Contra-atac
– Mulțumesc pentru ziua de azi, amice. Și mulțumesc și pentru mâncare și băutură.
– Ummm.
Era unsprezece și un sfert și toți oaspeții și vizitatorii trebuiau să plece înainte ca porțile căminului să se închidă. Team, acum în cea mai bună dispoziție, își flutura fericit brelocul. Tocmai își încărcase unitatea flash cu videoclipuri noi, datorită lui Tharn. Lângă el, Aom părea obosit și cherchelit.
– Aveți grijă la întoarcere, bine? Și nu vă lăsați prinși. P’Guard nu va fi fericit să prindă studenți beți care ies din cămine în seara asta. Tharn și-a salutat noii prieteni cu un avertisment atent în timp ce ieșeau din camera lui.
– La naiba! Taype, trezește-te! Idiot. Nu ești în patul tău!
– Pleacă! Nu mă mai deranja. Nu vezi că dorm? Tânărul fotbalist a mormăit în somn. Type se întinde inconștient pe patul din dreapta. Dormea atât de liniștit, visând la femei frumoase în haine hedoniste care îi aruncau petale de trandafiri pe tot corpul în timp ce zăceau într-un pat de boboci de flori.
Patul lui ar fi trebuit să fie cel din stânga.
Noh se uită la posterul de pe peretele de lângă tetieră. Persoana din fotografie părea să-l privească criminal.
– Type, trezește-te! Dă vina pe mine mâine și te omor, idiotule! Techno își mormăie blestemele. Încă câteva încercări dar tânărul nu se mișcă deloc. Dacă ar putea ar sări în visele lui să-i amintească că doarme pe teritoriul inamic chiar acum.
De ce se implicase în mizeria asta?
Type gemu de durere de fiecare dată când Noh îl trezea. A încercat chiar să-l împingă de pe patul lui Tharn, dar băiatul subțire și-a schimbat poziția și a îmbrățișat strâns perna colegului său de cameră, nevrând să-i dea drumul.
Nu se mișcă deloc. Nu pot face nimic altceva…
– Urgh! Bine! Știi unde ești, dar te-ai îmbătat. Nu voi fi surprins dacă vei ajunge mâine dimineață să dai la rațe.
– Tu știi…
Techno se întoarse șocat. Celălalt coleg de cameră stătea lângă uşă şi se uita la el. Cu un zâmbet nervos, îl strânse pentru ultima oară de umăr pe tânărul care sforăie, îndemnându-l să se trezească fără să-și ia ochii de la el.
– Știi ce se întâmplă, nu?
– Ce se întâmplă? Nu fi prost, prietene! Nu fii prostuț!
– Că sunt gay.
– Err…
– Știi asta, nu-i așa? El ți-a spus totul.
Băiatul mai scund se albi. Nu se așteptase ca Tharn să facă o asemenea mișcare. Era clar că întrebarea lui îl luase prin surprindere pe prietenul colegului său de cameră. Nu se putea preface că nu știe nimic, Tharn nu l-ar fi crezut. Așa că a renunțat să-i dea un cot tânărului adormit și s-a întors către băiat, adunând tot curajul rămas în el.
– Ei bine, știu doar câteva lucruri. A recunoscut timid. Type urăște dintotdeauna homosexualii. Chiar nu știu de ce, dar din ziua în care l-am cunoscut în liceu, era deja așa. Într-o zi unii au spus despre el că ar fi fost abuzat de un homosexual sau ceva de genul. Dar apoi s-a dus să-i caute și i-a bătut pe toți.
Tharn se încruntă și Noh luă reacția lui pentru altceva.
– Oh, oh! Nu am nimic împotriva ta. Băiatul speriat și-a strâns mâinile cu grijă. Am și mulți prieteni gay și, de fapt, cei mai mulți dintre ei sunt Katoeys (trans)., a explicat. Direcția lui Tharn l-a încurajat să continue fără ezitare și astfel Noh a continuat să vorbească. Vreau să-mi cer scuze în numele prietenului meu. Nu este chiar un băiat rău. Doar că… Atunci când vine vorba de aceste lucruri, ehm… Știi.
Băiatul mai mare dădu din cap răbdător, dar expresia lui nu s-a schimbat. Știa că și Type era o persoană bună, sau cel puțin obișnuia să fie. Băiatul a fost foarte drăguț cu el înainte de a-i descoperi orientarea. În acest moment, el vrea doar să-și dea seama de ce îi urăște atât de mult.
