Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 8

Să aşteptăm şi să vedem ce dă sosirea lui Bai Huai

Supa nu era rece, dar astăzi era supă de crap. Lui Jian Song Yi nu-i plăcea. În cele din urmă o amestecă cu o lingură până când se răci. Majoritatea celor din clasă  înghițiră în sec, dar el rămase inexpresiv, ca și cum ar fi vrut să moară cu curaj.

Bai Huai nu vedea prea multe. În ciuda acestui fapt, el decise să-și scoată ochelarii și să-și maseze parțile laterale ale nasului.

– În cele din urmă mi-am dat seama de ce a durat atât de mult timp să crești. Nu vei crește niciodată suficient de înalt.

Jian Song Yinnin, în vârstă de șaptesprezece ani, avea o înălțime de 1,83 metri.

-…

– Alte persoane au o înălțime mai mică de 1,83 metri.

-…

Jian Song Yi puse lingura jos.

– Ce zici de tine? Ești suficient de înalt pentru a repara cerul?

– Mătușa mea a spus că ești atât de slab pentru că nu mănânci pătrunjel. Trebuie să depui mai mult efort ca să creștinmai înalt și mai puternic, știi.

Bai Huai găsise cu ușurință punctul slab al lui Jian Song Yi.

Deși Jian Song Yi era reticent, el apucă lingura, își ținu respirația și luă lingură după lingură din supă.

Supraveghetorul Yang Yue veni să spună ceva. După ce aruncă o privire vagă către Bai Huai, închise gura și așteptă până când Jian Song Yi își termină supa.

–  Lao Bai și domnul Peng Minghong vă roagă să mergeți la biroul directorului. Amândoi ar trebui să fiți acolo în trei minute, dacă nu, pedeapsa se va dubla.

-…

Jian Song Yi se uită la el.

– De cât timp stai aici?

– De șapte sau opt minute.

Jian Song Yi:

– Sunt vizat? întrebă el.

Yang Yue răspunse imediat:

– Nu, Song Ge. Nu e vina mea. Nu te-am raportat eu.

Înainte de a vorbi, Bai Huai scrise calm o întrebare la fizică pe lucrarea sa.

– Oricum, este prea târziu să mănânci fructele acum.

– Serios?

Jian Song Yi deschise capacul cutiei care avea fructe în ea.

Yang Yue simțea că nu luau în serios ceea ce tocmai spusese. Trebuia să fie puţin mai dur cu cei doi.

Cu asta, el își drese gâtul.

– Song Ge, te rog să iei asta în serios. Domnul Lao Bai și domnul Peng Minghong sunt foarte supărați. În birou atmosfera este la fel de serioasă ca o sală funerară. Nu pune jar pe foc.

“..”.

Cu toate acestea, mesajul nu păru să ajungă la două persoane. În schimb, Jian Song Yi întrebă:

– Această cireașă are un gust bun astăzi. Vrei una?

Yang Yue se panică și răspunse primul lucru care-i veni în minte.

– În regulă. Mulțumesc, Song Ge.

Luă fructul și-l duse la gură.

– Mm. Pot să mai iau?

Când Jian Song Yi și Bai Huai ajunseră la biroul directorului, profesorul Peng Minghong și Bai Pingshan, managerul clasei, strigau la mai mult de o duzină de Alpha înalți.

Bai Pingshan se uită la ei de parcă i-ar fi furat o varză de acasă. Când îi văzu pe Jiang Song Yi și pe Bai Huai, privirea lui se înrăutăți. Varza furată se transformase într-un vagon de varză furată.

Profesorul Lao Bai era bun și calm.

Dar, din păcate, acolo era și seniorul Peng Minghong.

Directorul nu era aici pentru că școala nu începuse oficial. El era singurul care putea duce greul. Dacă ceva nu mergea bine, Peng Minghong era în întregime responsabil.

