Vântul prin arbori- Capitolul 3

Vila lui Phu Singte, fratele mai mare al lui Nakarin Singte

Pe canapeaua din mijlocul salonului, un bărbat gras , cu ochelari fumurii și o față de buldog asculta știrile în fața televizorului panoramic. Avea o expresie întunecată și se pare că informațiile auzite nu-i erau pe placul lui. O femeie fină, de o frumusețe rară stătea alături de el cu o ceașcă de ceai în mână. Părea absentă, privirea ei mătura mai degrabă ferestrele înalte și peisajul din afară decât ecranul cu actualități. Aceasta era Ava, soția lui Khun Phu, o persoană extrem de delicată și  de fragilă și care avea o singură obsesie: fiul ei, Chen, care în acel moment stătea în picioare lângă tatăl său. 

Chen, 29 de ani, 184 cm, tot atât de filiform și de fragil ca mama lui, presimțea că în această dimineață ea nu-l va mai putea salva de pumnii tatălui său. Asculta știrile cu o față albă ca hârtia și mâinile împreunate îi tremurau imperceptibil. 4 gărzi de corp erau lângă ușă și abia îndrăzneau să respire. Ei vedeau degetele lui Khun Phu care tamburinau neîncetat pe coapsa lui dreaptă…semn că se apropia furtuna…

Din surse sigure știm că în acest moment are loc un eveniment unic în istoria orașului  Saphuri. Un acord istoric va fi semnat între Concernul Nakarin Singte și Societatea pe acțiuni Saeng-aaron. Tot din aceeași sursă am aflat că la încheierea semnării contractului, o sumă totală de 900 de milioane va trece în mâinile lui Taratree Saeng-aaron și de asemenea, tot Micul Eldorado. Acest contract nu este unul obișnuit, nu cunoaștem toate clauzele lui, dar un lucru e sigur, el va statua o viitoare căsătorie între  Taratree Saeng -aaron și  Namsong Singte. E bine știut că în țara noastră căsătoria persoanelor de același sex e legală. Namsong Singte e unicul fiu al…

Ecranul televizorului muți. Khun Phu Singte îl stinsese. Se întoarse cu un aer grav spre soția lui:

– Femeie, avem de discutat afaceri. 

Ava lăsă ceașca pe măsuța joasă, se ridică și plecă fără să scoată un cuvânt. Fără să se clintească de pe locul lui ridică mâna dreaptă și făcu un semn cu degetul spre fiul său:

– Vino în fața mea. 

Chen se execută fără să crâcnească. Fața lui luase aspectul unui mort. 

– În genunchi și țineți capul plecat să nu-ți văd fața aia de moluscă.

Tânărul înalt știa că nu avea sens să se împotrivească. În două secunde se regăsi în genunchi cu capul plecat. Khun Phu Singte se aplecă spre el și vorbi cu o voce joasă, dar înfricoșătoare:

– Ce a fost aia?

– Care aia? șopti Chen și mai încet.

Tatăl vorbi cu aceeași voce fără inflexiuni:

– Nu o face pe idiotul cu mine că te zdrobesc ca pe un gândac. Repet întrebarea și ai interesul să-mi răspunzi.

– Ce a fost aia?

– Nu știu, tată. Chiar nu știu. Acum trei săptă…

– Nu știi? Nu știi?!

Phu Singte se ridică în picioare. Era foarte gras și foarte mic de statură. Deși era în genunchi, Chen aproape că îi ajungea la linia buzelor. Bărbatul își scoase vesta costumului și butonii de la cămașă, apoi își suflecă mânecile. 

Începu să se învârtească în jurul fiului ca un animal prădător ce se pregătea să vâneze.

– Ce ți-am tot spus de vreo 5 ani încoace? Mm? Îți aduci aminte? Hai, ia spune, ce ți-a tot repetat tata? Spune lecția.

 Vocea bărbatului rămânea de o calmitate înfiorătoare. Gărzile de corp țineau și ele capetele plecate. Salonul era inundat de o tăcere de moarte…liniștea dinaintea furtunii…

– Eu trebuia să stau cu ochii pe Namsong ca să nu intre în vreo relație cu cineva și…

ZBANG!!!

Lovitura de pumn se auzi ca un tunet îndepărtat. Chen căzu pe o parte cu tâmpla însângerată.

Khun Phu Singte privi inelul bombat cu cap de vultur cu care își lovise fiul. Dădu nemulțumit din cap.

