Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 73

 Chelia din dragoste

Partea 1

Nu era nimic nou sub soare.

Când Jian Song Yi se trezi după o lungă noapte de băut și cântat, simți din nou o durere puternică de cap. Din păcate, de data aceasta era mult mai gravă decât noaptea anterioară.

Încruntă imediat sprâncenele și se ascunse sub pătură, dorind doar să se întoarcă la somn.

Cu toate acestea, o voce puternică se auzi din sufragerie, de jos, de pe scări, ceea ce-i agravă și mai mult durerea de cap. Îi trezi chiar și o durere în genunchi.

Voia să știe de ce îl durea brusc, dar părea să fie blocat în memoria lui. Jian Song Yi va avea nevoie de puțin mai mult efort pentru a-și aminti ce se întâmplase în acea noapte.

Leneș și nevoind să se gândească la asta, se cufundă în pernă și pătură. Închise ochii și-și goli creierul, afișând o stare de a fi pe jumătate adormit și pe jumătate treaz.

După un timp, vocea de jos începu să dispară. Auzi chiar și ușa închizându-se. Apoi, auzi pașii urcând scările și ușa lui deschizându-se.

Jian Song Yi nu avu nevoie să se uite pentru a verifica. Știa deja că era Bai Huai, așa că nu mișcă niciun membru.

Curând, un sărut ușor îi atinse fruntea.

– Bravo, băiete, ridică-te și bea această apă cu miere. Poți să te culci la loc după ce bei asta.

– Nu vreau să beau.

Jian Song Yi își retrase puțin capul înainte de a murmura:

– De ce ești din nou în casa mea? Ai grijă. Mama nu trebuie să afle.

Bai Huai intenționase să-i amintească un adevăr crud, dar după ce se gândi la asta, se abținu.

Las-o baltă, gândi Bai Huai în timp ce se ridica.

Lasă-l pe bietul om să-și ia timpul necesar.

Așa că ridică pătura de pe Jian Song Yi și îl ridică pentru a-l așeza sprijinit de tăblia patului. Bai Huai luă apoi paharul de pe noptieră:

– Bea apa și ia medicamentul pentru stomac. Apoi poți să te culci la loc.

Jian Song Yi își puse mâna pe gât pentru a se sprijini în timp ce se aplecă peste tăblia patului. Stătu nemișcat, cu pleoapele încă închise, fără să se obosească să le deschidă.

Bai Huai suspină, introduse un pai în pahar și îi băgă celălalt capăt în gura lui Jian Song Yi.

– Ține-l.

Jian Song Yi cooperă cu reticență la situație, sugând ușor.

Era nevoie de efort. Când termină în sfârșit de băut, Bai Huai scoase încă două pastile.

– Deschide gura.

Deși se simțea leneș, Jian Song Yi deschise ascultător gura, dezvăluind vârful mic și roșu al limbii. Dacă nu ar fi știut că cineva va avea o zi catastrofală astăzi, Bai Huai probabil ar fi profitat de ocazie pentru a-l hărțui.

Totuși, nu putea suporta să se gândească la ceea ce urma să înfrunte Jian Song Yi.

Pentru că nu putea suporta, chiar dacă Jian Song Yi fusese atât de entuziast noaptea trecută, Bai Huai se abținu să-l atingă, doar de teamă să nu mai pună lemne pe foc, pentru că cineva va exploda direct pe loc când se va trezi.

După ce-i dădu medicamentul și-i șterse gura, Bai Huai îl așeză înapoi în pat și-l acoperi bine:

– Dormi puțin.

Jian Song Yi frecă pătura și se plânse:

– Mă doare capul și mă doare genunchiul.

Insistența lui de ieri de a face probleme era cauza durerii de genunchi.

Bai Huai nu-l putu opri. În ceea ce privește durerea de cap…

Bai Huai și-a frecat capul:

– Dacă mai dormi puțin, durerea va dispărea.

Dar Jian Song Yi era atât de supărat încât nu putea dormi. Deschise ușor ochii și se uită la el.

– A venit cineva acasă adineauri? Era foarte multă gălăgie mai devreme.

Bai Huai făcu o pauză și evită partea cheie a scenariului:

– Păi, Yang Yue și ceilalți erau aici chiar acum.

– De ce erau aici?

