Virtual Alpha și eu -Capitolul 22

Capitolul 22: Dorinta de a monopoliza

Când m-am trezit, eram singur în cameră. Încă mai exista o urmă a prezenței lui Yuugo în încăpere, așa că trebuie să fi fost aici cu puțin timp în urmă. Mi s-a părut ciudat că puteam să-mi dau seama de asta doar după miros. Poate că era și din cauza căldurilor.

Hainele și cearșafurile mele erau bine aranjate. Mă întrebam cât de mult am dormit. Probabil nu atât de mult… însă era deja întuneric dincolo de fereastră.

Îmi simțeam în continuare capul și corpul un pic grele. Când mi s-a părut că aud un zgomot venind dinspre coridor, am văzut că ușa acestei camere era ușor întredeschisă. Mi-am ridicat corpul greu și m-am apropiat de ea.

Ceea ce auzeam era vocea lui Yuugo. Mă întrebam dacă vorbește cu cineva. Ieșisem pe coridor. De data aceasta, auzeam vocea altcuiva decât a lui Yuugo. Acea voce îmi suna oarecum cunoscută, de aceea m-am îndreptat în direcția acelei voci.

Când am ieșit din cameră și am ajuns la colț, am văzut o ușă. Yuugo stătea acolo cu spatele la mine. Cealaltă persoană cu care vorbea… era Dr. Kazuki.

Pentru o clipă, la vederea lor, am simțit o senzație asemănătoare cu panica. Înainte să realizez exact ce anume provocase acel sentiment, mă grăbeam deja spre ei.

Corpul meu se simțea în continuare cam lent, dar acum nu era momentul pentru a-mi fac griji pentru asta. Am alergat repede și l-am prins de braț pe Yuugo, trăgându-l spre mine.

– …… Sou?

Yuugo fusese surprins de gestul meu. Dr. Kazuki, care se afla vizavi de mine, fu și el surprins. Mă strigă pe nume, dar eu l-am tras din nou de braț pe Yuugo, fără ca măcar să mă uit la el.

– Nu. Yuugo este al meu.

Indiferent cât de tare trăgeam, corpul lui Yuugo rămânea nemișcat. Renunțasem să mai încerc să-l scot pe Yuugo din acel loc de aceea m-am prins cu putere de brațul lui.

Nu prea înțelegeam sensul cuvintelor pe care le rosteam. Dar pur și simplu nu puteam lăsa acel Omega din fața mea să mi-l ia. Asta era tot la ce mă puteam gândi.

– Kazuki, dă-te la o parte de lângă el.

O altă voce se auzi din spatele Dr. Kazuki. Dar prioritatea mea acum era Yuugo.

– Yuugo. Nu… tu ești doar al meu.

– Da… așa e. Sunt al tău. Dr. Kazuki a venit pentru că era îngrijorat pentru tine.

Cealaltă mână a lui Yuugo îmi atinse capul. Îmi spuse acele cuvinte în timp ce mă mângâia blând pe cap. Îi simțeam căldura venind din palmă.

Când l-am văzut pe Yuugo privindu-mă în ochi, am început în sfârșit să mă simt mai calm. Acum era momentul în care muream de rușine.

Huh? …Ce făceam?

Mi-am revenit brusc în fire. Stai, de ce credeam că Dr. Kazuki urma să mi-l ia pe Yuugo? Doar știam deja că este soțul surorii mele… De asemenea, ce voiam să spun cu „Yuugo este doar al meu” ?

– Scuze… m-am supărat brusc într-un mod ciudat.

Mă grăbeam să dau drumul brațului lui Yuugo pe care îl țineam, numai că, de data aceasta, Yuugo mă strânse în brațe. În momentul în care Yuugo, care era cu un cap mai înalt decât mine, mă îmbrățișă, m-am potrivit perfect brațelor lui. Mi-am ridicat privirea spre el și un sărut mi-a fost pus pe frunte.

– …Ce drăguț.

Nu mă puteam uita direct la fața lui Yuugo, care zâmbea fericit, așa că mi-am aruncat privirea în jos. Când mi-am apăsat fruntea de corpul lui Yuugo, acel parfum ademenitor mi-a gâdilat nasul.

Mirosul parfumlui său mă calma. În timp ce îmi frecam fața de el, mă mângâie din nou ușor pe cap.

– … Ei bine, vă deranjez cumva?

– Ah…

Am răsuflat ușurat la vocea care venea din spatele meu. M-am întors, iar ochii mei i-au întâlnit pe cei ai Dr. Kazuki, care avea un aer neliniștit în urma mea.

Uf… e atât de ciudat.

Oricum, de ce nu-mi spusese Yuugo despre asta? Chiar dacă ar fi trebuit să observe că Dr. Kazuki se simțea îngrijorat în spatele meu.

– Dr. Kazuki, vă rog să intrați înăuntru. Trebuie să fiți îngrijorat de starea lui Sou.

– … Umm, Sou. Pot să intru? Este în regulă?

– Aaa, da.

Ar fi fost ciudat ca eu să refuz când Yuugo, proprietarul acestei case, îi spusese să intre. Am dat vag din cap ca răspuns la întrebarea Dr. Kazuki.

Yuugo îl îndemnă încă o dată pe Dr. Kazuki să intre, apoi își apropie încet fața de urechea mea.

– … Ține secret că am fost un adult rău cu tine, îmi șopti Yuugo la ureche.