– Uite, spune și tu. Mi-ai murdărit inelul meu scump. Știi tu cât m-a costat? Nu știi. Știi doar să mănânci și să te caci. Mda…Să reluăm. Unde rămăsesem? Și nu sta culcat ca un mort, în genunchi. Hai, hopa cu tata. Abia te-am atins.

Chen se ridică în poziția inițială. Sângele alunecase până sub gulerul cămășii albe de mătase creând pete răzlețe. 

– Trebuia să am grijă să nu intre într-o relație cu cineva și trebuia să mă apropii de el să-l fac să se îndrăgostească de mine și apoi…

ZBANG!!! ZBANG!!! ZBANG!!!

Trei lovituri, două cu pumnii ca într-un meci de box și a treia dată cu piciorul îl aruncară pe Chen în colțul opus canapelei. Tânărul respira greu printre gemete. Încercă să se ridice , dar era amețit de durere.

Khun Phu Singte scoase o batistă și-și șterse mâinile privindu-l.

— Ești moale ca maică-ta, fătălăule. Te guduri de 10 ani pe lângă alt fătălău și n-ai fost în stare să i-o bagi măcar o dată. Pffff! Ascultă aici la mine și fă-o cu atenție. Vei continua să te guduri și chiar să-i lingi și fundul dacă e nevoie. Află clauzele contractului, află tot ce poți despre afemeiatul ăla de Taratree, pune pe cineva să-l urmărească zi și noapte. Căsătoria asta nu va avea loc sau să mi se taie mâna. N-am de gând să las o avere de 1 miliard altcuiva. 

Chen rămăsese acolo culcat pe o parte. Fața îi era plină de sânge, un ochi începea să se umfle. Nu spunea nimic.

– Alo!! Cu tine vorbesc, ridică-te de-acolo, murdărești covorul. Du-te și te spală, arăți ca dracu. Voi, acolo, luați-l din fața mea pe boul ăsta!    

Gărzile de corp se repeziră să-l adune de pe jos pe tânărul Chen Singte și ieșiră cu el, Rămas singur, Khun Phu Singte apăsă pe unul dintre contactele de pe telefon. După o singură tonalitate de apelare, o voce răgușită răsună:

– Da, ascult.

– Am o treabă pentru tine.

…………….

+

Era legat la ochi, la mâini și la glezne, iar în gură avea o bucată de cârpă. Era întins pe un pat metalic, pe o parte și îi era foarte frig. Nu-și aducea aminte exact ce se întâmplase, dar ultima imagine era aceea a unui orb care cerea ajutor pentru a-l duce spre casa lui căci se pierduse.

Încercă să se miște și mai ales să-și desfacă legătura de la mână. Avea în gură un gust de benzină și-l durea foarte tare capul. După mai multe sforțări, își dădu seama ca totul era în zadar…era legat fedeleș. Și dintr-o dată… auzi ca un plânset de copil în încăpere…în colțul opus. După gemete și sughițuri se părea că și copilul avea aceeași soartă ca a lui.

Își adună mintea și încercă să rămână calm,  Cine naiba îndrăznise să-l răpească? Bătrânul îl va jupui de viu. Era clar că cel ce se aventurase într-o așa acțiune, nu știa cine e el, nu-i cunoștea tatăl.   Rămase calm și încercă să-și modereze respirația. Copilul acela începea să-l agaseze cu suspinele ce deveneau și mai puternice. Încerca să urle, dar se auzea doar “mmmm, mmmm, îîîîîî”,semn că și el aveau gura astupată.

Un zgomot de ușă grea din fier sparse monotonia acelor suspine. Pași târșâiți se apropiară.-

-Alo, acolo, mucosule, dacă mai bocești mult, mă ocup de tine cât ai zice pește. Îți voi da motive adevărate să urli, spuse o voce groasă, un pic enervată.

-Termină cu prostiile, pe ăștia doi nimeni nu trebuie să-i atingă, cunoști ordinele, replică o a doua voce care părea mai tânără și mai moale.

Copilul tăcu subit, iar vocea groasă se apropie și se aplecă asupra tânărului legat care zăcea pe  patul de campanie. Întinse mâna și-l împinse cu un deget.

– Alo! Băiatu’! O faci pe mortu’? Sau mă așteptai? 

