Spiritul renăscut – Capitolul 20

Spiritul renăscut – Capitolul 20

Charnwit se ridică în picioare alarmat când Khemjira izbucni brusc în lacrimi. Văzând lacrimile lui Khemjira, Jettana simți un fior pe șira spinării, o voce în cap țipând că se întâmplase ceva groaznic. Lăsă repede mătura și îl îndreptă pe micul prieten să se așeze pe o bancă sub arborele de mango.

– Khem, ce naiba ascunzi de mine? Spune-mi totul!

Jettana ridicase accidental vocea către Khemjira, făcându-l pe Charnwit, care stătea în apropiere, să-l avertizeze, arătând spre tipul care plângea.

– Jet, calmează-te, vrei? Uite, Khem plânge și mai tare acum.

Jettana își ciupi nasul pentru a scăpa de stres și-și trase micul prieten într-o îmbrățișare.

– La naiba, îmi pare rău. Aștept să termini de plâns. Haide, haide.

Khemjira nu intenționase să plângă… dar izbucnise din cauza amintirilor din viața sa anterioară pe care Por Kru îi spusese să le uite. Doar gândul că Por Kru o primise pe acea femeie, în inima lui fusese o durere arzătoare pentru el.

După ce plânse, se simți puțin mai bine, chiar dacă lacrimile nu se opriră, iar corpul său încă tremura de suspine ușoare. Khemjira se îndepărtă de umărul lui Jettana rușinat și-și șterse lacrimile.

– Jet, Charn, îmi pare rău.

– Khem, se întâmplă ceva între tine și Por Kru, nu? Am simțit că ceva este suspect de când a refuzat să te accepte ca ucenic. A spus și lucruri ciudate, spuse Jettana cu o sprânceană încruntată și o voce tensionată.

Plănuise să aștepte până când va fi sigur înainte de a întreba, dar părea că totul devenea mai clar acum.

Khemjira își strânse buzele strâns, ridicându-și fața pentru a întâlni ochii celor doi prieteni ai săi, ochii lui mari strălucind de emoție. Atunci Charnwit întrebă încet:

– Khem… îți place de Por Kru?

– Nong…!

Această întrebare îl lovi pe Jettana ca un fulger. Intenționa să-l certe pe Charnwit pentru că fusese atât de direct, mai ales după ce-i spusese să se calmeze. Khemjira plânse din nou, clătinând din cap. Expresia lui era una de confuzie totală.

– Por Kru și cu mine… am fost iubiți în viața noastră anterioară.

Gura lui Jettana rămase căscată ca și cum ar fi fost lovită de un al doilea fulger, urmat de un al treilea, al patrulea și al cincilea. Khemjira le spuse întreaga poveste, inclusiv viața anterioară pe care o împărtășise cu Por Kru, cum amândoi revăzuseră acele vremuri și ce făcuseră în acea noapte.

Atât Jettana, cât și Charnwit crezură în întregime povestea lui Khemjira.

– De fapt, nici eu nu am dormit în acea noapte, spuse Charnwit.

Avea un somn ușor din fire și, pentru că era o casă de lemn, pașii sunau mai clari decât într-una de beton. Mirosul slab de tămâie îl făcuse pe Charnwit să știe că Por Kru intrase în cameră, dar el crezuse că Por Kru doar îi verifica , așa că nu se deranjase să deschidă ochii.

Khemjira dădu din cap.

– Îmi pare rău. Chiar dacă este maestrul tău, eu … eu…

Khemjira voia și încercase să uite acele amintiri, dar îi fusese imposibil. Atâta timp cât vedea fața lui Por Kru în fiecare zi, nu avea cum să uite…

Charnwit își imagină un viitor în care cei doi erau de acord să fie iubiți și dădu din cap.

– Pentru mine, Por Kru este doar o persoană, nu un călugăr căruia îi este interzis să se căsătorească sau să aibă o familie. Pe oricine iubești sau orice simți, este dreptul tău. Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta, îl asigură Charnwit.

Jettana dădu din cap, dar expresia lui nu se îmbunătăți; părea să devină și mai tulburat.

– Dacă Por Kru și voi vă plăceți unul pe celălalt, este grozav. Nu mă deranjează dacă este ceva. E grozav că va avea pe cineva care să aibă grijă de el când va fi bătrân, dar din ce ne-ai spus, nu este așa, nu?

 Cuvintele lui Jettana se simțeau ca un nod greu înfipt în gâtul lui Khemjira. Nu putea nega că Por Kru trasase întotdeauna o linie clară între ei.

Sentimentul pe care Khemjira îl avea pentru Por Kru nu era împărtășit…

Văzând că Khemjira încă părea îndurerat și confuz, Jettana continuă să vorbească despre ce fel de persoană era Por Kru.

– Îl cunosc de când eram copil. A fost întotdeauna o persoană de cuvânt. Când a spus că nu te va ajuta, a vorbit serios. L-a luat pe Charn ca ucenic doar pentru a-și transmite cunoștințele, astfel încât să te poată ajuta în viitor. Por Kru nu acceptă pe cineva să-i fie ucenic atât de ușor, știi? Este deja atât de amabil să facă asta pentru noi…

Da, de aceea Khemjira nu ar trebui să-i facă lucrurile mai grele lui Por Kru decât era deja.