Ca să nu mai vorbim că voia să devină director adjunct după ce fusese monitor   în anul trei, așa că a intra în necazuri nu era o chestiune de alegere. Toți elevii pe care-i intervievase aveau nevoie de un dosar curat.

El își mângâie părul, care nu era prea lung și arătă spre ei.

–  Am spus să fiți aici în trei minute! spuse el.

– Cât timp a trecut?!

Jian Song Yi se uită la ceas:

– Cincisprezece minute.

– Nu înțelegi o întrebare retorică? Ești prea relaxat. Nu-ți faci griji pentru că notele tale sunt bune, dar să nu crezi că poți face tot ce dorești, Jian Song Yi! Acum ești elev în anul al treilea. Dacă te pedepsesc, toate scorurile, creditele de la școală și realizările tale vor dispărea! Dispărea! Ești conștient de acest lucru?!

– Oh.

– Oh, ce?! Voi doi nu înţelegeți gravitatea situaţiei? Nu doriți să mergeți la Universitatea Beicheng sau la Universitatea Huaqing?

– Nu, domnule director. Pot merge la Qingbei fără recomandarea școlii, așa că într-adevăr nu este atât de grav. Vă rog să vă calmați.

Tonul vocii lui Jian Song Yi era destul de indiferent, ceea ce îl supără pe seniorul Peng Minghong  și mai mult decât era deja.

De fapt, fața acestuia era atât de roșie încât simți că va exploda de furie. Așa că profesorul Lao decise să intervină.

– Trebuie să vorbim despre motivul pentru care voi doi sunteți aici. Huang Fuyi tocmai a recunoscut că el a început primul. Nu putem să ignorăm aceste lucruri. Unul dintre voi a bătut pe cineva, iar celălalt a eliberat intenționat niveluri ridicate de feromoni într-un loc public, încălcând regulile școlii. Pedeapsa e pedeapsă și nici o scuză nu poate fi acceptată pentru a scăpa de ea.

Jian Song Yi dădu din cap.

– Desigur, domnule. Sunt o persoană destul de generoasă. Voi coopera.

Bai Huai fu de acord.

– Nici o problemă nici pentru mine.

“..”.

Ceilalți suspecți din birou considerau că acești doi băieți nu erau prea la curent cu politica școlii.

Cu toate acestea, realizările familiilor lor erau acolo și încă într-o poziție înaltă, deci nu aveau de ce să se teamă, dar pe de altă parte profesorii se fereau de ei.

Dar Lao Bai era corect și cinstit.

– După întâlnirea cu directorul Peng, am decis să-i tratăm în mod egal pe toți cei implicați în lupta de astăzi. Voi toți veți primi un avertisment și o pedeapsă!

Cu această explicație, toți încremeniră. În cazul în care avertismentul nu era eliminat cât mai curând, înscrierea independentă și ieșirile în străinătate ar înceta.

-Dar…

Profesorul Lao își schimbă tonul pentru o clipă.

– Ați luat inițiativa de a vă recunoaște greșelile, ați avut o atitudine bună și sunteți în anul trei de liceu. Pentru viitorul vostru școala a decis să vă mai dea o șansă.

Inimile lor răcite fură încălzite puţin de speranţă.

Pentru cei care se vor situa pe primele 100 locuri la examenul școlar comun , pedeapsa poate fi schimbată în critică. Dar  dacă nu puteți intra în primii 100, atunci trebuie să vă descurcați singuri.

Cele opt persoane din clasa internațională avură inima frântă.

Clasa internațională nu dădea de fapt examene de admitere, iar acum că erau nevoiți să ia parte la examenul comun cu cinci școli, își puteau doar imagina ce se va întâmpla cu ei. Erau în total 3.000 până la 4.000 de elevi în cele cinci școli. Dacă voiau să le-o ia înainte, ar trebui să-i omoare pe toți.

Profesorul Lao, temându-se că Huang Fuyi nu va fi convins de acest acord, făcu o  declarație extrem de feroce.

