Spiritul renăscut – Capitolul 3

Spiritul renăscut – Capitolul 3

Picioarele lui Khemjira tremurară până când se prăbuși pe podea. Chiar în acel moment îi vibră telefonul. Îl scoase din buzunarul pantalonilor și vorbi fără să aștepte ca cealaltă persoană să termine de vorbit.

-Khem, ai desenat…

– Jet! Jet, ajută-mă!

– Hei, ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?

– … Poți să vii în camera mea? Jet, te rog.

Jettana, care își usca părul, făcu ochii mari șocat, scăpă prosopul, își luă imediat cheile de la motocicletă și ieși în grabă din cameră.

– Sunt pe drum. Păstrează-ți calmul, nu închide, bine?!

Jettana își tură motocicleta și ajunse la apartamentul lui Khemjira în mai puțin de zece minute. După ce parcă, urcă în grabă în camera lui Khemjira și bătu la ușă. Dar oricât de mult ar fi bătut, nimeni nu veni să deschidă.

– Khem, sunt Jet! Mă auzi?

Din ciocănit, începu să bată în ușă în timp ce răsucea frenetic clanța cu cealaltă mână.

Click

Dintr-o dată, ușa care era încuiată, din interior, fu deschisă. Jettana nu ezită și dădu buzna imediat înăuntru.

– Khem!

Jettana își găsi prietenul inconștient pe podea, vizavi de un șevalet pe care se afla o tablă de desen.

– Rahat…

Imaginea înfricoșătoare a unui chip de femeie îi făcu pielea de găină lui Jettana. O rupse repede și o mototoli fără să stea pe gânduri.

Jettana încercă să îl trezească pe Khemjira de câteva ori, dar acesta nu mișca, așa că nu avu de ales decât să îl scoată din cameră, cu intenția de a-l lăsa să stea la el acasă pentru moment.

Jettana locuia într-un condominiu pe care mama sa i-l cumpărase cadou. Familia sa era destul de bogată, ambii părinți fiind înalți funcționari guvernamentali.

În acea noapte, Khemjira se trezi cu o febră atât de mare încât nu putu merge la cursuri iar Jettana trebui să meargă singur la cursuri pentru a lua notițe pentru el. În timpul pauzei de prânz, se întorcea să aibă grijă de Khemjira, asigurându-se că mănâncă și își ia medicamentele înainte de a se întoarce la orele de după-amiază.

– Khem, eu mă întorc acasă în seara asta. Tu stai aici deocamdată, îi spuse Jettana lui Khemjira, care zăcea în pat cu febră. Chiar ar fi vrut să-l ia cu el, dar îi era teamă că Khemjira ar putea intra în șoc pe drum.

– Când te întorci? întrebă Khemjira cu o voce răgușită.

– Duminică, răspunse Jettana.

– Nu îți face griji, voi avea eu grijă de el, spuse Jane, sora mai mare a lui Jettana, cu un zâmbet dulce, în timp ce stătea cu brațele încrucișate, sprijinită de tocul ușii, privindu-i.

Jane era o funcționară cu cinci ani mai mare decât Jettana. Era rar ca ea să vină și să rămână peste noapte. De data aceasta, Jettana o chemase să aibă grijă de Khemjira în weekend, în timp ce el se întorcea în orașul său natal.

Desigur, nimic pe lumea asta nu era gratis; Jettana trebuia să-i cumpere în schimb un ruj nou în valoare de câteva mii de baht.

– Te rog să ai grijă de el, surioară.

Jane, al cărei salariu pentru luna respectivă era încă intact, îi răspunse zâmbind dulce.

– Bineee.

Jettana făcu o călătorie de două ore cu avionul până la casa sa din Ubon Ratchathani.[1] În dimineața următoare, merse să-l vadă pe “Por Kru Pharan”, un șaman pe care îl venera. Por Kru locuia într-o casă mare, tradițională thailandeză la marginea satului, la o distanță bună de ceilalți săteni, aproape la granița cu pădurea.

În sat era bine cunoscut faptul că Por Kru Pharan se pricepea să înlăture blesteme și să trateze boli misterioase. Avea mai mulți discipoli și de cele mai multe ori aștepta ca oamenii să vină la el. Majoritatea vizitatorilor săi erau oameni cu ghinion, blestemați sau bântuiți de fantome. În timpul său liber, punea vrăji asupra unor obiecte magice pe care le vindea pentru a-și câștiga existența.

Dar existau două lucruri în care nu se implica: magia neagră și dușmanii karmici.

