Spiritul renăscut – Capitolul 17

Spiritul renăscut – Capitolul 17

Khemjira deschise ochii dimineața devreme și descoperi că Por Kru nu mai era acolo. Cu toate acestea, mulțumirea pe care o simțise în noaptea precedentă îl făcu să zâmbească.

Inițial, se hotărâse ca, dacă Por Kru refuza cu adevărat să-l ajute, se va întoarce de bunăvoie la Bangkok. Dar acum, Khemjira se răzgândise. Jettana nu mai era nevoie să-l convingă pe Por Kru să facă nimic pentru el, pentru că, de acum înainte, o va face singur.

Cu siguranță îl voi face pe Por Kru să se răzgândească, indiferent de situație!

Primul pas fu să-și facă propriul pat. Când se ridică, fu ușor surprins să-i vadă pe Jettana și Charnwit dormind de ambele părți ale patului.

 Când au ajuns aici?

Khemjira se înroși la gândul că cei doi ar fi putut auzi conversația lui cu Por Kru aseară, deoarece plângea atât de tare.

Văzându-i dormind adânc, nu vru să-i trezească, dar trebui să o facă pentru că intenționa să curețe întreaga casă. Cu toate acestea însă, nu știa unde sunt produsele de curățenie.

– Jet, trezește-te, spuse Khemjira scuturând ușor umărul lui Jettana.

În curând, acesta se trezi, frecându-și ochii.

– E dimineață deja?

– Îhî, este ora cinci.

Auzind asta, Jettana aproape că-l mușcă de cap pe Khemjira.

– La naiba, de ce te trezești atât de devreme?

– Îmi pare rău, vreau să fac curățenie în casă pentru Por Kru, dar nu știu unde sunt produsele de curățenie, răspunse Khemjira scuzându-se și continuă:

– Poate dacă îl ajut, Por Kru se va răzgândi și mă va lăsa să rămân aici.

Jettana își plesni genunchiul și se uită la Khemjira cu entuziasm.

– Bine! Acesta este spiritul! Să mergem să ne spălăm pe față și pe dinți. Te voi ajuta să faci curățenie! spuse Jettana înainte de a sări în sus pentru a-și trezi celălalt prieten.

– Charn, trezește-te, omule!

De îndată ce Charnwit se trezi, Khemjira îi  ceru scuze mai întâi. Văzând că prietenul său nu era supărat, îi explică ce plănuia să facă. Charnwit, încă puțin confuz după ce fusese târât aici de Jettana ieri, dădu din cap încuviințând planul lui Khemjira.

Cei trei ieșiră din cameră, coborând mai întâi să se spele pe față și pe dinți în baie. Apoi se duseră la camera de curățenie. De obicei, Por Kru avea o menajeră de încredere care venea să facă curățenie în casă în fiecare săptămână. Cu toate acestea, auziseră că menajera își luase recent concediu de maternitate, așa că Por Kru trebuise să facă curățenie în casă în ultima vreme.

După un somn bun, cei trei se treziseră plini de energie și curățaseră cu frenezie, creând zgomote discordante care-l treziră pe Por Kru Pharan care dormea în camera lui.

Acestea fură urmate de sunetele intermitente al spălării vaselor și de zgomotul oalelor și tigăilor, făcându-l pe cel care încerca să doarmă să-și încrunte sprâncenele de enervare.

– Fac curățenie în casă, Por Kru. Podeaua de lemn strălucește ca oglinda, șopti Ake, stând în stânga patului, urmat de Thong de cealaltă parte.

– Khem gătește și el, Por Kru. Arată delicios. Mama lui avea dreptate. Nu o să …

Dar de îndată ce-l văzură pe Por Kru pe cale să apuce bățul de bici de pe tăblie, amândoi ieșiră imediat din cameră.

Cine ar fi știut că Por Kru ieșise din dormitorul lor în jurul orei 4 dimineața…

Pharan, în tricoul său alb și pantalonii negri de pescar din bumbac, trebui să se ridice din pat și să iasă la locul ritualului. Acolo, îi văzuse deja așteptând, uzi de transpirație. De îndată ce se așeză pe scaunul înălțat, Jettana se târî imediat.

