Spiritul renăscut – Capitolul 16

Spiritul renăscut – Capitolul 16

Pharan se uită la Khemjira, care era încă îngrozit, incapabil să-și ridice capul.

– Por Kru, a trecut o oră. Te rog, întoarce-te acum, Por Kru.

Cu toate acestea, Pharan nu putu face altceva decât să scoată capul lui Chayod din dimensiunea sa împreună cu el.

– Por Kru, strigă Jettana.

În acel moment, Pharan deschise ochii și spuse ferm:

– Du-te și adu-mi vasul de lut.

O umbră întunecată și cu miros înțepător se zvârcolea în strânsoarea lui Por Kru. Jettana înghiți greu și alergă imediat să aducă vasul de lut fermecat pentru Por Kru, în timp ce Charnwit putu doar să se încrunte confuz, fără să vadă ceea ce  văzuseră ceilalți.

Fără tam-tam, Pharan deschise vasul și împinse spiritul lui Chayod în el. Apoi  închise capacul și-l înfășură cu o cârpă roșie yantra.

Pharan își spuse că, odată ce-l va găsi pe Khemjira, se va grăbi să se întoarcă să se ocupe de Chayod mai târziu.

– Urmați-mă, spuse Pharan sec înainte de a se ridica și de a coborî din casă.

Jettana și Charnwit îl urmară pe Por Kru în pădurea din spatele casei, luând-o pe un drum diferit de cel al grupului, care îi căuta pe cei trei membri dispăruți.

Cei trei merseră mai adânc, fiecare purtând un felinar pentru a lumina calea. Jettana și Charnwit rămaseră în urma lui Por Kru, fără să știe unde erau conduși.

Când se făcu aproape cinci dimineața, Por Kru se opri și se uită în jur, spunându-le celor doi că Khemjira era în apropiere și să se despartă pentru a-l căuta.

Charnwit era pe cale să meargă în altă direcție, dar Jettana îl trase înapoi.

– Unde naiba te duci? O să cazi de pe stâncă și o să mori, la naiba.

Charnwit se încruntă, arătând cu degetul înainte.

– Acolo e o potecă. Cum aș putea să cad de pe o stâncă?

– Ce?

Jettana se uită din nou, frecându-și ochii înainte ca imaginea unei stânci pe care o văzuse înainte să se transforme într-o potecă mică pe care se putea merge pe jos.

Jettana își strânse buzele de frustrare, nevenindu-i să creadă că fusese păcălit de un spirit. La naiba!

Pharan se întoarse și merse drept în direcția în care Charnwit era pe cale să o apuce. În scurt timp, văzu ceva auriu strălucind în spatele unui copac mare.

Pharan se îndreptă direct spre copac, urmat îndeaproape de Jettana și de Charnwit. Când ajunseră, descoperiră sursa luminii – era firul sfânt asupra căruia aruncase farmece și-l legase în jurul încheieturii lui Khemjira ieri…

– Khem! îl strigă Jettana pe prietenul său, atât de fericit încât sări înainte să-l îmbrățișeze.

Cu toate acestea, Khemjira zăcea nemișcat, cu ochii goi și fără viață, și nu putea fi trezit, la fel ca starea lui Pearmai.

– Cheamă-i mai întâi  khwan-ul lui înapoi, spuse Pharan. Jettana făcu un pas înapoi pentru a-i permite lui Por Kru să aprindă un băț de tămâie și să facă  ritualul.

Din fericire, Jettana luase geanta cu obiectele pentru ritual a lui Por Kru din obișnuință.

Odată ce bățul de tămâie fu plantat în pământ, Pharan își strânse mâinile, închise ochii și începu să se roage.

– O, khwan al lui Khemjira, întoarce-te. Oriunde ai plutit în derivă, fie ca zeitățile pădurii să te protejeze și să te aducă înapoi acolo unde îți este locul. Să nu mai dispari din nou.

Ochii lui Khemjira se închiseră încet, iar corpul său, care până atunci fusese  rigid, se relaxă.

Khemjira se întorsese, dormind liniștit. Jettana decise să nu-și trezească prietenul, ci îl ridică, deși cu oarecare dificultate, deoarece el însuși nu era o persoană atât de mare sau mai puternică, ca să nu mai vorbim de faptul că nu dormise deloc …

Văzând acest lucru, Charnwit era pe punctul de a se oferi voluntar să-l transporte pe  Khemjira, dar era prea lent în comparație cu Pharan.

