Spiritul renăscut – Capitolul 18

 Versiunea audio: accesați linkul

https://www.youtube.com/watch?v=iz6H2ttGYK4

Înainte de a se îndrepta spre casa lui Por Kru, Jettana, Khemjira și Charnwit se opriră să adune frunze de bananier din livadă, asigurându-se că își aduc omagiul și cerură iertare spiritelor de acolo înainte de a le tăia. După ce terminară, își continuară drumul, culegând flori frumoase de-a lungul potecii.

Ei adunară atât de multe încât mâinile lor nu le puteau ține pe toate, iar Khemjira fu nevoit să-și folosească tricoul ca recipient improvizat.

Pharan, care coborâse să pregătească niște cafea în bucătărie, îl zări pe Khemjira intrând cu abdomenul descoperit și nu se putu abține să nu se încrunte. Dintr-o dată, se întoarse și o luă pe scări pentru a-și continua meditația.

Cei trei așezară frunze de bananier, flori și diverse obiecte împrumutate de la bunica Si pe un așternut de bambus. De îndată ce atinseră obiectele, puterea artistică din Khemjira și Jettana începu să se trezească. Se hotărâră să profite la maximum de cea mai bună tavă de ofrande pentru Por Kru.

Charnwit, lipsit de o astfel de abilitate artistică, nu putea decât să rupă frunzele de bananier pentru cei doi. Odată ce termină de rupt toate frunzele, Charnwit trecu la a-i ajuta cu alte obiecte, cum ar fi ace, ață, flori și foarfece și-i observă în tăcere.

Jettana și Khemjira lucrau în tăcere ca și cum fiecare ar fi fost în propria sa lume. Timpul trecu și curând se făcu unu dimineața.

– Uf.

– Uf.

Jettana și Khemjira gemură simultan după ce terminară tava de ofrande. Când își ridicară privirile, articulațiile pocneau și spatele era dureros încât aproape că le venea să plângă.

– Khem,la naiba, nu voi mai reuși să fac ceva atât de grozav data viitoare! spuse Jettana cu o față schimonosită.

Khemjira făcut o grimasă, uitându-se la mâinile lui pline de înțepături și spuse:

 – Da, și eu la fel.

Charnwit, uitându-se la lucrările lui Jettana și Khemjira, fu uimit și trebui să accepte că era adevărat așa că își scoase telefonul mobil pentru a face o poză.

Și cum ar putea să nu fie? Cei doi prieteni făcuseră o tavă de ofrande în formă de naga cu șapte capete.

Această capodoperă fusese ideea lui Khemjira, inspirată de tatuajul de pe spatele lui Por Kru, dezvăluit de ploaia care cădea și îi udase spatele în timpul ritualului de închinare.

Jettana spuse că tatuajul lui Por Kru este Phaya Ananta Naga Raj Maha Yantra, care înfățișează un rege cu șapte capete al tuturor nagas din Kshira Sagara, sau Oceanul de Lapte în cosmologia hindusă. El fusese pictat de un călugăr magic celebru, care era un prieten apropiat al bunicului lui Por Kru.

A doua zi dimineața, Pharan se uită la tava de baci cu o expresie ilizibilă înainte de a-l zări pe Khemjira, care îl privea neliniștit. Apoi, rosti cuvinte pe care Khemjira nu se așteptase niciodată să le audă:

– Poți rămâne aici, dar nu trebuie să devii ucenicul meu. Îl voi accepta doar pe Charn.

Gura lui Khemjira se deschise șocată și, atât Jettana, cât și Charnwit arătau la fel.

– Ce… Cum se face? întrebă Khemjira cu o voce tremurândă, abia să stea nemișcată.

Jettana se uită la prietenul său și apoi la Por Kru, știind că Por Kru trebuie să aibă un motiv.

Într-adevăr, după multă contemplare, Pharan avea motivele sale pentru a nu-l  lua pe Khemjira ca ucenic.

Pharan întâlni privirea lui Khemjira. Ochii lui negri, care erau calmi, dar plini de anumite sentimente, pâlpâiră ușor.

