Când a terminat de vorbit cu May, fata a plecat. Kim a verificat ordinea de pe biroul său înainte de a se îndrepta spre Kamol, care dormea pe canapea.
Kim s-a așezat pe marginea canapelei și a privit fața ascuțită a lui Kamol cu un mic zâmbet, amintindu-și cum îl complimentase sora lui pe Kamol mai devreme.
– E plictisitor! Crezi că e chipeș? a mormăit Kim încet, dar fața îi zâmbea înainte de a se uita la brațul persoanei puternice, așa că l-a mângâiat, chiar acolo unde razele cădeau pe el.
– Nu ai făcut nimic, dar cum o să ai grijă de ceilalți?
Kim nu s-a putut abține să nu se plângă din nou.
– Bine, dacă nu supraviețuiesc, voi muri după ce te voi vedea cum ai grijă de mine în felul ăsta, s-a auzit vocea profundă a lui Kamol, determinând ca fața lui Kim să se lumineze. Ochii pătrunzători ai lui Kamol îl priveau. Kim nu știa când se trezise.
– Trezește-te și ridică-te, ca să ne putem întoarce!
Kim îl mângâie pe burtă pe Kamol pentru a-și masca timiditatea și imediat se ridică și se întoarce cu spatele la Kamol.
Fața lui era puțin caldă, urechile lui erau atât de roșii, încât se vedeau mai mult pe pielea lui palidă. Kamol, care nu fusese rănit câtuși de puțin de pumnul lui Kim, a lăsat să iasă un mic râs la rușinea lui Kim, înainte de a se așeza pe canapea.
– Total ruşinat, domnule, a spus Kamol dând din gât pentru a-și risipi oboseala. Kim s-a întors, privindu-l, în timp ce Kamol doar își bătea joc de el.
Kamol a zâmbit și s-a ridicat în picioare.
– Ți-ai terminat munca? a întrebat Kamol.
– Da, a răspuns Kim. Kamol a fost de acord.
– Atunci hai să luăm cina, bine? Vrei să mâncăm în oraș în seara asta? a întrebat Kamol. Kim a clătinat din cap.
– Nu. E mai bine să mergem acasă și să mâncăm acolo. Vrei să fii ținta tuturor dușmanilor tăi? a întrebat Kim pe un ton ușor stresat.
– Viața mea este o țintă peste tot, Kim. Dacă oamenii se gândesc să mă atace, o pot face oriunde. O pot face în funcție de ocazie sau în funcție de cât spațiu au la dispoziție, a spus Kamol calm. Kim s-a uitat la Kamol.
– Și ce te-am întrebat? a întrebat Kim, în legătură cu dorința lui Kamol de a renunța la slujba aceea. Fața lui Kamol s-a întors ușor.
– Ce ți-am spus? Am nevoie de puțin timp, nu e ca și cum ai putea scăpa ușor, Kim. E greu să te dai jos de pe spatele tigrului. Dacă nu scap bine atunci tigrul îmi va rupe gâtul și voi muri. Trebuie să mă asigur că tigrul de care depind îmi permite să cobor ușor, a lăsat să se înțeleagă Kamol. Kim a înțeles.
– Dar nu cred că va fi dificil. Ai doi tigri foarte mari, Kemo și Whppead-Cream și ai reușit să îi îmblânzeşti. Nici cu alți tigri nu va fi greu, a glumit Kim, determinându-l pe Kamol să zâmbească, înainte de a-l apuca de talia lui subțire și de a-l trage de lângă el.
Fața lui Kim s-a înroșit în timp ce Kamol l-a îmbrățișat până când partea inferioară a spatelui său a fost foarte aproape de Kamol. Mâna subțire a lui Kim a urcat și s-a odihnit pe pieptul puternic al lui Kamol.
– Dar tigrul acesta mic, s-a îmblânzit cu mine acum? a întrebat el cu blândețe.
Kim s-a încruntat și fața i s-a luminat. Nu știa unde să pună mâinile, se simțea ruşinat, așa că s-a limitat să mângâie gulerul cămășii lui Kamol, frecând umerii puternici ai siluetei puternice dintr-o parte în alta.
