Spiritul renăscut – Capitolul 7

Spiritul renăscut – Capitolul 7

Spiritul era Cha Yod care fusese fratele lui Pharan în viața sa anterioară.

Amintirile care se strecuraseră în el îi spuseră lui Pharan multe lucruri.

Când Cha Yod auzi salutul, instinctele îi spuseră că omul dinaintea lui își amintea viața lor trecută. Ochii ageri, negri ca smoala, priveau ca un prădător care își fixează vânatul, iar aura magică care învăluia zona era ca o flacără infernală care putea aprinde chiar și sufletele.

Ochii săi rămaseră larg deschiși de teama de a fi anihilați, așa că dispăru imediat înapoi în propria sa dimensiune.

Pharan îl lăsă pe Cha Yod să plece, în ciuda îndoielilor sale persistente cu privire la fostul său frate. Dar nu ar fi fost corect să-i lase pe cei doi copii să stea acolo în aerul rece.

Figura înaltă se îndepărtă de băiatul care își ținea ochii strâns închiși. Se uită la ucenicul său care stătea nemișcat, cu un zâmbet sec, înainte de a se întoarce și a se îndrepta spre casă.

– Hei Khem, ești mort, omule? întrebă Jettana, bătându-l ușor pe Khemjira pe umăr.

 Khemjira se întoarse să se uite la prietenul său, cu gura tremurând de parcă ar fi fost pe punctul de a plânge. Por Kru era mai înfricoșător decât își imaginase vreodată Khemjira.

– Jet, vreau să merg acasă.

– Ai să pleci pe naiba. Să mergem!

În timp ce urcau scările spre balconul de la etajul al doilea, Por Kru înmână un felinar lui Jettana.

– Mergeți să faceți o baie și culcați-vă repede. Nu părăsiți camera până dimineață, îi instrui Pharan.

Atras de privirea lui Por Kru, Jettana simți o neliniște amenințătoare, dar dădu repede din cap ascultător, temându-se că Por Kru s-ar putea răzgândi.

– Îhî … Noapte bună.

Khemjira văzu o oportunitate de a adresa un salut slab, ridicând mâna într-un wai. Por Kru aruncă o privire înapoi, ochii lui negri ca smoala reflectând lumina pâlpâitoare a felinarului. Apoi dădu din cap și plecă, lăsându-l pe Khemjira să-i privească spatele larg cu un amestec de sentimente de goliciune și melancolie.

– Vino, Khem, camera noastră este pe aici, spuse Jettana.

Khemjira își strânse buzele, își retrase privirea și-l urmă pe Jettana, care purta felinarul, tăindu-și drum prin întuneric.

Camera în care Jettana îl condusese se afla în aripa stângă a acestei case tradiționale thailandeze. Era un dormitor cu un pat mare, iar baia era la parter. Când ajunseră în cameră, se ajutară reciproc să despacheteze gențile și să aranjeze așternuturile, apoi coborâră pentru a face o baie rapidă, așa cum îi instruise Por Kru.

După ce se despărți de cei doi, Pharan se întoarse în partea centrală a casei folosită pentru efectuarea ritualurilor. Se așeză pe un covor întunecat lângă altarul budist, așeză felinarul lângă el și-și împreună mâinile în poală. El își pregăti mintea pentru meditație și, pentru prima dată, o direcționă înapoi în trecut.

În 2482 [1], în inima unui anumit oraș, se afla o casă tradițională thailandeză pe picioroange, cu un acoperiș înclinat. Era casa familiei Wongpradit, care era formată din patru membri: tatăl, ofițer militar, mama, profesoară, fiul cel mare, medic și fiul mai mic, care urma să devină și el profesor.

Fiul cel mare al familiei fusese numit Phawat, care era Pharan în această viață.

Fiul cel mic fusese numit Cha Yod, care era acum un spirit atașat de Khemjira.

Pharan voia să înțeleagă rădăcina acestui lucru, deoarece dacă avea o legătură karmică cu Khemjira, ar fi putut găsi o modalitate de a o rezolva și de a elibera spiritul lui Cha Yod acolo unde ar trebui să meargă.

Prima imagine pe care o văzu fu cu cei patru membri ai familiei luând cina împreună la masa din interiorul casei. Atmosfera era relaxată și normală.