– Pentru a deveni ucenicul de magie al cuiva, trebuie să faci un jurământ de a onora acea persoană ca maestru al tău, de a nu încălca jurământul, de a nu face rău sau de a nu avea intenții necurate față de el. Dacă într-o zi încalci acel jurământ, nici măcar o sută de Jet sau de Charn nu te-ar putea salva, spuse Pharan.

Tot ce spusese Por Kru era adevărat și Jettana putea confirma pentru că știa de un ucenic care se gândise să-l trădeze pe Por Kru pentru a se alătura unui șaman de magie neagră. Acel ucenic comisese o infracțiune gravă furând bunurile personale ale lui Por Kru pentru un ritual nepotrivit apoi, nu trecuseră nici măcar trei zile și înnebunise.

Cei care credeau în magie numeau asta “puterea stăpânului”.

Khemjira își lăsă încet capul în jos, incapabil să respingă cuvintele lui Por Kru. Recunoscu că, de la visul din noaptea precedentă, când își văzuse viețile trecute, își dăduse seama cât de mult se iubiseră și cât de dureros se despărțiseră.

Chiar dacă Khemjira încercase să uite amintirile din viața sa anterioară, nu reușise. Nu se mai putea gândi la Por Kru doar ca la stăpânul prietenului său.

– Înțeleg, dădu din cap Khemjira înainte de a se târî înapoi pentru a se așeza la distanță, permițându-le lui Jettana și Charnwit să ridice tava împreună.

Jettana era confuz și nedumerit, neînțelegând despre ce vorbeau Por Kru și prietenul său drag. Dar de îndată ce prinse privirea lui Por Kru, trebui să se concentreze din nou asupra ritualului. Charnwit făcu și el același lucru.

Jettana mai făcuse acest ritual înainte așa că de data aceasta, el doar îl ghida pe Charnwit.

Por Kru aprinse bețișoare de tămâie și lumânări pentru a-l venera pe Triratna, apoi dădu din cap pentru ca Jettana și Charnwit să se prosterneze în fața imaginii lui Buddha. Apoi, își uni mâinile în rugăciune.

După ce-l veneră pe Buddha, recită în timp ce repetau.

“Namotatsa samphutthatsa…” [1] Phakhawato Arahato Samma

După aceea, Jettana îi spuse lui Charnwit să facă un jurământ, apoi se întoarse să se așeze lângă Khemjira, lăsându-l pe Charnwit să treacă la pasul următor.

Charnwit făcu un jurământ cu o voce blândă și profundă, cu ochii fermi și neclintiți:

– Veneratul meu profesor, eu, Charnwit Phani Chakorn, îmi ofer trupul și mintea pentru a deveni un ucenic credincios și a învăța de la tine. Voi studia cu sârguință, voi asculta de învățăturile tale, voi acționa față de tine cu respect și nu îți voi aduce nicio dezonoare.

Apoi, se prosternă. Pharan încuviință din cap, luă tava și o puse deoparte, apoi se aplecă pentru a atinge pe capul lui Charnwit, închise ochii și cântat khatha menită să le unească mințile, astfel încât în vremuri de pericol, dacă nu era timpul să moară, Pharan să poată veni în ajutor, la fel cum se întâmplase cu Jettana în autocar.

După ce recită khatha, luă un fir sfânt, îl legă în jurul încheieturii mâinii lui Charnwit și-l binecuvântă cu fericire și prosperitate. Khemjira nu putea decât să privească cu un amestec de invidie și durere…

După ce termină, Jettana luă tava și o duse în camera de depozitare a lui Por Kru. Khemjira se uită la propria sa capodoperă, la care lucrase cu migală până târziu în noapte cu durere, deoarece Por Kru părea complet indiferent la ea. Khemjira își strânse buzele și se uită trist în jos la mâinile lui. Apoi, Por Kru îi instrui pe toți să se odihnească, știind că cei trei dormiseră puțin cu o noapte înainte. La trei după-amiaza, îi trezi și-i puse să coboare. Următoarea sarcină era pasul final al ritualului. Jettana, care trecuse deja prin asta, înghiți greu gândul.