Khemjira se simțea ca și cum ar fi fost într-o fundătură. Oriunde se uita, vedea  doar amintiri din viața sa anterioară, în special momentul în care le fusese dor unul de celălalt. Imaginile cu ei despărțindu-se într-o astfel de agonie îl făceau pe Khemjira să simtă și mai dureros totul pentru că nu putuse să se întoarcă și să îndrepte lucrurile.

Mai mult, Khemjira era un bărbat în această viață. Poate că acesta a fost unul dintre motivele pentru care Por Kru îl refuzase.

Cu lacrimi în ochi, Khemjira întrebă:

– Ce ar trebui să fac, Jet?

Jettana îl trase pe Khemjira într-o altă îmbrățișare, mângâindu-i ușor și tandru spatele, chiar dacă cuvintele lui erau aproape ca niște sulițe ascuțite străpungând inima prietenului său apropiat.

– Lasă-l să plece, Khem. Uită de asta. Va fi greu, dar te voi ajuta. Crede-mă.

Khemjira închise ochii înainte de a izbucni în suspine incontrolabile.

Khemjira era ca o sticlă fragilă care se sfărâma în mod repetat, ca un animal mic cu un corp plin de răni, dar trebuia să continue să trăiască.

Charnwit nu mai avea nimic de spus, fiind de acord cu cuvintele lui Jettana. Nu putea decât să stea în picioare acolo, ferindu-i în tăcere pe cei doi prieteni de soare…

Pharan îl conduse pe adjunctul șeful de sector Chang, pe fiica sa și pe fiul său până la casă, așezându-se în poziții egale unul cu celălalt, dar la o anumită distanță pentru că nu erau ucenici care trebuiau să-l respecte. Erau ca albinele și florile care depindeau una de cealaltă.

Pentru a se asigura că condițiile de viață din acest sat erau îmbunătățite, Por Kru oferea în schimb obiecte magice și asistență ca practicant de magie șefului. Dacă nu ar fi fost dincolo de capacitățile sale, cu siguranță ar fi putut să o facă, ca de data aceasta.

Por Kru îi rugase pe Priam și Phukka Phong să-și scrie datele de naștere pe o bucată de hârtie și să i-o trimită înainte de a calcula cifrele și prezicerea norocului lor.

Cu toate acestea, în mijlocul tăcerii, Phukka Phong vorbi brusc.

– Por Kru, ai putea să-l citești mai întâi pe al meu? Știi… chiar trebuie să folosesc baia.

Auzind asta, tatăl său își privi fiul.

– Nu ți-am spus să nu bei prea multă apă?!

Phukka Phong, cu mâinile încă împreunate în semn de închinare, se întoarse spre tatăl său și le ridică deasupra capului său într-un gest de scuze. Pharan se uită scurt înainte de a trece la hârtia lui Phukka Phong.

– Încearcă să nu ieși din casă cu câteva zile înainte de competiție. În ceea ce privește obiectul magic, îl voi transforma într-un pra jiad și îl voi trimite acasă, dar va dura aproximativ trei sau patru zile.

Pra jiad-ul la care se referea Pharan nu era doar o bucată de pânză cu yantra, ci un tip de echipament purtat pe braț de boxeri în timpul unei lupte. Era un obiect magic menit să protejeze purtătorul de pericol în timpul bătăliei, aparținând categoriei de articole de protecție. Era făcut din pânză sau fir sfânt inscripționat cu yantre și înfășurat sau împletit într-un șnur. Unele puteau include, de asemenea, un takrut sau alte tipuri de obiecte magice în interior.

Phukka Phong zâmbi, unindu-și mâinile peste cap în semn de recunoștință.

– Mulțumesc foarte mult, Por Kru. Pot să folosesc baia, te rog?

– Dă-i drumul, spuse el.

Cu permisiunea acordată, Phukka Phong se retrase rapid și coborî scările imediat.

Pharan se întoarse să citească data nașterii lui Priam, încrețind sprâncenele în timp ce calcula înainte de a da din cap și oftând încet.

– Khun Priam, soarta ta nu spune nimic despre accidente, dar ai probleme de sănătate. Ar trebui să te odihnești mai mult.

Fața lui Priam se înroși de rușine, după ce fusese surprinsă că avusese mai multe accidente minore în ultima vreme pentru că era atât de suprasolicitată încât nu se odihnise suficient. Dar purta un machiaj atât de gros încât tatăl ei nu-și dădea seama că era epuizată și îi găsise o scuză să o aducă la Por Kru.

– Ups, tresări când prinse privirea tatălui ei și zâmbi sec drept răspuns. Apoi profită de ocazie pentru a discuta cu Por Kru, așa cum intenționase. Mai ales că era prima dată când intra în casa lui, și voia să profite la maximum de momentele prețioase.

