Avertizare – Bdsm
După cină, Kim l-a invitat pe Baiboon să i se alăture în sala de cinema. La început, Baiboon a refuzat pentru că nu voia să-i deranjeze pe Kim și Kamol, dar Kim a insistat și l-a tras în sala de film.
– La ce te uiți? a întrebat Kamol.
– La un film, a răspuns Kim cu ochii ațintiți pe ecran. Baiboon, care stătea lângă acesta, dormea deja adânc.
– Khom, du-l pe Baiboon înapoi în camera lui. Trebuie să meargă mâine la școală, a spus Kamol. Khom a dat din cap și s-a îndreptat spre Baiboon pentru a-l trezi și a-l conduce înapoi. Kim a rămas alături de Kamol. Acesta s-a așezat lângă Kim și i-a îmbrățișat talia, iar Kim nu l-a refuzat și nici nu l-a împins.
– Kim, mă duc să lucrez puțin, ca să te culci tu mai întâi, a spus Kamol. Kim a stat nemișcată și nu a spus nimic.
– Mă auzi? a întrebat Kamol.
– Te aud. Nu sunt surd, Khun Kamol, a spus Kim. Ochii lui erau fixați pe ecran. Kamol stătea în tăcere și se uita fix la fața lui Kim, dar nu spunea nimic, ceea ce l-a determinat pe acesta să se simtă puțin ruşinat. Kim știa că, dacă se întorcea să privească acei ochi, se va pierde complet în ei.
– O, cât timp ai de gând să te uiţi fix la mine, Khun Kamol? a spus Kim, care nu a mai putut suporta. Și-a folosit mâna pentru a împinge fața lui Kamol departe de el.
– Ha! a râs Kamol.
– Râzi ca un psihopat, a spus din nou Kim, încercând să-și ascundă fața care devenise deja roșie.
– Uită-te la mine, uită-te la mine, poți să te uiți la mine? a spus Kamol cu o voce plăcută, determinându-l pe Kim să se înroșească și mai tare.
– De ce mai eşti aici? Ai spus că ai de lucru. Ce faci aici? Du-te și fă-ți munca, a spus Kim.
– Voi pleca peste puțin timp. Vreau să petrec mai întâi vremea cu soția mea, a spus Kamol, mutându-și mâna în sus pentru a-și înfășura brațele în jurul umărului lui Kim și a-l trage mai aproape de el.
– Nu mai fi încăpățânat, Kim, a spus Kamol când Kim a încercat să îl îndepărteze.
– Bine, dacă vrei să mă îmbrățișezi, dă-i drumul! Îmbrăţişează-mi tot trupul. Nu-mi da drumul. Folosește-ți și cealaltă mână, Khun Kamol, a strigat Kim în timp ce își înclina tot corpul pentru a-l îmbrățișa pe Kamol.
De asemenea, l-a apucat cu putere și de celălalt braț. Kamol a zâmbit obraznic când a privit atitudinea sarcastică a lui Kim. Inima îi bătea foarte tare. Kamol l-a îmbrățișat pe Kim și și-a odihnit bărbia pe umărul acestuia.
– Am să te îmbrățișez Kim, a răspuns Kamol.
Buzele lui Kamol s-au lipit de obrazul lui Kim. Kamol se mută să se așeze în spatele lui Kim, iar acesta se așează între picioarele lui Kamol. Ambele mâini ale lui Kamol se înfășoară în jurul stomacului lui Kim. Kim se aplecă pe pieptul lui Kamol, în ciuda faptului că mintea îi spunea să nu o facă.
Se gândește că pieptul lui Kamol este foarte cald și că nu a simțit niciodată această căldură atunci când Day l-a îmbrățișat. Day nu l-a îmbrățișat niciodată așa de la spate, nu l-a sărutat niciodată pe obraz când stăteau unul lângă altul. Întotdeauna Kim era cel care îl îmbrățișa primul pe Day.
– La ce te gândești? a întrebat Kamol când a văzut că era Kim cufundat în gânduri adânci.
– La nimic… De fapt, tu m-ai adus aici. Cum rămâne cu munca mea, Khun Kamol? a întrebat Kim, încetând imediat să se mai gândească la Day, pentru că totul era în trecut.