Scena se mută către o tânără cu o față asemănătoare cu cea a lui Khemjira.

Numele ei era Khemmika, fiica șefului districtului. Ea era prietena apropiată a lui Cha Yod și iubita lui Phawat.

Phawat și Khemmika se întâlniseră pentru prima dată la o petrecere aniversară pentru un oficial de rang înalt. În timpul unui moment deosebit de plictisitor, amândoi evadaseră din haosul petrecerii pentru a face o plimbare în grădina din spatele casei, unde se întâlniseră întâmplător.

Phawat își aminti că Khemmika era o prietenă apropiată care urma aceeași școală ca Cha Yod pentru că o văzuse de la distanță de câteva ori. Văzând-o aici la petrecere, el profită de ocazie pentru a începe o conversație cu ea pentru a se familiariza mai bine unul cu celălalt.

Se înțeleseseră de minune până când venise timpul să se întoarcă de la petrecere. Pe drumul de întoarcere, auziră o pisică mieunând sus într-un copac. Phawat descoperi că Khemmika era o femeie neastâmpărată și curajoasă, lucru evident prin modul în care își scosese tocurile înalte și se urcase în copac în fustă. Phawat încercase să o oprească, dar tânăra nu-l ascultase, forțându-l să se întoarcă jenat.

În cele din urmă, ea reușise să salveze pisoiul portocaliu din copac, dându-i-l lui Phawat, care aștepta dedesubt. În ceea ce o privește, rămase blocată în copac, incapabilă să coboare.

Phawat râse, purtându-se diferit de comportamentul său obișnuit de gentleman, înainte de a găsi o scară pentru ca ea să coboare singură, deoarece era prea respectuos să o atingă.

După petrecere, Phawat se întorsese acasă, incapabil să doarmă în timp ce se gândea la Khemmika. Își dădu seama că se îndrăgostise de ea și decise să o curteze.

După câțiva ani, Khemmika acceptă în cele din urmă să fie iubita lui și  propunerea de logodnă în mijlocul acceselor de bucurie ale prietenilor și familiei, la petrecerea de ziua lui Phawat.

Spiritul lui Pharan văzu privirea îndurerată din ochii lui Cha Yod de la distanță. Ochii lui roșii adânci se uitau la Khemmika și la Phawat ca și cum și-ar fi reținut o durere imensă. Atunci începu să înțeleagă mai mult.

Cha Yod o iubea pe Khemmika … poate chiar înainte ca Phawat să o facă.

Phawat și Khemmika se întâlneau de șase ani și plănuiau să se căsătorească după ce Khemmika își termina masteratul. Tatăl lui Phawat o îndrăgea atât de mult pe viitoarea sa noră încât construi chiar și o casă de culoarea cojilor de ouă pentru ei. Phawat și Khemmika își petreceau adesea timpul liber împreună la acea casă, însoțiți de Cha Yod și de o altă servitoare pentru a preveni orice bârfă din partea sătenilor despre indecență.

Cu doar trei luni până la absolvirea lui Khemmika, visul lor de a se căsători se apropia.

Cu toate acestea, într-o zi, Phawat, care era medic de provincie fu transferat brusc într-o tabără militară de la graniță, unde exista un conflict continuu cu o țara vecină referitor la dispute teritoriale.

Phawat nu avu de ales decât să se supună ordinelor superiorilor săi și nunta a trebuit să fie amânată pe termen nelimitat.

– Yod, te rog să ai grijă de Khemmika pentru mine. Mă voi întoarce cât de curând pot, îi spusese Phawat fratelui său.

– Te rog, nu-ți face griji, frate. Am avut grijă de ea mereu. Mă descurc, răspunsese Cha Yod zâmbind.

Phawat nu bănuia sensul ascuns din spatele cuvintelor sale. Pur și simplu își îmbrățișă fratele pentru ultima dată.

După acea zi, Cha Yod începu să se apropie de Khemmika și preluă rolul lui Phawat, exprimându-și deschis sentimentele și mărturisindu-i lui Khemmika că o iubea în secret încă din liceu. Cu toate acestea, Khemmika era atât de devotată iubirii ei pentru Phawat încât nu putu răspunde sentimentelor lui Cha Yod. Indiferent ce ar fi făcut Cha Yod, inima lui Khemmika era de neclintit în favoarea lui Phawat. În fiecare zi, Khemmika părea să trăiască doar pentru a aștepta scrisori de la iubitul ei. Atât Khemmika cât și Phawat păstrară legătura prin intermediul scrisorilor, iar acest lucru continuă timp de aproape doi ani.