– Dă-mi-l. Îl voi căra eu, spuse Pharan, văzând că Jettana îl va lăsa jos cu siguranță pe Khemjira la un moment dat.

– Ăăă… ești sigur, Por Kru? Pot să-l duc, chiar pot. Nu vreau să te deranjez, se bâlbâi Jettana, incapabil să-și ascundă expresia feței.

Deși Por Kru se dezbrăcase de veșminte și trăise ca o persoană normală timp de mulți ani, el încă avea comportamentul unui călugăr. Jettana nu-l mai văzuse niciodată purtând pe nimeni, bărbat sau femeie.

– Dă-mi-l.

– Poftim.

Simțind răceala din vocea lui, Jettana i-l dădu repede pe Khemjira lui Pharan, care clătină din cap, obosit că fusese nevoit să se repete, apoi se întoarse către Charnwit, care privea de la distanță de ceva vreme.

– Charn, nu? spuse Por Kru.

Charnwit dădu din cap în semn de aprobare.

–Da, Por Kru.

– Deschide calea, spuse Pharan pe un ton plat.

Charnwit dădu din cap din nou, deși era încă puțin nedumerit, înainte de a se întoarce și de a porni la drum.

După ce părăsiră pădurea, Por Kru îl duse pe Khemjira până la casă. Jettana, văzând că sătenii și alți membri care ieșiseră să-i caute pe cei dispăruți nu se întorseseră încă, nu mai putea sta nemișcat și să fie atât de nepăsător. După ce bău o cafea, luă bicicleta lui Por Kru și ieși să ajute la căutare, desigur, trăgându-l cu el pe tipul cu putere mentală puternică, Charnwit, lăsându-l pe Khemjira în grija lui Por Kru.

Pharan părăsi dormitorul lui Khemjira și se duse în camera în care era depozitat vasul cu Chayod. Deschise capacul și băgă mâna în vasul de lut înainte de a-l apuca de cap pe Chayod și de a-i scoate corpul.

Aceasta era o cameră vrăjită, unde spiritele din interior nu puteau pleca, iar spiritele din afară nu puteau intra. Era o cameră pe care el și bunicul său o foloseau pentru a supune fantomele.

Numeroasele lumânări plantate pe podeaua camerei se aprinseră brusc, aruncând o lumină puternică, dar atmosfera din cameră era înfiorător de rece. Chayod simțea că sufletul său se va risipi doar făcând contact vizual cu Pharan. Atât resentimentele, cât și frica îl făcură să verse lacrimi.

Pharan eliberă încet capul fostului său frate mai mic când văzu că era neputincios, înainte de a aduce un scaun de lemn pentru a se așeza în fața lui.

– De ce ai făcut asta? întrebă Pharan.

Chayod crezu că întrebarea se referea și la ceea ce făcuse în viața sa anterioară.

Spiritul în uniformă kaki îngenunche pe podea, încleștându-și pumnii pe pantaloni, și răspunse:

– Am iubit-o atât de mult timp. Habar n-ai… Ultima dată când ai părăsit-o, și în această viață, nu ai iubit-o și nici nu ai prețuit-o, atunci de ce trebuie…

Înainte de a termina, Pharan își ridică piciorul și-l lovi pe Chayod cu toată forța fără vreun avertisment, făcându-i corpul să se răstoarne pe podea cu o izbitură puternică. Apoi, se ghemui lângă el, îl apucă de păr și se uită în ochii fostului său frate mai mic, ca și cum ar fi vrut să-i ardă sufletul în particule chiar atunci și acolo.

– Nu o iubești, Chayod. Te iubești doar pe tine însuți.

Cuvintele lui Pharan erau ca o suliță ascuțită înfiptă în pieptul lui Chayod. Inima îl durea de parcă s-ar fi sfărâmat în bucăți. Ochii lui negri se dădeau peste cap, nedorind să accepte adevărul, iar lacrimile îi curgeau neîncetat pe față.

– Data trecută, mi-ai falsificat scrisoarea și ai făcut-o să moară. De data aceasta, vrei să-i iei viața? Yod, ce ar trebui să fac cu tine?

