Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 77

Sunt un Omega

Când Jian Song Yi se întoarse în clasă, nu era deloc mulțumit.

Încă îi răsuna în minte acuzația celor doi Omega de mai devreme, iar Jian Song Yi nu putea înțelege de ce preferau să creadă că este un pervers decât să ia în calcul posibilitatea ca el să fie un Omega.

Chiar trebuia să fie atât de adânc înrădăcinată imaginea lui de Alpha?

Bai Huai nu știa că Jian Song Yi fusese la toaletă și nici de ce era din nou supărat, așa că nu se putu abține să nu-l întrebe:
– Ce s-a întâmplat?

Jian Song Yi se întoarse spre el și îl întrebă foarte serios:
– Nu sunt drăguț?

Nici nu apucase Bai Huai să răspundă, că Xu Jiaxing, Yang Yue și Yu Ziguo își întoarseră toți capetele în același timp, privindu-l ca și cum ar fi văzut o fantomă.

Asta îl enervă pe Jian Song Yi și mai tare. Ce naiba aveau de se uitau așa la el?

Numai Bai Huai rămase complet calm:
– Ești drăguț.

Privirile îngrozite ale celorlalți deveniră și mai… îngrozite.

Domnul Lu Xun avusese dreptate: dragostea chiar orbește.

Xu Jiaxing nu își putu ține gura care îl băga mereu în bucluc:
– Maestre Bai, cred că ar trebui să-ți schimbi ochelarii.

Bai Huai ridică încet pleoapele și-l privi. Atât îi trebui lui Xu Jiaxing — închise gura imediat.

Apoi Bai Huai se întoarse spre Jian Song Yi, care părea ușor rănit și nemulțumit:
– De ce întrebi deodată asta?

Jian Song Yi strânse buzele:
– Cred că nu sunt drăguț pentru că nimeni nu crede că semăn cu un Omega.

– Nu, e pentru că ești prea bun.

– Exact, și eu cred așa.

– Mhm-hm.

Xu Jiaxing:

– ….
Yang Yue:

– …
Yu Zigiuo:

– ….

Ce se întâmplase? Aveau probleme la cap?

Brother Song chiar se alinta?! Iar Maestrul Bai îl răsfăța ca pe un copil?!
Este ăsta stilul în care geniul coleric se îndrăgostește de băiatul cool?!

……….

Era puțin… înfricoșător.

Dar nu asta era problema.

Problema era că discuția dintre ei devenise… prea suspectă.

Xu Jiaxing nu se putu abține:
– Song Ge, ce tot întrebi? Cum ai putea să arăți ca un Omega, de la început până la sfârșit? Chiar dacă eu, Xu Jiaxing, sunt Omega… tu, Jian Song Yi, nu ai cum să fii Omega!

Jian Song Yi îl privi relaxat, apoi se uită la mușchii lui mari și nu putea accepta că el, Jian Song Yi, era „mai puțin Omega” decât Xu Jiaxing.

Nici nu apucă să răspundă, că o voce clară și cristalină se auzi de la ușă:
– Omega? De unde a mai apărut încă un Omega? Avem Omega în clasă?

Zhou Xialuo intră cu un ceai cu lapte, urmat de Lu Qi Feng.

Xu Jiaxing începu să bâiguie:
– În clasa noastră sunt numai Alpha și Beta. De unde alt Omega? Song Ge întreba de ce nu arată ca un Omega.

Zhou Luo mări ochii îngrozit:
– Song Ge, cu mintea ta, cum poți pune o întrebare atât de prostească?!

– Cum adică prostească?

– Ești cel mai puternic Alpha din Nanwai! Știi ce înseamnă asta? Înseamnă că toată școala practic a devenit Omega-ul tău. Tu nici nu ai cum să fii Omega. Și cum să-ți placă un Alpha? Relația Alpha-Alpha e dragoste pură, inocentă! Dar tu nu te poți subestima așa!

– …Eu nu—

– Ba da! Exact asta faci!

Jian Song Yi voia să explice, dar Lu Qi Feng îl opri:
– Lasă-l în pace. Știi cât a plâns când a auzit de tine și Bai Huai? M-am chinuit ore întregi să-l liniștesc.

„Nu îl tachinez. Chiar sunt un Omega”, gândi Jian Song Yi.

