineva lângă noi! O mulțime de oameni sunt afară și vor să ne prindă! Ah!

Jian Song Yi își coborî vocea și-l mustră pe Xu Jiaxingi.

– Taci. Este cineva în fața ușii clasei.

– Nu vreau să mor acolo. Baba, ai inima să-ți vezi fiul înalt de 1,8 metri strigând?

Bai Huai se uită la echipamentul lui Jian Song Yin. Gura îi tremura puţin, iar Xu Jiaxingie îi şopti.

– Raportați punctele și sigilați-le, apoi vă voi salva.

– OK. Mulțumesc Baba. Atunci voi merge la clădirea C de la etajul al doilea.

– Bai Huai, nu pleca.

Înainte ca Jian Song Yi să-și poată termina cuvintele, o „explozie” tristă se auzi pe ecranul lor și o voce veni:

Sfat pentru eliminare:

[Xu Dacui l-a pus pe B.H. KO cu o grenadă].

[AK789 Xu Dacui pus la pământ].

[AK789 Yang Hilli KO].

După trei secunde de tăcere, Xu Jiaxing mărturisi.

–  Scuze șefu Bai Huai, am crezut că blochez puncte pentru tine, dar Yang Yue m-a forțat să dețin un loc.

Bai Huai:

“…”

Jian Song Yi se uită la discursul lui Bai Huai despre o față fără cuvinte, blestemată și altruistă. Nu știa de ce, dar asta îl făcu să se distreze.

– V-am spus să nu mergeți. De obicei, îl sacrific pe Xu Jiaxingi, altfel nu ar exista experiență de joc. Așteptați și vedeți cum vă pot ucide și reînvia.

Cu toate acestea, își plecă capul și continuă să lupte. El trase înspre inamicul care se învârtea în jurul casei  cu el. Trase înainte și înapoi până când fu nevoit să scape de arma lui robustă pentru că i se terminaseră gloanțele. Dar când conflictul ajunse la etajul al doilea, Jian Song Yi reuși să câștige controlul.

Dezvăluindu-l pe Xu Jiaxing și pe ceilalți, AK789 deveni, de asemenea, un suflet mort sub arma lui Jian Song Yi.

Jian Song Yi se simțea foarte bine, dar nu simțea aplauzele și admirația așteptată. Bai Huai chiar îi dădu cu cotul de două ori și-i trase cămașa când  încerca să-l ignore.

Se încruntă nerăbdător.

– Atinge-mă. Nu te mișca când mori ca să nu-mi strici operațiunea.

“..”.

Atmosfera era ciudat de liniștit, iar Jian Song Yi simți că ceva nu era în regulă.

Își ridică privirea.

Atât Xu Jiaxing, cât și Yang Yue își înclinară capul, scriindu-și cu atenție lucrările.  Bai Huai părea neajutorat. Când își înclină capul puțin mai jos, o burtă rotundă și familiară îl salută de pe partea cealaltă a bancii.

Proprietarul ei zâmbi ușor dezgustat:

– Scoate-ți telefonul mobil și pregătește-te pentru discursul de scuze la ceremonia de deschidere a școlii de mâine.

Când școala fu deschisă oficial a doua zi, Peng Minghong era hotărât să corecteze atmosfera și atitudinea liceenilor săi din anul trei. Jian Song Yi lovi țeava de trei ori și fu considerat în mod natural ca un exemplu.

Xu Jiaxing și Yang Yue se simțiră vinovați și se temeau de moarte așa că luară inițiativa de a-și scrie autocritica fără a cere instrucțiuni sau de a aștepta ca Jian Song Yi să-și deschidă gura.

Nimeni nu putea lua locul persoanei care să facă autoevaluarea la ceremonia de deschidere de mâine. Tânărul maestru Jian Song Yi era condamnat să-și piardă reputația.

Noi ranchiuni pe lângă cele vechi. Acea față frumoasă deveni mai rece și mai supărată. Din cauza a ceea ce se întâmplase, Bai Huai nu rosti nici un cuvânt în timp ce se întorcea acasă seara cu Jian Song Yi.

Bai Huai voia să râdă, dar se temea să-l facă pe celălalt furios și să nu-l poată convinge.

Vorbind despre persuasiune, din anumite motive, eforturile și sugestiile sale blânde de a-l convinge fuseseră luate mereu ca batjocură și condamnare. Nu ştia cum să rezolve această problemă.

Era adevărat că relația lor nu era atât de optimistă, dar sunetul atunci când iesea din mașină și închidea ușa trebuia să fie de câteva ori mai puternic decât în mod normal?

Bai Huai evită să râdă. El merse în jurul mașinii pentru a prinde pe cineva care era sigur că avea o dispoziție proastă.