– Depinde de ocazie, depinde de situație și de cât de mult vrei să mă îmblânzești, a răspuns Kim cu blândețe. Kamol a zâmbit ușor, înainte de a se apleca pentru a depune un sărut moale pe buzele subțiri, însă Kim nu s-a îndepărtat.
Buzele subțiri și calde s-au despărțit cu bună știință și o limbă caldă i-a lins buzele lui Kim, determinându-l pe celălalt personaj să deschidă gura mai larg.
Limba caldă a gustat dulceața din interiorul acelei guri frumoase, iar limbile lor s-au împletit. Mâinile lui Kim s-au înfășurat în jurul gâtului puternic al lui Kamol, iar mâna lui Kamol a strâns talia lui Kim.
– Hmm… un geamăt amețitor a răsunat în gâtul lui Kim când a simțit o senzație de arsură în piept când limba caldă a lui Kamol a întâlnit-o pe a lui.
Sărutul era moale și greu în același timp, determinându-l pe Kim să se simtă ca și cum ar putea pluti. După ce a gustat dulceața lui Kim, Kamol și-a retras încet buzele, apoi a mai dat un sărut și a repetat așa de câteva ori.
Cu ochii ascuțiți s-a uitat în ochii frumoși ai lui Kim, privirea lui radiind un sentiment de dragoste și afecțiune. Acea privire l-a determinat pe Kim să vibreze pe tot corpul.
– Ei bine, hai să mergem acasă, a spus liniștit Kim.
Kim și-a strâns buzele, iar Kamol a zâmbit ușor înainte de a da din cap.
– Haide! Acum Baiboon, fiul tău, trebuie să fie destul de îngrijorat, a simulat Kamol un ton sarcastic.
Kim l-a lovit puternic în piept, dar nu prea tare, pentru că l-a tachinat pe Baiboon. Kamol s-a înfășurat în jurul taliei lui Kim și au părăsit biroul. În ceea ce-i privește pe subordonații lui Kamol, văzându-i pe cei doi șefi ieșind din birou, s-au ridicat în grabă, gata să se întoarcă.
– O să mă întorc în altă zi, May. Nu trebuie să stați atât de târziu, i-a spus Kim sorei sale, care se afla în fața camerei.
Toată lumea a dat din cap, înainte de a-și uni mâinile și de a-și prezenta respectul față de Kim și Kamol. Kamol l-a condus pe Kim afară din birou și s-au îndreptat spre mașină pentru a se întoarce acasă…
,,…”
– Mătușă Nee, unde este Baiboon?
Kim s-a întors acasă. A intrat înăuntru și a întrebat-o pe mătuşă despre Baiboon. În ceea ce-l privește pe Kamol, acesta s-a dus direct la biroul său.
– Baiboon învață să meargă pe bicicletă alături de Khom în spatele casei. A crescut și încă nu l-am învățat cum să meargă pe bicicletă, a răspuns bunica lui Baiboon zâmbind, pentru că s-a despărțit Khom de Kamol doar pentru a se duce mai întâi la Baiboon și a-l aduce acasă, în timp ce Kamol s-a dus să se întâlnească alături de Kim în biroul său.
Kim a zâmbit ușor și s-a îndreptat spre spatele casei, dar imediat ce a ieșit pe ușa din spate, a văzut o femeie care stătea în mijlocul curții, privind în altă parte.
– Ce faci aici?
Vocea lui Kim a determinat-o pe fată să tresară puțin și s-a întors imediat spre Kim.
– Păi… ai ieșit să iei o pauză? Vrei ceva, Khun Kim? a întrebat imediat femeia. Kim s-a uitat în direcția în care femeia se uitase cu o clipă în urmă și a înțeles ce făcea.
– Nu, mulțumesc foarte mult. Du-te și ajut-o pe mătușa Nee la lucru, a spus Kim pe un ton normal și a schițat un zâmbet blând.
Fata a zâmbit și a dat ușor din cap. S-a prefăcut că merge prin grădină spre bucătărie.
– Poți doar să te uiți la ei, nu să te joci cu ei! Lucruri de genul ăsta nu se bat tare cu o mână, a spus Kim cu nonșalanță, determinând-o pe fată să înghețe, dar nu a spus nimic.