Îi trosnea capul:
– Sunt cu Bai Huai acum. De ce plângi?

Zhou Luo, profund ofensat:
–  Visul meu era să fiu în cercul celor mai tari Alpha! Am așteptat să te diferențiezi din anul întâi! Apoi a venit Bai Huai! Dacă nu vă plăceați între voi, mă reorientam spre el! Și am așteptat și am așteptat până când voi doi v-ați cuplat! Am doi Alpha de top și niciunul nu e disponibil! Cum să nu plâng?!

Lu Qi Feng părea să-i dea dreptate. Aproape că lăcrima.

Jian Song Yi se simți brusc vinovat — deși nu avea niciun motiv logic — pentru că devenise „sora” lor în loc de Alpha dorit.

– L-ai tot consolat?

Lu Qi Feng:
– Toată ziua de Anul Nou.

Zhou Luo era extrem de fragil.

Apoi Jian Song Yi îl prinse pe Bai Huai zâmbind subtil, cu o urmă de satisfacție răutăcioasă. Era clar că Bai Huai se distra pe seama lui.

Înainte să-i poată trage una, Peng Minghong intră furios:
– Jian Song Yi! La mine, acum!

Clasa amuți.

Yang Yue șopti:
– Ți-am zis că te-ai lăudat prea mult cu relația…

Dar Jian Songyi era complet calm. Se întinse leneș:
– Revin imediat, și îl urmă pe director.

Băieții se uitară spre Bai Huai, dar el doar spuse liniștit:

– Nu vă uitați la mine.

– Maestre Bai, ajută-l! Nu-l lăsa să moară!

– Termin întâi exercițiul ăsta.

Bai Huai nu era deloc îngrijorat.

Pentru că Jian Song Yi nu îl chemase, Bai Huai concluzionă că problema nu era gravă. Așa că decise se „retragă de pe scenă”, lăsându-l pe Jian să se descurce.

Jian Song Yi nici nu considera problema ca fiind gravă. Credea că cei doi Omega nu ar îndrăzni să-l dea în judecată pentru intrarea în toaleta Omega.

Deci… era asta chiar o problemă?

Gândindu-se la asta, aproape că îi venea să râdă. Ajunse relaxat la biroul lui Peng Minghong, însă directorul era și mai furios.

Ușa se închise și răsună vocea tunătoare:

– Jian Songyi! Chiar nu ți-ai dat seama ce greșeală gravă ai făcut?!

Jian Song Yi, docil:

– Nu știu.

Peng Minghong era atât de nervos încât nu putea vorbi. Se plimba prin birou cu mâinile la spate, încercând să se calmeze.

După mult efort, izbucni:

– Știi cât de mult protejează politica actuală Omega?! Știi de ce Li Ting a fost arestat imediat?! Într-un astfel de moment critic, cum îndrăznești să faci așa ceva?! Crezi că poți face orice doar pentru că familia ta are un anumit statut?! Trăim într-un stat de drept! Nu fi arogant! Nu poți face orice vrei!

– Ce am făcut?

– Mai ai tupeul să întrebi?! Cum ai putut intra în toaleta Omega?! Ce făceai acolo?! Și ai mai și amenințat Omega minori! Asta e hărțuire și intimidare! Ți se pare amuzant?!

– Nu, domnule director. Pentru că… chiar trebuia să merg în toaleta Omega.

– Nu încerca să-ți acoperi comportamentul cu note bune și familie bună… Ce-ai spus?!

Peng Minghong înțepenise.

– De ce ar trebui să mergi în toaleta Omega?!

Jian Song Yi spuse calm:

– Sunt Omega. Dacă nu merg la toaleta pentru Omega bărbați… unde să merg?

– Cum adică ești Omega?!

Jian Song Yi spuse răbdător:

– Genul meu secundar este Omega. Mascul Omega. Așa că locul meu este în toaleta pentru Omega. Cu alte cuvinte… și eu sunt protejat de politica națională.

Directorul clipea șocat.

Jian Song Yi completă:

– Am inhibitori și blocanți în ghiozdan. Dacă nu mă credeți, aduc raportul medical. Sau doriți să sunați părinții?

Era imposibil de mințit despre asta — era prea ușor de verificat.

Directorul, după 20 de ani în funcție, își reveni încet:

– Chiar ești Omega?

– Sunt Omega.