Techno închide ochii cu grijă înainte de a-și face curajul să-i pună o întrebare periculoasă: Hei, omule… pot să te întreb ceva?
– Ce?
– Ehm… Nu este vorba că sunt de partea lui sau altceva și sper că nu iei asta ca fiind împotriva ta, dar te-ai gândit vreodată să pleci?
Privind la chipul inexpresiv al lui Tharn, îl face să se simtă mai nervos. Un lucru pe care Noh nu l-a observat la acest tip este că atunci când pare să fie cel mai calm, atunci este de fapt cel mai înfricoșător.
– Sincer, mi-e frică pentru amândoi, omule. Mărturisește fără să se uite la el. Văd că amândoi vă răniți de fiecare dată când vă certați sau vă insultați unul pe celălalt. Îmi fac griji că s-ar putea termina cu ceva mai rău.
– Nu mă duc nicăieri. Vocea lui Tharn este calmă, dar rece. Nu am făcut nimic rău. De ce să mă mut?
Techno raționează cât poate de sârguincios pentru a formula cuvinte amabile. Ei bine, cel puțin nu trebuie să suporți tot timpul… Știi tu. Spune el in timp ce aruncă o privire la prietenul său beat, leșinat și teribil de neajutorat, nu te va mai deranja.
Tharn scutură din cap. Nu mă interesează de unde vine situația prietenului tău, dar nu plec doar pentru că sunt gay. Dacă o fac, este ca și cum aș admite lumii că a fi gay este o crimă. Nu voi lăsa absolut asta să se întâmple.
– Îmi pare rău. Încearcă să țină pasul cu el. Se dovedește că cererea lui No nu este la fel de simplă precum a-l implora pe celălalt băiat să părăsească camera, ci este o chestiune ca Tharn să-și apere demnitatea și persoana.
El înțelege mai bine acum și are dreptate, să facă asta ar fi ca și cum i-ai face pe ceilalți să râdă de el doar pentru că nu poate îndeplini așteptările într-o societate ideală.
– Ei bine, asta depinde de tine, omule. Noh îi oferă un mic zâmbet. Dar să rămâi aici înseamnă că trebuie să suporți să fii torturat de acest om. Știi cât de enervant de inteligent poate fi uneori.
De atunci, Techno decide să nu se mai bage între ei, îi va lăsa în voia sorții. În plus, el nu mai vrea să facă parte din acest joc ridicol cu pisica și șoarecele.
A meritat să vorbească câteva minute cu Tharn. Techno îl consideră o persoană interesantă. Nu a întâlnit niciodată pe cineva atât de compus și de simpatic ca acest bărbat care stă lângă el, altfel nu s-ar fi lămurit. Type a spus multe lucruri răutăcioase despre bietul băiat.
– Vino. Ajută-mă. Hai să-l mutăm pe idiotul ăsta din patul tău.
– Lasă-l să doarmă acolo.
– Huh? Nu ridică în grabă brațul prietenului său, dar cel încăpățânat refuză să-l ajute.
De ce îi permite Tharn colegul de cameră să doarmă în patul lui? Ce dracu se întâmplă?
– Vreau să-i dau o lecție prietenului tău. Colegul lui Thiwat a simțit fiorii curgându-i pe șira spinării auzind asta.
Omul acesta este mai inteligent decât credea.
– Nu ai face-o…
– Nu mi-o trag cu bețivi dacă asta ai vrut să spui. Uite este aproape ora unsprezece. Tharn arată spre ceasul care atârnă deasupra peretelui.
La naiba! Ochii lui Techno se fac mari, aproape că-l scapă pe Type din greșeală când îl împinge neputincios înapoi pe pat și își întinde mâna după rucsac. Mă duc acum, altfel nu am voie să mă întorc. Nu-i vei face nimic, nu-i așa? Îi aruncă noului său prieten o privire rugătoare înainte de a pleca.
Rânjetul acela diabolic de pe chipul frumos al lui Tharn îi face gâtul să se sufoce.
La naiba! Este groaznic… mă simt groaznic! Sunt îngrijorat pentru prietenul meu, dar voi avea probleme dacă nu ajung acasă la timp.