– Vei merge în pădurea din spatele casei și vei găsi hârtia roșie care a fost rulată într-un pergament. Oricare o găsește primul, aduceți-o înapoi.

– Da, Por Kru.

 Charnwit a primit ordinul.

Pharan se uită la elevul său răutăcios care stătea în picioare cu o expresie ușurată înainte de a continua:

– Jet, mergi cu el.

– Ce!? spuse Jettana întorcându-se brusc către Por Kru, cu gura căscată de șoc, dar când Por Kru ridică o sprânceană ca răspuns, nu îl putea contrazice. Pur și simplu rămase acolo și-și acceptă soarta.

– Jet, Charn, mult noroc, spuse Khemjira.

Chiar dacă voia să se alăture distracției cu prietenii săi, nu mai îndrăzni să intre în pădure. Por Kru probabil știa asta, motiv pentru care nu-i spusese să meargă cu ei.

Văzându-și prietenul abătut, Jettana se duse repede să-l mângâie pe Khemjira pe cap, spunându-i că îi va aduce niște fructe delicioase. Charnwit veni și el să-l lovească în joacă cu pumnii, simțindu-se ciudat și fiind nesigur despre cum să-l consoleze, dar îl făcu pe Khemjira să zâmbească fericit. Le făcu semn să plece și apoi se așeză pe un scaun mic lângă așternutul de bambus unde citea Por Kru, așteptându-i să se întoarcă.

Dintr-o dată, Por Kru se ridică, se apropie de casă și se întoarse cu un castron de argint plin cu una sau două mii de monede de un baht pe care-l așeză în fața lui Khemjira. În interiorul bolului se aflau o foarfecă mică și câteva role de panglici.

– Poți face pomană florală[2]? întrebă Por Kru.

Khemjira, încă neîndrăznind să se uite la Por Kru, dădu din cap, trase bolul de argint spre el și începu sarcina care îi fusese dată.

Pharan se uită liniștit la Khemjira, pe deplin conștient de ceea ce îi trecea prin minte. Cu toate acestea, nu-l putea forța să-și oprească gândurile sau să ofere cuvinte de mângâiere. În schimb, găsise ceva de făcut pentru a-i ușura plictiseala.

Din fericire, Khemjira făcea arte și meșteșuguri de când era tânăr, inclusiv pomană florală împăturată pentru a câștiga bani pentru taxa de școlarizare, așa că acceptase orice loc de muncă pe care-l găsise.

Khemjira începu să împăturească panglici în jurul monedelor în diferite forme de flori, cum ar fi flori de lemn de glonț, trandafiri, lotuși și forme de fructe precum portocale și mere. În timp ce lucra, începu să se bucure de sarcină și uită de Por Kru.

– Ce drăguț…

– Fructul dragonului este cam dificil de făcut…

Văzând că starea de spirit a lui Khemjira se îmbunătățise, Pharan se întoarse la cartea sa, dar urechile lui rămaseră atente la mormăitul lui Khemjira.

În pădure, Charnwit și Jettana căutau sulurile de hârtie roșie pe pământ și printre tufișuri, aventurându-se din ce în ce mai adânc. Jettana era și el în căutarea a ceva ce spera să nu întâlnească.

Era principalul motiv pentru care se temea să meargă în pădurea din spatele casei lui Por Kru. Era ceva care de obicei dormea noaptea și se trezea în timpul zilei, spre deosebire de alte spirite.

– Hei, Charn, l-ai găsit? întrebă Jettana neliniștit.

De fapt, dacă nu i-ar fi fost frică să nu fie biciuit de Por Kru, ar fi fugit înapoi acum.

După ce se uită în jur o vreme, Charnwit găsit un sul de hârtie roșie, dar când se întoarse să-i spună lui Jettana, ochii lui văzură altceva. Ridică încet degetul pentru a-l arăta și spuse:

– Jet… în spatele tău.

Jettana făcu ochii mari, părul i se ridică și se rugă să nu fie ceea ce credea. Când se întoarse încet, văzu că… era exact ceea ce credea el.

Un mistreț feroce, în vârstă de aproape treizeci de ani, cam de aceeași vârstă cu Por Kru, se uita la ei. Asta îi aminti lui Jettana de o întâlnire anterioară când bestia îl urmărise agresiv.

