Spiritul renăscut – Capitolul 19

Spiritul renăscut – Capitolul 19

A doua zi, Khemjira, Jettana și Charnwit se treziră în jurul orei cinci dimineața. Își începură ziua făcând curățenie în casă și pregătind micul dejun pentru Por Kru. Majoritatea ingredientelor erau legume și fructe proaspete cultivate de săteni. În ceea ce privește carnea, Por Kru îl ruga pe șeful satului să o cumpere de la piață în fiecare săptămână.

Por Kru nu era pretențios la mâncare și nu avea nici o mâncare favorită. Khemjira decise să gătească ceea ce știa cel mai bine, adică tom yum, kale prăjit cu sos de stridii, omletă cu urzici și carne de porc prăjită cu usturoi. Charnwit, care se pricepea și el puțin la gătit, îl ajută. Jettana, pe de altă parte, nu știa să gătească decât orez și-i era prea frică să se stropească cu ulei încins, așa că se dădu deoparte și se ascunse în spatele unui stâlp, așteptând să ducă vasele afară.

Odată ce gătitul fu gata, își puseră deoparte propriile porții, deoarece ucenicii nu aveau voie să mănânce cu Por Kru.

Când Jettana se duse să-l invite pe Por Kru la masă, cei trei se așezară discret în cerc pe un așternut de bambus în fața casei, nu prea departe de Por Kru.

Făcură asta pentru a fi pregătiți în cazul în care Por Kru avea nevoie de ei.

Khemjira mânca în timp ce arunca priviri pe furiș către Por Kru, atât de des încât era vizibil. Jettana se uită la prietenul său, simțindu-se puțin enervat. Fusese curios despre relația lui Khemjira cu Por Kru încă din ziua precedentă, dar nu găsise ocazia să întrebe. Decise să mai aștepte o vreme înainte de a-l confrunta pentru o discuție de la inimă la inimă.

Cât despre Charnwit, fusese norocos că-și adusese o pereche de ochelari de rezervă, altfel, ar fi trebuit să se aventureze înapoi în pădure pentru a-și găsi perechea originală sau să împrumute camioneta șefului satului pentru a merge în oraș pentru o pereche nouă.

După ce-și terminară masa, se ajutară reciproc să facă curățenie, apoi se duseră în casă pentru a-l găsi pe Por Kru, care aștepta în același loc ca înainte.

Khemjira se așeză în lateral, în timp ce Jettana și Charnwit se așezară înainte pentru a se prosterna în fața lui Por Kru.

Odată ce ucenicii se adunară, Pharan începu să vorbească despre calea de urmat în studiile lor de magie, începând cu Charnwit.

– Primele lucruri fundamentale pe care trebuie să le înveți înainte de a studia magia sunt meditația samatha și meditația kammatthana, care sunt tipuri de meditație budistă. Meditația Samatha implică recitarea incantațiilor în timp ce reglează simultan respirația. În ceea ce privește meditația kammatthana, aceasta este puțin mai provocatoare.

Jettana dădu din cap în semn că e de acord în timp ce îl asculta pe Por Kru. Charnwit, pe de altă parte, încă nu înțelegea ce era meditația kammatthana, așa că stătea nemișcat și asculta cu atenție explicația.

Pharan scoase două tomuri: un manual despre meditația kammatthana, celălalt o colecție de diverse incantații magice pe care un începător le-ar putea învăța într-un timp scurt.

– Există patruzeci de obiecte diferite de concentrare mentală, trebuie să alegi unul dintre toate pentru practică. Aruncă o privire și, dacă dorești să le înveți, te voi ajuta, dar va dura timp pentru a le stăpâni. Dacă este rapid sau lent depinde de individ. Dacă nu vrei, este în regulă, de asemenea.

– Da, Por Kru, îi mulțumi Charnwit lui Por Kru și întinse mâna pentru a primi cele două tomuri.

– Cealaltă este o colecție de incantații protectoare pe care le-am compilat pentru tine. Nu trebuie să le folosești în mod greșit.