– Au trimis cadouri de ziua ta în numele întregii clase.

Jian Song Yi îi aruncă o privire lui Bai Huai și apoi zări într-adevăr o cutie de cadouri lângă capul patului său. Bai Huai probabil că o adusese chiar acum, împreună cu medicamentele.

Așa că se ridică în pat și-i făcu semn lui Bai Huai să-i aducă cadoul ca să vadă ce era. Bai Huai era puțin îngrijorat. Avea mereu senzația că Yang Yue și Xu Jiaxing veniseră astăzi să-și declare dușmănia personală, așa că întinse mâna și apăsă cutia cu cadoul:

– De ce nu te culci?

Jian Song Yi lăsă mâna jos și spuse:

– Ești gelos? Îți spun eu, Song Ge al tău este foarte popular și a acumulat asta de-a lungul anilor. Nu poți fi gelos sau invidios din cauza asta. Dă-te la o parte și nu mă opri să deschid cadourile.

Apoi îi aduse ostentativ cutia.

Cutia era împachetată atât de delicat în satin, încât părea scumpă.

Jian Song Yi simțea că acest grup de oameni avea conștiință și că toți își aminteau că el îi tratase bine.

La urma urmei, Yang Yue și Xu Jiaxing îi dăruiseră lui Bai Huai adidași în valoare de 10.000 de yuani, așa că trebuiau să-i ofere cel puțin o statuetă din aur pur de 24 de karate.

În timp ce se gândea la asta, Jian Song Yi începu să fie nerăbdător. Ridică colțul buzelor în timp ce despacheta leneș cadoul.

Dezlegă șnurul colorat, desfăcu satinul, deschise capacul cutiei, văzu strălucirea și bling-bling-ul orbitor din interior și apoi… huh?

Ce era chestia asta neagră lăcuită? Jian Song Yi rămase uimit. Apoi văzu eticheta:

– Perucă pentru bărbați?

…

O perucă?

Pentru doi?

Două peruci pufoase, de culoare neagră din păr natural?

Jian Song Yi își apucă inconștient părul, care în acel moment era luxuriant.

Ochii lui se îndreptară fără expresie către celălalt colț al cutiei.

Acolo se afla o grămadă de hârtie, aranjată îngrijit. Poate era o mărturisire emoționantă a sentimentelor sincere ale întregii clase?

Nu-i nimic. Cadoul nu este esențial. Ceea ce contează este intenția.

Cu ultima speranță în minte, Jian Song Yi luă o foaie de hârtie și o privi cu atenție.

Era scrisă cu alb-negru, în mod impresionant:

– Song Ge: ,,Poți spune că eu nu sunt bun, dar nu spune că iubitul meu este rău, altfel vă bat pe rând.”

Era scris de zece ori pe hârtie.

Jian Song Yi avu un presentiment neplăcut. Puse încet hârtia jos și luă alta din teanc.

Altă scrisoare de mână. „Fratele Song a spus…”

Încă una: „Jian Song Yi: …”

Luă alta…

…

Jian Song Yi tăcu.

Partea 2

Amintirile sale blocate din noaptea trecută fură dezvăluite prin repetarea frazelor care îl citară.

Jian Song Yi își aminti. Băuse prea mult. Încercase să îmbrățișeze pe cineva în fața întregii clase.

Se identificase ca fiind o veveriță în fața unei mulțimi numeroase.

După ce fusese identificat ca fiind veverița mică, îl mușcase și pe Bai Huai.

După ce îl mușcase pe Bai Huai, nu lăsase mulțimea să plece. Insistase ca ei să se așeze și să-l asculte cum își laudă iubitul. După ce îi forțase să asculte, le spusese să scrie declarația lui de zece ori și să se întoarcă la școală pentru inspecție.

…

Fu o tăcere lungă.

Jian Song Yi puse calm cutia jos. Se ridică și coborî din pat. Apoi se duse la fereastră, o deschise și păși pe pervaz cu picioarele sale lungi.

Bai Huai îl îmbrățișă repede din spate. Îl ridică și îl puse pe pat. Apoi ridică o sprânceană spre el:

– Vrei să fiu văduv?

Jian Song Yi arăta ca o macaroană fără expresie. Inima lui arsese până la cenușă, deoarece nu mai dorea să existe.

