Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 71

Veverița sunt eu; eu sunt Veverița

După ce vorbi, Jian Song Yi își înclină capul în mod drăguț, de parcă afirmația lui nu l-ar fi făcut suficient de adorabil.

Spectatorii rămaseră împietriți pe loc.

Au înnebunit? De ce considerau că acest tiran irascibil al școlii, care tocmai  împinsese oamenii în chiuvetă, era drăguț?

Dar el era într-adevăr drăguț.

Glumea?

Sigur că da.

Deci, Jian Song Yi era nebun sau ei erau cei care înnebuniseră?

Spectatorii care nu cunosc adevărul cad simultan în aceeași profundă îndoială de sine.

Înainte să apuce să speculeze și mai mult, presupusul om rece și inuman din inimile lor îl luase deja pe bătăușul școlii morocănos de talie.

Bai Huai îl luă pe Jian Song Yi în brațe și îi mângâie capul cu dragoste înainte să spună cu o voce joasă și blândă:

– Bine… Îmbrățișează-mă, ca să nu te mai doară capul.

– …?

O îmbrățișare?

Bai Huai fusese de acord? Și o spusese atât de iubitor?

Bai Huai, care de obicei era prea leneș să spună o frază, spusese în mod neașteptat un cuvânt atât de drăguț în  mod repetat?

Bine, probabil că era într-adevăr înnebunesc. Așa este. Erau cu toții beți.

Toți aveau halucinații.

Ha.

Toți zâmbiră în inimile lor și tăcură. Scena era straniu de liniștită.

Zhuo Luo, care era departe de când Lu Qi Feng îl ținea în brațe, avea ochii larg deschiși, confuz.

Ce se întâmpla? Ce se întâmplase? Acesta nu era Song Ge pe care îl cunoștea. Acesta nu era Bai Huai pe care îl cunoștea.

El îl privi fără expresie pe Lu Qi Feng, iar Lu Qi Feng nu putu decât să spună neputincios.

– Ți-am spus cu mult timp în urmă că sunt legați unul de celălalt și că Jian Song Yi este singurul din inima lui Bai Huai, dar tu pur și simplu nu vrei să mă crezi.

– Bah! Dacă Song Ge este singura persoană din inima lui Bai Huai, atunci de ce este cu un Omega?! Asta nu face decât să înrăutățească lucrurile! Nici măcar nu încerca să-l aperi! Ești un gunoi de pasăre cu aceleași pene!

Lu Qi Feng:

– …..

Era cu adevărat nedreptățit.

Nu avea nicio idee ce se întâmplase când Jian Song Yi spusese că Bai Huai era îndrăgostit de un Omega. Îl întrebase pe Bai Huai, dar acesta nu spusese niciun cuvânt. Așa că încercă să-i explice situația lui Zhuo Luo, dar acesta nu voia să asculte nimic.

Ca urmare, când Lu Qi Feng rămase tăcut, Zhuo Luo îl consideră complice. Așadar, voia imediat să se repeadă și să-l placheze pe Bai Huai.

– Bai Huai! Broască țestoasă împuțită! Ia-ți mâinile murdare de pe el! Nu încerca să complotezi împotriva lui Song Ge al meu când e beat!

Cu toate acestea, oricât se zbătu Zhuo Luo, nu reuși să se elibereze de Feng. Nu putea decât să fluture brațele în zadar. Se plângea încontinuu. În cele din urmă, Lu Qi Feng nu avu de ales decât să-l ducă din fața tuturor unde nimeni nu-l putea auzi vorbind și înjurând fără oprire.

Cu toate acestea, plânsul său lent îi trezi încet pe oamenii îngroziți care stăteau în jur.

La urma urmei, nu erau nebuni. Exista o explicație pentru această situație discutabilă.

Jian Song Yi era beat.

Era beat și-i ceruse lui Bai Huai să-l îmbrățișeze, deoarece nu era în toate mințile.