Dar pentru că trupul lui Khemmika era fragil, în contrast puternic cu personalitatea ei atipică, dorul și îngrijorarea pentru Phawat începură să-i afecteze grav sănătatea. Cha Yod o privea pe Khemmika tușind sânge cu o expresie dureroasă pe față.

După doi ani, scrisorile care erau trimise în mod regulat se opriră brusc. Indiferent câte scrisori îi scrise Khemmika lui Phawat, nu mai primi niciun răspuns.

Trecură patru ani și, într-o zi, o scrisoare cu sigiliul armatei ajunse la casa lui Khemmika.

“Stimată Khun Khemmika, logodnica Dr. Phawat,

regretăm să vă informăm că Dr. Phawat a dispărut într-un incident cu bombă …

Înainte de a termina de citit, Khemmika tuși sânge. Menajera care o îngrijea, țipă șocată. În cele din urmă, Khemmika fu dusă de urgență la spital.

Cha Yod se grăbi la spital după ce auzi vestea, cu panica întipărită pe față din cauza deteriorării bruște a stării lui Khemmika după ce primise scrisoarea de la armată.

Cha Yod intenționase să folosească această ocazie pentru a o face pe Khemmika să se răzgândească. Dacă Phawat fusese dat dispărut, Khemmika nu ar mai  trebui să îndure o așteptare atât de dureroasă și ar putea în sfârșit să o ia de la capăt cu el. Dar soarta luă o întorsătură crudă. Khemmika suferise un șoc atât de sever încât avu un atac de cord și muri în acea seară.

Cha Yod se simți de parcă un ciocan l-ar fi lovit în moalele capului în momentul în care auzi asta și fu copleșit de confuzie și amețeli, care se transformară curând în suferință când văzu corpul lui Khemmika. Se prăbuși la podea, plângând ca și cum ar fi vrut ca lacrimile lui să inunde întreaga lume. Nu anticipase niciodată o astfel de tragedie.

Nu-și imaginase niciodată că acest lucru va duce la moartea lui Khemmika.

Din păcate, cine ar fi putut ști că Phawat, omul pe care toată lumea îl credea mort, se va întoarce chiar în ziua înmormântării lui Khemmika …

Pharan simți durerea pătrunzătoare a lui Phawat prin conexiunea lor spirituală, văzând disperarea fără speranță din ochii săi îndurerați, ceea ce dădu naștere unui val incontrolabil de emoții.

Pharan își controlă mintea, ignorând durerea trecutului pentru a se concentra asupra a ceea ce se întâmpla.

Se dovedi că scrisoarea fusese falsificată de Cha Yod, care-și înșelase familia și pe Khemmika pentru a se putea căsători cu ea în locul lui Phawat. Mai mult, scrisorile pe care Phawat le trimisese fuseseră distruse de Cha Yod, care mituise lucrătorii poștali pentru a se asigura că nu vor ajunge niciodată la altcineva.

– Cum ai putut face lucruri atât de josnice, Yod? Eu sunt fratele tău! Khem a fost prietena ta!  țipă Phawat printre lacrimi, strângând scrisoarea falsă în mână, corpul său tremurând de furie.

Dacă omul dinaintea lui nu ar fi fost propriul frate, Phawat ar fi jurat că îl va ucide cu propriile sale mâini.

Cha Yod îngenunche pe podea, plângând ca un nebun, strângându-și mâinile și implorând în mod repetat iertare. Dar acum, totul era în zadar.

Phawat, cu ochii roșii și fioroși, se uită în jos la fratele său și spuse cu o voce tremurândă:

–Poți avea toată bogăția părinților noștri și tot ceea ce este al meu, dar din această zi, nu mai suntem frați. Mă voi întoarce în tabăra militară.

Din acea zi, Phawat nu mai putu suporta să se uite la fratele său, dar nu-l putea alunga pentru a trăi singur așa că decise că el va fi cel care va pleca.