Jian Song Yi avea această faimă și personalitate substanțiale pe care oamenii le admirau. De atâția ani, încercase din răsputeri să mențină și să păstreze acest lucru, indiferent cât de mult suferise și se sacrificase. Se conformase caracterului unui rege respectat, doar pentru a fi distrus……

Și totul din cauza lui Bai Huai.

Țara pe care o doborâse cu o singură lovitură și un singur picior dispăruse. Doar din cauza unui Bai Huai.

Într-adevăr, frumusețea era un dezastru. Așadar, frumusețea era dăunătoare pentru țară.

Gândindu-se la asta, închise ochii în disperare.

– Bai Huai, mi-ai oferit momente frumoase, așa că acum poți să mă uiți. Putem să spunem că am terminat-o.

Bai Huai decisese aseară că astăzi trebuia să acorde prioritate împăcării. Nu va tachina pe nimeni și nu va adăuga absolut deloc ulei pe foc.

Cu toate acestea, uitându-se la Jian Song Yi în felul acesta, nu se putu abține să nu râdă:

– S-ar putea să nu fie prea bine. Nu pot să o fac și chiar nu pot să te uit.

Jian Song Yi nu avea voința de supraviețui:

– Atunci lasă-mă să plec și o voi face singur. Dacă nu poți să mă uiți, atunci îți voi permite să fii îngropat lângă mine.

Bai Huai era îndurerat și voia să râdă.

Plecă capul și-i sărută colțul ochiului, apoi îl liniști cu blândețe:

– Nu, nu e atât de umilitor. Mi-au promis că nu vor mai menționa asta, iar eu promit să nu mai vorbesc despre asta. Putem să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, bine?

De îndată ce Bai Huai spuse asta, sună un telefon mobil. Jian Song Yi își îndreptă privirea în altă parte.

Yang Yue: [Song Ge, căsătorie fericită și fericire. Îți doresc ție și maestrului Bai o căsătorie fericită pentru sute de ani. Acest cadou de ziua de naștere este din inimă de la întreaga clasă. Este ceva plin de afecțiune. Sper să-ți placă. -Cu dragoste, colegii tăi de clasă.]

…

Jian Song Yi se uită la mesaj pentru o vreme, înainte să înceapă să caute un cuțit.

Apoi, telefonul sună din nou și notifică un mesaj de la Yang Yue.

[Oh, apropo, Song Ge. Sub perucă se ascunde un mic cadou. L-am pregătit personal pentru tine, așa că nu-l rata!]

Jian Song Yi se simți ușurat. Oricum se hotărâse. Mai bine să arunce o privire, ca să termine odată.

Așa că se aplecă pe o parte, înclină capul, întinse mâna și luă peruca. O scutură ușor și, așa cum se aștepta, căzut ceva din ea. Căzu un pliculeț mic, pătrat, din folie de aluminiu, ultra-subțire și cu aromă de căpșuni.

Jian Song Yi:

– …

Bai Huai:

– …

Bai Huai simțea că, dacă Jian Song Yi l-ar fi bătut pe Yang Yue până la moarte, ar fi fost dispus să ridice cadavrul.

Observă cum culoarea roșie se ridica treptat de pe gâtul lui Jian Song Yi, temându-se că iubitul său se va sinucide de rușine și indignare. Așa că a luă repede pliculețul și îl puse în buzunar.

Apoi îl sărută pe Jian Song Yi, care era roșu tot la față:

– Bravo, băiete, nu am văzut nimic adineauri.

– … Am văzut! Nu sunt orb, la naiba!

– Nu ai văzut nimic, spuse Bai Huai cu seriozitate.

– Ieși afară, spuse Jian Song Yi, împingându-l furios pe Bai Huai.

– Dă-te la o parte!

Apoi se ridică și luă o bâtă de baseball din colțul camerei. Cu toate acestea, înainte să apuce să iasă…Bai Huai își întinse brațul și îl înconjură pe Jian Song Yi cu el pentru a-l îmbrățișa:

– Unde te duci în pijamaua Pikachu?

Jian Song Yi, persoana care purta pijamale super drăguțe cu Pikachu aseară, avea o expresie ucigătoare pe față.

– Au fost 30 de persoane prezente la petrecerea de aseară. Trebuie să-i omor pe fiecare dintre ei, spuse el cu un ton rece.