Fata s-a grăbit să intre în bucătărie, în timp ce Kim s-a îndreptat spre Khom și Baiboon, care învățau să meargă pe bicicletă în curte. Văzându-l pe Kim intrând, Baiboon a zâmbit larg în timp ce s-a dat jos de pe bicicletă și a alergat spre el.
– P’Kim, P’Khom îl învață pe Baiboon să meargă pe bicicletă, a spus Baiboon zâmbind.
– Deci nu ai teme astăzi? a întrebat Kim cu un zâmbet.
– Nu. Baiboon și-a făcut toate temele la școală. Orele s-au terminat mai devreme astăzi, așa că Baiboon s-a așezat și și-a terminat temele, a spus repede tânărul.
– Astăzi, profesorul lui a avut o ședință seara, așa că și-a lăsat elevii să plece acasă, dar Baiboon nu m-a sunat să-mi spună să vin să-l iau mai devreme, așa că a stat și a așteptat până când l-am luat eu.
Khom s-a întors să se uite la Baiboon cu o privire ușor fioroasă, în timp ce fața lui Baiboon s-a ascuns.
– De ce nu l-ai sunat pe Khom, Baiboon? Ai stat și l-ai așteptat la școală de unul singur? a întrebat imediat Kim.
– Ei bine, Baiboon nu a vrut să-l deranjeze pe P’Khom. El trebuie să muncească, dar trebuie să-l ia și pe Baiboon. Baiboon nu mai vrea să-i încurce programul de lucru, a spus tânărul scund.
– Dar Baiboon nu era singur, erau mai mulți elevi în școală. În plus, prietenii lui Baiboon au stat și ei să facă temele cu Baiboon, a explicat tânărul grăbit pentru că nu voia să mai fie certat.
– Dacă ieși mai devreme de la școală poți să mă suni sau să îl suni pe Khom, știi? Sau dacă vrei să ieși cu prietenii tăi după școală, spune doar așa. Nimeni nu a spus că nu poți, a spus Kim calm.
Asta l-a determinat pe Baiboon să zâmbească în semn de acceptare înainte ca să se uite Kim la Khom.
– Deci, ce mai faci? Khun Kamol a spus că și tu te-ai rănit, a întrebat Kim cu neîncredere. Se pare că Baiboon încă nu știa.
– Ce s-a întâmplat, Khom? Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat imediat tânărul cu asprime.
Khom a ridicat mâna și i-a mângâiat fața. Între timp, fața lui Kim era puțin șocată.
– Păi… nu i-ai spus lui Baiboon? a întrebat Kim cu blândețe. Khom a dat din cap și se pare că nu a putut Kim găsi o scuză la timp.
Baiboon i se adresa rapid lui Khom cu o voce tremurândă.
– Ha, ha! Cred că mai bine merg alături de Kamol. Scuză-mă, Khom. O, hai să luăm cina împreună, a spus Kim și a fugit în grabă.
L-a lăsat pe Khom să-i explice lui Baiboon. Kim s-a întors acasă și s-a dus imediat la biroul lui Kamol.
A bătut la ușa lui Kamol înainte de a o deschide. Kamol și-a ferit ochii de la laptop înainte de a-l închide ca și cum nu ar fi vrut ca să vadă Kim ce era pe ecran. Kim era sceptic, dar nu-i plăcea deloc această acțiune.
– Ce este? a întrebat Kamol cu blândețe. Kim a zâmbit înainte de a se așeza pe scaunul din fața biroului lui Kamol.
– Cred că l-am făcut pe Baiboon să plângă, a glumit Kim. Kamol a ridicat o sprânceană în semn de confuzie.
– Ce ai făcut? a întrebat Kamol.
– Ei bine, nu știam că nu i-a spus Khom lui Baiboon că a căzut ceva pe el. M-am dus să-l întreb cum a fost în fața lui Baiboon, asta e problema. Îl las pe Khom să se ocupe de asta, a spus Kim. Kamol a zâmbit și a clătinat ușor din cap.
– Lasă-l să-l mângâie! Îi place, a spus Kamol și Kim a zâmbit.
– O, Kim, ai spus că vrei să îl iei pe Baiboon în vacanță? a întrebat Kamol. Kim a dat din cap.