Tânărul nu mișcă. Bărbatul cu vocea groasă, o namilă cât muntele, se uită o clipă trecând în revistă corpul atletic, dar adolescentin. Ochii lui avură dintr-o dată o scânteie crudă și brusc se aplecă și mai tare și cu palma lată prinse fesele bombate ce se întrezăreau prin șortul alb de tenis. 

– Ce prospătură bună. Dacă ești cuminte, după ce termină șeful nostru cu tine, o să fii fetița mea. 

Tânărul începu să se zbată ca o râmă care căuta scăpare sub pământ. Urlă înfundat și încercă să vorbească , dar gura astupată îl împiedică să se exprime. Însă chiar dacă  gesturile lui erau  limitate, puteai înțelege că îl blestema pe omul acela ce îndrăznise să-l atingă. 

– Two, oprește-te, tu cauți moartea cu lumânarea, ăștia doi sunt ai șefului, el decide ce și cum!

Namila cu voce groasă se îndreptă oftând. Apoi se încruntă și începu să vorbească:

– Voi doi, ascultați cu atenție la ce vă voi spune. Vă vom dezlega. Dacă aud un singur strigăt, ajungeți direct pe fundul mării.  Nu vă irosiți energia, chiar dacă urlați din toți rărunchii, aici, nimeni nu vă va auzi. Mai bine stați liniștiți, lăsați-ne să vă dezlegăm. Cred că ați înțeles până acum că ați fost răpiți. Soarta voastră depinde de voi. Șeful nostru are câteva reguli pe aici. 

 Unu: nu trebuie să vă dați identitatea adevărată unul altuia. Spuneți-vă cum vreți, dar să nu aud identitatea voastră adevărată.

 Doi: nu încercați să evadați. Locul acesta e pustiu. Chiar dacă v-ați evada, ați muri de sete, de foame și de frig.

 Trei: aici nu există femeie de serviciu. Curățenia wc-ului și a celulei vor fi asigurate de mânuțele voastre de copii bogați și răsfățați.

Patru: când auziți soneria, e ora stingerii. Nici o muscă nu trebuie să se mai audă.

Cinci, și cea mai importantă: ordinele șefului trebuie îndeplinite…dacă vreți să rămâneți în viață.

Acum vă vom detașa, Deci, mucles, ciocu mic și joc de glezne.

Cei doi bărbați desfăcură legăturile de pe corpurile băieților, apoi ieșiră repede. 

Taratree Saeng- aaron,  tânăr adolescent  de 16 ani, își trase legătura de pe ochi și-și scoase bucata de cârpă din gură. Ochii lui încețoșați distinseră în interiorul celulei întunecate o formă ghemuită într-un colț. Se apropie. Era un copil. 11, 12 ani? 

“Ce slab e”…

Întinse mâna și trase de bucata de cârpă din gura mică. Apoi îi scoase legătura de pe ochi.

Copilul blond cu o piele excesiv de albă ridică privirea spre el. 

Sus, pe peretele din stânga lor,  o ferăstruică mică cu gratii, lăsă să scape o rază de lună care se înfipse direct pe fața copilului. Ochii de culoarea cerului albastru erau plini de lacrimi. Într-un gest disperat sări din colțul în care se cuibărise și înlănțui cu brațele talia tânărului Taratree șoptind cu disperare:

– Phi(1), mi-e frică.

– Khun Taratree…Khun Taratree!

Taratree tresări violent. Îi trebuiră câteva secunde bune să-și revină. Fusese plecat departe, în spatele timpului și acum revenise brutal la momentul actual.

Se regăsi la masa lungă din sala de reuniuni a concernului Nakarin Singte. La cele două capete ale mesei, Khun Singte și tatăl lui își beau cafeaua într-un mod foarte relaxat. 

În fața lui…acel tânăr… care cu o săptămână în urmă îl ignorase complet…ca și acum. Încercă să-i surprindă privirea, dar nu reuși. Acel personaj se uita pe un dosar și părea să citească cu mare atenție. Avea și el unul în față, dar nu catadicsi să-l deschidă. Că-l citea sau nu, deznodământul era același.

Un bărbat frumos, înalt, brunet,  cu ochelari cu ramă de aur, îmbrăcat într-un costum gri petrol se ținea în picioare undeva pe la mijlocul mesei cu un document în mâini.

Cine mai e și ăsta? Și individul ăsta cu părul alb continuă să mă ignore? Pfff. Așteaptă să fii tu soția mea. N-o să te mai dai jos din pat o lună. O să-ți iasă pe nas prețul acelei Romanee- Conti...