Un tânăr de aproximativ 30 de ani ieși de undeva și se așeză pe scaunul său obișnuit, care era acoperit cu un covor întunecat. În spatele lui se afla un altar buddhist cu o imagine a lui Buddha și, asemenea unei școli tipice de șamani, existau baci[2] , o umbrelă cu vârf argintiu și o umbrelă cu vârf auriu. Cu toate acestea, deoarece practica magia albă, altarul său avea doar imagini cu Buddha și niciun obiect de magie neagră.

Jettana zâmbi binevoitor și-și ridică repede mâinile într-un wai[3] înalt, dar înainte să deschidă gura să vorbească, Por Kru îl întrerupse cu o voce severă.

– Jet, ce naiba ai adus iar în casa mea?

Jettana, ale cărui mâini erau încă într-un wai, simți un fior trecându-i prin corp înainte de a-i oferi un zâmbet sec.

– He,he, exact ce mă așteptam de la Por Kru pe care îl respect atât de mult. Poftim.

Jettana scoase în grabă batista lui Khemjira din buzunar și o așeză pe tava aurie de lângă el, împreună cu o bucată de hârtie cu numele complet și data nașterii lui Khemjira. Apoi o ridică pentru a o pune în fața lui Por Kru.

– Poți să arunci o privire și să vezi dacă poți face ceva?

După aceea, Jettana povesti situația lui Khemjira lui Por Kru.

Pharan simțea nevoia să-l dea afară din casă pe acest scandalagiu, dar parfumul slab al batistei îl atrăgea, obligându-l să o ridice pentru o privire mai atentă.

Mirosea frumos, dar uneori era amestecat cu mirosul înțepător al spiritelor, iar unul dintre ele era deosebit de puternic …

Pharan o puse la loc înainte de a scoate hârtia pe care scria un nume și o dată de naștere.

– Khemjira Jantrapisut.

Por Kru își încruntă sprâncenele. Khemjira?

Ciudat, simțea o familiaritate inexplicabilă cu numele, dar pentru că nu-și putu aminti unde îl auzise, încetă să mai încerce să și-l amintească. Citi data de naștere a proprietarului numelui, apoi își scoase propriul caiet și stiloul, notă data de naștere și începu să calculeze.

Trecură câteva minute până când termină, iar rezultatul fu destul de alarmant.

– Cine este acesta? întrebă Pharan, în timp ce ochii săi încă mai treceau în revistă rezultatele din carnețelul său.

– Este un prieten de-al meu, Por Kru. Cum arată?

– Spune-i prietenului tău să facă ce vrea el să facă. El nu va supraviețui după acest an.

Fața lui Jettana deveni palidă în timp ce vorbea crispat.

– Nu-l poți ajuta deloc?

– Ți-am mai spus, nu vreau să am de-a face cu dușmani karmici.

Jettana își strânse buzele, uitându-se la Por Kru cu nemulțumire pentru că, dacă spunea asta, însemna că ar fi putut să-l ajute, dar alesese să nu o facă…

– Te rog, Por Kru, ajută-l un pic. Te rog să ai puțină simpatie pentru el. Este o persoană bună. Nici măcar nu ar îndrăzni să lovească un țânțar sau să calce pe o furnică, așa că te rog…

Înainte să poată termina, Por Kru ridică un deget, făcându-l să se retragă de frică.

– Jet, nu te amesteca în soarta altora. Doar pentru că este o persoană bună în această viață nu înseamnă că a fost așa și în viețile trecute. Ar fi bine să fii și tu atent. Să nu crezi că, doar pentru că ai un noroc puternic, nu ți se va întâmpla nimic rău.

Fața lui Jettana se schimonosi imediat, știind foarte bine că Por Kru era hotărât. Era un om de cuvânt. A-l face să se răzgândească era aproape imposibil. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu-și exprime durerea.

– Khem este într-adevăr de plâns, Por Kru. Mama lui a murit, iar tatăl său a devenit călugăr pe viață de când era mic. Rudele sale materne nu l-au primit, iar familia paternă l-a abandonat. I-au luat chiar și banii și au fugit. În liceu, nimeni nu îndrăznea să iasă cu el pentru că le era frică de blestem. Doar eu am îndrăznit să fiu prietenul lui…

Atât de preocupat de plângerile sale, Jettana nu-l observă pe Por Kru că scria o yantra[4] pe batista lui Khemjira până când aceasta îi fu aruncată în față.

– Ia-o. Asta e tot ce pot face.

Yantra de respingere a spiritelor a lui Por Kru, care costă în mod normal cinci sau șase mii de baht, era foarte eficientă, după cum confirmaseră utilizatori precum Jettana. Niciun spirit nu putea intra în camera sa.