– Da, dădu din cap  Charnwit.

– Prima și cea mai importantă regulă a studierii magiei este că trebuie să ai încredere în învățături, să crezi în maestrul tău, să te porți moral și să ai răbdare, atunci vei reuși în studiile tale.

– Înțeleg, Por Kru.

Pharan dădu din cap, ochii lui ascuțiți uitându-se în ochii lui Khemjira, care se întoarse și el să-i întâlnească privirea. Khemjira tresări când fu prins aruncând o privire la Pharan și-și plecă repede fața roșie pentru ca Por Kru să nu vadă.

Dar era imposibil pentru Pharan să nu observe. Se încruntă ușor, știind că Khemjira probabil nu dormise atât de adânc noaptea trecută pe cât credea.

– Atunci să începem.

După aceea, Por Kru îi lua adesea pe Jettana și Charnwit în camera de meditație fără a-i permite lui Khemjira să se alăture. Stăteau acolo de dimineața până seara, ieșind doar pentru o pauză de prânz și când era timpul să doarmă, timp în care Khemjira pregătea mese pentru toată lumea.

Totuși, Khemjira nu-l văzu aproape niciodată pe Por Kru, deoarece apărea întotdeauna când Khemjira nu știa. Era ca și cum l-ar fi evitat în mod deliberat.

Astăzi, ca de obicei, Jettana și Charnwit părăsiră camera de meditație pentru a mânca în pauza de prânz. Cu toate acestea, Por Kru nu coborâse cu ei.

Khemjira se uită la omleta cu urzici de pe farfuria pregătită pentru Por Kru cu o expresie tristă, supărat că nu coborâse să mănânce.

– Khem, ai de gând să mănânci asta? Dacă nu, dă-mi-o mie, îl întrebă Jettana,  băgând lacom  orezul în gură, pe Khemjira care stătea acolo și se uita fix la omletă în timp ce mânca.

Charnwit, care stătea în fața lui pe așternutul de bambus, își ridică ochelarii și întrebă:

– Este ceva în neregulă, Khem? Nu pari foarte vesel zilele astea.

– Da.

– Sau ești singur? Vrei să-l rog pe Por Kru să termine studiul mai devreme pentru o zi sau două, ca să te putem scoate la distracție? întrebă Jettana cu ochii strălucitori.

Charnwit dădu din cap în semn că era de acord, dar nu îndrăzni să-și exprime sprijinul în mod deschis, temându-se că Por Kru îl va auzi.

Por Kru avea o pasăre fantomă care îi povestea despre tot ce se întâmpla. Charnwit văzuse că uneori părea să se aplece și să vorbească cu cineva. Jettana părea să o vadă și el dar oricât de mult s-ar fi uitat Charnwit, nu văzuse niciodată pe nimeni.

Khemjira își înghiți orezul și clătină din cap.

– Eu… am pregătit-o pentru Por Kru, dar cred că nu va coborî să mănânce. Poți să o iei, Jet. Voi face încă una pentru el diseară, spuse Khemjira înainte de a-i da farfuria lui Jettana.

Jettana, orbit de foame, nu simți sentimentele lui Khemjira și acceptă mâncarea, deoarece ucenicia la Por Kru îi consumase multă energie.

– Și nu sunt atât de singur. Este un noroc că Por Kru a fost de acord să vă învețe, așa că ar trebui să vă concentrați pe studiul vostru, bine? Nu vă faceți griji pentru mine.

– Ești sigur? Dacă ești singur, spune-mi. Nu-ți fie frică de ceea ce va spune Por Kru. Este mai amabil decât pare, spuse Jettana.

– Da, mulțumesc, răspunse Khemjira zâmbind.

Charnwit clipi și se uită din nou bine la Khemjira, care părea să fie în pragul lacrimilor, dar încerca să se abțină și să păstreze anumite emoții înăuntru. Voia să-l întrebe, dar dacă Khemjira nu ar fi vrut să împărtășească, ar fi mai bine să nu insiste. Așa că doar continuă să-și mănânce prânzul.