– E greu să omori treizeci de persoane. Mă tem că o să obosești.

Jian Song Yi îl privi serios pe Bai Huai:

– Bai Huai, mă iubești?

– Te iubesc.

– Atunci îți voi da două opțiuni. Prima este să mă omori. A doua este să îi omori pe toți.

– Ei bine, ar trebui să dormi puțin. Mă voi întoarce când te vei trezi.

Bai Huai îl sărută afectuos pe frunte, apoi luă bâta de baseball și se întoarse să deschidă ușa, ca și cum ar fi vrut să plece cu adevărat.

– Întoarce-te aici!

Bai Huai se întoarse lângă el într-o clipă. Jian Song Yi știa că era terminat. Fără suflu, se ghemui și se făcu mic. Își ascunse capul, lăsând la vedere doar cele două urechi roșii.

Bai Huai îl luă pe Jian Song Yi și îl așeză înapoi pe pătură. Jian Song Yi se ghemui pe pătură, încercând din răsputeri să-și acopere fața și mâinile. Se ghemui atât de strâns încât părea o bilă de creveți.

El era o bilă de creveți. Nu merita să fie un om. Nu era dispus să înfrunte lumea și nu voia să înfrunte ceea ce se întâmplase.

Nu întrebă. Era rușinos să întrebi. Era cu adevărat umilitor.

Nu fusese niciodată atât de umilit în viața lui.

Las-o baltă.

Aah! Aah!

Cum putea să se poarte așa de drăguț? Avea nevoie de o îmbrățișare?!

Cum putuse să spună cu încredere: „Sunt o veveriță mică”? Cum putuse să-l muște pe Bai Huai în fața atâtor oameni? Cum putuse să spună lucruri atât de urâte?

Era nebun?!

Da, probabil că înnebunise.

Relația lor fusese dezvăluită, își pierduse imaginea și demnitatea, și în curând părul îi va dispărea!

Totul se dusese. Totul va dispărea…

Partea 3

Era jenant. Era cu adevărat jenant.

Jian Song Yi se îngropă sub pătură și se înfășură strâns în ea. Simțea că pătura lui era cel mai fericit și mai cald loc din lume. Voia să-și petreacă restul vieții acolo, înăuntru.

Bai Huai privi cum pătura se cobora din ce în ce mai jos. De teamă că Jian Song Yi va ajunge să se plictisească, Bai Huai întinse mâna și îl scoase din pătură. Îl îmbrățișă și îl sărută pe crevete imediat ce a ieșit din pătură:

– Ai de gând să te ascunzi pentru tot restul vieții?

Jian Song Yi își ascunse fața și mai jos, sperând că va dispărea pe loc.

Bai Huai îl lasă să continue să se supere, întrebându-l cu voce joasă:

– Ești atât de rușinat?

– Prostii! De ce nu încerci?

– Nu mi-e rușine. Cred că e drăguț.

– Tu crezi că totul e drăguț!

Jian Song Yi se supără când se gândi la asta.

Îl privi și mârâi.

– De ce nu m-ai oprit aseară? Nu puteai să mă tragi deoparte? Ai făcut-o intenționat?! Așteptai doar această zi?

– Îmi pare rău. E vina mea, dar n-am vrut.

Răbdarea și tandrețea lui Bai Huai îl făcură pe Jian Song Yi să se simtă brusc vinovat. Știa foarte bine că Bai Huai își făcuse un obicei din a se răsfăța.

Și atâta timp cât voia să o facă, nimeni nu-l putea opri. Ca să nu mai vorbim de faptul că era beat, ceea ce îl făcea și mai nerezonabil.

Dacă Bai Huai nu-i dădea satisfacție, s-ar putea să facă situația și mai jenantă.

Era cu adevărat nerezonabil din partea lui să-și descarce furia pe Bai Huai acum, iar această remarcă era puțin jignitoare, de parcă ar fi spus că Bai Huai intenționa să facă publică relația lor tuturor.

Astfel, Jian Song Yi se grăbi să-și pună brațele în jurul gâtului lui Bai Huai și îl mângâie:

– Nu asta am vrut să spun. Nu fi supărat. Mi-e rușine de mine pentru că am fost beat și nebun. Nu mi-e rușine să împărtășesc relația noastră cu ceilalți.