– Tharn, ai milă de el, te rog., îl imploră.
Pentru Noh, este mai important să protejeze viața unui idiot decât orice altceva. Nu de data asta însă. Aceasta va fi o ocazie rară în care va lăsa un prieten singur. Oricum, este vina lui Type.
Cum naiba a putut să se îmbete și apoi să se urce în patul unui lup flămând?
Cu siguranță nu este vina lui sau a altcuiva.
Un lucru pe care l-a învățat după ce a fost implicat în acest fiasco este că, dacă te joci cu focul, cu siguranță te vei arde. Este vina lui Type pentru că a aruncat foc în colegul său de cameră. Sper doar ca Tharn să fie fidel cuvântului său sau cireșica de jos a prietenului său va sfârși prin a arde în seara asta. Și dacă se va întâmpla, nu va mai fi problema lui.
Acum că camera a fost curățată după ceea ce părea un taifun, Tharn tocmai a ieșit din baie, se așează pe patul lui și își petrece mult timp privind la mielul care doarme liniștit în sanctuarul său, gata de a fi sacrificat.
Este un mielușel atât de drăguț – încă poartă cămașa lui de la uniformă și pantalonii scurți de fotbal. Îl face să arate de zece ori mai atractiv. Type arată foarte, foarte diferit când doarme adânc. Nu este drăcușorul diabolic cu care se obișnuise când este treaz.
Poate pentru că nu a văzut azi acei ochi ascuțiți sau acele priviri de foc. De asemenea, Type doarme atât de adânc încât nu realizează că persoana pe care o urăște cel mai mult se află în fața lui chiar acum și se uită la el de ceva timp.
La naiba… Este al naibii de frumos.
Type are gene groase și lungi, care i-ar putea face pe alții de rușine. Obrajii îi sunt înroșiți din cauza beției, niște nasturi sunt lăsați deschiși pe cămașă pentru ca Tharn să poată distinge curbele delicate ale corpului.
Da… și mă urăște până-n măduva oaselor. Amintirea evenimentelor din această săptămână îl face pe Tharn să se simtă trist și furios în același timp.
Este chiar atât de greu?
Spera doar că vor deveni prieteni buni și colegi de cameră, dar nu au făcut-o.
În fiecare zi, măruntaiele îi sunt călcate în picioare de chinurile lui, iar și iar. Un machiavelic deghizat într-un băiat nevinovat. Type nu pare să aibă nici cea mai mică nuanță de milă în sufletul său viclean.
– Da, sunt gay și sunt mândru de asta. îşi spune Tharn. Dar să fiu urât și să fiu tratat diferit mă poate face și nefericit, știi.
– Tu ai început., murmură el în timp ce desface încet nasturii cămășii lui Type. Mișcările sale delicate îl fac pe celălalt băiat să geamă într-un mod seducător, în ciuda protestelor sale slabe, bărbatul de deasupra lui profită de ocazie pentru a-i scoate complet cămașa care emană o combinație de alcool și transpirație.
Chiar acum, jucătorul vedetă a echipei de fotbal a universităților și corpul lui seducător sunt vulnerabile în fața ochilor ei.
Ahhh… Bărbatul mai tânăr scoate câteva gemete de nemulțumire în timp ce Tharn se strânge în patul îngust de o persoană, astfel încât să se poată întinde lângă colegul său de cameră. Aceasta este cea mai apropiată poziție pe care au avut-o vreodată.
– Dormi ca un bebeluș. Știi asta? El râde. Tharn împinge jucăuș cu degetele genele lungi, făcând victima beată să scoată un alt geamăt pofticios. Reacțiile lui drăguțe fac ca zâmbetul lui să se răspândească pe toată fața sa, deși nu pentru mult timp.
…dar când ești treaz, ești doar un prostuț mic. Adaugă. De data aceasta, expresia lui Tharn se transformă într-un rânjet.
Mâinile lui s-au încrucișat în jurul taliei lui și apoi stăruiesc pe partea lui. Atingerile celuilalt coleg de cameră sunt reci pentru că tocmai a ieșit de la duș. Destul de rece încât să-l facă pe Type să geamă inconștient, nu de durere, ci de o plăcere necunoscută. Deoarece corpul lui se simte cald, atingerea rece a lui Tharn se simte atât de îmbietoare, încât Type își agăță brațele în jurul gâtului și picioarele îi leagănă în jurul taliei, strângându-l pe Tharn cât de tare poate.