Spiritul lui Pharan privi cum sinele său trecut îngenunchea pentru ca să-și ia rămas bun de la părinții săi înainte ca corpul său fizic să-i cheme spiritul înapoi și apoi deschise încet ochii.

În întuneric, singura lumină fiind strălucirea unui felinar, stătea o femeie într-o bluză albă și o fustă sinh[2] așteptându-l.

– Bună seara, Por Kru. Numele meu este Khae-khai, sunt mama lui Khem. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vin aici, spuse spiritul femeii.

Un slujitor spiritual, luând forma unui băiat tânăr, o chemase, spunând că era porunca proprietarului casei.

Expresia lui Pharan se înmuie ușor, deoarece putea ghici cine era înainte de a da din cap în semn de recunoaștere a salutului. Acest spirit rămăsese în această lume pentru a-și proteja fiul cu o inimă curată, având prea puțină putere pentru  pericolul actual.

– Cunoști spiritul omului în uniformă kaki, care îl urmărește pe Khem, Khun? întrebă el politicos.

Acesta fusese motivul pentru care îl trimisese pe Thong să o invite sus.

Khae-khai dădu din cap.

– Da, acel om l-a protejat pe Khem de Ram Phueng.

Pharan nu răspunse. Privind spiritul cu ochi cercetători, el o invită să-și continue povestea.

– Ram Phueng a trăit acum patru sute de ani, într-o perioadă dinainte ca sclavia să fie abolită. Nu cunosc detaliile, dar știu că are ranchiună împotriva familiei noastre, blestemând și căutând viețile tuturor descendenților de sex masculin. De asemenea, îi capturează și îi face slujitorii săi spirituali, explică Khae-khai.

– Unele dintre multele spirite pe care Jettana le vede urmărindu-l pe Khem în jur sunt cele ale descendenților decedați, continuă Khae-khai.

Pharan își încrețise ușor sprâncenele. De când Khemjira ajunsese aici, în afară de Cha Yod și mama lui Khemjira, el nu simțise alte spirite.

Cha Yod nu urmărea viața lui Khemjira, nici nu avea puterea de a chema o armată de spirite din pădure și nu era responsabil pentru accidentul autocarului în care se afla Khemjira. În schimb, se dovedea că ar fi o altă fantomă care nu era prezentă aici.

Deci, unde era?

Pharan închise ochii încă o dată, concentrându-se pentru a căuta spiritul răuvoitor. Spiritul său se extinse în opt direcții, înălțându-se în pădurea sălbatică înainte de a fi nevoit să deschidă brusc ochii când văzu ceva.

Pharan luă un vas de lut fermecat și-l așeză în fața spiritului mamei lui Khemjira, spunând:

– Vă rog să vă refugiați înăuntru pentru moment. Este periculos afară.

Khae-khai, uitându-se în ochii tânărului, părea să fie vrăjită. Fără teamă sau suspiciune, ea păși de bunăvoie în vasul de lut.

Pharan sigilă capacul vasului și-l ținu într-o mână, în timp ce cu cealaltă apucă felinarul înainte de a se ridica pentru a merge spre camera unde erau depozitate portrete și urne ale strămoșilor săi. El puse vasul în spațiul gol și-și strânse mâinile deasupra capului pentru a-i ruga pe strămoșii săi să vegheze asupra acestui spirit. Apoi se întoarse și plecă.

Pharan luă o rolă mare de ață sfântă , legând-o de trunchiul unui arbust Sambong la înălțimea capului. El continuă de la un arbust la altul până când înconjură întreaga casă, apoi se întoarse la altarul buddhist pentru a aprinde o lumânare mare în fața lui.

Deodată, o rafală de vânt suflă violent fără vreun avertisment. Un stol mare de bufnițe de hambar zbură în cerc deasupra lui. Unele dintre ele coborâră pe acoperișul casei și țipară atât de tare încât îi perturbară concentrarea.

Ochii negri ca smoala ai lui Pharan se concentrau asupra flăcării lumânării, folosind kasina[3] focului pentru a o împiedica să pâlpâie în vânt. Odată ce concentrarea sa fu constantă, își uni mâinile în rugăciune și începu să recite o khatha.

“Saratchang sasenang saphanthung narinthang.” [4]