– Fă-o de-acasă. Știu că munca ta poate fi făcută de oriunde. Dar dacă într-o zi vrei să te duci la birou, te rog să-mi spui. Te voi duce eu însumi acolo, a răspuns Kamol.
– Hm! Atât de speriat că voi fugi, spuse Kim.
– Da, a răspuns imediat Kamol, determinându-l pe Kim să rămână tăcut.
– Să fiu sincer, nici până acum nu am înțeles. De ce m-ai ales pe mine? a spus Kim cu voce joasă.
– De ce? Nu tu m-ai ales pe mine să te îmbrățișez în locul altcuiva? a întrebat Kamol.
– Îmi pare rău, domnule. E timpul să plecăm, a intrat subordonatul lui Kamol în sala de film.
– Dar Khom? l-a întrebat Kamol pe subordonatul său.
– El așteaptă deja la mașină, a răspuns subordonatul.
– Așteaptă în mașină, vin imediat, a spus iar Kamol. Subordonații lui Kamol au plecat privirea și au ieșit imediat din sala de cinema.
– Ar trebui să pleci, s-a mişcat ușor Kim pentru a-i permite lui Kamol să se ridice. Kamol l-a sărutat pe Kim pe obraz.
– Fii băiat bun, așteaptă-mă în cameră. Mă întorc imediat, a spus Kamol, împingându-l încet pe Kim să se ridice în picioare pentru a se putea ridica de pe canapea.
– Mă conduci la mașină, te rog? a spus Kamol din nou.
– Du-te singur! Asta este casa ta. De ce trebuie să te conduc? a spus Kim.
– Ei bine, vreau ca soția mea să mă conducă. Toată lumea vrea ca soția lor să îi conducă până la mașină atunci când se duc la muncă, a spus Kamol.
– La ce film te referi? a spus Kim, iar Kamol a râs.
– Nu adormi primul și așteaptă-mă. Nu vrei să vezi filmul? a întrebat Kamol. Kim s-a uitat la acesta, înainte de a respira adânc.
– Hai să mergem. Subordonații te așteaptă de atâta timp, a spus Kim înainte de a se îndrepta spre mașină. Kamol a zâmbit satisfăcut. La fel ca în prima zi în care l-a adus pe Kim în casă și l-a convins pe acesta să fie de acord să facă tot ceea ce spunea el, deși asta îi determină să se certe mai întâi.
E un semn bun pentru amândoi. Kamol l-a urmat repede pe Kim. Subordonații lui Kamol s-au aşezat repede pe poziții când l-au văzut pe Kamol mergând spre ei.
– Dacă vrei ceva, poți să le spui oamenilor mei, Kim. Va fi o tură de noapte care se va plimba prin casă și îi poți chema oricând, a spus Kamol. Kim a dat din cap în timp ce îl privea pe Khom deschizând ușa mașinii pentru Kamol. Kamol s-a urcat în mașină și aceasta a plecat.
– Mai vrei ceva, Khun Kim? Sau vrei să te uiți în continuare la film? a întrebat unul dintre subordonații lui Kamol, care se afla în apropiere.
– Nu, mă duc sus în camera mea, a spus Kim, înainte de a merge în dormitorul lui Kamol. În timp ce urca pe scări, Kim s-a uitat în jur și a văzut că în casă erau o mulțime de oameni, dar totuși el se simțea singur.
Cum îți trăiești viața, Kamol? a mormăit singur Kim, fără să știe că, de când a venit în casă, Kamol nu se mai simte singur.
Kim a intrat în dormitorul principal și a luat pijamaua și prosoapele pe care menajera le aranjase în dulap.
Chiar trebuie să rămân aici? și-a spus Kim în timp ce se uita prin cameră. A suspinat în fața propriului său destin. Dacă în noaptea aceea nu s-ar fi îmbătat și nu l-ar fi întâlnit pe Kamol, acum ar fi dormit în propria lui cameră și nu în casa acestui străin.
Kim s-a dus să facă un duș și s-a schimbat în pijama. S-a întins pe pat și s-a uitat la televizor în timp ce privea la ceasul de pe perete.
Nu adormi primul şi aşteaptă-mă. Nu vrei să vezi filmul? Cuvintele lui Kamol au răsunat din nou în capul lui Kim.