Morocănosul Thiwat habar n-are că acțiunile lui l-au expus adversarului său – o mișcare periculoasă care i-ar putea șterge demnitatea atunci când Tharn cedează tentației de a-l revendica după ce și-a lăsat o urmă pe pielea sa delicată.
Frumosul băiat toboșar împrăștie un zâmbet triumfător în timp ce trece linia dintre gâtul și omoplații tânărului.
AAAHHHHH! Un zgomot puternic intră în cameră. Gemetele adormitului devin din ce în ce mai puternice pe măsură ce devin mai lungi și par aproape solicitante, cerșind mai mult. Mâinile lui Thiwat încearcă să-l împiedice să-i atingă teritoriul personal, dar gemetele lui declară contrariul.
Tharn îi mușcă ușor gâtul de câteva ori doar pentru a-l deranja pe celălalt băiat când se va trezi dimineață văzând urmele, dar victima nevinovată nu poate decât să tremure cu pielea de găină pe tot corpul, mormăind pe sub răsuflare „doare”.
Cumva îi place și lui. Type aproape că își întoarce capul chiar dacă tânărul îl împiedică ținându-l nemișcat și continuând să sugă și să-i muște gâtul până când este sigur că nicio îmbrăcăminte nu poate acoperi urmele, nici măcar un corector.
Mai sunt doar câteva ore până în zori când se hotărăște în sfârșit să se oprească. Tharn șterge petele cu satisfacție și se uită mândru la capodopera sa.
Una câte una… Apar imprimeuri în formă de căpșuni roșii strălucitoare.
Câștigătorul acestei runde își eliberează mâna și își înfășoară brațul în jurul taliei îmbătătoare a lui Type, trăgându-l mai aproape de plapuma groasă pentru a-i acoperi jumătatea inferioară parțial goală.
– Mă întreb… îi șoptește el încet la ureche. Când vei afla că ai dormit cu un homosexual toată noaptea, cât de înnebunit vei fi, hm?
Vocea lui Tharn Kirigun este otrăvitoare. Trebuie să recunoască că începe să devină dependent de obrajii colegului său de cameră. Nu este mulțumit să-și miște nasul o singură dată în sus și în jos până când se oprește chiar pe buzele lui pline și moi.
Pentru o clipă chiar acolo, Tharn ezită. Dar cu toate ravagiile pe care le-a creat acest nemernic enervant și necazurile pe care i le-a provocat, el ronțăie ușor cel mai moale țesut muscular pe care l-a gustat vreodată și își răsfață gloria până este mulțumit.
El vrea mai mult. Ar vrea să o facă, iar și iar, în fiecare zi.
Este doar păcat că aceste buze superbe aparțin de fapt unei persoane care îl disprețuiește. I se pare că gustă pentru prima dată din fructul interzis. Ar da orice pentru a revendica acele buze ca fiind ale sale.
Încet, îi șoptește la urechea colegului său de cameră.
– Noapte bună, camarad.
Misiune îndeplinită. Tharn se relaxează și închide ochii. Poate dormi fără muzică doar pentru noaptea asta. Cel puțin, există frumosul sunet ritmic al bătăilor inimii care vine de la persoana care arată atât de blândă și îmbietoare și doarme lângă el.
Un gând persistă în mintea lui înainte de a pleca în țara viselor: la urma urmei, nu e atât de rău să ții în brațe pe cineva pe care îl urăști…
~~~~~~~~~
Fir-ar să fie!!! Trebuie să fi fost foarte deprimat de a băut atât de mult.
Type care a fost beat aseară vorbește singur. Conștiința lui este încă destul de vagă și Thiwat are această nevoie de a adormi din nou, în ciuda curiozității sale de ce patul lui a devenit brusc prea îngust.
Gândul de a se forța să se trezească doar pentru a-și da seama ce se întâmplă îi trece prin minte și se răzgândește. Prin urmare, tânărul ignoră totul și se culcă din nou.
– Hei, te poți trezi acum. Închide ochii pentru mai puțin de un minut când Type este strigat de o voce. Este atât de aproape încât poate auzi respirația băiatului șoptindu-i cuvintele la ureche.
El cunoaște această voce, este oarecum familiară. El este sigur de asta.