Nu vedeau lucruri care nu existau. Ei erau normali, iar Jian Song Yi era cel care avea probleme. Uf.

Oh, nu, dar Bai Huai nu băuse. Ca să nu mai vorbim de faptul că avea un iubit…

La naiba!

Avea un iubit, dar îl îmbrățișase fără rușine pe Jian Song Yi în fața lor când bătăușul școlii era evident beat criță.

Voia ca Song Ge să fie celălalt bărbat al lui?!

Omul ăsta era un gunoi! Un monstru! Era un monstru deghizat în haine umane!

Un astfel de comportament josnic nu trebuia tolerat! Numele și demnitatea lui Song Ge trebuiau apărate! Nu-l lăsați niciodată pe Song Ge să devină amant!

Gândindu-se la asta, Yang Yue îl ținea pe Xu Jiaxing cu mâna stângă și pe Yu Ziguo cu mâna dreaptă, urmat de un grup de oameni care se grăbeau să-l salveze pe Jian Song Yi din brațele lui Bai Huai.

– Song Ge, să nu facem asta. Bai Huai are un iubit. Nu este potrivit să faci asta.

– Așa este, Song Ge. Dacă faci asta, ce se întâmplă dacă iubitul lui află despre asta și te mușcă înapoi pentru a se răzbuna?

– Să mergem, Song Ge. Să ne întoarcem. Îți pot masa capul ca să te simți mai bine. Dacă îl masez, nu te va mai durea. Nu trebuie să-l îmbrățișezi. Poți să mă îmbrățișezi pe mine, dacă vrei!

– Song Ge, îți voi da o supă care te va trezi!

……….

Având în vedere numărul mare de persoane și forța lor, Bai Huai se temea că acest grup de oameni nu va fi blând sau serios, așa că nu îndrăzni să se opună și-i lăsă să-l scoată pe Jian Song Yi și să se întoarcă la restaurant, înconjurat de ei.

Lui Jian Song Yi i se învârtea capul. Doar mirosul lui Bai Huai îl făcea să se simtă confortabil. Ca urmare, când mulțimea îl luă în cele din urmă și-l îndepărtă de Bai Huai, se simți plictisit de moarte. Aceste “ridichi”mirositoare chiar aveau curaj.

Incapabil să suporte, Jian Song Yi îi împinse pe toți cât de tare putu și apoi strigă nerăbdător:

– Plecați. Pot să merg singur.

– Song Ge, unde te duci?

– La masă.

– Nici gând, Song Ge, îl opri Yang Yue.

– Masa aceea va fi folosită pentru cuplul căsătorit. Nu o poți distruge, încercă să explice.

– Ți-am spus, plec.

– Song Ge, chiar nu pot… Nu. Oh, mamă!

Dorința de a supraviețui îi făcu pe cei din mulțime să-i dea drumul. Nu puteau decât să privească cum Jian Song Yi pășea pe covorul roșu, trecea prin arcul de flori, urca treptele și se oprea în centrul scenei, sub luminile de cristal.

Întreaga audiență era concentrată, iar toate privirile erau ațintite asupra lui.

Yu Ziguo nu putea decât să-și împreuneze mâinile în timp ce privea cerul cu disperare:

– În această seară suntem destinați să vedem sânge. În acest loc atrăgător doar pentru a fi angajați în cel mai mare eveniment din toate timpurile.

Yu Ziguo era un ghicitor. Acesta era un concurs AA!

Într-adevăr, după ce Jian Song Yi intenționase să se urce pe platformă, rămăsese cu o expresie rece și serioasă. Ridică sprânceana și arătă cu degetul spre Bai Huai:

– Tu, vino aici.

Bai Huai se îndreptă spre el fără ezitare.

Lupta nu putea fi oprită. Încercă din răsputeri, dar erau și ei epuizați. Toată lumea plângea amarnic în timp ce se pregătea să sune la 120 și 110.

Aceasta va fi lupta secolului.