– Da, de ce? a întrebat curios Kim.
– Când am văzut programul, mi-am dat seama că vinerea viitoare este zi de sărbătoare. O să vă iau pe tine, pe Baiboon și pe ceilalți în vacanță. Plecăm vineri dimineață și ne întoarcem duminică, bine? Să nu te obosești prea tare din cauza călătoriei, a spus Kamol, determinându-l pe Kim să zâmbească instantaneu.
– Este adevărat? Chiar ai de gând să ne iei pe mine și pe Baiboon într-o excursie? a întrebat din nou Kim, doar ca să fie sigur. Kamol a dat din cap, determinând ca zâmbetul lui Kim să se lărgească.
– Uau! E în regulă! Baiboon va fi foarte fericit! Mai bine îi spun.
Kim s-a prefăcut că se ridică, dar a trebuit să se oprească și să se așeze în același loc.
– Dar nu cred că e bine să-i spunem acum. Nu știu dacă a terminat Khom de vorbit cu Baiboon, a vorbit Kim încet, realizând că trebuie Khom să-l consoleze și să-i explice totul lui Baiboon cu siguranță. Kim a zâmbit.
– E timpul să-i hrănim pe Kemo și pe Whipped-Cream. Vrei să te duci mergi şi tu? a întrebat Kamol amintindu-și de oră. Ochii lui Kim s-au aprins cu interes în timp ce a dat din cap.
– Să mergem! Să mergem! Nu i-am mai văzut de zile întregi! Probabil că au uitat de mine, deci cum aș putea să mă apropii de ei? Ce mi-ar putea face? a întrebat Kim cu entuziasm. Kamol a râs în secret de entuziasmul copilăresc al lui Kim. Trecuse mult timp de când nu mai râsese așa.
– De ce râzi, Kamol? a întrebat Kim. Ce l-a făcut pe Kamol să râdă? a spus el cu o voce gravă.
– Nimic. Cred doar că atunci când ești entuziasmat e drăguț, a spus Kamol, determinând ca fața lui Kim să se încălzească de ruşine când și-a dezvăluit sentimentele copilărești.
– Vorbești prea mult! Mergem la tigrii? a spus Kim cu o voce răgușită înainte de a întreba din nou.
– Să mergem! a răspuns Kamol în timp ce s-a ridicat și a ocolit masa pentru a se întâlni alături de Kim și a ieși din birou în același timp.
Kamol l-a condus pe Kim la cușca lui Kemo și Whipped-Cream. O anumită persoană îl ține de braț pe Kamol pentru că nu știe dacă cei doi tigri îl mai recunosc sau nu.
– Vrei să îi hrănești din cușcă sau vrei să încercăm să intrăm împreună? a întrebat Kamol ezitant, uitându-se în interiorul cuștii, dar în continuare tigrii nu erau în raza lui vizuală.
– Este mai bine să o facem mai întâi din exterior. Nu știu dacă va fi stresant pentru ei dacă intră un străin, a spus Kim cu sinceritate, pentru că el însuși nu este foarte obișnuit cu cei doi tigri, deși îi plac foarte mult.
– Depinde de tine, a spus Kamol zâmbind înainte de a se uita în jur după subordonații săi care se aflau în apropiere.
– Lop, vino încoace! l-a chemat Kamol pe subordonatul său. Lop a alergat imediat spre ei.
– Da, domnule, a răspuns Lop.
– I-ai hrănit pe Kemo și pe Whipped-Cream? a întrebat Kamol.
– Nu încă. Îl aștept pe P’Khom, dar P’Khom nu este încă disponibil, a spus Lop cu blândețe. Kim știa de ce Khom era ocupat.
– Nu mă îndoiesc că încă îl alină Khom pe Baiboon, i-a șoptit Kim lui Kamol cu un ușor zâmbet.
– Atunci du-te și adu niște mâncare, o voi face eu însumi, a spus Kamol.
Lop a plecat capul și a acceptat cererea, înainte de a se duce să pregătească imediat mâncare pentru cei doi tigri albi.
