Spiritul renăscut – Capitolul 6

Spiritul renăscut – Capitolul 6

Până când va găsi un răspuns pentru el însuși, Charnvit decise să-i supravegheze pe Jettana și Khemjira pentru a vedea ce secrete ascundeau cei doi.

Unele zone din acest sat încă nu aveau acces la electricitate și Jettana folosi lanterna telefonului său pentru a-și găsi drumul spre casa lui Por Kru care se afla chiar la capătul acestui drum. Fu nevoit să traverseze plantațiile de bananieri și de arbori de cauciuc care se aflau pe ambele părți ale cărării.

Sunetul vântului șuiera pe drum și, cu cât avansau mai adânc, cu atât inima lor se umplea de groază. Aerul rece se lovea de corpurile lor, făcându-le pielea de găină. Khemjira își ținea pătura strâns , uitându-se în jur cu frică dar, indiferent unde se uita, tot ce vedea era întuneric.

Speriat, Khemjira nu se putu abține să nu întrebe:

– Suntem aproape, Jet?

Jettana ridică un deget la buze.

– Șșt, nu scoate nici un sunet, la naiba. Dacă vezi ceva, nu scoate nici un sunet. Doar urmează-mă în liniște.

Khemjira înghiți în sec, fără să îndrăznească să mai întrebe ceva. Pentru că ascultase sfaturile lui Jettana, el era încă în viață astăzi. Orice ar fi spus, Khemjira era gata să se conformeze fără întrebări.

Jettana încercă să se concentreze, nelăsându-și mintea influențată de frica instinctivă, chiar dacă atmosfera de acolo era foarte ciudată.

Pădurea era prea liniștită…

Nu se mai auzeau sunete de păsări. Nu se mai auzeau sunete de insecte. Era doar țipătul vântului care se învârtea în jur ca și cum o furtună era pe cale să vină în curând.

Ceva rău avea să se întâmple din nou.

În cele din urmă, Jettana și Khemjira ajunseră. Kemjira stătea și se uita la casa tradițională thailandeză înconjurată de arbuști sambong, [1]care erau înalți cât o persoană.

Oamenii credeau că arbuștii sambong ar putea respinge forțele răuvoitoare. Khemjira observase că și alți săteni îi plantaseră în fața caselor lor, dar numai doi sau trei arbuști fiecare, spre deosebire de acest loc, unde erau folosiți drept gard în jurul casei…

– Iată-ne. Când îl vezi pe Por Kru, asigură-te că îl saluți în mod corespunzător, îl instrui Jettana.

Khemjira înghiți în sec nervos când pătura pe care o purta îi fu luată. Ochii lui mari priviră spre balconul de la etajul al doilea al casei, luminat de două felinare care își aruncau strălucirea și dedesubt. Pharan era conștient de tot ce se întâmplase, din momentul în care antrenorul lui Jettana aproape că avusese un accident din cauza spiritelor din pădurea din acea zonă, așa cum povestiseră slujitorii săi spirituali.

– Câți? întrebă în timp ce era pe punctul de a adormi, apoi deschise ochii când a auzi răspunsul.

– Toți cei din pădure, Por Kru.

Pharan ieși și se așeză în genunchi în fața altarului lui Buddha, aprinse trei bețișoare de tămâie și-și împreună mâinile, concentrându-și mintea asupra lui Jettana, sperând să ofere ajutor. Cu toate acestea, mintea lui Jettana era atât de plină de teamă încât gândurile lui erau împrăștiate peste tot și abia putea să le țină împreună. Tot ce putea face era să recite un khatha sacru, rugându-se pentru siguranța lui. Din fericire, Jettana își aminti de un anumit khatha care îl ajutase să scape de moarte.

Toate acestea se datoraseră faptului că se încurcase cu acel copil Khemjira.

Se părea că dușmanul karmic al acelui copil nu era un spirit obișnuit, deoarece putea face ca zeci de preta să se adune într-un singur loc, chiar dacă de obicei erau izolați și nu se asociau cu nimeni, nici măcar cu cei de teapa lor.

Ar fi nevoie de sute de ani pentru a dobândi o putere atât de formidabilă pentru a face așa ceva.

– Jet va aduce acea persoană aici, Por Kru, șopti Thong, un servitor spiritual cu înfățișarea unui băiat de doisprezece ani, în timp ce se târî înăuntru pentru a-l informa.