Tocmai când colaborau pentru a se pregăti pentru cea mai violentă furtună, Jian Song Yi se îndreptă spre Bai Huai, care se apropie de el pe covorul roșu și își deschise din nou brațele cu blândețe.

Înclinând capul, Jian Song Yi murmură:

– Nu m-ai ținut destul în brațe adineauri.

……….

Degetele tuturor erau înțepenite pe butonul de apel.

Ce este asta, o scenă de despărțire frumoasă?

Deci a trebuit să urce pe această scenă pentru a-l îmbrățișa pe Bai Huai și a-i arăta în public?

Nu-i plăcea să-l îmbrățișeze în partea de jos a sălii? Nu se putea bucura de gestul de a se îmbrățișa fără a se afișa într-un astfel de unghi? Nu era necesar. Chiar nu era necesar.

Nu era nevoie de o astfel de demonstrație de iubire.

Nici măcar nu se putea numi iubire. Cum îndrăznea să-și etaleze iubirea? Să-l îmbrățișeze pe Alpha al altcuiva!

Yang Yue, ca mamă cu un puternic simț al dreptății, era îndurerată:

– Song Ge, oricât de mult ți-ar plăcea Maestrul Bai, nu poți să-l îmbrățișezi așa! Nu este iubitul tău, este nepotrivit.

Înainte ca Yang Yue să termine de rostit cuvântul „nepotrivit”, Jian Song Yi se întoarse și-i aruncă o privire severă, condescendentă și deosebit de sfidătoare.

Yang Yue se sperie și tăcu imediat. După ce-l privi, Jian Song Yi își îngropă din nou fața în gâtul lui Bai Huai și-și frecă nasul de pielea lui înainte de a spune:

– Ești clar iubitul meu.

– … Oh, Doamne! strigă Yang Yue cu amărăciune.

–  Song Ge îl iubește atât de mult pe Maestrul Bai încât are halucinații! Song Ge!

– Song Ge, nu mai ai voie să vorbești!

– Urcați pe scenă! Despărțiți-i! Pălmuiți-l pe Song Ge dacă trebuie, ca să-l treziți din visele lui!

……….

– Păi, eu sunt iubitul lui.

În mijlocul agitației, o voce rece și blândă prinse viață ca un tunet în primăvară.

– Oh, ascultați ce a spus acest nemernic. Ești iubitul lui? Iubitul lui, ha?

– …???!!!

Ce se întâmplă?!

Înșelăciune în public?! Empatie?! Sau s-au împăcat?!

Ce sunt toate astea? De ce nu puteau înțelege nimic?!

Creierele oamenilor care tocmai își recăpătaseră simțurile cedară din nou.

Ei stăteau în fața “câmpului de pepeni”, neștiind ce să facă, deoarece era dificil să digere totul dintr-o dată.

Prostia lor stârni un mare dispreț din partea lui Jian Song Yi. El ridică privirea și îi privi o vreme, înainte de a-și întoarce privirea spre Bai Huai:

– Ei nu știu că ești iubitul meu, sunt niște idioți.

Bai Huai dădu din cap:

– Ai dreptate.

Idioții:

– …..?

Huh? Ce s-a întâmplat? Acum ei sunt proștii?

Ce s-a întâmplat cu noi? Ce se întâmplă cu ei?

Trebuie să cheme poliția!

Nu ar trebui să creadă că, pentru că ei doi erau atât de uimitori, nu vor îndrăzni să încerce să-i bată după ce i-au insultat.

Cei ofensați își suflecară furioși mânecile.

Apoi Jian Song Yi se întoarse să-i privească din nou. Și, pur și simplu, își lăsară mânecile jos, ascultători.

– Nu ne pasă de oamenii care beau prea mult; suntem generoși și închidem ochii.

Partea a 2-a

Jian Song Yi îi privi cu sprâncenele încruntate, cu o expresie care spunea: „De ce cunosc astfel de idioți? Să mă gândesc că trebuie să le explic totul, va fi atât de obositor.”