Ce naiba ai de gând să faci? Doar la asta te gândești zi și noapte? a bombănit Kim înainte de a continua să se uite la televizor.
Kamol s-a uitat la ceas de îndată ce mașina a parcat chiar în fața casei. Tocmai se întorseseră de la verificarea produselor și de la întâlnirea cu clientul lor.
E deja 2 dimineață… a spus Kamol leneș, în timp ce se gândea la cineva care s-ar putea să doarmă până acum.
– Mulţumesc. Nu uita să-l conduci pe Baiboon la școală mai întâi. După aceea te poți odihni puțin, a spus Kamol.
– Deci vei fi de acord cu tranzacția de la ora 10:00? a întrebat Khom.
– Pot să merg cu altcineva. Trebuie să te odihnești, a spus din nou Kamol.
Și Khom a muncit la fel de mult ca și el. Poate mai mult decât el, dar Khom nu s-a plâns niciodată și nici nu a dat vreun semn de epuizare. De aceea, Kamol are foarte multă încredere în Khom și are grijă de el ca de propria lui familie.
– Dar… a argumentat Khom.
– Niciun „dar”! Am spus că trebuie să te odihneşti, a spus Kamol cu voce joasă.
– Da, a răspuns Khom și a coborât repede din mașină pentru a-i deschide ușa lui Kamol.
Kamol a intrat în casă și i-a întrebat pe subordonaţi de Kim. Imediat ce i s-a spus că s-a dus sus în cameră de când a plecat la serviciu și că nu a mai coborât după aceea, Kamol a urcat imediat. Abia a așteptat să ajungă astăzi acasă.
El verifica mereu ceasul când discuta cu clientul său despre muncă. De obicei, după o astfel de întâlnire nocturnă, Kamol își lua subalternii să ia cina sau să facă rost de cineva pentru a-și satisface nevoile. Dar acum era altfel. Abia aștepta să se ducă acasă și să îl îmbrățișeze pe Kim.
Kamol a deschis ușa dormitorului ușor, temându-se că ar putea deranja persoana care dormea înăuntru. Lumina portocalie slabă din spatele lămpii și televizorul erau încă aprinse, dar bărbatul din pat adormise deja. Kamol a zâmbit ușor și s-a dus să se așeze lângă figura de pe pat.
Te uiți la televizor sau televizorul se uită la tine? a mormăit Kamol, înainte de a se apleca să sărute obrazul lui Kim.
M-am întors… a șoptit Kamol. El încearcă să nu îl trezească pe Kim. Kamol s-a dat încet jos din pat pentru a face duș și a-și schimba hainele, apoi s-a întors din nou în pat. S-a strecurat sub aceeași pătură ca și Kim și a tras încet corpul acestuia în îmbrățișarea lui.
– Hmm… a deschis Kim încet ochii când a simțit că cineva îl mângâie din spate. S-a încruntat când a văzut chipul lui Kamol, apoi s-a uitat la ceasul de pe perete.
– Este ora 3 dimineața, a spus Kim încet.
– Da, e 3 dimineața… Culcă-te, îmi pare rău că te-am trezit, a spus Kamol cu blândețe.
– Dacă știai că vei veni acasă atât de târziu și nu doreai să mă trezești, de ce nu dormi în altă cameră? Nu te culca în camera asta, a spus Kim pe jumătate adormit, determinându-l pe Kamol să râdă. Chiar și în această stare, Kim încă mai vrea să se certe cu el.
– Ei bine, vreau să dorm îmbrățișându-te, a spus Kamol încet, în timp ce-și ghemuia fața pentru a săruta gâtul lui Kim.
– Of! a oftat Kim.
Kamol l-a simțit imediat înfierbântat. Oricât de obosit ar fi fost, tot nu putea să reziste bărbatului din îmbrățișarea lui.
– O, nu, Khun Kamol! Vreau să dorm, a protestat Kim, în timp ce Kamol se mișca încet pentru a se aşeza deasupra lui.
– O să te culci… Vreau doar puţin, a spus Kamol.
– O, nu, nu, s-a speriat Kim. Ochii i s-au aprins imediat. Când mâna lui Kamol s-a agățat de corpul lui Kim și l-a strâns, acesta s-a simțit amorțit.