Acest lucru făcu ca sprâncenele lui Pharan să se încrunte instantaneu.

O astfel de încăpățânare fusese într-adevăr moștenită din generație în generație.

Se părea că Jettana îl iubea atât de mult pe acest prieten încât ignorase avertismentele și chiar îndrăznise să-l aducă aici. Pharan era cu adevărat curios despre ce fel de copil era Khemjira. Dacă nu o să-i placă de el, o să-i lase pe cei doi să doarmă sub casă cu Dhang.

Un câine pătat alergă lătrând la Jettana și Khemjira. Când auzi chemarea lui Jettana, se opri din lătrat și veni, înfășurându-se în jurul picioarelor sale. Jettana îi oferi o recompensă mare în formă de os pe care o pregătise pentru această ocazie. Odată ce Dhang își primi taxa, fugi înapoi sub scări pentru a o roade.

După ce așteptară un moment, Khemjira și Jettana observară o lumină care se făcea din ce în ce mai mare.

Lumina de la balconul de la etaj începu să pâlpâie și figura unui bărbat apăru încet. Omul se opri la balustrada de lemn, cu privirea concentrându-se asupra lui Khemjira, cu o față inexpresivă.

Din locul în care stătea Khemjira, era greu să discearnă expresia celuilalt, dar inima îi bătu violent, făcându-l să-și strângă cămașa peste piept șocat. Ce era acel sentiment?…

Pharan observă fața lui Khemjira, luminată de strălucirea luminii felinarului.

De îndată ce ochii lor se întâlniră, un potop de amintiri din viețile lor trecute  se repezi brusc în mintea lui.

Pharan fusese conștient de capacitatea sa de a-și aminti viețile trecute încă de când era copil, dar nu-și dorise niciodată asta. Nu dorea să știe cine fusese sau ce făcuse. El voia pur și simplu să trăiască în prezent și să ducă o viață la fel de obișnuită ca oricine altcineva.

Ce folos avea să-și amintească de ele? Asta fusese întotdeauna ceea ce Pharan crezuse.

Dar, în acel moment, un sentiment ciudat apăru în el. Fața lui Khemjira tulbură profund mintea lui Pharan.

Această persoană era o iubită de care fusese separat în viața anterioară.

Ochii lui ageri se îngustară ușor înainte de a privi dincolo de capul lui Khemjira.

Iar omul care stătea în spatele lui era…

Khemjira înghiți în  sec în timp ce Por Kru coborî de la etajul al doilea cu un felinar în mână.

El rămase rigid în timp ce Jettana era la fel și nici măcar nu îndrăzni să-l salute pe Por Kru. Aura din jurul lui Por Kru era intimidantă, făcându-i pielea de găină.

Ea se răspândea pe piele, chiar dacă chipul frumos nu arăta nicio emoție.

Khemjira își ținu respirația când Por Kru se apropie, mirosul rece și parfumat ajungându-i la nări. Khemjira putu vedea clar Sarika Kuu Dok Bua, un tatuaj care ajuta la viața amoroasă și la popularitate, întinzându-se de la piept până la mărul lui Adam, dar nu îndrăzni să-și ridice privirea pentru a vedea fața lui Por Kru.

Pharan nu îi acordă atenție lui Khemjira, care stătea acolo tremurând. Ridică încet felinarul deasupra capului tânărului pentru a vedea clar fața persoanei care stătea în spatele lui.

Figura era a unui tânăr înalt și subțire, îmbrăcat în uniforma kaki a unui oficial guvernamental. Cu toate acestea, uniforma era acoperită cu pete de sânge care se întindeau până la pantaloni. Pielea era atât de palidă încât era aproape verde pal, iar unul dintre ochi era dat peste cap atât de sus încât pupila abia era vizibilă. Celălalt ochi se uita șocat la fața lui Pharan.

Cu o expresie lipsită de emoție, Pharan spuse apoi:

– Deci, tu ești…

[1] Este un arbust cu tulpina moale, păroasă, pe jumătate lemnoasă, cu un miros puternic aromat de camfor , înalt de 1 până la 4 metri. Frunzele sunt folosite în medicina tradițională.

În folclorul thailandez, Sambong este numit Naat (หนาด) și se spune că alungă spiritele rele.