Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 40

El tânjește după feromonii lui Bai Huai

Locurile pentru testele lunare pentru clasele 1-5 erau aranjate aleatoriu.

În timp ce Bai Huai rămăsese în clasa 1, Jian Song Yi fusese repartizat în clasa 5.

Sertarele trebuia să fie goale în timpul examenului, iar elevii nu aveau voie să aducă cu ei niciun fel de dispozitive electronice. Telefoanele mobile trebuiau puse în ghiozdane, care erau așezate în dulapul de metal din spatele fiecărei săli de clasă.

Așadar, își luară toate ghiozdanele și se duseră în sălile de examen respective .

Jian Song Yi se îndreptă spre clasa a cincea și-și găsi locul conform numărului de pe cardul de admitere, care era în ultimul rând al celui de-al doilea grup. Jian Song Yi  ajunse târziu și, când ajunse, observă că bărbatul din rândul din față șoptea ceva în grabă.

Îi părea cunoscut, dar lui Jian Song Yi nu-i plăcea să-și amintească numele oamenilor.

Dacă era să fie cineva, bărbatul părea a fi un elev cu care jucase baschet de câteva ori. Până acum, el crezuse întotdeauna că Huang Fuyi era chiar Huang Fu Tieniu, darămite acest tip de trecător care nu avea niciun sens al existenței.

Cu toate acestea, era prea leneș să-i vorbească, așa că Jian Song Yi se ocupă doar de treburile lui.

Căscă puțin înainte de a se întinde pe masă pentru a trage un pui de somn. Fu fericit până când li se împărțiră foile.

De data aceasta, aprecierea poeziei și înțelegerea textului erau ieșite din comun. Datorită șabloanelor bune ale lui Bai Huai, în special a celor pentru aprecierea poeziei.

Era prima dată când scria cu atâta fluență, de parcă ar fi răspuns la matematică, fizică și chimie pentru prima dată.

Atâta timp cât era câștigată materia chineză, marele Jian Song Yi se va întoarce în frunte.

Jian Song Yi era relaxat și vesel, încât atunci când răspunse la întrebările de matematică din după-amiaza aceea, reuși să înțeleagă totul.

Cu excepția elevului idiot din primul rând, care făcea mereu zgomote in când în când și își scăpa adesea lucrurile pe podea pentru a atinge băncile colegilor săi, experiența generală a examenului fuseset bună.

În circumstanțe normale, când Jian Song Yi simțea că va lua foarte bine la examen, deschidea un ecran în fața lui și îi povestea lui Bai Huai. Dar de data aceasta, nu știa de ce, dar când ajunse în camera lui, se simți puțin letargic.

Jian Song Yi se simțea atât de obosit încât nu voia să scoată niciun cuvânt.

În timpul studiului individual de seară, Jian Song Yi dormi două ore, dar chiar și după asta, se simțea încă somnoros și slăbit. De fapt, era atât de obosit încât nu  scoase niciun cuvânt către Bai Huai.

Așa că Bai Huai se Yuse să-i atingă fruntea lui Jian Song Yi.

Temperatura lui era normală.

– Ai luat note proaste la test? îl întrebă Bai Huai.

Jian Song Yi aruncă o privire inexpresivă după ce-și îndreptă privirea spre el.

– Tu ești cel care a luat note proaste. Ai văzut aripile de pe spatele meu? Acesta este simbolul care arată că am luat note foarte bune.

Bai Huai dădu din cap solemn.

– Văd două aripi scurte și dolofane, dar mi se par ofilite. Mai degrabă dau impresia unui avion care se prăbușește.

– Nu contează. Mi-e somn… murmură Jian Song Yi înainte de a căsca ușor.

– Ai pus otravă în laptele pe care mi l-ai dat ieri? Mă simt puțin incomod și acum. Nu poți concura folosind astfel de metode răutăcioase.

Bai Huai se gândi la ceea ce spusese Jian Song Yi și făcu câteva presupuneri pe baza dovezilor pe care le avea. Dar chiar și când ajunse la o concluzie, nu o menționă, deoarece Bai Huai simți că nu era momentul potrivit. În schimb, îi spuse lui  Jian Song Yi:

– Pur și simplu nu te-ai odihnit bine noaptea trecută. Din cauza asta, nu ne vom antrena astăzi. Ar trebui să te culci devreme.