E ciudat… Știe că a auzit-o undeva nu cu mult timp în urmă. Este pacostea de Noh?
Nu. Nu pare. Vocea asta este diferită. Este joasă, rece și uniformă. E prea bărbătească. Un bariton. Ceva de genul. A cui voce este atunci?
Nu, cui îi pasă? Mai bine te întorci la culcare.
– Ai dormit pe brațul meu toată noaptea.
Huh?
Așteaptă… Pernă… Mâini… De ce țin perna altcuiva în mâini? Îmi simt perna sub cap, dar de ce este prea tare?
Type are toate aceste întrebări care îi trec prin cap. Mâinile lui încep să bâjbâie perna pe care o folosește și știe că ceva nu este în regulă.
Drăcie! Ce este acest lucru? Cu cât își trece mai mult degetele peste el, cu atât se simte mai ciudat.
– Hei! Nu mă mai ține de braț. Doare.
Stai… A auzit perna vorbind tocmai acum?
Type deschide încet ochii. Imaginea din fața lui este diferită de ceea ce și-a imaginat. Chiar acum, se uită fix la o pereche de ochi înghețați, o piele palidă și strălucitoare și un nas foarte proeminent care se uită înapoi la el.
Acesta este… Acesta este… Este prostul ăla de Tharn!
Acum îl poate vedea clar după ce ochii lui se adaptează complet la împrejurimile lui.
Persoana care tocmai s-a trezit pare șocată. Îl inundă întrebări, venind din o mie de direcții diferite.
Stai… De ce le sunt chipurile atât de aproape? DA! Fețele lor sunt atât de aproape! Asta înseamnă …
Type se întinde puțin în timp ce îi examinează corpul îngrozit. Pentru a înrăutăți lucrurile, aceeași voce pe care a auzit-o șoptește cuvinte pe care nu vrea să le audă.
– Cât timp vei fi atât de șocat? Nu ai fost atât de ezitant când ai sărit pe patul meu aseară.
Se uită fix la Tharn. Ochii se fac mari.
– Pa-pa-patul… Tu… eu-eu… gol… Împreună? Pleoapele lui Type pâlpâie rapid. Fața lui seamănă cu un personaj anime al cărui suflet ia forma unei fantome care iese din gură ca picturile de groază ale lui Van Gogh.
Zâmbetele și gesturile lui Tharn arătând spre pat și spre el însuși aproape că îl transformă în piatră. Nu-ți amintești noaptea trecută, tu și cu mine… El îi urmează cuvintele intenționat pentru a-l lăsa pe gânduri. Ce sa întâmplat între el și tipul ăsta noaptea trecută?
Este liniște, dar țipetele care urmează sunt suficient de puternice încât să-i rupă urechile.
– Aaaaaah!!! AAAAH!!! AAAAAAAAH!!! AAAAAAA!!! Nu pot accepta. Asta nu se întâmplă… TU!!! DU-TE DRACULUI! FIU DE CURVĂ!!
Type continuă să țipe în vârful plămânilor. Cu ochii mari de groază, se luptă cât mai departe de diavolul de lângă el până când se prăbușește de pe pat, ignorând durerea din fese de la cădere.
– Hei, ai auzit asta?
– Ce?
– Mi s-a părut că aud pe cineva țipând.
– Huh?
– Da. Cred că e din căminul băieților.
– Nu fi bleagă. Este pe partea opusă a campusului. La câteva mile de aici.
– Da, ai dreptate. Ei bine, nu contează. Poate este doar imaginația mea.
Aceste fete nu au idee că sunetul pe care l-au auzit sunt țipetele jucătorului lor de fotbal din colegiu, care locuiește în cealaltă parte a lumii.
– Hei! Ce se întâmplă acolo? Sunteți bine băieți?
Se aude o bătaie puternică în ușă. Băiatul alergând în camera lui, țipând, a trezit din greșeală întreaga clădire din somn. Oamenii s-au trezit și sunt acum adunați în afara camerei lor pentru a verifica.
Type se întoarce să se uite la ușă. Buzele îi tremură.
Nu! Nu! Nu! Acest lucru nu se poate întâmpla. Acest lucru nu este real. Nu m-am culcat cu un bărbat gay… Nu sa întâmplat nimic… Nu m-am culcat cu el. Este imposibil!!!
– Vrei să le spun ce am făcut noi aseară?