– Fă-mi o favoare.

– Ce?

– Trebuie să port uniforma școlară la ceremonia de deschidere de mâine. Din păcate, a mea nu va fi gata până mâine după-amiază. Seniorul Peng Minghong mi-a spus să împrumut una de la tine.

Jian Song Yi nu spuse nimic, cu o expresie rece pe față deschise ușa.

După ce Bai Huai intră fără să închidă ușa, își încercă norocul, își băgă rapid o mână în buzunar și se sprijini de cadrul ușii. Jian Song Yi îl privi cum intra complet în casă, își schimbă pantofii şi-şi aruncă geanta pe podea. În timp ce el continua să urce scările, Bai Huai nu spuse niciun cuvânt și rămase nemișcat.

Bai Huai zâmbea în sinea lui. Nu era îngrijorat de uniforma şcolară. Era ocupat să admire acele șolduri.

După câteva minute, Jian Song Yi se întoarse cu o grămadă de pantaloni de trening albaștri cu alb. Le aruncă spre Bai Huai și trase repede de mânerul ușii ca să o închidă pentru a nu-l mai vedea pe Bai Huai.

Din păcate, timpul de reacție al lui Bai Huai fu atât de rapid încât reuși să-și treacă piciorul lung prin deschizătura ușii.

Cu toate acestea, Jian Song Yi deveni mai supărat decât înainte.

– Care este problema? Nu-mi spune că încă vrei să intri.

Asta nu era imposibil pentru Bai Huai.

Cu toate acestea, Bai Huai decise să nu pună paie pe foc și-l trase de încheietură pe Jian Song Yin pentru a-i putea pune ceva în palmă.

– Ai uitat că învățăm singuri seara și nu l-ai observat Lao Peng . Poți arunca vina asupra mea, și voi avea eu grijă de asta.

Jian Song Yi se uită în jos şi văzu că avea o bomboană în palmă. Aceasta era bomboana lui preferată cu gust de lapte din copilărie. La acea vreme, mama Tang nu-l mai lăsa să mănânce pentru că avea carii dentare. Prin urmare, Bai Huai îi dădea partea lui în fiecare zi. El îl urmărea să-și termine toate dulciurile și îi reamintea să-și spele dinții.

Zece ani mai târziu, nu mai era ușor să găsești și să cumperi aceste bomboane .

Pentru o clipă, Jian Song Yi nu-și putu da seama ce simţea cu adevărat despre toate acestea.

Fusese un pic emoţionat în faţa acestui gest. Simți că furia lui împotriva lui Bai Huai era oarecum diminuată, dar tot nu era foarte fericit. Era confuz şi simţea că e o capcană. Cel puţin aşa își spuse, pentru că era jenant să fie convins în acest fel.

Jian Song Yi se simți frustrat. Nu voia ca Bai Huai să-l vadă așa. Voia să fugă și să se ascundă, dar nu se putea pierde din nou. Nu după acest gest mic, dar amabil.

Astfel, trase concluzi că ar trebui să pretindă că nu pătrunsese în inima moale.

– Încerci să mă faci să te iert cu o bomboană? Încă mai crezi că sunt încă copil?

Închise uşa repede.

Acum se întrebă ce să facă cu bomboana. Jian Song Yi trecuse de vârsta când mânca dulciuri și nu se putea spune că-i plăcea încă să mănânce bomboane. Dar, în loc să o arunce, o puse pe noptieră.

Între timp, Bai Huai încă stătea în prag și ținea uniforma în brațe. Zâmbea amuzat în sinea lui.

Am cumpărat bomboane doar pentru a atrage copilul, nu-i așa? se gândi el.

Cred că am înţeles greşit situaţia. Am subestimat conflictul dintre noi.

…………………….

În timp ce Jian Song Yi stătea în bancă pentru a-și citi autocritica, Bai Huai nu știa că bomboana dispăruse deja în acea noapte.

Îi plăcuse, dar hotărâse că nu avea nimic de-a face cu Bai Huai.

După ce citi recenzia cu o față lipsită de expresie, în jurul lui era încă o aură oarecum întunecată, ca și cum le-ar fi spus altora, în special celor care nu fuseseră invitați personal, să nu se apropie de el. Acest lucru dezvălui cât de nefericit era Jian Song Yi.

Cu toate acestea, acest lucru nu afecta aplauzele entuziaste ale publicului.

Frumosul Jian Song Yi era foarte arătos. Chiar dacă ar muri groaznic, ar fi totuși moartea multor fete tinere și Omega. Mulți erau dornici să-l vadă, atât de mult încât, după doar o privire, unii dintre ei leșinară.