– Ce mai faci, Por Kru?

Pharan dădu din cap cu o atitudine blândă, un amestec de resemnare și adorație pentru tânără. În ciuda faptului că avea aproape treizeci de ani – doar cu un an sau doi mai tânără decât el – Priam încă nu se legase de nimeni.

Cunoscând-o pe Priam de când era copil, Pharan nu avusese niciodată sentimente romantice pentru ea. Pentru el, ea era ca o soră care crescuse alături de el. Chiar dacă ea se gândea la el mult mai mult decât atât și ar fi declarat că și-ar vedea de viață doar după ce el se va căsători, asta nu i-ar schimba sentimentele pentru ea.

– Sunt bine, dar tu, Khun Priam?

– Ei bine, după cum poți vedea, am fost ocupată cu munca și nu am dormit prea mult…

În ceea ce privește problema dintre Khemjira și Por Kru, după ce Khemjira fu de acord cu sugestia lui Jettana de a renunța la Por Kru, soluția fu ca el să evite să se întâlnească cu Por Kru. Dacă era inevitabil, ar trebui să mențină un comportament rezervat și să i se adreseze ca și cum ar vorbi cu un călugăr.

În ceea ce-l privea pe Por Kru, Jettana trebui să fie atent. La urma urmei, nu era ca și cum mulți îl cunoșteau cu adevărat pe Por Kru suficient de bine pentru a vedea prin el. Dar tocmai de asta Jettana nu voia ca Khemjira să facă vreo mișcare. Dacă Por Kru ar fi ajuns să-l displacă, Khemjira ar fi fost cel care ar suferi cel mai mult.

Jettana și Charnwit deciseră să-și stăpânească rapid abilitățile și apoi să-l ducă pe Khemjira înapoi la Bangkok cât mai curând posibil.

Khemjira era conștient de asta și înțelese. Când Jettana îi amintise cu cuvinte atât de sincere, îl ajutase să vadă adevărul. Deși era foarte dificil, trebuia să încerce. Khemjira trebuia să-și amintească să nu-l facă pe Por Kru să se simtă inconfortabil și să reflecteze asupra propriei situații.

În timp ce mătura frunzele și se pierdea în gânduri, Khemjira intră în bucătărie și se lovi accidental de cineva.

– Îmi pare rău, spuse Khemjira dându-se repede la o parte și înclinându-se în semn de scuze. Cealaltă persoană era un băiat înalt, bine construit, cu pielea bronzată și părul tuns scurt. Clipi confuz la Khemjira.

– Cine ești? Nu te-am mai văzut niciodată. Cum te cheamă?

 Băiatul nu acceptă scuzele, ci întrebă prietenos.

Khemjira clipi, ezitând înainte de a răspunde, simțindu-se mai degrabă ca și cum ar fugi decât să stea acolo și apoi răspunse:

– Sunt Khem.

Apoi, băiatul îl privi cu ochi plini de sentimente ciudate, făcându-l pe Khemjira să se uite în jos spre podea.

– Nume drăguț. Sunt Phong. Mă bucur să te cunosc.

Khemjira era pe cale să-i dea un wai, dar băiatul își întinse mâna, făcându-l pe Khemjira să-și coboare mâinile și să întindă mâna.

Dar înainte de a putea da mâna, un fior curse pe șira spinării lui Khemjira când cineva din spatele lui îi trecu o carte budistă pentru a o pune în mâna lui Phukka Phong.

– Soarta ta spune că este posibil să fii rănit curând. Îți recomand să reciți cântecul de pe pagina treizeci și patru înainte de culcare în fiecare seară, spuse Pharan calm.

 Dintr-o dată, Phukka Phong simți un fior pe șira spinării. Imaginea lui Por Kru Pharan stând în spatele lui Khemjira părea un semn pentru el să facă un pas înapoi. Îi făcu un wai, acceptă cartea cu un zâmbet rigid, apoi se îndepărtă să-și găsească tatăl și sora, regretând că a lăsat pe cineva care era în totalitate genul lui să scape.

Khemjira stătea în tăcere uitându-se la pământ în fața lui Por Kru înainte de a-i auzi comanda liniștită:

– Nu mai mătura frunzele și du-te să pregătești mâncarea. După ce termini, acoper-o cu capacul pentru alimente. Voi coborî și voi mânca mai târziu.

Khemjira se uită spre masă și văzu capacul de mâncare în cauză. Era cel la care Por Kru lucrase în această dimineață. După ce dădu ordinul, Por Kru plecă, lăsându-l pe Khemjira singur în același loc.

Credeam că mi-ai spus să nu-ți fac mâncare…

Khemjira vru să-i spună asta, dar nu îndrăzni. Respiră adânc și încercă să nu se gândească la acțiunile lui Por Kru, crezând că trebuie să aibă motivele sale pentru a face acest lucru.

Nu te enerva, Khem, sau Jet te va ucide cu siguranță, își repetă mental propoziția de trei ori înainte de a merge în bucătărie pentru a pregăti masa așa cum i se poruncise.