Por Kru îl numea “Prai” și era conducătorul acestui teritoriu.

– Charn, o să număr până la trei, apoi alergăm, da? Unu…

Șuierat!

Gura lui Jettana rămase deschisă de șoc când simți vântul trecând pe lângă el înainte de a striga un blestem:

– Rahatule! Nici măcar nu am numărat până la doi încă, nenorocitule!

Charnwit ignoră cuvintele vulgare și persoana care alerga îndeaproape în spate. Nu înțelegea de ce trebuia să aștepte numărătoarea până la trei. Nu putea pur și simplu să fugă?

Mistrețul, văzându-i pe oamenii care fugeau, îi urmări într-un ritm incredibil de rapid.

Charnwit și Jettana fugiră de fiară până când ajunseră la marginea exterioară a

pădurii. Mistrețul, ajungând la limita teritoriului său, se opri, uitându-se înapoi la cei doi băieți care scăpaseră la limită din strânsoare cu o urmă de regret înainte de a se întoarce și a merge înapoi în pădure.

Pe măsură ce se apropia amurgul, Jettana și Charnwit se întoarseră la Por Kru, arătând mizerabil. Unul pierduse un pantof, iar ochelarii celuilalt căzuseră.

– Uite, Por Kru, spuse Charnwit, îngenunchind și oferindu-i un pergament roșu lui Por Kru chiar în timp ce Jettana îi trase o palmă pe spate cu putere.

– Nenorocitule, acesta este Dhang! Por Kru este aici! Charnwit era îngenuncheat pe pământ în timp ce Por Kru stătea pe așternutul de bambus cu Dhang întins lângă el.

Charnwit nu era doar miop. El era chiar pe jumătate orb…

Pharan clătină din cap obosit, luând hârtia roșie pe care Charnwit o recuperase și citi:

– Popularitate imensă. Protecție invulnerabilă.

Apoi dădu din cap, scoase ceva din geantă și-i dădu.

Jettana îl apucă de mână pe Charnwit pentru a-I  duce la Por Kru și, la o inspecție mai atentă, Charn își dădu seama că era o monedă făcută din leklai [3].

– Îți dau asta. Păstrează-l la tine pentru protecție în vremuri de pericol. Ritualul de închinare nu este greu, dar trebuie să te abții absolut de la încălcarea celui de-al treilea precept[4] , îl instrui Pharan.

Fiecare obiect magic avea propria sa metodă de adorare și măsuri de precauție specifice.

Charnwit îi mulțumi lui Por Kru și puse moneda în buzunarul cămășii, intenționând să o transforme într-un colier.

Jettana, pe de altă parte, primise anterior o sculptură în lemn a unei maimuțe, care avea puterea de a ajuta la noroc și afaceri.

Văzându-și prietenii primind cadouri, Khemjira, care stătea liniștit împletind hârtia singur, își aminti în mod repetat să nu fie gelos, deși era foarte dificil să facă asta.

Când sosi ora de culcare, Jettana și Charnwit, epuizați de misiunea zilei, adormiră ușor, lăsându-l pe Khemjira să se învârtă și să se întoarcă în pat cu mintea plină de gânduri până când în cele din urmă adormi și el aproape de miezul nopții. Între timp, Pharan, după ce așeză tava de ofrande pe care cei trei copii ajutaseră să o pregătească în cameră, se așeză și se uită la ea pentru o clipă înainte de a ofta și de a ieși prin cealaltă parte a casei.

Ușa camerei lui Khemjira fu deschisă în liniște pentru a doua noapte la rând. Văzând că toată lumea dormea adânc și nu avea nevoie de khatha pentru a-i ține așa, Pharan se duse direct la patul lui Khemjira, scoase o cutie de unguent pe bază de plante pentru răni din buzunarul cămășii, deschise capacul și scoase niște unguent cu vârful degetului. Apoi luă ușor mâinile subțiri ale lui Khemjira și aplică unguentul pe fiecare deget, atât pe mâna stângă, cât și pe cea dreaptă.