Bai Huai nu se gândise deloc la asta. Observase că Jian Song Yi era brusc inteligent și uimit, apoi reacționă de parcă se gândea prea mult, așa că nu se putu abține să zâmbească.

Cine spunea că Jian Song Yi este dur? Era evident că era mai atent decât oricine. Era deja prea jenat, dar totuși decise să-l mângâie mai întâi.

Cum putea iubitul său să fie atât de dulce?

Bai Huai nu se putea abține să nu se aplece și să-l sărute pe Jian Song Yi:

– La ce te gândești? Mi-ai mărturisit dragostea ta atât de sincer aseară. Cum aș putea să te înțeleg greșit, frumosul meu elev autoritar?

– … Ieși afară!

Jian Song Yi nu putea să vadă o persoană atât de strălucitoare ca Bai Huai, care întotdeauna aducea puțină culoare în viața lui. Gândindu-se la el ca la un elev frumos și autoritar pe care Bai Huai îl răsfățase aseară, fața lui se înroși brusc. Drept urmare, îi dădu lui Bai Huai un șut puternic.

– Ieși afară! Ieși afară acum! Nu vreau să te mai văd niciodată, pleacă!

Bai Huai zâmbi și mai mult. Își înclină fața pentru a-l săruta pe Jian Song Yi mai tare:

– Bine, mă duc acasă să-mi strâng lucrurile mai întâi. Atâta timp cât nu ne despărțim, totul va fi ușor. Poți să te cerți și să mă cerți cât vrei.

– Ieși afară!

Jian Song Yi aruncă perna spre Bai Huai și apoi îl alungă din camera lui. Apoi se întoarse și își lovi fruntea de tăblia patului, iar și iar. Când simți că nu era suficient, începu să dea din picioare.

Ca o petardă aprinsă pe pământ, Jian Song Yi își dorea să poată să se arunce și să se trimită în rai pentru a-și lua rămas bun de la lume de atunci încolo.

După ce fu morocănos timp de zece minute, Jian Song Yi fu în cele din urmă epuizat.

Răsuflă greu și acceptă că nu putea merge în rai. Atunci decise să se calmeze și să se gândească la măsuri corective.

Planul 1: Mai bine să mori în bucăți decât să plătești pentru tot.

Las-o baltă. Era încă tânăr.

Planul 2: Să se transfere la altă școală.

Atâta timp cât Jian Song Yi se transferă suficient de repede, bârfele și Peng Minghong nu vor putea să-l urmărească, salvându-i fața și părul.

Îl va suna pe tatăl său care va spune: „Oh”, apoi va închide.

O va suna pe mama sa care va spune: „Oh, ai grijă. Trebuie să-l transferi și pe Xiaohai. Altfel, voi, îndrăgostiții, ați putea ajunge în locuri diferite…”. Jian Song Yi va închide el însuși telefonul.

Planul 3: Să renunțe la școală și să fugă de acasă.

Atâta timp cât părăsește Nancheng, va avea o lume nouă, iar trecutul nu va mai avea nicio legătură cu el de atunci încolo. Dar nu ar avea suficientă mâncare, haine călduroase, transferuri de bani și bani de buzunar.

Las-o baltă.

Planul 4: Controlul violenței și evaluarea pentru a stopa răspândirea zvonurilor.

Era posibil.

Jian Song Yi scoase telefonul și deschise cel mai mare site de bârfe din Nanwai.

Și de acolo, rămase uimit. Credea că va fi o zi sângeroasă, deoarece internetul trebuie să fie plin de povești noi despre povestea lui de dragoste cu Bai Huai și batjocuri nemiloase la adresa gafelor sale de bețiv.

Cu toate acestea, nu era nimic. Totul era curat. Nu existau zvonuri negative sau zvonuri de niciun fel. Ieși de acolo și își deschise din nou momentele.

Era tot la fel.

Weibo, spațiul campusului și toate rețelele sociale la care se putea gândi erau la fel de calme ca întotdeauna.

Obișnuit cu simplitatea constituției sale, simți că trebuie să fie ceva în neregulă, așa că-i trimise direct un mesaj lui Yang Yue: [Ce s-a întâmplat după noaptea trecută?]