– Ei, tu nu vrei, dar de ce corpul tău spune altceva? s-a prefăcut Kamol că îl tachinează pe Kim când a observat că trupul lui s-a trezit la atingerea acestuia.
– La naiba! Dă-te jos acum!
Kim l-a lovit în umărul pe Kamol pentru a-l face să cadă, dar acesta nu s-a mișcat nici măcar un pic. Și-a pus buzele pe gâtul lui Kim, făcând un semn.
– Kim… a spus Kamol în timp ce ținea ambele mâini ale acestuia deasupra capului. Apoi și-a apăsat buzele peste cele ale lui Kim și l-a sărutat violent. Kim a încercat să se elibereze, dar Kamol i-a blocat rapid bărbia strâns cu cealaltă mână.
Kim a simțit o durere ascuțită pe toată linia maxilarului și o limbă fierbinte care îi sugea limba. Durerea îi dădu lui Kim un sentiment ciudat de fericire și excitare. Deși durea, îi plăcea senzația.
– Ah… uf… a gemut Kim. Kamol și-a mutat buzele spre urechea lui Kim și a mușcat-o ușor. Apoi și-a ridicat capul și s-a uitat la Kim cu ochi plini de dorință.
– Vrei să te leg, Kim? a întrebat Kamol cu o voce tremurândă. Mâna lui a alunecat de pe bărbia lui Kim și acum mângâia corpul acestuia pe sub pijama. Kim și-a ținut gura închisă. Respirația începuse să-l sufoce din cauza senzației de furnicături.
– Aaahh! a exclamat Kim în timp ce Kamol s-a aplecat să muște partea de sus a pieptului lui Kim, cerând un răspuns. Limba lui fierbinte îi frământa toată partea superioară a corpului, determinându-l pe Kim să tremure. Când Kamol lingea semnul pe care îl făcea, îi dădea lui Kim o senzație de înțepătură și furnicături în același timp.
– Ce se întâmplă? a întrebat din nou Kamol. Kim s-a uitat la Kamol cu ochi tremurători.
– N-Necinstit, a răspuns Kim cu voce joasă. Kamol a zâmbit satisfăcut înainte de a se da jos din pat pentru a lua frânghiile din dulap. Kim încă stătea întins pe pat, iar pijamaua îi era desfăcută din cauza lui Kamol.
În timp ce se întindea, s-a uitat la Kamol care se îndrepta încet spre el ținând în mână o frânghie. Inima i-a bătut mai repede când acesta a așezat frânghia lângă el. Înainte ca el să poată spune ceva, Kamol i-a tras deja pijamaua, lăsându-l în stare de șoc.
Ochii lui Kamol arătau ca ai unui tigru rău. Kim s-a simțit brusc înfierbântat. Kamol a tras de trupul lui Kim și l-a întors cu fața spre pat. Kim încercă să întoarcă privirea ca să vadă ce are de gând Kamol să-i facă. Gândul la asta îl excită și mai tare.
Kamol a luat frânghia și a împărțit-o în patru, apoi a folosit fiecare parte pentru a-i lega încheieturile și gleznele lui Kim. Capul lui Kim se mișcă urmând mișcarea lui Kamol. După ce încheieturile și gleznele lui Kim sunt „securizate”, Kamol a luat capetele fiecărei frânghii și le-a legat strâns în jurul celor patru colțuri ale patului.
– Ah, asta doare! a exclamat Kim. El stătea întins pe burtă, cu brațele și picioarele larg desfăcute. Nu se putea mișca deloc pentru că era încordat.
Dacă se va mișca, frânghia va deveni mai strânsă și va durea și mai tare. Kamol stătea acolo și se uita cu satisfacție la priveliștea din fața lui, apoi și-a dat jos încet pantalonii.
– Sunt obosit, a spus Kim când Kamol s-a așezat între picioarele lui larg desfăcute.
– Foarte frumos, dragule! s-a aplecat Kamol și i-a șoptit încet la ureche lui Kim.
– Rabdă mai întâi, spuse din nou Kamol înainte de a-l mușca de umăr pe Kim. Kamol s-a întins deasupra lui și Kim a simțit ceva mare și tare apăsându-i fundul.