– Por Kru, astăzi Khem ne-a trezit pentru a ajuta la curățenia casei. Doar că… ăăă… ei bine, spuse Jettana, văzând privirea lui Por Kru, care părea să spună:

”Și ce?” și nu mai știu ce să spună. Charnwit își dădu ochii peste cap. Nu spusese cu curaj că va vorbi cu Por Kru?

Văzând că discuția nu duce nicăieri, Khemjira se târî rapid spre Por Kru, își strânse mâinile în fața pieptului și se uită la Por Kru cu ochi de cățeluș.

– Pot să rămân aici până începe semestrul universitar, Por Kru? Promit că voi ajuta la toate treburile casnice și nu voi fi o povară pentru tine.

Khemjira clipi apoi către Por Kru. Pharan îl privi și simți nevoia să-l lovească ușor pe frunte cu pumnul.

Când îmi  răsucește brațul, este la fel ca Jet.

Cu toate acestea, tot ce putu face Pharan fu să ofteze obosit.

Acești copii făceau tam-tam. Nici măcar nu spusese un cuvânt despre faptul că nu-l lăsase pe Khemjira să rămână.

– Dacă ai de gând să rămâi, va trebui să devii ucenicul meu, declară în cele din urmă Por Kru.

La aceste cuvinte, fața lui Khemjira se lumină de bucurie. Jettana aproape că se năpusti să-l îmbrățișeze pe Khemjira, dar se abținu din respect pentru Por Kru, păstrându-și bucuria pentru el.

Dar asta nu fu tot.

– Și tu. Văd că îi urmărești aici. Înțelegi măcar situația în care se află cei doi? îl întrebă Por Kru pe Charnwit.

Clătină din cap drept răspuns, iar Jettana deveni imediat neliniștit.

Rahat, dacă Por Kru îi spune adevărul, planul meu de a-l păcăli să devină bodyguardul lui Khem va fi distrus!

Khemjira își strânse buzele, simțindu-se vinovat când văzu privirea plină de reproș a lui Por Kru, ca și cum ar fi întrebat de ce nu-i spusese prietenului său. Se târî repede înapoi la Charnwit, lăsându-l pe Jettana să primească o lovitură în cap cu tigaia ca pedeapsă.

– Charn, îmi pare rău că nu ți-am spus. Doar că eu…, îi spuse Khemjira în cele din urmă povestea lui Charnwit, de la blestemul asupra familiei mamei sale până la diferitele amenințări asupra vieții sale și incidentele prin care trecuse. Charnwit ascultă în tăcere uimit, șocat de dezvăluiri.

Dacă ar fi fost altcineva, poate că nu ar fi crezut o astfel de poveste. Dar, după ce ajunsese să-i cunoască atât pe Khemjira, cât și pe Jettana, lui Charnwit îi fu surprinzător de ușor să accepte povestea.

– Luați decizia cu atenție. Dacă vă gândiți să rămâneți împreună la bine și la greu, înseamnă că sunteți dispuși să vă sacrificați viața unul pentru celălalt atunci când vine pericolul. Dar dacă nu sunteți siguri că puteți face asta, ar fi bine să mergeți pe drumuri separate acum, spuse Pharan adevărul.

Nu putea garanta că totul se va termina bine și dacă cineva ar sări în viitor, ar însemna că toate învățăturile sale erau lipsite de sens.

Ar fi bine să ia această decizie acum, astfel încât să nu piardă timpul nimănui.

Jettana și Khemjira schimbară priviri înainte de a se întoarce să se uite la Charnwit. Charnwit își ridică ușor ochelarii înainte de a se târî mai aproape de Por Kru… și se prosternă, un lucru pe care nu-l mai făcuse niciodată.

După ce auzise ce spusese Por Kru, îi fu frică de moarte… Cui nu i-ar fi, nu?

Dar să-I observe pe Jettana și Khemjira devenise obiceiul lui așa că el crezu că nu era ceva la care ar putea renunța cu ușurință, așa că vru să încerce.