– Nu înțelegi, frate. Eu doar… Vreau doar să-l protejez pe Khem de acel spirit rău. Dacă am sufletul lui Khem, puterile mele vor crește și cu siguranță voi putea să-l protejez pe Khem de el. Au! strigă Chayod în agonie când strânsoarea lui Pharan deveni mai puternică, forțându-i capul să se încline pe spate.

– L-ai întrebat măcar dacă vrea protecția ta? Uită de trecut, ești egoist prin însăși natura ta. Crezi că dacă iubești pe cineva, trebuie să te iubească la rândul său? Dacă vrei ceva, crezi că trebuie să-l ai. Când faci bine și nu primești bine în schimb, te plângi când, de fapt, nimeni nu ți-a cerut să faci nimic.

Chayod se lupta cu disperare să scape, temându-se pentru viața sa, dar cu cât se lupta mai mult, cu atât simțea mai multă durere. Trecuse mult timp de când el, un spirit, nu mai simțise atâta durere.

– Oh, doare! Mi-e frică! Au, te rog lasă-mă să plec!

– L-ai rănit și l-ai speriat și pe el. Cu toate acestea, ai îndrăzneala să spui că îl iubești. Chiar și atunci când ai murit și ai devenit spirit, trăind ani de-a rândul, încă nu ai niciun fel de bun simț. Ce-ar fi să te pun într-un vas de lut și să te țin în apă timp de zece sau douăzeci de ani?

Ochii lui Chayod se măriră de groază și clătină din cap. Gândul de a fi prins într-un spațiu închis și de a nu putea merge nicăieri pentru o zi era o tortură suficientă, darămite zece sau douăzeci de ani.

– Nu! Te rog! Nu-mi face asta! Vreau să fiu cu Khem! … Spiritul acela rău se va întoarce. Fără mine, cine îl va proteja? plânse Chayod, implorând milă.

Pharan îngheță pentru o clipă, ezitând.

Dacă Chayod nu va fi acolo, cine îl va proteja pe Khem…?

Privirea ascuțită a lui Pharan se îngustă.

– Nu asta este treaba unui spirit ca tine. Amintește-ți bine cuvintele mele și reflectă la acțiunile tale în acel vas. Dacă mă întorc și încă nu ai minte, pregătește-te să te îneci.

– Nu! Nu! Au!

Pharan închise capacul vasului după ce îndesă spiritul lui Chayod înapoi înăuntru. Apoi luă aceeași pânză roșie yantra, o înfășură și o legă bine. Apoi așeză vasul pe masă înainte de a ieși din cameră.

În acea dimineață, cerul era senin, iar soarele ardea, în contrast puternic cu atmosfera de noaptea trecută. Toată lumea crezuse că va ploua torențial toată ziua de astăzi.

Dar noaptea trecută, în jurul orei trei sau patru dimineața, când Chai-ya venise să informeze pe toată lumea să continue să-i caute pe cei trei membri dispăruți și spuse că sunt încă în viață, dăduse echipei de căutare o speranță reînnoită. Apoi, norii groși de deasupra satului începură să se împrăștie în mod miraculos.

Era clar cine ar fi putut face așa ceva.

Jettana și Charnwit se alăturară echipei de căutare la șase dimineața. Deoarece erau deja mulți oameni pe munte, deciseră să cerceteze zona de la poalele munților.

Cei doi se despărțiră, dar nu se îndepărtară prea mult unul de celălalt pentru a se putea striga dacă găseau ceva.

Charnwit se plimba de-a lungul pârâului și zări o cutie de bere plutind pe lângă el. Își ridică ochelarii și urmă pârâul în amonte, cu inima bătând de nerăbdare.

Și apoi îi găsi …

Charnwit înghiți greu când văzu starea celor trei băieți înainte de a-și îndepărta privirea pentru a striga către Jettana, care se afla de cealaltă parte a cascadei.

– Jet, aici!

Jettana, care stătea ghemuit sub un pod de lemn, se uită imediat în sus. Când îl văzu pe Charnwit fluturând mâinile din spatele unui bolovan mare, ochii i se măriră.

– I-ai găsit?!

Fără să aștepte un răspuns, Jettana alergă în grabă pe pod pentru a veni spre el.