– Oh.

Jian Song Yi fu de acord. Ar trebui să se relaxeze și să se odihnească. Nu era ca și cum nu-și arătase întregul potențial la examene.

………..

A doua zi, imediat după ce Jian Song Yi adormise, simptomele sale încă nu se amelioraseră.

Dar, pentru a nu-l îngrijora pe Bai Huai, Jian Song Yi se adună și se prefăcu că este bine. Totuși, pentru a-l evita, Jian Song Yi se duse direct în sala de examinare.

Când văzu foaia de test la științe, Jian Song Yi nu putu să nu se înveselească.

Majoritatea elevilor cu note mari la matematică, fizică și chimie nu știau ce nenorocire îi aștepta. Întrebările din lucrări păreau anormale, deoarece nu aveau sens pentru ei, mai ales la fizică. În lucrări erau și întrebări care se dădeau doar la concursuri.

Pe de altă parte, Jian Song Yi putea găsi soluțiile dintr-o singură privire.

Bai Huai, prostule. Era timpul ca Jian Song Yi să-i arate adevărata sa putere. Poate pentru că întrebările erau într-adevăr anormale, atmosfera din sala de examen era puțin tensionată. Se auzeau suspine pe foile de lucru, scrâșniri de dinți, sunete de pixuri căzând și zgomote de mese și scaune lovindu-se.

Tot felul de voci și zgomote se amestecau, amplificate la infinit, și nu făceau decât să-l doară și mai tare capul pe Jian Song Yi.

Îl durea atât de tare încât oricine putea vedea cât de tare avea sprâncenele încruntate în timp ce ținea creionul 2B mai strâns decât de obicei.

Dar când cineva din primul rând scăpă stiloul pe podea pentru a patra oară și încercă să-l ridice, lovind banca lui Jian Song Yi, acesta nu se putu abține și izbucni în sfârșit, ca un balon care se sparge.

Jian Song Yi lovi cu stiloul în bancă și se lăsă leneș pe spătarul scaunului:

– Nu puteți să faceți liniște?

Vocea nu era tare, dar supraveghetorul ridică imediat capul vigilent:

– Jian Song Yi, ce se întâmplă?

– Întrebați-i pe ei.

Jian Song Yi era nerăbdător, deoarece nu avea timp să se implice în atâtea prostii. Murmură doar două cuvinte și se întoarse la lucrarea sa.

Nici măcar nu se mai obosi să le acorde atenție. Elevul din primul rând era atât de nervos încât uitase să respire, strângând foaia într-un ghem, neștiind unde să o ascundă.

Supraveghetorul se apropie și îi scrută cu privirea. Anii de profesionalism îl ajutară să ia imediat o decizie. Puse degetul pe banca băiatului din fața lui Jian Song Yi și bătu de două ori:

– Li Ting, vino cu mine.

Băiatul pe nume Li Ting, știind că fusese prins în flagrant, nu putu decât să se ridice și să-l urmeze pe supraveghetor afară.

În timp ce ieșea din clasă, se întoarse și îi aruncă o privire răutăcioasă lui Jian Song Yi. În final, pedeapsa lui fusese anularea examenului lunar.

Înscrierea independentă se va baza pe rezultatele obișnuite, iar aceste rezultate se bazau pe două examene lunare, un examen semestrial și un examen final.

Anularea directă a rezultatului unui examen lunar însemna că înscrierea lui  independent era imposibilă.

Planul său inițial era să trișeze și să se străduiască să obțină unul dintre cele 985 de locuri de înscriere independentă din provincie. Dar din cauza asta, nici cele mai slabe din provincie nu îi vor accepta formularul de înscriere independentă.

Li Ting era plin de resentimente și furios, dar nu spuse nimic. În plus, având în vedere avertismentul lui Huang Fuyi, știa că nu va putea să riposteze împotriva lui Jian Song Yi, așa că nu putu decât să-și rețină nemulțumirile. De fapt, renunță chiar să mai încerce și plecă înainte ca lucrările de engleză să fie distribuite în acea după-amiază.

Fără zgomotul lui Li Ting din primul rând, Jian Song Yi se simți mai în largul său în timp ce răspundea la lucrarea de engleză. Chiar și așa, tot nu avea toată puterea necesară pentru a continua ca de obicei. Era atât de distrus încât de fiecare dată când încerca să citească pasajul, Jian Song Yi simțea că o să leșine.