– Mi-ar plăcea să devin ucenicul tău, spuse el.

Jettana își umflă pieptul ca și cum ar fi spus că Charnwit luase decizia corectă, în timp ce Khemjira era atât de fericit și de ușurat încât plânse, dar își șterse repede lacrimile și-i zâmbi în semn de recunoștință lui Charnwit.

Pentru a deveni ucenic în magie, trebuia să efectueze ritualul Wai Kru[1], la fel ca ceilalți ucenici ai lui Por Kru Pharan.

Prin urmare, trebuiau să pregătească o tavă de ofrande cu flori, bețișoare de tămâie și lumânări pentru a-i aduce un omagiu lui Por Kru a doua zi. Astăzi, după ce pregătiseră o masă pentru Por Kru, au trebuit să-și informeze prietenii de la Clubul de Servicii Comunitare, care urmau să plece la zece dimineața, că ei vor rămâne aici mai mult, astfel încât nimeni să nu-și facă griji.

În ceea ce îi privește pe Kornkan, Phudit și Teechathon, starea lor era acum stabilă, dar trebuiau să rămână în spital încă vreo câteva zile sub supravegherea atentă a tutorilor lor. Odată ce se simțiră suficient de bine pentru a se întoarce acasă, vor trebui să-și îndeplinească promisiunea, să devină călugări timp de șase ani și să respecte cele opt porunci pentru restul vieții.

Cu toții sperau că ceea ce trăiseră cei trei va servi ca o poveste de avertizare, învățându-i să respecte locurile pe care le vizitează și să nu se mai comporte nepoliticos sau să vorbească într-o manieră provocatoare sau jignitoare cu nimeni vreodată.

După ce evenimentele neplăcute trecură, sătenii organizară ritualul Baci Su Khwan sau “Soot Khwan” în dialectul Isan, care era un ritual de binecuvântare thailandeză, pentru ca studenții să-și restabilească moralul și să fie binecuvântați cu noroc pentru viitor înainte de a se îmbarca în lunga lor călătorie înapoi la Bangkok.

Khemjira, Jettana și Charnwit merseră la casa bunicii Si, unde se desfășura ritualul. Casa era o structură pe jumătate din beton, jumătate din lemn, cu o zonă spațioasă dedesubt, care putea găzdui zeci de oameni. Din fața casei, se putea vedea baciul auriu cu șapte niveluri ieșind maiestuos. Bătrânii satului erau așezați în jurul zidurilor, înconjurându-i pe studenți, fiecare ținând mai multe fire sfinte în mâini.

De îndată ce Khemjira, Jettana și Charnwit ajunseră, ocoliră mai mulți oameni pentru a intra înăuntru, înainte de a se târî să se așeze lângă Pearmai, care fusese pusă de prietenii ei să stea chiar în primul rând.

– Ce mai faci, Pear? Ești bine acum?

Pearmai aproape că vru să plângă din nou când văzu fața lui Khemjira.

– Eu sunt bine, Khem. Ești bine acum, nu? Am auzit că …spuse Pearmai strângându-și buzele, ezitând să spună cuvintele “bântuit de o fantomă”. Kaew îi spusese că Khemjira dispăruse brusc fără ca nimeni să-și dea seama, doar pentru a fi găsit mai târziu în pădure. Din fericire, Por Kru Pharan îl găsise și-l adusese înapoi.

– Îmi pare rău, Khem. Pentru că ai avut grijă de mine, de aceea s-a întâmplat asta.

Khemjira clătină din cap.

– Nu este din cauza ta, Pear. Am avut ghinion în ultima vreme, dar se va îmbunătăți în curând. Nu-ți face griji.

Pearmai scoase un oftat de ușurare înainte de a da din cap.

– Când începe semestrul, te voi răsfăța cu shabu-shabu, bine? Charn și Jet, de asemenea,  Pearmai nu uită să le spună celorlalți doi prieteni care stăteau lângă Khemjira pentru că și ei trecuseră prin probleme din cauza ei.

Jettana și Charnwit dădură din cap zâmbind, rugându-se să supraviețuiască pentru a vedea începutul semestrului.