Charnwit se dădu la o parte pentru a-l lăsa pe Jettana să se uite mai îndeaproape. Când îi văzu pe băieți, Jettana nu se putut abține să nu exclame o înjurătură:

– Rahat…

Pentru oamenii obișnuiți, priveliștea lui Pearmai de noaptea trecută ar fi considerată terifiantă. Dar starea actuală a lui Kornkan, Phudit și Teechathon era de multe ori mai rea.

Cei trei pluteau și erau blocați la mal cu gunoiul și mai multe cutii de bere. Hainele lor erau murdare și dezordonate, pielea palidă învinețită și lovită, gura căscată și ochii larg deschiși de șoc. Mâinile și picioarele lor erau încrețite de stat prea mult timp în apă. Cu toate acestea, piepturile lor încă se ridicau și coborau slab, indicând că erau încă în viață.

Era o scenă îngrozitoare.

– Ce ar trebui să facem? întrebă Charnwit.

Ezita să-i atingă de teamă că le-ar putea provoca răni suplimentare corpurilor lor posibil rupte. În plus, veniseră nepregătiți, fără niciun echipament pentru a-i transporta pe răniți.

– Stai de veghe. Voi merge să caut ajutor, spuse Jettana înainte de a se întoarce și a o lua la fugă imediat.

Charnwit nu trebui să aștepte mult până când Jettana se întoarse cu câțiva săteni și studenți, echipați cu tărgi și o trusă de prim ajutor de bază.

Toată lumea se opri la priveliștea din fața lor.

Unii chiar își ridicară mâinile într-un gest de închinare deasupra capetelor lor, atât în semn de recunoștință, cât și pentru a cere iertare spiritelor sacre. Apoi, îi ridicară pe cei trei băieți cu toții împreună, pentru a le acorda primul ajutor înainte de a-i transporta la spital.

După aceea, Jettana se întoarse să-i comunice lui Por Kru că-i găsiseră pe Kornkan și prietenii săi, dar că erau într-o stare groaznică. Fură duși la spital pentru tratament. Charnwit fu, de asemenea, târât în toată acea confuzie. Jettana justificase că, din moment ce Charnwit era responsabil pentru dispariția lui Khemjira, ar trebui să-și asume responsabilitatea rămânând cu Khemjira în această seară, la care Charnwit nu avu nicio obiecție.

Por Kru, văzându-l pe Charnwit cărând lucruri grele aici, dădu din cap în semn de acord și-l lăsă să rămână peste noapte. Totuși, nu se putu abține să nu arunce o privire plină de reproș către Jettana, care avea tendința de a acționa fără să-l consulte.

Apoi se întoarse să arunce lacrimile de lumânare într-un castron cu apă pentru a pregăti apă sfințită.

După ce se îmbăie și se schimbară în pijamale, Jettana și Charnwit se alăturară lui Khemjira în camera lui pentru a dormi. Stăteau întinși pe părți opuse ale patului, lăsându-l pe Khem în mijloc. Por Kru menționase că acesta probabil că nu se va trezi prea curând, dar cel mai  târziu se va trezi a doua zi. Văzând că nu era nimic de care să-și facă griji, și copleșiți de epuizarea lor, căzură într-un somn adânc de îndată ce capetele lor loviră pernele.

La miezul nopții, ușa dormitorului se deschise ușor. Pharan recita în tăcere un khatha pentru a se asigura că cei doi gardieni ai lui Khemjira vor rămâne într-un somn adânc și nu se vor trezi până dimineața, înainte de a intra încet și de a se așeza pe pat.

Ochii lui ascuțiți se uitară cu atenție la fața lui Khemjira, acum plină de picături mici de transpirație. Sprâncenele sale delicate erau ușor încruntate. În acea dimineață, îi ceruse lui Kaew să-l ajute să șteargă corpul lui Khemjira și să-i schimbe hainele, dar mai trebuia să-l verifice periodic în cazul în care avea febră.

Pharan simțea că este responsabil pentru această situație, deoarece el era cel care îi sugerase lui Khemjira să doarmă în altă parte. Acțiunile sale nu fuseseră conduse de alte sentimente.

Mâna mare a lui Pharan se odihni ușor pe fruntea netedă a lui Khemjira, doar pentru a descoperi că nu era febril. Cu toate acestea, lacrimile îi curgeau continuu din colțurile ochilor.