– În sfârșit, Jian Song Yi și Bai Huai, voi doi, ca elevi din clasa mea, ar trebui să vă disciplinez ferm și să aplic cerințe mai stricte. În timp ce ceilalți trebuie să fie doar în prima sută, voi doi trebuie să fiți pe primele cinci locuri!

– Hmmm.

O voce blândă se auzi.

Jian Song Yi fusese cel puţin dispus să răspundă. Bai Huai stătu doar gândindu-se fără rost în tot acest timp.

În acel moment, Huang Fuyi începea cu adevărat să se simtă copleșit. Se gândi dacă să-i spună sau nu, dar până la urmă nu se putu abține să nu facă o declarație.

– Domnule Lao, cred că decizia d-voastră este un pic prea părtinitoare și cam lejeră.

Jian Song Yi clătină din cap. Nu se ştia dacă râdea de el sau nu.

– Da, domnule Lao. Așa cred și eu. Așa că vă sugerez să înlocuiți măsurile mele de pedeapsă cu cele ale lui Iron Niu.[1]

Fața lui Huang Fuyi devenea mai palidă cu fiecare secundă ce trecea.

“.”.

Părea o modalitate bună de a repara favoritismul. El nu avea decența de a accepta această favoare.

Lao Bai spuse încet:

– Nu vă porecliți colegii de clasă.

Surprins, Bai Huai făcu în cele din urmă o mișcare. Cu o privire serioasă, își întoarse capul spre Jian Song Yi.

– Iron Niu este numele lui real, nu-i așa?

Jian Song Yi se gândi cu atenție și spuse ferm:

– Acesta este numele său real. Nu-mi amintesc de el sub nici un alt nume.

Huang Fuyi:

“.”.

Profesorul Lao, temându-se că Huang Fuyi ar fi stârnit de cuvintele lui Jian Song Yi, își flutură grăbit mâna înainte de a le spune:

-Bine. Acum puteți să vă întoarceți cu toții la cursurile de seară individuale. Studiul este important…

Pe măsură ce elevii din prima și a doua clasă părăsiră rapid biroul, cei din clasa internațională puteau doar să privească cerul și să se roage pentru viitorul lor.

În seara aceea era o lumină frumoasă a lunii.

Perfect pentru violența domestică.

……

În drum spre casă, obosit, în cele din urmă Jian Song Yi adormi în mașină.

Bai Huai stătea pe cealaltă parte a banchetei din spate și se uita la silueta zveltă a tânărului reflectată sub luminile galbene calde.

Conform observațiilor sale, răspunsul corpului lui Jian Song Yi la diferențiere era:  somnolență, oboseală, epuizare și durere. Aceasta nu era chiar aceeași reacție pe care o avuseseră în procesul de diferențiere majoritatea Alpha pe care îi cunoștea.

Din câte ştia el, cei mai mulţi Alpha în procesul de diferenţiere erau frustraţi, impulsivi, dornici să-şi arate puterea şi rareori aveau reacții de slăbiciune.

Jian Song Yi putea fi diferit, deoarece el experimenta diferențierea târziu, ceea ce ducea la unele reacții negative în corpul său. Trebuia să aibă grijă de el însuși.

În scurt timp, mașina cu care călătoreau fu parcată la conac și amândoi coborâră să meargă acasă.

Dar Bai Huai vorbi înainte de a merge pe drumuri separate.

– Cred că ar trebui să îți iei câteva zile libere de la școală sau o poți anunța pe Aye Tang să se întoarcă mai devreme.

– Care este problema? spuse Jian Song Yi și se întoarse spre Bai Huaiye cu o privire nedumerită.

Bai Huai nu ştiu ce să spună preț de o clipă. Când încerca să se comporte inteligent, Jian Song Yi îl vedea ca pe o maimuță, iar când se comporta prostește, arăta cu adevărat ca o creatură unicelulară.

El întrebă cu răbdare:

– Nu te afli în perioada de diferențiere?

– Ar trebui să fie. Ceva nu mi s-a părut în regulă în ultimele zile.