Apoi, bunica Si începu ritualul și le cerut tuturor celor prezenți să-și unească mâinile în semn de închinare.

“Namo me phutthatechasa ratanattayathammika techapasitthipasithewa narayana paramesawara…” [2]

– Sri, sri [3], astăzi este o zi bună. Sri, sri, astăzi este o dată de bun augur. Să decorăm ofranda și să-l chemăm pe khwan. Veniți, khwan, toți cei treizeci și doi. Vino și alătură-te celorlalți nouăzeci și doi. Vino la trupul…

– Acest bătrân șaman te cheamă înapoi. Vino, khwan, vino. Khwan-ul capului vine la cap. Khwan-ul ochilor vine la ochi. Khwan-ul gurii vine la gură. Khwan al părului, de la linia părului până la mijlocul capului. Vino să vezi trupul.

 Khwan-ul umerilor și al ochilor vine la corp împreună cu khwan-ul picioarelor, khwan-ul mâinilor, khwan-ul buricului și khwan–nu se mai despart niciodată. Vino, khwan, vino. Khwan-ul sânilor vine la cei doi sâni. Khwan-ul cocului de păr vine la cocul de păr. Khwan-ul picioarelor vine la picioare. Khwan-ul brațelor vine la brațe. Khwan-ul gâtului vine la gât. Khwan-urile taliei și sprâncenelor, de asemenea. Fiecare khwan care aparține unui corp vine și se alătură cărnii. [4]

După aceea, bunica Si scoase apa sfințită pe care Por Kru Pharan o făcuse și i-o dăduse. Înmuie un buchet de flori de iasomie în el și apoi stropi cu apă sfințită toți membrii clubului, în special pe Pearmai și Khemjira, care erau acum uzi.

După ce primiră apa sfințită, sătenii se aliniară să-și lege firele sfinte în jurul încheieturilor. În cele patru zile în care fuseseră acolo, avuseseră experiențe noi, fuseseră îngrijiți și protejați de săteni.

– Fie ca tu să fii fericită, fată. Nu te mai îmbolnăvi din nou.

La primirea binecuvântărilor și pe măsură ce se apropia timpul plecării, unii studenți chiar plânseră, simțindu-se recunoscători și având  legătură profundă cu sătenii, în special cu Pearmai, care izbucni în lacrimi imediat după ce-i văzu pe Kaew și Chaiya, chiar înainte de a avea șansa de a-și lua firul sfânt. Kaew o îmbrățișă și o mângâie câteva minute până când Pearmai se opri din plâns și putu să-i lege încheietura mâinii.

Jettana o văzut-o pe bunica Si stând singură, mestecând nuci de betel și se îndreptă spre ea.

– Bunică Si, ai putea să-mi legi un fir sfânt în jurul încheieturii mâinii?

Bunica Si, care tocmai luase o pauză, trase un fir sfânt de pe tava de aur pentru el. Bunica Si îl cunoștea de când era copil. Pe atunci, era un copil atât de dolofan și de drăguț și obișnuia să o strige cu o voce dulce. Dar pe măsură ce crescuse, devenise atât de răutăcios, la fel ca tatăl său.

– “Fie ca tu să fii sănătos. Nu te îmbolnăvi. Fie ca tu să dormi bine și să te trezești proaspăt. Și nu uita niciodată să porți pantofi când mergi.”

[1] Ritualul Wai Kru (พิธีไหว้ครู) este un ritual thailandez în care elevii aduc un omagiu profesorilor și își exprimă recunoștința pentru munca lor

[2] Acesta este un khatha numit “Chullachaimongkhol Chanting” (Chul-la-chai- mong-khol Chan-ting) (บทสวดจุลชัยยะมงคลคาถา) este un khatha care este folosit pentru a alunga toți darigers.

[3] Si (ศรี) înseamnă de bun augur.

[4] Acest cântec se numește “Sukhwantum Sukhwanthoeng” (Su-khwan-lum Su- Idhwan-thoeng) (สุขวัญสุม สูขวัญเทิง) Este prezentat în ritualul Baci Su Khwan