Așa că spuse pur și simplu, arătând spre Bai Huai:

– Acesta este Bai Huai, iubitul meu.

Apoi continuă să le arate mărul lui Adam:

– Acestea sunt urmele dinților mei pe care le-am lăsat când l-am mușcat.

Și, în final, arătă spre el însuși:

– Veverița eu sunt, eu sunt veverița.

……….

Jian Song Yi se uită la reacția plictisită a mulțimii, gândindu-se că nu înțeleg. Cum era posibil ca acest grup de oameni să nu înțeleagă limba umană?

Încruntă din sprâncene cu nerăbdare, apoi îi desfăcu gulerul lui Bai Huai. Jian Song Yi aplecă capul și-l mușcă pe Bai Huai de pielea proaspăt expusă.

Bai Huai rămase stupefiat pentru o clipă, dar, în cele din urmă, îl urmă și-l lăsă pe Jian Song Yi să facă probleme.

Jian Song Yi ridică capul mulțumit. Ridică chiar și sprâncenele cu mândrie.

– Vezi, l-am mușcat. Bai Huai este al meu. Înțelegeți acum?

Song Ge era veverița.

Veverița lui Bai Huai era chiar Jian Song Yi.

Maestrul Bai, care îl calomniase pe Song Ge, de fapt nu-l calomniase.

Song Ge și Maestrul Bai erau împreună.

Ambii Alpha erau împreună.

Chiar erau împreună.

Fuseseră fost înșelați. Și fuseseră numiți și idioți.

Apropo, li se dăduse și să mănânce o gură de mâncare pentru câini.

Dar nimeni nu îndrăznise să spună nimic, pentru că toți erau speriați în interior.

Cu emoții amestecate în interiorul lor, nu puteau înțelege ce se întâmpla acum pe Pământ. Se întâmplaseră atâtea în ultimele ore, încât nu mai puteau face față.

……….

Fu o scurtă pauză.

– Yang Yue! Trezește-te! Ciupește-i pe ceilalți! Fă-le respirație artificială!

– Yu Ziguo! Nu râde și nu plânge, e înfricoșător!

– La naiba. Xu Jiaxing, de ce mă ciupești?

– Trebuie să văd dacă visez.

– Atunci ciupește-te singur!

…..

Dormise mult.

„Sunt atât de somnoros”, gândi Jian Song Yi în timp ce se sprijinea din nou de Bai Huai.

Bai Huai își apăsă capul pe umărul lui, aruncând o privire la haosul războiului de jos și spuse slab:

– Am auzit că sunt un nemernic?

Tonul era rece și toată lumea se trezi într-o clipă.

– Am auzit că nu sunt potrivit să fiu iubitul lui Jian Song Yi, așa că pot fi doar prietenul lui.

– …

– Am auzit că cineva cunoaște mai mulți Omega, Alpha și Beta care sunt frumoși, blânzi, calzi, deștepți și mai buni decât mine?

– …

– Am auzit că B.S., care îl curtează pe Jian Song Yi, a spus că are pielea albă, picioare frumoase, piept mare, talie subțire și voce dulce, așa că nu trebuie să stea cu cineva ca mine.

– …

Bai Huai rosti aceste cuvinte în timp ce se uita la persoana care le spusese.

Persoana pe care o prinsese în flagrant simțea că leșină în orice clipă. Evident, ținea un mic caiet în inimă.

Dorința tuturor de a supraviețui ieșise la suprafață instantaneu, nerăbdătoare.

– Maestre Bai, am greșit! Sunt vinovat! Sunt orb! Nu există persoană mai bună pe lume decât Maestrul Bai!

– Spânzurat! Trebuie spânzurat! Song Ge nu este spânzurat de copacul tău. Mă voi spânzura eu însumi!

Bai Huai chicoti:

– Nu este necesar. Doar că Jian Song Yi este sensibil.