– Hmm… a gemut Kim când Kamol l-a plesnit peste fund. Se simțea frustrat pentru că era legat și nu putea face nimic. Nu se putea mișca și nu putea decât să gemă la atingerea lui Kamol și era o tortură care îi plăcea în secret.
– Mmm… hmm… nu se putea Kim opri din a geme.
Fundul frumos al lui Kim este acum roșu din cauza palmelor lui Kamol. Kim a fost șocat când Kamol și-a mutat brusc mâna pentru a-i atinge penisul.
– Hmm… a gemut Kim. Simțea un pic de durere pentru că nu se putea mișca așa cum dorea, iar Kamol și-a mișcat bărbăţia și a frecat-o de intrarea lui.
– Pe care o vrei, Kim? Spune-mi, ce vrei? a întrebat Kamol cu voce răgușită. Kim a înghițit în timp ce își întorcea capul pentru a se uita la Kamol.
– Introdu-l! Nu mai suport! Mai tare… a spus Kim.
Kamol a zâmbit cu poftă, înainte de a lua un lubrifiant de pe noptieră și de a-l întinde pe toată intrarea lui Kim. Kim a simțit răceala și corpul lui a tremurat. Kamol și-a introdus degetul în fundul lui Kim, încercând să îl tachineze.
– Uf… uf… a gemut Kim în gât. Degetele lui Kamol s-au mişcat mai repede și asta îl determină pe Kim să dea din cap.
– Ah… nu… nu o face… nu degetul… Khun Kamol… nu mă mai tachina… a exclamat Kim supărat.
– Hmm… să te techinez? a întrebat Kamol. În afară de BDSM, lui Kamol îi place să-și tachineze partenerul și să-l facă să sufere.
– Nu… ohh! Nu-ți pune degetele înăuntru… Nu mai pot suporta… Uf, grăbește-te! a implorat Kim, iar Kamol a zâmbit ușor.
– Ce-ar fi să mă rogi așa de câte ori vrei ceva? îl tachinează Kamol, înainte de a-și retrage degetele și de a-și introduce penisul în Kim.
– Aahh… ahh… încet… a strigat Kim când degetele au fost înlocuite cu ceva mai mare și mai lung.
– Am îndurat mult timp, Kim. Dacă nu te relaxezi, te vei răni. Dar îți place durerea, nu-i așa? a spus Kamol înainte de a se izbi violent de Kim, determinându-l pe acesta să țipe.
– Aaaa… țipă Kim, în timp ce durerea vine odată cu excitarea și dorința. Ori de câte ori trupul lui se mișcă, frânghia se strânge. Kamol se folosea de o mână pentru a se sprijini pe pat în timp ce își împinge violent șoldul.
Sunetul picioarelor lui Kamol lovindu-se de spatele lui Kim a răsunat în cameră.
– Perfect… hmm… e prea strâmt, hmm… a gemut Kamol când a simțit că interiorul lui Kim îl strângea și abia se putea mișca înăuntru și în afară.
– Ah… ah… ahh! a gemut Kim de durere și de dorință. Șocul a făcut ca centrul lui Kim să se lovească de salteaua moale și i-a dat o senzație de furnicături. Kamol își folosi cealaltă mână pentru a apăsa capul lui Kim de pat.
– Au, doare… ahh, a gemut Kim. Gura lui spunea „doare”, dar tonul lui transmitea fericirea lui. Cu cât simțea mai multă durere, cu atât era mai mulțumit.
– Mai tare… ahh… mai mult… ahh… a strigat Kim fără oprire.
– Oh, Doamne! Sunt atât de fericit… Aahhh, a gemut Kamol. Inima lui se simțea plină.
– Aaahhh… mmm… ahhh… a împins Kamol mai tare în timp ce şi-a dat drumul în interiorul lui Kim.
Kim și-a îngropat fața în pat și a răsuflat ușurat. Angoasa și durerea au ieșit imediat la iveală, dar nu după mult timp Kamol a început să se miște din nou și Kim a început să țipe din nou. Au continuat până în zori…
DIMINEAȚĂ
Kamol, a adormit la 5 dimineața după ce l-a „bruscat” pe Kim de 3 ori și a curățat trupul acestuia după ce a leșinat de oboseală. A trebuit să se trezească la 8 dimineața pentru că avea o întâlnire la care era necesar să se prezinte. După ce a făcut duș și s-a îmbrăcat, s-a îndreptat spre Kim care încă dormea pe pat. Apoi s-a uitat la încheieturile lui Kim care fuseseră legate, înainte de a zâmbi ușor.