Așa că Jian Song Yi puse ușor stiloul jos și își strânse sprâncenele. Trebuia să încetinească.

Avea nevoie doar câteva secunde să-și revină și să continue.

În momentul în care își strânse sprâncenele, cu încheietura mâinii aproape de vârful nasului, simți un miros imperceptibil de trandafiri.

De obicei, avea un control bun asupra feromonilor, iar dacă aceștia se scurgeau inconștient, putea fi doar dintr-un singur motiv.

Se apropia perioada susceptibilă.

 Jian Song Yi se uită în jur cu atenție, doar pentru a descoperi că nimeni nu îi răspunde.

Își aminti că, din fericire, obișnuia să-și pulverizeze blocante peste tot în fiecare dimineață. Și acum, că atacul abia începuse, concentrația feromonilor săi era atât de scăzută, încât nimeni nu ar fi trebuit să o poată detecta între timp.

Doar că Jian Song Yi nu avea nicio idee concretă despre cât timp inhibitorii îi puteau bloca feromonii.

Jian Song Yi era pe punctul de a risca când un val de căldură îi cuprins brusc corpul și tremură pentru o clipă.

Iar începe, din nou această senzație familiară.

Prima lui reacție fu să vrea feromonii lui Bai Huai.

Scutură din  cap și alungă ideea teribilă și inutilă.

Apoi luă un stilou și rezolvă problema cu o viteză fără precedent.

Din fericire, la engleză erau în mare parte întrebări cu variante multiple, care nu necesitau timp pentru a fi scrise.

Nu analiză întrebările și nu verifică gramatica. Nici măcar nu fusese atent când citi zece rânduri dintr-o privire și apoi alese răspunsurile doar după instinct. Apoi, când  veni momentul să scrie o compunere, scrise doar 120 de cuvinte, tot bazându-se pe instinct.

De îndată ce termină, aruncă repede stiloul cu un zgomot puternic, înainte de a se grăbi să predea lucrarea. După aceea, ieși în grabă din clasă și se repezi în toaletă.

Clasa 5 nu avea niciun alt avantaj în afară de faptul că era cea mai apropiată de toaletă, în comparație cu clasa 1, care se afla la capătul coridorului.

Jian Song Yi se închise în cabina de toaletă. Se aplecă peste peretele despărțitor de culoare albastru deschis în timp ce respira greu.

Răspunsese la aproape toate întrebările cu răspunsuri obișnuite și se concentrase doar pe viteză, așa că mai avea aproape o oră până la terminarea examenului.

Dar inhibitorii și telefonul mobil erau în ghiozdanul său și nu putea să se ducă să le ia până la sfârșitul examenului.

Senzația neplăcută devenea din ce în ce mai evidentă. Căldura îi curgea prin tot corpul, iar oasele îi erau dureroase și amorțite. În plus, nu putea să nu se simtă anxios, deoarece corpul său era brusc atacat.

Jian Song Yi încercă să se stăpânească, dar mintea lui imploră alinare din partea voinței reci și blânde a zăpezii. Corpul său tânjea atât de mult după ea.

Dorea feromonii lui Bai Huai, care, la un moment dat, depășiseră chiar nevoia rațională de inhibitori.

Curând, însă, rațiunea preluă din nou controlul.

Jian Song Yi era hotărât să-și petreacă restul vieții cu inhibitori. El. în inimă, putea avea doar inhibitori. Nu pe acel nemernic cu mirosul feromonilor Alpha.

Dar era foarte greu.

Jian Song Yi înțelesese în sfârșit de ce era foarte dificil pentru Omega să fie o persoană de rang înalt, deoarece era atât de slabă când era în perioada căldurilor.

Genele erau cu adevărat cel mai neechitabil și cel mai nedrept lucru.

Jian Song Yi își relaxă mâinile pe genunchi și se aplecă puțin pe picioare.

Uniforma sa școlară de culoare albastru deschis era plină de cute adânci, în timp ce se strângea mai tare, până când îi albiseră articulațiile degetelor și dinții i se înfipseseră în buza inferioară, făcând ca picături de sânge să se scurgă vag din colțul buzelor.