Seara, Jettana și Charnwit coborâră să ia cina. După ce se îmbăiaseră și se spălaseră pe dinți, se întoarseră în sala de meditație pentru a-și continua studiul. Khemjira stătea lovind țânțarii pe așternutul de bambus, veghind la  cina lui Por Kru până aproape de ora nouă. Dar, oricât de mult a așteptat, Por Kru pur și simplu nu coborî.

Ce naiba se întâmplă cu el? Nu se strecurase doar să-mi trateze înțepăturile cu o seară înainte?

Khemjira își strânse buzele, simțindu-se frustrat și trist, crezând că trebuie să fi făcut ceva greșit pentru ca Por Kru să-l evite și să nu iasă să mănânce mâncarea pe care o pregătise. Dar oricât de mult se gândea, nu-și putea da seama ce ar fi putut face. Așa că se hotărî să ducă farfuria de orez prăjit cu ou la etaj, intenționând să bată la ușă și să-l cheme pe Por Kru să mănânce, chiar dacă ora cinei trecuse de mult.

Khemjira se apropie de casă cu farfuria de orez prăjit, dar înainte de a ajunge la camera de meditație unde studiau Jettana și Charnwit, ceva îl trase de spatele cămășii. Întorcându-se, văzu ceva în ușa dormitorului lui Por Kru, care era lângă camera de meditație.

Acel lucru indica faptul că Por Kru era acolo, nu în camera de meditație.

Khemjira se întoarse în fața ușii dormitorului lui Por Kru și respiră adânc. După un moment de ezitare, bătu la ușă.

– Por Kru, ai adormit?

Nu primi niciun răspuns imediat, dar la scurt timp după aceea, ușa se deschise încet, dezvăluindu-l pe Por Kru în haine de bumbac, fixându-l cu o privire rece.

– Ce e?

Tonul aspru al lui Por Kru făcu ca buzele lui Khemjira să se strângă și ochii să-i lacrimeze. Simți o apăsare de nedescris în piept, dar o ignoră, știind că nu se putea întoarce acum.

– Eu… Am observat că nu ai coborât la cină… așa că ți-am adus sus.

Pharan se uită în tăcere la orezul prăjit din mâinile lui Khemjira înainte de a răspunde:

– Nu mi-e foame. Ia-l înapoi și mănâncă-l singur.

Khemjira își înghiți atât saliva, cât și durerea din gât.

Pharan, văzând că Khemjira tăcuse, se gândi să închidă ușa pentru a-l alunga, dar înainte ca ușa să se poată închide, o mână mică se strecură înăuntru, blocând-o și fiind prinsă de ușă.

Pharan împinse ușa din dreptul mâinii lui Khemjira ușor, dar nu se deschise suficient pentru a-i vedea fața.

– Am făcut ceva greșit, Por Kru? întrebă Khemjira, încercând să-și păstreze vocea stabilă.

– Eu… Dacă am făcut ceva greșit, ai putea să-mi spui te rog, ca să-ți cer scuze în mod corespunzător?

Pharan tăcu o clipă înainte de a-i scoate încet degetele lui Khemjira din tocul ușii.

– Nu ai făcut nimic greșit. Pur și simplu nu mi-e foame. Dacă nu ai de gând să mănânci, dă-i-o lui Dhang. Nu risipi mâncarea.  Și de acum înainte, nu face mai mult pentru mine. Dacă mi-e foame, îmi voi pregăti ceva singur.

Ușa se închise și zăvorul răsună în urechile lui Khemjira. Lacrimile îi curgeau pe obraji dar din moment ce nu voia să-l mai deranjeze pe Por Kru, luă farfuria și plecă.

Khemjira îi dădu orezul prăjit lui Dhang. Văzându-l cum mânca și  lătra fericit, îi ridică ușor moralul. Apoi îl mângâie ușor pe cap pe Dhang și spuse:

– Mulțumesc, Dhang. Îmi pare rău că ți-am dat resturile cuiva.

În camera lui Pharan, după ce Khemjira plecă, liniștea de a nu-l vedea, care se așezase timp de câteva zile, fu din nou tulburată.