– Nu-ți face griji, Maestre Bai! Nu s-a întâmplat nimic în seara asta! Nu am văzut nimic! Song Ge nu a băut prea mult! Song Ge nu s-a comportat drăguț! Song Ge nu te-a mușcat! Nu și-a arătat deschis dragostea! Ne vom întoarce la ale noastre, ne vom întoarce acasă, și nu vom mai menționa niciodată asta!

Toți se întoarseră și plecară.

Dacă vezi ce nu ar trebui să vezi și afli ce nu ar trebui să afli, trebuie să fugi.

Altfel, când tiranul se trezește, singurul lucru care îi așteaptă este să fie reduși la tăcere cu forța… pentru totdeauna.

Trebuie să plece repede din acest loc al binelui și răului și să digere ceea ce se întâmplase.

Dar motivul pentru care un tiran era un tiran era pentru că este nerezonabil.

În mijlocul mulțimii, se auzi brusc o mustrare din spate:

– Opriți-vă!

– …

– Întoarceți-vă!

– …

– Stați jos!

– …

– Am terminat de prezentat iubitul meu? Aveți voie să plecați? Ați terminat de ascultat povestea? Plecați pur și simplu?

– …

– Stați jos și ascultați! V-aș putea lăsa să plecați, dar niciunul dintre voi nu are voie să plece acum!

Toți se uitară înapoi și o priviră pe concubina iubită a tiranului cu un strigăt de ajutor, dar prințesa Bai doar îi privi pentru a arăta că tiranul putea face orice voia. El nu putea opri asta și nici nu voia să o oprească.

Oamenii nevinovați erau pe punctul de a plânge, aderând la principiul de a muri împreună.

Se așezară sub scenă cu “vaca de fier”, Huang Fuyi din clasa opusă, ascultând povestea trecutului spusă de Jian Song Yi.

Tiranu Jian Song Yi era mulțumit de efectul produs. Apoi arătă cu degetul spre Bai Huai și întrebă:

– Este chipeș?

– Da, este chipeș.

– Este inteligent?

– Foarte inteligent.

– Este excelent?

– Excelent.

– Cântă bine la pian?

– Cântă foarte bine.

– Este Alpha?

– Alpha.

– Este blând?

– Nu prea blând.

Jian Song Yi, care fusese mulțumit până atunci, renunță brusc:

– Este blând!

– …

– Nu-l văd deloc așa.

Jian Song Yi izbucni din nou:

– Pe naiba! Habar n-aveți cât de blând este! Pentru că este blând doar cu mine! Mincinoșilor!

De data asta, “morcovii” mari chiar plângeau.

– Bai Huai alege cu grijă lucrurile care nu-mi place să le mănânc. Este dispus să meargă în jurul Nancheng doar pentru a cumpăra lucrurile care îmi place să le mănânc. Știe că am mereu probleme cu stomacul, așa că are mereu medicamente și apă caldă la îndemână. Știa că nu pot să am grijă de mine și s-a grăbit să vină la Beicheng doar ca să mă vadă, în ciuda zăpezii abundente. A avut grijă de mine toată noaptea când am fost  bolnav. Când mă plăcea în secret, iar eu nu-mi dădeam seama, el a continuat să mă placă și m-a așteptat ani de zile. Este foarte blând. Nu știți cât de blând este Bai Huai, așa că vă interzic tuturor să spuneți că nu este blând.

Acele cuvinte ascunse în adâncul inimii sale, pentru că este sensibil, stângaci și arogant, păreau să scape de sub control sub influența alcoolului.

Colțurile ochilor lui, care nu fuseseră niciodată roșii din cauza beției, erau acum pătate de roșu.

– Deci, Huang Fuyi, m-ai întrebat cine este pentru mine Bai Huai , de ce sunt atât de dispus să-l protejez în această viață a mea. Ei bine, îți spun acum… Bai Huai este iubitul meu. El a fost persoana mea preferată în ultimii 18 ani și cel cu care vreau să-mi petrec restul vieții. Deci, dacă nu-l protejez pe el, pe cine ar trebui să protejez?

……….