Seniorul Peng Minghong era dezamăgit de această situație. Jian Song Yi trebuia pedepsit, nu lăudat. Dar iată-i aici. Inima îi era frântă şi de aceea alesese să corecteze spiritul şi motto-ul şcolii.

După criticile lui Jian Song Yi, Peng Minghong îi ordonă să aștepte.

Luă microfonul şi spuse cu o voce foarte aspră şi crudă.

– Astăzi i-am cerut lui Jian Song Yi să țină un discurs pentru a vă arăta tuturor un exemplu negativ de elev. În această nouă eră, toată lumea ar trebui să fie bună și voi fi foarte strict în această privință. Ar trebui să nu faceți probleme și să dedicați fiecare parte din voi studiului! Care este scopul de a fi frumos? Care este beneficiul de a vă juca? Puteți merge la Universitatea din Baicheng sau Hauqing cu asta? Nu! Prin urmare, sper că toți veți accepta acest lucru ca un avertisment și nu veți ignora disciplina din școală, spre deosebire de Jian Song Yi.”

Cu toate acestea, el întins microfonul către profesorul Lao Bai și se așeză ca un demon care era destul de înfricoșător.

Între timp, Lao Bai, care se simțea puțin curajos când dorea să-și susțină elevii, vorbi la microfon și zâmbi.

– În primul rând vreau să vă dau tuturor o veste bună. La ultimul examen comun, doi studenți din anul trei din școala noastră au obținut rezultate foarte bune. Școala noastră este pe primul și al doilea loc. Bai Huai și Jian Song Yi. Sper să puteți învăța mai multe de la ei!

Seniorul Peng Minghong tocmai se așezase și se pregătea să bea un pahar de apă pentru a-și umezi gâtul:

“.”.

Mulțimea râse și un băiat curajos spuse cu vocea ridicată:

–  Deci domnule profesor, ar trebui sau n-ar trebui să luam exemplu de la Jian Song Yi?

Lao Bai își proteja cu adevărat elevul de neajunsurile sale, așa că Jian îl întrebă pe Song Yi.

– Ei bine Jian Song Yi, ai vreo experiență despre care vrei să vorbești cu juniorii?

Jian Song Yi râse.

– Vreau doar să spun că, dacă ești frumos poți merge cu adevărat la Huaqing sau Beichenge.

– Pfui.

Mulțimea izbucni în râs înăbușit

Peng Minghong simți că apa de astăzi era într-adevăr sufocantă, așa că scoase o sticlă de lichid Jingxin și o bău.

După ce vorbi serios, Jian Song Yi continuă să arate serios pe scenă. Peng Minghong îl privi, iar apoi ochii îi alunecară accidental spre Bai Huai.

Purta aceeaşi uniformă de şcoală albastră şi albă ca şi ceilalţi, dar cumva arăta diferit de ei.

Jian Song Yi simți că reapariția băiatului și abilitatea lui de a ieși în evidență în acest fel erau cu adevărat atrăgătoare și tulburătoare

Neştiind dacă simţea ceva, Bai Huai îşi ridică brusc pleoapele şi se uită pe scenă.

Privirile lor tocmai traversară două mii de oameni și se ciocniră în aer.

În momentul coliziunii, Jian Song Yi se gândi brusc cine fusese primul și cine al doilea.

‘Trebuia să fiu eu, nu-i așa? Sau chiar vreau să fiu numit Baba lui Bai Huai? Apoi aș putea muri.’

Așa se gândea Jian Song Yi.

– Bai Huai în special a câștigat campionatul prima dată când a dat examenul. Îl felicit cu această ocazie!

Jian Song Yi: ‘Hei. Trebuie să fi glumit.’

Elevii de lângă ei simțiră brusc aerul rece.

Înapoi în clasă, fața lui Jian Song Yi  putea fi descrisă ca gheața și zăpada.

Neștiind acest lucru, Xu Jiaxing își luă cu îndrăzneală telefonul mobil și îl înmână lui Jian Song Yi.

– Song Ge, uită-te la postare, rezultatul celei mai frumoase evaluări a școlii.

Ecranul era mic, dar suficient pentru a arăta o serie de cuvinte tipărite pe el.

[Primul din Nanwai. Cel mai bun rating a fost încheiat cu succes. Felicitări lui Bai Huai din anul trei, clasa întâi!]

Jian Song Yi:

“…”

Temându-se că va fi nefericit, Xu Jiaxing spuse în grabă:

– Song Ge, acest vot nu este corect deloc. În mijlocul acestui vot, mulţi din Beichengden, de unde venise Bai Huai, au orbeşte să voteze pentru a se alătura distracţiei şi să voteze fără discernământ pentru a-și arăta recunoştinţa. După cum știi, Beichengde are cu o mie de elevi mai mulți decât școala noastră. De fapt, în ceea ce privește numărul de voturi din școala noastră, nu ai pierdut cu adevărat.