– Sper că nu te vei înfuria când te vei trezi mai târziu, a spus Kamol cu blândețe, înainte de a se apleca să-i sărute tâmplele lui Kim. Apoi a scris un bilet pentru a-l informa că trebuie să plece la muncă.
După ce a terminat asta, Kamol a ieșit să o caute pe mătușa Nee. I-a ordonat mătușii Nee să pregătească mâncare pentru Kim și să se asigure că va fi gata pentru acesta când se va trezi.
De asemenea, Kamol le-a ordonat subordonaților să interzică oricui să îl deranjeze pe Kim în timpul somnului. După ce a dat ordinele, Kamol a ieșit la lucru cu mintea împăcată.
– Au!
Corpul lui Kim s-a mișcat puțin. Trupul său se simțea ca și cum ar fi fost lovit de o remorcă. Ochii i s-au deschis larg când și-a văzut încheieturile mâinilor și gleznelor.
– La naiba, de ce doare atât de tare? a gemut Kim, ridicându-și încheietura mâinii ca să se uite la ea. Când a văzut urmele de aseară, fața i s-a înroșit. Îi reveni în minte ceea ce s-a întâmplat aseară.
Kim, de ce îi permiţi să facă asta? Asta e ceea ce trebuie să accept? Îi place așa? și-a spus Kim înainte de a începe să-l caute pe Kamol.
Unde au dispărut ochii sadici? Să rănești oamenii în felul ăsta și să nu-ți asumi responsabilitatea? a spus Kim, supărat. Era pe punctul de a se da jos din pat când a văzut biletul de pe noptieră.
L-a luat şi l-a citit. La ce oră au terminat aseară? Când a plecat Kamol? Era deja amiază și nu se putea gândi la nimic pentru că stomacul nu se putea opri din cârâit.
Kim s-a ridicat repede să facă duș și să se îmbrace. După care a coborât să caute ceva de mâncare.
– Khun Kim, te-ai trezit? Ți-e foame? O să pun masa pentru tine, a spus Da, când l-a văzut pe Kim coborând scările.
– Mi-e foame, a spus Kim direct.
– Atunci du-te și așteaptă mai întâi în sala de mese. Eu voi încălzi orezul pentru o vreme, a spus din nou Da. Kim i-a oferit un zâmbet recunoscător înainte de a se duce în sala de mese.
– Kit! îl chemă Kim pe subordonatul lui Kamol, care se plimba prin sala de mese. Tânărul s-a îndreptat spre Kim.
– Da, Khun Kim? Ai nevoie de ceva? a întrebat Kit.
– Ești bine? l-a întrebat Kim pe Kit, în timp ce-și amintea ce i-a făcut Kamol ieri.
– Sunt bine. Nicio problemă, a răspuns Kit zâmbind ironic.
– În orice caz, la ce oră a plecat mai devreme șeful tău? a întrebat din nou Kim.
– A plecat de la ora 9 dimineața, a răspuns Kit, determinându-l pe Kim să se încrunte. Înseamna că a dormit doar 3-4 ore Kamol.
– Păi, mulțumesc. Dacă ai ceva de făcut, du-te! a spus din nou Kim. Kit a plecat, iar Da i-a adus mâncarea lui Kim.
– Nu ţi-e cald, Khun Kim? De ce porți mâneci și pantaloni lungi? a întrebat Da cu naivitate. Kim a încremenit în tăcere.
– De ce întrebi, Hayada? a întrebat brusc mătușa Nee, care tocmai intrase.
– Ei bine, mă întrebam. Ce s-a întâmplat cu încheietura ta, Khun Kim? E roșie. O să aduc niște unguent și o să ți-l aplic, a spus Da când a văzut încheieturile lui Kim de pe marginea mânecii.
– Hm! Da, e în regulă. Nu e mare lucru. Mulțumesc foarte mult pentru grija ta, a oprit-o rapid Kim, pentru că, dacă voia cu adevărat să îi pună medicamentul, trebuia să îi arate tot corpul unde erau semne.