Yang Yue: [La naiba, Song Ge, trebuie să-l întrebi pe maestrul Bai! Chiar nu știu ce s-a întâmplat cu tine!]

Jian Song Yi: [Adică, de ce sunteți toți atât de conștienți și sinceri de data asta?]

Yang Yue:[Las-o baltă. Cred că tot trebuie să spun, pentru a contribui la dragostea ta.]

Jian Song Yi: [?]

Yang Yue: [Inițial, toată lumea s-ar fi certat mult timp. Dar aseară, Maestrul Bai ne-a trimis mesaje fiecăruia, spunând că ai băut prea mult în acea seară și ai creat probleme tuturor. A spus că îi pare foarte rău că ai deranjat pe toată lumea și a plătit nota fără să spună nimic. A împărțit chiar și plicuri roșii. După aceea, a explicat și că Peng Minghong a tratat cu strictețe dragostea adolescentină, așa că a ținut secretul și a făcut ca toată lumea să înțeleagă greșit. Și-a cerut scuze. Maestrul Bai a spus că nu-l deranjează că toată lumea face glume, dar speră ca toată lumea să se abțină de la a vorbi despre ce s-a întâmplat în acea noapte. A spus că nu vrea să fii nefericit la împlinirea vârstei de 18 ani și nu vrea ca alții să posteze comentarii negative despre tine.]

Yang Yue: [Sincer să fiu, Maestrul Bai este de mult timp printre noi, dar încă nu a spus niciun cuvânt majorității colegilor noștri de clasă. Însă aseară, i-a adăugat pe toți pe WeChat, unul câte unul, și le-a explicat tuturor. Probabil că nu a trimis mesajul într-un grup pentru a-și arăta sinceritatea. Chiar și pe elevii din clasa internațională a încercat să-i facă să tacă. Pentru un om ca Maestrul Bai, nu m-am gândit niciodată că ar putea spune atât de multe. De fapt, e un lucru important. El doar a dovedit cât de mult te iubește, deoarece se temea că te vei simți rușinat și nefericit din cauza incidentului.]

Yang Yue: [Song Ge, Maestrul Bai ține cu adevărat la tine. Sincer să fiu, dacă m-aș îndrăgosti de cineva și acea persoană ar pune mai mult preț pe imaginea și reputația sa, încât ar fi dispusă să mă ascundă, aș fi foarte supărat. Nu suntem la vârsta la care vrem să ne etalăm totul? Nu este ușor pentru Maestrul Bai să facă asta. ]

Jian Song Yi: [Mulțumesc. ]

Yang Yue: [Așa că eu cred că, cu cât folosești mai repede cadoul pe care ți l-am dat, cu atât mai bine.]

Jian Song Yi: [Pleacă, măi!]

Jian Song Yi puse telefonul jos și se ascunse în liniște sub pătură.

Era puțin supărat. Bai Huai era atât de distant și indiferent. De ce ar trebui să meargă la alții ca să le fie dator?

El era cel care trebuia să-și salveze imaginea, nu Bai Huai. Se simțea extrem de nefericit. De ce ar trebui ca el să sufere astfel de nedreptăți din cauza lui Bai Huai?

Dă vina pe tine însuți pentru că ești fratele care ține atât de mult la imaginea sa.

Oricât de important ar fi, poate fi mai important ca Bai Huai?

Și Yang Yue avea dreptate. La vârsta asta, când e cu cineva pe care îl place, trebuie să fie dornic să se laude. Asta se întâmpla și în subconștientul lui. Altfel, nu ar face așa ceva de matur, după ce se îmbătase.

Deci, din moment ce așa stăteau lucrurile, era mai bine să recunoască cu generozitate.

Bai Huai făcuse atât de multe pentru el. Și-ar pierde imaginea și ar fi ras în cap, dar ce contează? Ce era rău în asta?

Acesta era simbolul iubirii tinereții. În viitor, când va vorbi despre iubirea lui pentru chelie, va fi minunat.

Jian Song Yi se hotărî și decise să-i facă o surpriză lui Bai Huai.

Așa că se ridică și se schimbă de haine. Jian Song Yi luă o pălărie de lână verde închis, ieși și merse până la frizeria din afara conacului.

……….

Autorul are ceva de spus: Maestrul Bai, care s-a întors după ce și-a făcut bagajele: ,,Unde e soția mea?”