Lop și un alt subordonat al lui Kamol i-au adus o găleată de carne proaspătă. Fața lui Kim și-a schimbat expresia odată cu mirosul de carne. Kamol a zâmbit ușor când a văzut acea expresie pe fața zveltă a celuilalt.
– Ai de gând să-l hrănești așa? Nu-și vânează prada ca ceilalți tigri, Khun Kamol? a întrebat Kim curios.
– Au instinctul tuturor carnivorelor. Pot supraviețui oricând, așa cum ai văzut când ai venit prima dată aici, a spus Kamol, determinându-l pe Kim să-și amintească faptul că în acel moment Kemo era în raza de acțiune și îi atacase ca și cum ar fi fost prada lui.
Kim l-a privit pe Kamol pregătind mâncarea, înainte de a auzi răgetul lui Kemo și al lui Whippead-Cream care au urmărit mirosul de carne.
Kamol a fluierat pentru a-i chema pe cei doi tigri. Kim s-a plasat imediat în spatele lui Kamol, ținându-l de spatele cămășii. Cei doi tigri au traversat cușca. Kamol i-a dat lui Kim niște mănuși de cauciuc să le pună, el ținea în mână o bucată de carne pentru a-i hrăni pe tigri.
Nu aveau să mănânce prea mult. Kim a luat-o înainte cu o privire ușor mirată spre cei doi tigri, deși îi mai văzuse înainte și de aproape, dar nu se putea abține să nu fie emoționat.
– Mai întâi îi voi hrăni eu, uită-te și fă cum îți spun. De fapt nu este atât de greu, pentru că doar le punem o bucată de carne în gură, a spus Kamol.
– Deci nu mă vei ține de mână, nu-i așa? a întrebat din nou Kim.
– Doar pune carnea în cușcă. Nu trebuie să pui mâna pe ea, dar dacă ești cel care îl hrănește în fiecare zi, ca şi Khom sau ca mine, vei ști când să oprești hrănirea, a spus Kamol și Kim a dat din cap aprobator înainte de a se uita la Kamol în timp ce lua o bucată mare de carne din găleată și intra în cușcă.
– Kemo!
Kamol l-a chemat mai întâi pe Kemo. Un tigru mare bengalez alb s-a apropiat de Kamol înainte de a deschide gura pentru a mușca din bucata de carne pe care Kamol i-a întins-o pentru a o rupe și a o mânca. Kim s-a uitat cu interes la imaginea din fața lui.
– Whipped-Cream!
Kamol l-a strigat pe Whippead-Cream, celălalt tigru alb din Bengal, puțin mai mic decât Kemo. El s-a apropiat încet.
– Haide, Kim, hrănește-l pe Whipped-Cream. E mai docil decât Kemo, a spus Kamol uitându-se la expresiile celor doi tigri.
– Vino și stai lângă mine, a spus Kamol încet pentru că lui Kim încă îi este frică.
Kamol a râs, dar s-a mutat să stea lângă silueta zveltă. Kim a folosit o mână pentru a pune bucata de carne în cușcă, iar cu cealaltă mână a îmbrățișat strâns brațul lui Kamol, de îndată ce Whipped-Cream a deschis gura. Bucata de carne a dispărut, iar Kim a zâmbit larg.
– Mănâncă ceea ce îi dau! Uau! Este foarte excitant, a spus Kim încântat de acțiune, însă, Kamol însuși nu s-a gândit să facă mișto de el. Îi plăcea să-l privească pe Kim atunci când își dezvăluia din greșeală personalitatea copilăroasă.
– Hrăneşte-l pe Whipped-Cream până se golește găleata. Eu îl voi hrăni pe Kemo, a spus Kamol, iar Kim a dat imediat din cap.
După ce a hrănit pentru prima dată tigrul bengalez, va avea curajul să meargă și data viitoare. Kim și Kamol hrănesc cei doi tigri până când ambele găleți sunt goale.
– S-a terminat. Te-ai săturat, Whipped-Cream? i-a spus Kim tigrului care își lingea tălpile lăbuțelor lângă cușcă.
– Pot să te mângâi pe cap? a întrebat Kim întorcându-se spre Kamol, care stătea lângă el.