– NU! Type răspunde imediat. Sună delirant. Instinctiv, se urcă pe pat, trăgându-și cuverturile deasupra capului, cu creierul încă gol de ceea ce s-a întâmplat.
Nu mă întreba unde mi s-a dus capul că nu l-am găsit încă!
Tânărul aude zgomotul ușii care se deschide. Îl lasă pe Tharn să se ocupe de oameni care încearcă să pătrundă și să-i omoare pe cei care îndrăznesc să le întrerupă somnul.
– Ce s-a întâmplat?
– Da, s-a auzit în toată clădirea. A fost înfricoșător.
– Îmi pare foarte rău. Micul Type a avut un coșmar.
Fie-ai al dracu!!! Coșmar pe naiba. Ce poate fi mai rău decât un coșmar decât să te trezești în coșmarul însuși, hm?!
– Într-adevăr? Oh, am crezut că ai avut o ceartă. Săptămâna trecută l-am văzut întrebând oamenii dacă ar fi dispuși să schimbe camera cu el. Chiar m-a insultat când am refuzat.
– Ei bine, dacă nu mă crezi, atunci întreabă-l. Hei, Type. Ei cred că ne certăm. Este adevărat?
Poponarule! Cum îndrăznești să-mi lași mie această problemă!
La naiba! Ar da orice să poată țipa în fața tuturor cum vrea să-l omoare pe nenorocitul ăsta, dar dacă ar fi întrebat de ce, ar fi el cel nemernic și nu Tharn.
NU! Nu pot… Nu pot să le spun că urăsc homosexualii, ca să nu mai spun că m-am culcat cu unul dintre ei aseară.
– Nu… nu ne certam.
– Ați văzut?
Tu!!! Totul este din vina ta!!! De ce vrei să-mi strici viața așa?
– Bine, dar de ce își acoperă capul cu pătura?
– Ei bine, e timid. Știe că Tharn a spus-o intenționat. Cât de mult i-ar plăcea să-i lovească mutra chiar acum!
Nu are de ales decât să se abțină, totuși. Tot ce poate face este să se ascundă sub pături și să aștepte până când poate auzi sunetul acelor oameni care pleacă după ce a aflat motivul din spatele întregii chestiuni.
– Să uităm. Să ne întoarcem acum în camerele noastre.
– Ai grijă de colegul tău de cameră, omule. Pare nervos.
– Da. Pare că a fost sterilizat. Săracul.
De ce se plânge toată lumea de mine?! Nemernici! Adevăratul răufăcător de aici este cel cu care vorbiți chiar acum!
– Nu mai țipa așa data viitoare, bine? Inima lui Pii aproape că a încetat să mai funcționeze.
Type nu se poate abține să nu plângă.
Asta e rău… atât de rău… Nu-mi vine să cred că m-am culcat cu el… Un gay! M-am culcat cu un gay!
Da, crede că este condamnat. Nu-și poate imagina cum va fi viața lui după incidentul de astăzi.
Aude zgomotul ușii care se închide. După aceea, aude o voce: Nu-mi vine să cred cât de incredibil de laș ești.
Type își dă jos plapuma cu care obișnuia să se acopere și se uită fără speranță la Tharn în timp ce vorbește. Privirea lui îl încurcă.
– Hei, plângi?
– Nu plâng! Ce naiba mi-ai făcut? Pare că e pe cale să plângă, de aceea colegul lui de cameră este sceptic. Mâna i se strânge pe piept de parcă ar avea un atac de panică.
– Ce crezi?
– Cum de am ajuns să dorm în patul tău? Type evită argumentul. Nu vrea să creadă că un bărbat ca el ar putea face un lucru atât de murdar.
– Huh? Dar ai venit singur.
– Asta-i o prostie.
– Mă acuzi că te-am ademenit în patul meu?
– Am băut prea mult aseară! De unde să știu? Așa că nu mai bea niciodată în viața ta!
– De ce ar trebui să mă obosesc să te târăsc în patul meu când pot să o fac în al tău? Tharn încearcă să se apere. Este mai puțin enervant și mai convenabil. În plus, nu este nicio diferență dacă sar peste tine chiar acolo.
– Ai făcut-o oricum! Strigă. El adulmecă? Tharn se uită atent în ochii colegului său de cameră plini de lacrimi.