Totul era din cauza zilei în care Pharan își dăduse seama că fusese prins în noaptea în care se strecurase pentru a trata rănile lui Khemjira.

Pharan credea că interesul său neobișnuit pentru Khemjira se datora sentimentelor persistente din viața lor anterioară. Dacă nu s-ar fi uitat înapoi, nu ar fi trebuit să se simtă așa. Cu toate acestea, uitarea era imposibilă, așa că încerca să evite și să se distanțeze de Khemjira, tratându-l ca pe orice altă cunoștință care nu era ucenicul său. Și chiar dacă Khemjira ar bate la ușa dormitorului său în miezul nopții doar pentru a-l face să mănânce orez prăjit, nu ar putea primi altceva decât indiferență.

În ultimele două zile, nu că Pharan nu mâncase nimic, ci folosise doar un khatha orbitor când coborâse să mănânce.

Pharan se așeză lângă pat, cu mâinile strânse lejer, coatele sprijinite pe genunchi, uitându-se atent la ușa închisă de parcă ar fi putut vedea încă silueta lui Khemjira stând acolo. Când auzi lătratul lui Dhang, se gândi că Khemjira trebuie să fi luat acea farfurie de orez prăjit pentru a hrăni câinele, așa că scoase un oftat ușor.

Ake și Thong, care făcuseră tot posibilul pentru a fi de ajutor, se uitară unul la celălalt înainte de a da din cap în semn de resemnare.

Jettana și Charnwit ajunseseră la un nivel satisfăcător în practica lor de meditație într-o perioadă scurtă de timp. Ei aproape că memoraseră toate incantațiile pe care Por Kru le încredințase să le învețe. Tot ce mai rămăsese era să le pună în practică, care avea să fie următorul lor test înainte ca toți trei, inclusiv Khemjira, să se întoarcă la universitate când începea noul semestru.

Trecuseră două zile, iar Pharan și Khemjira încă nu avuseseră o conversație adecvată și Pharan intenționa să lase lucrurile așa.

Astăzi, nu aveau studiu, dar Jettana, Charnwit și Khemjira nu stăteau sau ieșeau să se joace. Cei trei ajutară la curățarea casei, adunară frunzele de pe pământ și smulseră buruienile în timp ce Por Kru era ocupat să împletească un capac de mâncare din bambus.

În scurt timp, intră o camionetă cu patru uși. Apoi, un bărbat de vârstă mijlocie, o femeie tânără și un tânăr de douăzeci de ani coborâră din camion îmbrăcați în haine care erau evident scumpe.

– Bună ziua, Por Kru, salută vizitatorul cu un wai, iar Pharan, care încetase să mai lucreze cu mult timp în urmă, îi răspunse cu același gest.

– Bună ziua, domnule adjunct de sector.

Adjunctul șefului de sector răspunse cu un zâmbet, chemându-și rapid fiica și fiul să vină să-l salute pe Por Kru Pharan.

De îndată ce tatăl ei făcu loc, Priam făcu un pas rapid înainte, apoi îl  salută și-i zâmbi dulce lui Pharan, urmat de fratele ei mai mic, Phukka Phong.

Pharan dădu din cap și, deși nu făcu contact vizual cu Priam, expresia lui nu era la fel de rece ca de obicei.

–  Ce te aduce aici, șef?

Adjunctul șefului de sector dădu din cap, mângâind ușor părul fiicei sale cu o expresie îngrijorată.

– Priam a avut o serie de ghinioane în ultima vreme. Aproape că a fost lovită de o mașină chiar zilele trecute, așa că am vrut să o aduc la tine pentru a vedea dacă o poți ajuta. Cât despre Phong, are un meci de box programat săptămâna viitoare cu cineva din districtul vecin și vrea să-ți ceară un obiect magic la care să se închine.

Pharan încuviință din cap înainte de a-l invita pe adjunctul șeful de sector, pe fiica sa și pe fiul său să vină în casă sub privirile atente ale ucenicilor care stăteau nu prea departe.