Gândurile lui Taratree fură întrerupte de vocea bărbatului brunet.

 – Mă prezint, sunt Somchai Pree, avocatul principal al concernului Nakarin Singte și ne-am reunit astăzi pentru semnarea unui contract prenupțial între Khun Taratree Saeng-aaron și Khun Namsong Singte, aici prezenți. Din câte am înțeles, Khun Singte este deja de acord cu termenii contractului și e aici doar ca să-l semneze. Deci...avocatul se întoarse spre Taratree  și făcu o mică înclinare de cap înainte de a continua:

– …deci, cu permisiunea d-voastră, Khun Saeng-aaron, voi prezenta clauzele principale ale acestui contract înainte de a-l semna.

Taratree făcu un gest plictisit cu mâna, în semn de : “Dă-i drumul”.

După cum vă spuneam, ne-am reunit astăzi, pentru semnarea contractului  prenupțial între părțile aici prezente: pe de o parte…

Avocatul se opri pentru câteva clipe și se întoarse la dreapta lui înclinându-se.

– Khun Taratree Saeng-aaron și cealaltă parte…

Avocatul se opri din nou,  se îndreptă, apoi se înclină spre persoana din fața lui cu multă considerație.

– Khun Namsong Singte.

– După semnarea acestui contract, Khun Taratree va deveni proprietarul unei averi considerabile care va consta în următoarele: un portofoliu de  900 milioane euro repartizat în diferite conturi deschise la 8 bănci naționale și internaționale, Micul Eldorado, filiala de pescuit din partea de vest a orașului, docurile de sud și toate afacerile  micilor filiale din regiune. Khun  Nakarin Singte se va retrage complet din viața activă, iar Khun Taratree va deveni CEO al concernului Singte. O nouă denumire va fi aplicată în toate actele oficiale, sigle, panouri publicitare etc. sub numele de Saeng-aaron-Singte Ltd. 

Khun Namsong își păstrează toate afacerile personale: un portofoliu în valoare de 50 de milioane euro, 2 hoteluri, unul la Paris, altul la Utrecht, o galerie de artă la Paris și reședința lui de aici, vila Lom Phan Tanmai.

Taratree tresări. Un frig și o amorțeală îi învăluiră capul. 

–Când vom fi mari, vom locui împreună, într-o mare și călduroasă vila, nu-i așa , Phi? Vom rămâne prieteni pe viață, nu?

Tânărul râse ușor. Brațele sale îl înlănțuiră cu blândețe. Avea grijă de acest copil care îl încuraja să reziste iar și iar și fără de care ar fi înnebunit deja, cu siguranță. Nici nu era sigur că vor ieși cu viață de aici, dar nu voia să strice visele nopții.

– Și ce nume îi vei da?

– L-am ales deja, Phi. L-am ales. Se va numi ca numele noastre de împrumut: Lom Phan Tanmai.(2)

Taratree tăcu o clipă, apoi îi șopti la ureche:

– E un nume foarte poetic, nu-l voi uita, Wind…

Apoi se cufundară amândoi într-o tăcere odihnitoare. 

– Khun Taratree!

Taratree tresări din nou. Avocatul îl readusese din nou în timpul prezent. Toată lumea îl fixa, în afară de odrasla scumpă a lui Khun Saeng-aaron. Ridică încet privirea și încercă să o surprindă pe cea a lui Namsong, dar acesta rămânea în continuare  preocupat cu citirea contractului.

Se încruntă gândind:

Te dai mare că mă cumperi? Las’ că vezi tu…

– Khun Taratree, voi trece la citirea clauzelor contractului prenupțial. Vă rog să ascultați cu cea mai mare atenție.

Taratree se lăsă pe spătarul scaunului, puse picior peste picior, nonșalant și spuse cu o voce zeflemitoare:

– Dă-i drumul. Sunt numai ochi și urechi. 

Avocatul deschise dosarul din mâna lui și-și drese glasul.

– Khun Taratree, înainte de a începe, țin să vă precizez că nici o clauză nu e negociabilă , toate trebuie respectate cu scrupulozitate.

Spunând acestea îi privi pe rând pe cei doi tați și înclinând ușor capul începu să citească.