Jian Song Yi nu mai putea asculta aceste cuvinte. Se încruntă și spuse pe un ton rău:

– Ce înseamnă să pierzi? Cum am pierdut?

Xu Jiaxing crezu că evenimente violente ar putea izbucni dacă această problemă continuă și schimbă subiectul venind cu o idee:

– Oh, de data aceasta Bai Huai a câștigat într-adevăr primul loc dintre cele cinci școli, ceea ce este foarte impresionant. Peng Minghong, uită-te la fața ta jenată. Gândește-te că tu și Bai Huai ați fost arătați ca un exemplu rău, și apoi veți obține amândoi primul și al doilea.

“..”.

Toată lumea se gândi la Xu Jiaxing.

Jian Song Yi luă o carte de sub bancă și îl lovi. Fu atât de puternic încât stiloul se rostogoli la pământ.

Bai Huai se aplecă pentru a luă stiloul și întrebă.

– De ce te enervezi așa? spuse.

Jian Song Yi răsfoi cartea și-l ignoră.

Bai Huai ridică din sprâncene.

– Ce? Ai de gând să te răzgândești sau îți este rușine să o spui?

Jian Song Yi mototoli hârtia din cartea pe care o citea, atât de tare, încât articulațiile sale începură să devină albe. După trei secunde își recăpătă calmul și îl confruntă.

– Atâta timp cât asculți, îți voi spune. Nu-ți face griji. Data viitoare voi face ceea ce am promis.

Bai Huai dădu din cap. Se aşeză pe scaun şi-şi puse mâna în spatele urechii, ca şi cum ar fi arătat că aştepta ceea ce avea să-i spună.

Nu se terminase încă.

Jian Song Yi fu curajos și se ținu de cuvânt.

Strânse din  dinţi şi respiră adânc, ca şi cum și-ar fi făcut curaj. Buzele i se mișcară și doar sunetul ‘b’ se auzi de pe buzele sale de câteva ori.

Din punctul de vedere al lui Bai Huai, el putea vedea clar că venele albastre de pe frunte se zbăteau vag, iar urechile lui se înroșeau.

Dacă ar continua să-l tachineze, i-ar fi greu să-l convingă să îl ierte mai târziu.

Astfel, de îndată ce Bai Huai fu gata, se opri. Bai Huai puse stiloul în fața lui Jian Song Yi și spuse ușor:

– Las-o baltă. M-ai lăsat să-ți împrumut uniforma. Deci, de data aceasta te iert.

Xu Jiaxing părea să fi înțeles totul. După ce auzi acest lucru, oftă ușurat. Apoi se întoarse şi se prefăcu că nu s-a întâmplat nimic.

Publicul îi urmă exemplul.

Era din nou un loc liniştit. Cel puțin deocamdată.

Jian Song Yi se aplecă și-și drese vocea în timp ce se gândea cum de devenise brusc fiara Bai Huai atât de blândă. Scoase chiar și un chicotit ușor în urechea lui.

– Doar de data aceasta. Data viitoare va trebui să mă suni. Eu aleg ora și locul. 

Respirația caldă dintre buze și dinți circulă încet în jurul urechii și gâtului lui Bai Huai. Pielea lui îl tentă să se întindă chiar acolo.

Căldura intensifica, de asemenea, sentimentele lui Jian Song Yi și, pentru o clipă, fu furios.

Provocare!

Provocare deschisă și fățișă!

Îndrăznise să-i stârnească sentimentele. Ce îndrăzneală?! se gândi el.

Uită-te la vagabondul ăsta împuțit cu ochelari aurii cum se comportă ca un huligan fără limite.

Un monstru îmbrăcat în haine grozave!

Data viitoare?

Nu poate fi dată viitoare.

Nu putea pierde în fața lui Bai Huai a doua oară.

Cu siguranță nu va pierde.

Datorită mândriei și ego-ului său crescut, precum și naturii oamenilor care luptă pentru a câștiga, Jian Song Yi nu suporta percepția că fusese provocat în mod repetat, ața că își strâmbă buzele într-o afirmație pe care ar putea să o regrete sau nu tot restul vieții sale.

– Cine este primul Alpha din sud? Dacă nu te las să pleci din sud fără să pierzi, nu merit să fiu Alpha. Nu există loc pentru doi tigri pe același munte.

Nota scriitoarei:

Uite dacă ridici steagul în episodul ăsta, vei fi Omega în următorul episod…