Jettana nu știa dacă Por Kru făcuse asta din enervare sau din milă pentru Khemjira, dar era atât de recunoscător încât aproape că sări să-l îmbrățișeze pe Por Kru. Cu toate acestea, se gândea doar la asta, știind că, dacă ar fi făcut-o cu adevărat, spiritul casei ar fi putut să iasă și să-i rupă gâtul primul.

– Mulțumesc foarte mult!

Jettana luă un zbor duminică dimineața devreme de la Ubon Ratchathani la Bangkok. La sosire, luă în grabă un taxi până la apartamentul său, unde a constată că Khemjira își revenise complet din boală.

– Atunci plec, spuse Jane în timp ce își luă geanta și și-o întinse pe umăr. Înainte de a pleca, nu uită să lase un avertisment.

– Jet, fii atent. Asta e foarte rău. Noaptea trecută, stăteau înghesuiți pe balcon, spuse ea cu spaimă înainte de a ieși în grabă din cameră.

La scurt timp după aceea, Khemjira ieși din baie.

– Oh, Jane a plecat deja? întrebă Khemjira.

– Da, iubitul ei o aștepta jos, așa că a plecat grăbită, răspunse Jettana.

Auzind asta, Khemjira făcu o față dezamăgită.

– Încă nu i-am mulțumit cum se cuvine.

În ultimele două nopți, Jane îi fusese alături, refuzând chiar să doarmă. Khemjira nu prea înțelegea de ce Jane era atât de hotărâtă, dar ea îi spusese:

 – Nu îndrăznesc să dorm, Khem.

Atunci el avea o durere de cap îngrozitoare, așa că nu a mai deranjat-o.

Jettana ciufuli afectuos părul lui Khemjira, alegând să nu-i spună ce-i spusese Jane pentru a nu-i provoca griji inutile.

– Ei bine, o vom mai vedea. Poți să-i mulțumești atunci, spuse Jettana, iar Khemjira dădu din cap. Apoi îl trase la canapea și-i dădu înapoi batista pe care o împrumutase.

Batista albă era împodobită cu un yantra alb.

– Mulțumesc. Oh, are un yantra pe ea, remarcă Khemjira, iar Jettana dădu din cap în semn de confirmare.

– Da, ține-o cu tine. Yantra de la Por Kru te  poate proteja de spirite, dar numai până la un anumit punct.

Khemjira o ascunse rapid în buzunarul hainei sale, simțind un sentiment ciudat de confort.

– Ce a spus despre situația mea? întrebă el, ridicând privirea curios.

Dacă Jane nu ar fi rămas cu el în ultimele două zile, Khemjira ar fi fost înnebunit de recentele evenimente terifiante. Era disperat să afle dacă Por Kru al lui Jettana ar fi fost de acord să-l ajute, dar, din cauza recepției slabe a telefoanelor mobile din zonă, nu reușiseră să țină legătura.

Nu voia să treacă din nou prin așa ceva.

– Îmi pare rău, omule. Am încercat să vorbesc cu el, dar nu prea vrea să se implice cu dușmanii karmici.

Dușmani karmici… Deci, asta e mai mult decât niște spirite obișnuite, nu-i așa?

Khemjira își strânse buzele, inima scufundându-i-se instantaneu.

– Nu-i nimic. Înțeleg.

Văzând comportamentul abătut al prietenului său, Jettana simți că nu putea lăsa lucrurile așa cum erau.

– Nu-ți face griji. Nu te voi lăsa să mori atât de ușor. Voi găsi o altă cale.

Speranța lui Khemjira se reaprinse la cuvintele lui Jettana.

Jettana ridică din umeri și spuse:

– Nu, este aceeași cale. Dar de data asta, te iau cu mine.

– Ce?

– Chiar și eu am vrut să te ajut doar văzându-ți fața. Să vedem dacă Por Kru poate rămâne de piatră când te vede.

Khemjira era uimit. Ce fel de logică era asta?

[1] Orașul regal al lotusului, în estul îndepărtat al Thailandei, Ubon Ratchathani este renumit pentru  peisajele sale naturale pitorești   datorită confluenței râului Mun și Mekong.

[2]  Baci (บายศรี) este o tavă cu frunze de banan și flori utilizată în ceremonia de binecuvântare în Thailanda și Laos.

[3] Formă de salut cu capul aplecat și mâinile unite ca într-o rugăciune.

[4] *Yantra  este un desen sacru geometric, al unui animal sau al unei zeități, însoțit de fraze Pali despre care se spune că oferă purtătorului putere, protecție, noroc, carismă și alte beneficii.