– Clauza 1, cerută de Khun Namsong Singte: « Nici un vechi angajat al societății Singte nu va putea fi licențiat fără acordul lui Khun Namsong. Această clauză se aplică tuturor angajaților, inclusiv celor ce lucrează la vilă. De asemenea, Khun Namsong dorește ca angajații să-și păstreze toate avantajele  privitor la concedii, asigurări medicale, educația copiilor. »

Avocatul se opri un moment și bău un pic de apă, își drese glasul și continuă:

– Clauza 2, cerută de Khun Nakarin Singte: «  Odată ce contractul va fi semnat, Khun Taratree Saeng-aaron are obligația de a-și muta domiciliul definitiv în vila Lom Phan Tanmai. »

La auzul acelei clauze, Taratree se ridică indignat, făcând scaunul să se răstoarne cu un zgomot teribil. Agită mâinile spre avocat cu o supărare crescândă și ridică tonul vocii arătându-și nemulțumirea.

– Ce naiba e cu porcăria asta?! De ce mi-aș abandona casa de 1000m2 din centrul orașului, care care valorează cel puțin  5 milioane euro și care se găsește într-un cartier rezidențial, pentru a veni să trăiesc pe coclauri cu cineva care nici nu se uită la mine?

Tatăl lui Taratree se foi pe scaun încruntându-se și spuse înfiorător de rece:

– Stai jos, nimeni nu-ți cere părerea. Și nu mă face să repet.

Fața lui Kamol Saeng-aaron lăsa să se întrevadă o urmă de enervare.

-Khun Kamol, nu vă enervați, e tânăr. Khun Taratree, luați loc. Khun Somchai, să continuăm. 

Nakarin Singte intervenise cu o voce calmă, joasă, exact cum vorbea de obicei. Taratree se așeză, bolborosind ceva ce nu se înțelegea. În toată această tevatură, Namsong rămăsese imperturbabil. Acum se uita pe telefon și nu părea să fie afectat de ieșirea nervoasă a lui Taratree.  Avocatul continuă:

– Deci, Khun Taratree se va muta la vila lui Khun Namsong. Va putea locui în apartamentele din partea nordică a vilei , situate cu vederea spre ocean. Khun Taratree e liber să circule prin toată proprietatea, în afară de apartamentul lui Khun Namsong, în perioada în care acesta e plecat în turnee sau în călătorii de afaceri. Când Khun Namsong va fi acasă, Khun Taratree nu are voie să-l deranjeze sub nici o formă. Orice problemă va trebui discutată cu consilierul lui , Khun Mud. În această perioadă, accesul la partea de sud a reședinței îi este complet interzis.

Taratree  vedea cum i se pregătea intrarea în colivia de aur și voia s-o ia la fugă, dar tatăl lui îl privea într-un mod: “ridică-te și ești mort”, așa că rămase lipit de scaun. 

-Clauza 3, cerută tot de Khun Nakarin Singte: « Khun Taratree are obligația de a-i asigura lui Khun Namsong un nivel de trai de înaltă calitate. De asemenea, el trebuie să-i  asigure o protecție desăvârșită, deoarece securitatea vieții lui a fost pusă la încercare  de mai multe ori, în acești ultimi ani. » 

– Acum voi vorbi despre o clauză specială, cerută de Khun Namsong Singte. Khun Taratree, nu e nici un secret pentru nici unul dintre noi, de aici, nici pentru tot orașul și chiar nici pentru întreaga regiune , că aveți o viață sexuală foarte fierbinte .

Avocatul Somchai Pree se opri o clipă de parcă ar fi fost jenat de ceea ce avea să spună. Taratree ridică o sprânceană și un zâmbet un pic zeflemitor îi apăru pe fața frumoasă.

Sunt cel mai bun la pat, asta o spun toți cei ce au trecut prin mâinile mele. Ce clauză a pus ”Jumătate de metru“? Să asigur funcția de soț în fiecare noapte? O vei avea mititelule, stai fără grijă.

– Clauza 4  vă interzice orice relație sexuală  cu Khun Namsong dacă acesta nu o dorește. De asemenea, nu aveți dreptul să-l atingeți, să-l sărutați, să dormiți în același pat. Khun Namsong e foarte categoric în această privință. De aceea…

Avocatul fu întrerupt de Taratree care de această dată se aplecă peste masă, smulse telefonul din mâna lui Namsong și-l azvârli pe jos. Apoi îl apucă de reverul hainei și îl zgâlțâi cu putere căutându-i în același timp privirea. 