– Da. Haide, spune-i pe nume și fă ce te-am învățat. Privește-l în ochi ca să știe că îl placi și că nu vrei să-i faci rău. În plus, e deja plin și are o dispoziție bună, i-a răspuns Kamol. Kim încă nu se putea juca prea mult cu Kemo.
– Whipped-Cream! l-a strigat Kim pe tigru. Acesta s-a întors să se uite la Kamol, care l-a privit zâmbind.
A ridicat încet mâna și s-a apropiat încet de Whipped-Cream. Kamol îl va chema pe Kemo pentru a-i distrage atenția, deoarece Kemo este destul de gelos pe Whippped-Cream.
Mâna subțire se întinse spre capul lui Whipped-Cream și se hotărî să o așeze ușor deasupra capului acestuia. Whipped-Cream și-a înclinat capul înainte și înapoi pentru a se alinia cu mâna lui Kim. Acest lucru l-a făcut pe Kim să zâmbească larg înainte de a începe să mângâie capul tigrului. Whipped-Cream a sărit în sus pentru a se juca alături de Kim.
– Nu-ți fie teamă! Se joacă, e ca un pisoi, a spus Kamol, care stătea în spatele cuștii, cu o mână mângâind ușor gâtul lui Kemo din afara cuștii. Whipped-Cream era cu ambele picioare din față împingând mâinile lui Kim înainte și înapoi, determinându-l pe Kim să râdă.
– Kamol, îmi plac foarte mult pisicile, a spus Kim zâmbind.
– Vreau să mă joc cu Kemo într-o zi, dar nu cred că ne vom înțelege, a spus Kim, uitându-se la Kemo.
– E puțin cam greu să te înțelegi cu Kemo, dar dacă te duci des la el, se va obișnui cu tine, i-a răspuns Kamol dând din cap.
Kamol l-a lăsat pe Kim să se joace cu Whipped-Cream înainte de a-l invita pe Kim să facă o baie și să înlăture mirosul de carne, așa că a acceptat Kim să-l urmeze.
După ce au făcut un duș și s-au îmbrăcat, cei doi au coborât jos pentru cină. Khom și Baiboon îi așteptau deja în sufragerie. Kim a văzut că Baiboon avea ochii roșii și s-a simțit puțin vinovat.
– Îmi pare rău, Khom, i-a spus Kim lui Khom. Figura puternică a zâmbit ușor.
– Nicio problemă, a răspuns Khom, știind foarte bine pentru ce își cerea scuze Kim. Kim s-a îndreptat spre Baiboon și i-a trecut un braț în jurul gâtului.
– Nu mai ești supărat? l-a întrebat Kim pe Baiboon. Tânărul s-a uitat la el pentru o clipă înainte de a-l îmbrățișa pe Kim ca și cum ar fi fost încă într-o dispoziție proastă, determinându-l pe Kim să zâmbească.
– În legătură cu asta, dacă nu ar fi fost Baiboon, cu siguranță aș fi fost gelos, a spus Kamol, pentru că Baiboon îl îmbrățișa pe Kim. Baiboon s-a îndepărtat rapid de îmbrățișare temându-se că nu va fi mulțumit Kamol.
– Hei, n-am spus nimic, nu-ți fie frică, a spus repede Kamol.
Baiboon a zâmbit ironic înainte ca cele patru persoane să se îndrepte spre masa unde serveau mâncarea. Baiboon a alergat să o ajute pe bunica sa să aşeze masa.
– E plăcut să ai toată masa plină pentru o seară ca asta, a spus mătușa lui zâmbind în timp ce a pus masa.
– Cât de plină? a întrebat Kim curios.
– Înainte ca Khun Kim să vină aici, această casă era absolut singuratică. Khun Kamol venea rar acasă să mănânce, majoritatea se întorceau noaptea târziu, așa că pentru cine să pun masa? a spus mătușa cu un zâmbet.
– Pe atunci nu aveam pe nimeni care să mă aștepte când ajungeam acasă, mătușă. Mă așezam la masă singur sau uneori alături de Khom. Nu știu dacă e la fel și când mănânci cu soția, a spus Kamol, determinând ca fața lui Kim să se lumineze.
– Deci ai ieșit să mănânci cu băieții, sau cu altcineva? a spus Kim cu sarcasm.