– Tu, tu… Tu!! De ce nu ai spus mai devreme?! Cum să te protejeze școala dacă nu-ți declari identitatea?! Dacă pățeai ceva?! Dacă te hărțuia cineva?! Cum poți fi un copil atât de lipsit de griji?!

Deși era o mustrare, tonul devenise… matern.

Jian Song Yi zâmbi:

– Domnule director, mai devreme vă era teamă că eu hărțuiesc Omega mai slabi.

– Pentru că am crezut că ești Alpha! Dar tu nici măcar nu te-ai diferențiat!

– Deci, deși sunt Omega, sunt la fel de puternic ca un Alpha. Atunci… ce diferență face?

Directorul trebuia să admită că avea dreptate.

Jian Song Yi continuă:

– Am ascuns identitatea ca să nu creez haos, să nu provoc probleme și să nu folosesc resursele inutil. Nu m-am așteptat să fiu acuzat. Asta e vina mea, nu vă învinovățesc.

Tonul său sincer îl făcu pe director să se simtă vinovat.

Ca să-și recapete autoritatea, murmură:

– Tunsoarea ta nouă arată bine. Așa trebuie să arate băieții, fără breton ca fetele. O să te dau exemplu pentru întreaga școală. Bine, du-te. Mă ocup eu de restul.

– Da, domnule director.

Jian Song Yi plecă, dar se opri la ușă:

– Ah, directore…

– Tu ești singurul Omega? Bai Huai?

– Bai Huai? Nu, el e Alpha. Alpha pur. Ce hoț…

– Aha. Perfect. Vedem noi… Puteți să continuați.

Directorul îl privi plecând, frământat.

Simțea… că ratase ceva extrem de important.

Dar ce anume?

Peng Minghong se frământă mult, dar nu-și dădu seama. Apoi fu chemat la o ședință.

Când Jian Song Yi se întoarse în clasă, toți îl priveau ciudat — panică, neîncredere, vinovăție.

– De ce se uită așa la mine? întrebă el.

– Arăți bine.

– Da, azi arăți chiar mai bine.

– Adevărat. Peng Minghong m-a lăudat și el.

Toți:

– …..

Aroganță? Narcisism? Nu, asta era alt nivel.

Jian Song Yi spuse enervat:

– Dacă aveți ceva de zis, spuneți pe față.

Yang Yue își puse telefonul în fața lui:

– Song ge… ăsta e fals?

Jian Song Yi privi ecranul și înțelese imediat că, dacă intra în industria divertismentului, ar trăi permanent în trending.

Pe forum, titlul:

„Jian Songyi, cel mai A din Nanwai, de fapt un escroc care intră peste Omega în toalete.”

Postarea detalia acuzațiile. Comentariile explodau. Unii îl apărau, unii cereau să intervină poliția, unii spuneau că e bolnav psihic, alții îl idolatrizau.

Jian Song Yi citi liniștit.

Zhou Luo, furios:

– Cine sunt idioții ăștia care răspândesc zvonuri?! Vor să-i păteze reputația lui Song Ge?! Mă enervez!!

– Nu. Nu sunt zvonuri. Chiar am intrat în toaleta Omega, spuse Jian Song Yi calm.

Zhou Luo răspunse reflex:

– Ai intrat din greșeală, nu?! Așa se întâmplă! Eu, beat, am intrat în toaleta Alpha o dată, l-am văzut pe Lu Qi Feng— uuuuuu—

Lu Qi Feng îi acoperi gura rapid.

Jian râse:

– Văd că v-ați văzut deja în ipostaze… sincere.

Lu Qi Feng îl fulgeră:

– În situația ta și tot ai timp să ne tachinezi?!

– E prea mare ocazia ca să o ratez.

Jian Song Yi îi întoarse telefonul lui Yang Yue și scoase propriul telefon.

– Gata. Am rezolvat. Nu vă mai îngrijorați.

Toți:

– …???

Rezolvat? Cum? E imposibil!

Exact când voiau să-l întrebe, cineva strigă:

– Song Ge e cel care a răspuns pe forum!!

– Chiar tu ai răspuns?!

– Ești nebun?!

Toți apăsară refresh—

Tăcere totală.

3 secunde mai târziu—

– Zhou Luo!! Zhou Luo!! Ce-i cu tine?! Ține-te!! Nu leșina!! Repede, respirație gură la gură!!