Bai Huai avu dintr-o dată impresia că insultase o creatura unicelulară.

El oftă, vocea lui era un pic neajutorată, șoptită, arătând o anumită compasiune:

– Reacția ta nu este foarte bună. Dacă nu ai parte de suficientă odihnă și alimentație, vei avea o mulțime de dificultăți când vei ajunge la maturare. O voi lăsa pe Ayi Liu să aibă grijă de tine acasă.

Poate pentru că această compasiune nu avea unde să se ascundă în tăcerea aceea, Jian Song Yi simți plictisit că nu era o provocare, ci doar o pură îngrijorare.

Este rar ca el să vorbească de parcă i-ar păsa, gândi Jian Song Yi.

– Nicio problemă. Îmi place să dorm. Chiar dacă este mult zgomot în școală, e ca și cum aș dormi acasă. Astăzi am reușit să-mi revin și să trec peste acel disconfort doar dormind. Voi fi bine.

Bai Huai nu-i spuse că-și putuse reveni pentru că fusese ghidat de proprii feromoni, altfel ar fi fost atât de dureros încât n-ar fi putut să mai meargă.

Cu toate acestea, Bai Huai doar dădu din cap.

– Cum vrei.

Negăsind altceva de spus, Bai Huai se întoarse în cele din urmă pe călcâie ca să plece spre casă, dar Jian Song Yi îi apucă încheietura mâinii și-l opri.

– Cred că e ceva în neregulă cu problemele de fizică pe care le ai de făcut astăzi. Vrei să arunc o privire?

Tânărul stătea leneș sub lumina lămpii de pe stradă, cu geanta de școală pe umăr, evitându-i privirea pentru că nu se putea obișnui să ia inițiativa de a fi politicos. Mândria lui Jian Song Yi voia să salveze situația și-și echilibră tonul vocii.

– În caz contrar, dacă nu poți intra în primii cinci în viitor, nu vei putea da ochii cu bunicul Bai. Te avertizez.

Bai Huai se întoarse şi se uită la el cu capul plecat. Îşi strânse buzele, lumina lunii strălucind în colţul buzelor.

– Sintetizarea câmpului magnetic îmi pare un pic dificilă.

.

Această întrebare fusese cea finală pentru înscrierea independentă la Universitatea Huaqing anul trecut. Fusese atât de dificil încât chiar și lui Yang Yue, al doilea din clasa sa, i-ar fi fost dificil să răspundă.

Cu toate acestea, Jian Song Yi dădu clic pe câteva propoziții pe telefonul său și apoi află că Bai Huai știuse deja să răspundă la întrebare.

Jian Song Yi se credea un profesor foarte talentat. Prin urmare, încercă să găsească câteva probleme similare la care Bai Huai să răspundă. El insistă să facă acest lucru și după ce Bai Huai răspunse la întrebări, continuă cu corectarea și verificarea acestora.

Bai Huai era, de asemenea, foarte serios cu stiloul său. „Profesorul” Jian Song Yi stătea lângă el, continuând să răspundă la întrebări de fizică. Pe de o parte, mânca fructe stând cu picioarele deschise și, pe de altă parte, se juca cu telefonul.

Aceşti doi băieți rareori trăiau în pace fără să se provoace unul pe celălalt, dar acum o făceau.

Cel puțin până când Zhuo Luo rupse calmul acestei nopți frumoase cu un link pe care îl trimisese!

Vești șocante! Ultimele știri! Cel mai frumos băiat din Nanwai s-ar putea diferenția în curând! Alpha numărul 1 din Nanwaiy este cel mai bun, dar acest Alpha îi umbrește literalmente pe ceilalți! Să așteptăm și să vedem ce va da sosirea lui Bai Huai!

NOTA SCRIITOAREI

Son Ge: Am un sentiment prost, Se pare că scenariul scriitoarei se va împlini în curând.

NOTA TRADUCĂTOAREI

[1] Porecla dată lui Huang Fuyi