– În trecut am acceptat. Dar acum nu mai este așa. Nu trebuia să spui asta. De ce ai spus asta? a spus Kamol cu o voce calmă, dar ochii lui îl fixau pe Kim.
– Cred că ar fi mai bine să mâncăm! schimbă Kim repede subiectul înainte de a se face și mai tare de râs în fața mătușii sale și a celorlalți. Kamol a zâmbit ușor.
– Ai mâncat? a întrebat-o Baiboon pe bunica cu îngrijorare că mănâncă alături de Kim.
– Bunica a mâncat deja. Nu-ți mai face griji pentru bunica. Mănâncă acum!
Mătușa și-a bătut nepotul pe cap, zâmbind pentru că știe că Baiboon vrea să mănânce orez cu ea.
– Hm… a răspuns Baiboon, înainte ca mătușa Nee să intre în bucătărie. Kamol, Kim, Khom și Baiboon s-au așezat să mănânce împreună.
– Ah, da! Baiboon, școala ta va fi închisă vinerea viitoare? a întrebat Kim.
– Da, a răspuns Baiboon.
– Atunci Kamol ne va duce la plajă, a spus Kim întorcându-i zâmbetul, determinându-l pe băiat să fie foarte încântat.
– Marea! Îl iei pe Baiboon? a întrebat grăbit tânărul cu o voce răgușită.
– Da, a răspuns Kim, determinându-l pe tânăr să zâmbească larg.
– Mulțumesc! Baiboon nu a fost niciodată la mare. Eu am văzut-o doar la televizor.
Tânărul ridică mâinile pentru a-i mulțumi lui Kamol în timp ce vorbea cu entuziasm, determinându-i pe Khom, Kim și Kamol să se uite cu drag la tânăr.
– Atunci așa va fi! a spus Kim cu un zâmbet înainte de a continua să mănânce. Când s-a săturat, Baiboon a ajutat-o și el pe bunica să strângă masa.
Kim a urcat la etaj pentru a-și verifica corespondența în camera sa. Kamol și Khom s-au dus la birou pentru a vorbi.
,,… ”
– De ce pleci în această călătorie? a întrebat Khom surprins.
– Nici un motiv! Am vrut doar să mă odihnesc pentru că atunci când ne vom întoarce din călătorie va trebui să muncim din greu, a spus Kamol încet. Khom s-a încruntat suspicios. Kamol s-a uitat la subordonatul său înainte de a ofta încet.
– Kim vrea ca eu să părăsesc această industrie, a spus Kamol, determinându-l pe Khom să se oprească.
– Chiar ai de gând să o părăsești? a întrebat serios Khom.
– Mă gândeam să renunț la munca la negru și să preiau afacerea imobiliară. Ce părere ai? l-a întrebat Kamol pe Khom.
– Depinde de tine! În ceea ce privește afacerile imobiliare, e bine domnule. Mă interesează și pe mine, a spus Khom fără menajamente, pentru că a luat banii proprii pentru a cumpăra o cameră de apartament și a lăsat chiriașii să locuiască acolo.
– Hmm… a răspuns Kamol în gât.
– Dar ceilalți subordonați, domnule? a întrebat Khom.
– O să-i rog să mă ajute ca de obicei. Deja e un risc scăzut. În plus, cele 3 baruri din centru sunt încă deschise. Mai am de lucru pentru toată lumea, ca de obicei, spuse din nou Kamol, determinându-l pe Khom să dea din cap, înainte de a se gândi la altceva.
– Serios? Și cum ai de gând să-i spui? a întrebat Khom, puțin confuz.
– Caut o modalitate de a face asta. După această călătorie, va trebui să zbor acolo ca să-i spun cât va costa, a spus Kamol cu vocea puțin încordată.
– Nu mă pot gândi sau imagina ce s-ar întâmpla dacă... Khom era pe punctul de a continua când s-a auzit o bătaie în ușa biroului, determinându-l pe Kamol să ridice mâna interzicându-i să mai vorbească.
Ușa biroului s-a deschis și figura zveltă a lui Kim s-a aplecat din afară.
– Ah, ah! Deranjez? a întrebat cu precauție Kim când a văzut că vorbeau Khom și Kamol.