– Poţi să-ţi continui munca. Lasă-l pe Khun Kim să mănânce primul… a spus mătușa Nee, împingând-o pe Da afară.
– Te doare? a întrebat mătușa Nee, cu un aer îngrijorat. Mătușa Nee știa care erau gusturile lui Kamol, pentru că locuise cu el foarte mult timp.
– Nu mătuşică, nu face fața asta. Sunt bine, i-a spus Kim mătușii Nee.
– Sigur, mătușii îi este frică. Se teme că îl va forţa Khun Kamol pe Khun Kim și îl va răni, a spus mătușa Nee. Kim i-a zâmbit.
– Îi place să mă forțeze în toate. Dar asta… ăăă… spuse Kim, cu fața roșie.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat mătuşa Nee.
– Nimic. O să mănânc mai întâi. Scuze că m-am trezit târziu.
Kim a schimbat imediat subiectul. Mătușa Nee nu a mai pus alte întrebări și l-a lăsat pe Kim să mănânce liniștit.
După ce a terminat de mâncat, Kim s-a dus să-și ia laptopul și să se așeze să lucreze. Până acum încă nu-și găsise telefonul. Aștepta să-l întrebe pe Kamol de telefon.
Kim lucrează fără ca cineva să intervină. Dar, din când în când, subordonaţii lui Kamol vin să-l verifice și să patruleze prin zonă.
Se bucură că nimeni nu-l urmărea ca data trecută. Cam o oră mai târziu, Kamol a ajuns acasă.
A coborât din mașină și primul lucru pe care l-a întrebat a fost despre Kim. După ce i s-a spus că el se află în sala de film, Kamol a intrat repede în acea sală.
– De cât timp te-ai trezit? a salutat Kamol, determinându-l pe Kim să ridice puțin capul.
– De ceva vreme, a răspuns Kim scurt. Kamol s-a așezat lângă acesta.
– Lucrezi? a întrebat din nou Kamol.
– Hmm, a răspuns Kim scurt.
– Ce face trupul tău? a întrebat îngrijorat Kamol, ştiind cât de dur a fost aseară. Întrebarea lui Kamol l-a determinat pe Kim să roșească.
– Nu trebuie să întrebi. Încă pot să merg. Nu voi muri. Poți vedea că mă descurc perfect aici, a spus Kim cu sarcasm, determinându-l pe Kamol să râdă în hohote.
– Atunci în această seară, aș vrea să mă revanșez pentru egoismul meu. Pot să te scot în oraș să mănânci? a spus Kamol.
– Vreau să merg la cumpărături pentru obiecte personale, a spus Kim.
– Atunci diseară te voi duce să le cumperi, a spus din nou Kamol, iar Kim a dat din cap.
– O, Khun Kamol! Telefonul meu? a întrebat Kim, căutându-și telefonul.
– E în biroul meu. Ți-l voi da, a răspuns Kamol. Kim s-a întors să se uite la acesta.
– Ce e? a întrebat Kamol.
– Dormi puțin, spuse Kim.
– Îți faci griji pentru mine? a întrebat Kamol, simțindu-se fericit că dădea Kim astfel semne de îngrijorare față de el.
– Cui îi pasă de tine? Dacă nu vrei să te odihnești, atunci fă ce vrei, spuse Kim sec. Kamol a râs în gât.
– Atunci pot dormi aici? Nu vreau să urc și să dorm singur, a răspuns Kamol înainte de a lua pernele și de a le așeza lângă Kim, care stătea pe canapeaua lungă. Apoi s-a lungit și s-a întins.
– Khun Kamol, ce faci? Du-te sus și întinde-te pe patul mare, a spus Kim cu o voce răgușită.
– Pot dormi oriunde. E în regulă, a spus Kamol, închizând ochii. De fapt, și el însuși era foarte obosit. Kim s-a așezat și s-a uitat la persoana întinsă lângă el. După un timp, Kamol a adormit. Kim încă stătea acolo și se uita la acesta.
Ce naiba? E un mafiot, dar se comportă ca un copil, a mormăit Kim înainte de a se ridica să-l cheme pe subordonatul lui Kamol. Le-a cerut să aducă o pătură. După aceea s-a întors pe canapea și a continuat să stea lângă Kamol.