De ce ar trebui să-i pese? Nu este vina lui, pentru început. Cu toate aceste lucruri în minte, băiatul mai mare se uită la el, zâmbind de parcă ar fi insinuat: – Este cel mai bun lucru pe care îl poți face?
Dar dacă nu deschide gura, Tharn îl va vedea cu siguranță plângând.
– Încearcă să te întrebi mai întâi cum te simți acum. Acesta este răspunsul meu la întrebarea ta, prostule. Tharn își ia lucrurile și trece în mod deliberat pe lângă colegul său de cameră. Încă se uită la un Type uluit, el afișează un deget mijlociu care îl trezește definitiv.
Săracul Thpe. Își simte inima căzând la picioarele lui, devastată. Se uită în jos și vede că încă poartă pantalonii de jogging.
Stai puțin… Pantalonii scurți? Și chiloții?
Imaginați-vă că vă treziți cu o ceață a creierului, amețit, șocat și, în plus, bulangiul de aici stă întins lângă tine. Toate aceste lucruri combinate l-au făcut să intre în panică complet ajungând în punctul de isterie. Dar acum că e treaz, s-a liniştit.
– Ai… mă doare fundul…
Greșit.
– Stai… Nimic. La naiba! Tocmai am căzut din pat. Nu este durerea aceea care vine din interior. Type își verifică fundul pentru a se asigura.
Băiatul sare din pat și caută peste tot. Nu este niciun prezervative folosit.
Șervețele nefolosite… Fără urme de lichid ciudat de orice culoare.
– Atunci, cireșica mea nu a fost atinsă. Sunt bine! Type mormăie simțindu-se ușurat. Dintr-o dată, ochii lui se fac mari, când începe să realizeze.
Acel ticălos!!! M-a înșelat!
Thiwat își șterge lacrimile și se uită la patul din fața lui. El ridică una dintre perne și o aruncă pe podea, călcând-o în picioare. Copilăria din el iese atât de mult la mânie încât îi este greu să respire în acest moment.
Are câteva crize de furie chiar acum. Type se uită prin cameră și îl dor picioarele de furie. Face niște gesturi ciudate cu mâinile de parcă și-ar freca capul colegului de cameră cu mâinile goale.
– Tharn, ticălosule! M-ai păcălit! El țipă la tipul care este acum în baie și face un duș. – Îți jur, asta mi-o plătești.
Și apoi, deodată, își amintește ceva. Type se ridică și se aruncă spre oglinda de dimensiuni mari care stă în colț.
Te rog, te rog, te rog… Ar fi bine să nu fi lăsat urme… Tânărul vorbește singur. Își trage ușor cămașa, sperând că pielea lui netedă este încă intactă, dar – La naiba!
Type și-ar fi dorit să nu fi verificat niciodată. Aproape că a leșinat după ce a văzut un număr mare de pete roșii de la gât până la abdomen.
A fost atacat de un roi de albine în timpul nopții?
– Sunt mușcături de țânțari, Type. Vorbește ca un nebun în fața oglinzii. Nu sunt supturi ca cele pe care le ai în minte acum…
Pe cine naiba păcălește? Țânțarii ar trebui să lase urme de mușcături de mărimea vârfului unui deschizător de conserve?
Acestea sunt cu siguranță urme de dinți care sunt înșirate pe toată pielea lui!
Ei bine, după ce s-a asigurat că nu și-a luat-o în fund aseară și că virginitatea lui este încă intactă, Type nu a făcut altceva decât să-și convingă creierul că acele pete roșii sunt într-adevăr mușcături de țânțari.
– O să-l omor, la naiba!! Suflă puternic.
– Hei! Vrei să cobori tonul? Dacă mai ai un coșmar, fă-o în liniște, nenorocit gălăgios!
Este vecinul de peste cealaltă parte a camerei lor.
Trebuie să-și rețină țipetele pentru a nu crea prea mult zgomot. Patul devine următoarea sa victimă, aproape că îl sfâșie.
De ce este al naibii de greu să scape de furie?!
Există un singur lucru care îl face pe domnul Type Thiwat să intre în panică. Păcat că colegul lui de cameră l-a găsit și l-a folosit eficient împotriva lui. Planurile lui aproape că l-au costat sănătatea mintală, motiv pentru care a jurat să nu lase să treacă fără să lupte.