Mai ales Khemjira, care putu să vadă privirea din ochii acelei tinere și știu imediat ce credea despre Por Kru.

– Ciudat, domnișoara Priam de obicei nu ajunge niciodată să intre în casa lui Por Kru, spuse Jettana cu brațele încrucișate peste mânerul măturii.

– De ce se întâmplă asta, Jet?

Cuvintele lui Jettana îl făcură pe Khemjira să-și strângă buzele înainte de a întreba ezitând, în timp ce Charnwit stătea liniștit, smulgând buruienile de unul singur.

Jettana începu să explice că odată Priam, fiica adjunctului șefului sectorului, era aproape logodită cu Por Kru pentru că tatăl lui Por Kru și adjunctul erau prieteni apropiați.

Cu toate acestea, bunicul lui Por Kru, care îl iubea foarte mult, nu a vrut ca familia șefului să-l exploateze pe nepotul său pentru cunoștințele magice pe care le poseda, așa că se opusese și-l convinsese pe Por Kru să fie hirotonit călugăr.

Por Kru, care își iubea bunicul mai mult decât propriul tată și nu avea sentimente pentru fiica adjunctului, urmă de bunăvoie dorința bunicului său. Acest lucru îl făcuse pe tatăl lui Por Kru să devină atât de furios încât rupsese legăturile atât cu tatăl său, cât și cu Por Kru, se recăsătorise și se mutase în străinătate cu noua sa soție, pentru a nu se mai întoarce niciodată aici. Cât despre mama lui Por Kru, ea murise când el era încă foarte tânăr.

Khemjira se întristă când auzi povestea lui Por Kru. Nu-și imaginase niciodată că avea un trecut atât de tragic.

– Îmi pare atât de rău pentru el.

– Mai mult decât atât, continuă Jettana, spunându-i lui Khemjira că Priam îl plăcea foarte mult pe Por Kru. Chiar dacă Por Kru devenise călugăr, ea încă făcea un efort să se trezească devreme și să conducă din oraș pentru a-i oferi mâncare în acest sat aproape în fiecare zi. Și dacă ziua ei liberă coincidea cu o zi sfântă budistă, venea și ea să facă merite la templu.

– Dar, în afară de ea, atât de multe fete sunt îndrăgostite de farmecul lui Por Kru. Nu știu ce a făcut, dar oamenii pur și simplu îl adoră. A existat chiar și un fan club pentru Por Kru Pharan pe atunci. În zilele religioase, se îngrămădeau la templu pentru a-l vedea pe Por Kru, făcându-l pe abate să le reamintească în mod constant să-și păstreze calmul.

Gura lui Khemjira rămase ușor deschisă de surprindere.

– S… Serios?

– Da, și nu este vorba doar de femei, ci și de bărbați. De aceea ți-am spus să nu faci contact vizual cu el mai mult de trei secunde, spuse Jettana.

Văzându-l pe Khemjira ca fiind mai feminin, îi dădu din greșeală un astfel de avertisment fără să știe dacă îi plac bărbații sau femeile. Dar indiferent de preferințele lui Khemjira, Jettana ar fi crezut în continuare la el la fel.

– De aceea Por Kru a încetat să mai fie călugăr? ghici Khemjira, fără să se aștepte să aibă dreptate.

– Da, nu a vrut să-i facă pe ceilalți călugări să se simtă inconfortabil, așa că a părăsit templul și a deschis o școală de magie la marginea satului.  Chiar și acum, nu a renunțat la el, știi? Dar a trecut mult timp și încă nu a cedat în fața ei. Astăzi este de fapt prima dată când i s-a permis să intre în casa lui Por Kru. În mod normal, dacă nu este necesar, Por Kru nu lasă femeile să intre în casa lui.

Khemjira își strânse buzele, cu ochii înlăcrimați. O anumită frică îi cuprinse inima când ascultă cuvintele lui Jettana.

– Cred că Por Kru vrea să se întoarcă la Calea de Mijloc[1]. Hei, Khem, de ce plângi!?