– Nu vrei sex?! Atunci de ce dracu’ m-ai ales?! Preferi să faci laba?! Și eu ce fac? O fac și eu?! Și uită-te în ochii mei când îți vorbesc!!! Ce tot…

Nu apucă să termine fraza. Se auzi declicul unor arme. Khun Singte și Khun Saeng-aaron, aproape în același timp, scoseseră pistoalele și le îndreptaseră către Taratree. Se auzise clar cum cele două piedici de siguranță fuseseră dezactivate. Cei doi șefi ai mafiei locale purtau pe fața lor nu numai o răceală grozavă ci și hotărârea de a trage.

Saeng-aaron tatăl vorbi printre dinți cu o tonalitate joasă și calmă, apăsând fiecare cuvânt:

– Dă-i… drumul… imediat…și întoarce-te… la locul…tău…sau… îți zbor creierii…nenorocitule.

Taratree dădu drumul reverului, îl netezi cu mâna , se redresă și reveni pe scaun. Își spuse în sinea lui că i se făcea o glumă proastă și că la sfârșitul acestei întâlniri, totul va reintra în normal. Nu voia să semneze blestematul ăsta de contract. Să-i ia naiba pe toți!…Dar… tânărul ăsta…

Avea un freamăt interior de când îl văzuse…ceva…nu știa exact ce…și numele acelei vile…Îl cunoștea oare pe Wind?…Sigur că da, altfel coincidența ar fi prea mare…Vântul prin arbori…Nuuu, trebuia să semneze contractul ăsta indiferent de preț.

 – Khun Taratree, să reluăm citirea clauzelor, spuse avocatul.

– De aceea, Khun Namsong este de acord cu liberul arbitru al lui Khun Taratree. Acesta va putea continua, dacă o dorește,  să aibă o viață sexuală  cu alte persoane, cu condiția să nu o facă publică. Orice afișare în public va trebui răscumpărată . Khun Namsong a pus un preț de 50 000 de euro pentru fiecare escapadă afișată în public. Banii vor trebui să fie virați într-un cont separat care este folosit pentru acțiuni caritative. De asemenea, dacă acest lucru se va întâmpla, Khun Taratree va trebui să-și ceară scuze în public. Acest lucru a fost statuat pentru a nu murdări imaginea fiului lui Khun Nakarin Singte care este o personalitate artistică foarte cunoscută și apreciată pe plan internațional.

Spunând acestea, avocatul se înclină respectuos în fața lui Namsong , care ridică brațele în semn de wai,  fără să-l privească.

–Clauza 5, cerută de Khun Narong Singte: Khun Namsong va putea adăuga oricând, orice altă clauză. 

Văzând că Taratree se pregătea să spună ceva, avocatul se întoarse spre el și-i spuse:

– Există o concesie pe care Khun Singte v-o face. Atunci când veți dori, puteți să puneți și dumneavoastră o clauză. Bineînțeles, una care nu anulează cele spuse mai înainte. În altă ordine de idei, e de înțeles că această căsătorie nu se va putea desface. Dacă unul dintre voi decide un divorț, toată averea numită mai sus va fi donată Spitalului orășenesc de copii. Cabinetul de avocatură al concernului Singte Nakarin, va veghea, chiar și după moartea  acestuia, la îndeplinirea dorinței domniei sale.

Taratree  rămase tăcut. Pistoalele care rămăseseră la vedere, pe masă, îi tăiaseră tot elanul rebel. Și chiar dacă…zarurile fuseseră  aruncate. Avocatul continuă să citească și alte clauze mai puțin interesante, chiar plictisitoare, legate de active, dividende și alte produse financiare. De asemenea fu expusă toată activitatea concernului Singte și acțiunile care erau cotate la bursă .După vreo două ore de lectură care începuse să-l adoarmă, Taratree se văzu interpelat de către avocat.

-Khun Taratree, Khun Namsong a semnat deja acest contract, iar acum vă voi  ruga să semnați și dumneavoastră.

Spunând acestea, avocatul îi întinse un dosar extrem de gros, un stilou și rămase lângă el pentru a-i arăta mai multe locuri în care trebuia să semneze. 

Taratree semnă, apoi se ridică, dădu roată cu privirea și spuse, înainte de a deschide ușa pentru a pleca: 

– Hai salut.

Nota scriitoarei

 (1)Phi- Adresare către o persoană un pic mai în vârstă decât interlocutorul

(2)Lom – Wind(în engl) – Vânt

Tanmai – Tree(în engl) – Arbore

Lom Phan Tanmai- Vântul prin Arbori

+