Durerea și voința îl țineau treaz, împiedicându-l să fie influențat de hormoni și dorințe și să elibereze feromoni și să provoace revolte.

Nu putea face altceva decât să se roage ca timpul să treacă repede și să aibă norocul să supraviețuiască examenului fără să fie descoperit.

Bai Huai s-ar putea să nu-l poată ajuta de data asta.

„Ei bine, nu pot să mă bazez tot timpul pe Bai Huai”, se gândi Jian Song Yi se gândi în sinea lui.

Bai Huai va avea întotdeauna propriul său Omega. Indiferent dacă se va întoarce la Nancheng din motivul pe care îl credea, mai devreme sau mai târziu va pleca din nou. Așadar, Jian Song Yi nu putea să-i ia bunătatea ca pe un lucru de la sine înțeles și nici nu-l putea folosi cu adevărat ca Alpha al său.

Altfel, totul va fi un dezastru.

Jian Song Yi se gândea frenetic în timp ce timpul trecea încet.

Era atât de fierbinte încât dorința din adâncul corpului său devenea din ce în ce mai intensă pe măsură ce temperatura creștea. Abia putea să stea în picioare, așa că se sprijini de perete pentru a nu aluneca pe podea.

Jian Song Yi își slăbi uniforma școlară și trase de gulerul cămășii.

Chiar dacă nu se putea vedea, știa că trebuie să fie mai mult decât roșu la față acum.

Voia să iasă să se spele pe față cu apă rece, dar deodată auzi pași.

Aceasta era toaleta bărbaților Alpha, unde numai Alpha aveau voie să intre.

Jian Song Yi își ținu respirația pentru o clipă, încercând din răsputeri să-și controleze feromonii și își puse speranța în cel mai bun spray de pe piață, pe care îl pulverizase de câteva ori dimineața. Avea nevoie de tot norocul din lume pentru a trece peste asta.

Cu toate acestea, cineva bătu la ușa cabinei.

– E cineva înăuntru?

Era o voce necunoscută, care trăda o profundă suspiciune.

Jian Song Yi simți că s-ar putea să aibă puțin ghinion de data asta.

Tot coridorul, precum și toate sălile de clasă din apropiere erau liniștite și înfiorătoare.

De fapt, clasa de la capătul coridorului era atât de liniștită încât se auzea doar foșnetul stiloului pe hârtie.

Nu se întâmpla nimic neobișnuit.

Dar Bai Huai se opri brusc din scris și se încruntă ușor.

Părea că simțise un miros, o adiere ușoară, atât de slabă încât mirosea ca o trandafir sălbatic iluzoriu.

Era mirosul feromonului lui Jian Song Yi.

Dar Jian Song Yi susținea examenul în clasa 5. Dacă clasa 1 putea să-l simtă, atunci Alpha din clasa 4 și clasa 3 ar fi început să-l simtă de mult, dar tot etajul era liniștit.

Nici Alpha din jurul lui nu reacționă.

Într-o clipă, Bai Huai fu sigur că Jian Song Yi era în călduri.

Probabil pentru că feromonii lui și ai lui Jian Song Yi se potriveau mult mai bine decât în mod normal și pentru că el era un Alpha de top, capacitatea lui de capturare era mult superioară altor Alpha obișnuiți.

În plus, feromonii lui Jian Song Yi aveau aroma care îi stimula cel mai mult instinctul de posesivitate, așa că, chiar dacă erau foarte slabi, aproape inexistenți, el îi putea simți chiar și de la o distanță destul de mare.

Ar trebui să fie rolul unei bariere, împreună cu un simplu autocontrol, astfel încât alte persoane să nu fie conștiente de asta pentru moment.

Cu toate acestea, Jian Song Yi nu era în siguranță. Dacă se întâmpla vreodată, asta doar amâna ceea ce trebuia să se întâmple.

Bai Huai nici măcar nu-și puse capacul la stilou. luă foaia și se îndreptă repede

spre podium.

– Predau lucrarea.

Supraveghetorul se întoarse și strigă în grabă spre Bai Huai:

– De ce o predai deja? Încă nu ai răspuns la o pagină și încă nu este timpul să dai lucrarea.

– Este prea greu.

Bai Huai lăsă această afirmație rece înainte de a ridica geanta lui Jian Song Yi. Pur și simplu, se grăbi spre celălalt capăt al coridorului.