Trebuie să aibă un coșmar. Și Pharan ghici la ce visa Khemjira.

În visul său, Khemjira retrăia o viață anterioară împărtășită cu Por Kru Pharan, în care fuseseră cândva iubiți. Cu toate acestea, dragostea lor nu era genul dulce pe care alții ar putea să o aibă.

Îndatoririle și munca îi despărțiseră ani de zile, iar moartea îi despărțise pentru totdeauna, fără nicio șansă de a fi unul cu celălalt așa cum visaseră și așa cum tânjeau.

Era păcat, pentru că se rataseră unul pe celălalt la distanță de o clipă.

Khemjira era la propria sa înmormântare și văzu cât de zdrobit era cel care sosise cu un pas prea târziu. În mintea lui, se tot întreba de ce.

De ce am căzut în capcana unei astfel de înșelăciuni?

De ce nu fusesem mai puternic?

De ce nu am așteptat?

Dacă aș fi așteptat puțin mai mult…

În timp ce era pe cale să îmbrățișeze persoana care îngenunchea și plângea în fața portretului său memorial, Khemjira se simți ca și cum ar fi fost scos din acel moment. Corpul său se cutremură și ochii i se deschiseră, doar pentru a întâlni privirea lui Por Kru.

Khemjira se uită la fața lui Por Kru și izbucni în lacrimi. Inima îl durea insuportabil acum că știa de ce se despărțiseră în viețile lor anterioare. El era încă atașat de acele sentimente.

Condus de dor, corpul său mic se ridică și se aruncă într-o îmbrățișare, uitând cine era acum și cine era cealaltă persoană.

Pharan știu imediat ce visase Khemjira, ce-l făcuse să se trezească așa, deci nu-l îndepărtă, dar nici nu-i răspunse sentimentelor, în schimb îi aminti de acest lucru.

– Poți să mă îmbrățișezi și să plângi cât vrei acum, dar nu uita că eu nu sunt Phawat, iar tu nu mai ești Khemmika.  Trecutul a plecat de mult. În acest moment, suntem doar doi oameni care s-a întâmplat să se întâlnească, nu iubiți. Înțelegi?

Inima lui Khemjira se liniști. Când își dădu seama ce făcuse, reflectă la acțiunile sale. Cu toate acestea, spre deosebire de Por Kru, îi era incredibil de greu să se stăpânească.

Dar ar fi în regulă dacă aș vrea să mai îndrăznesc puțin mai mult în acest moment?

– Por Kru, ai putea sta cu mine până adorm? Promit… Nu voi mai cere așa ceva, imploră Khemjira printre lacrimile care continuară să-i curgă pe obraji, corpul său tremurând de suspine mici.

Por Kru tăcu până când Khemjira se simți descurajat, dar apoi reuși să zâmbească când auzi următoarele cuvinte. Lacrimile care curgeau se opriră.

– Atunci culcă-te.

– Da, spuse Khemjira și se întinse repede conform instrucțiunilor, chiar dacă ochii lui încă îl urmăreau pe Por Kru, care se întoarse să deschidă un sertar din dulapul de lemn de lângă pat și scoase o carte budistă pentru a citi în timp ce aștepta ca Khemjira să adoarmă. Chiar și așa, îi trimise o privire severă.

– Dacă continui să te uiți la mine așa, când vei dormi vreodată?

Khemjira își coborî ochii de frică. Cu toate acestea, știind că Por Kru era bun la suflet, el nu se putu abține să nu meargă mai departe.

– … Pot să te țin de mână?

La această întrebare i se răspunse o privire ascuțită ca un cuțit, ceea ce-l făcu  pe Khemjira să închidă ochii strâns.

În scurt timp, Khemjira simți un deget mic strecurându-se în pumnul strâns și nu ezită să-l țină strâns ca o pisică ce apucă un șoarece.

Inima lui Khemjira bătea atât de tare încât simțea că-i ieșea din piept. Când deschise ochii pentru a-l vedea pe Por Kru citind cu atenție o carte budistă, simți un val de fericire.

Pharan, enervat de privirea lui Khemjira, spuse în cele din urmă:

– Doar de data asta. Data viitoare, vei fi biciuit în schimb.