Cu o privire obraznică pe față, își puse degetul arătător peste gura mea.

– Atunci voi intra și eu înăuntru.

– Poți merge acasă, Yanagi.

– În nici un caz. Ești prea rece, D-le Director.

…Director?

Persoana care ne privea din spatele Dr. Kazuki era Yanagi, bărbatul pe care îl întâlnisem mai înainte la clinică. Era o persoană arătoasă, cu o atitudine deosebită.

Se uită la mine și-și flutură mâna în aer. Îmi zâmbi cu o față drăguță atunci când m-am înclinat în fața lui. Chiar acum, Yuugo îi spusese și lui Yanagi pe nume.

…Ar putea fi Yanagi, cunoștința pe care o aștepta la clinică? Și ce a vrut să spună prin D-le Director?

– Bună seara, Sou.

– …Bună seara.

Chiar dacă îi spusese să meargă acasă, Yanagi tocmai intrase în cameră. Nu părea să-l deranjeze ceea ce îi spusese Yuugo. Yuugo merse pe coridor ținându-mă de mână.

Stai, pasul său era prea mare. Îl urmam din spate, simțind că o să cad. …Era ciudat.

Eram singur cu Dr. Kazuki în camera de zi. Yuugo și Yanagi se duseseră într-o altă cameră. Se pare că Yanagi lucra în același loc cu Yuugo și aveau de discutat o problemă legată de muncă.

De asemenea, Yanagi era și el un Omega, dar Dr. Kazuki mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că acesta avea deja o pereche. Mi-a arătat chiar urma mușcăturii, ceea ce m-a surprins și mai tare.

Ei bine… Probabil pentru că auzise ceea ce spusesem mai devreme. Din cauza asta, mă simțeam un pic ciudat cu Dr. Kazuki chiar și acum.

– Dr. Kazuki… Îmi pare rău pentru adineauri.

Nu puteam să tac la nesfârșit, așa că mi-am făcut curaj și mi-am înclinat capul în fața Dr. Kazuki. Trebuia să-mi cer scuze pentru ceea ce spusesem, indiferent de situație.

– Nu, e în regulă, Sou. A fost o reacție normală din punct de vedere medical, așa că nu trebuie să-ți faci griji. Mai degrabă, eu am fost prea neglijent. Îmi pare rău.

Dr. Kazuki își ceruse scuze în locul meu. Spuse că era ceva normal din punct de vedere medical? Ce însemna acest gen de reacție? Nu, cu siguranță asta nu era normal.

– Dar… știu deja că o prețuiești pe sora mea. Era ciudat ca eu să cred că îl vei lua de lângă mine.

– Acestea sunt două lucruri diferite. În orice caz, corpul tău e bine? Trebuie să fi fost neliniștit după ce căldurile te-au cuprins atât de brusc într-un loc necunoscut.

– …Da, a fost înfricoșător.

Nu mă așteptam ca schimbările din corpul meu să fie atât de bruște. În mod normal, m-ar fi durut întâi stomacul, iar caldurile ar fi început încet de acolo, dar de data asta fusese cu totul altfel. Corpul meu se înfierbântase brusc și nu mă mai puteam opri din transpirat și tremurat.

– Am fost surprins când el m-a contactat.

– Yuugo te-a contactat direct?

– A sunat la clinică. A încercat să te aducă înapoi la clinică, dar tu nu ai vrut.

– Ha, stai… Cum adică nu am vrut?

– Nu-ți amintești? Nu ai zis-o direct la telefon, dar continuai să spui că vrei să mergi acasă la Yuugo.

Eu? Am spus eu așa ceva? Chiar nu-mi aminteam nimic despre asta.

– Chiar nu-ți amintești?

– …Deloc.

Tot ce-mi aminteam era până la partea în care m-am agățat de Yuugo în toaletă. Apoi eram deja aici atunci când m-am trezit.

– Poate că amintirile tale au fost estompate de căldurile bruște. Ei bine, Yanagi a garantat pentru el, așa că am decis să te las în mâinile lui.

– Yanagi a făcut-o?

– Da.

Deci până la urmă… căldurile fuseseră cu adevărat înfricoșătoare, când mă gândesc la faptul că puteam să-mi pierd memoria.

Cu toate acestea, cu siguranță simțeam că nu voiam să fiu separat de Yuugo, chiar și adineauri. Nu m-aș putea abține să nu fiu îngrijorat dacă nu l-aș mai vedea pe Yuugo în apropiere.

… Mă întreb ce este acest sentiment.

– …Totuși, în legătură cu ceea ce s-a întâmplat de mai devreme. Nu știam că ai o astfel de relație cu Lindgren.

– Lindgren?

– Vorbesc despre persoana căreia tu îi spui Yuugo. Nu ți-a spus numele acesta? Stai puțin,… umm, aah, asta este.

Dr. Kazuki spuse asta și întinse telefonul spre mine. Ecranul afișa o imagine cu Yuugo într-un costum. Sub ea era scris un nume.

– …Lars Lindgren.

– Se pare că numele său oficial este Lars Yuugo Lindgren. Abia azi am auzit de numele Yuugo. Dacă Yanagi nu ar fi garantat pentru el, m-aș fi îndoit de el… Sou, mă asculți?

– Ah, ăăă… scuze. Nu eram atent.

N-am auzit nimic din ceea ce spusese Dr. Kazuki. La urma urmei, totul fusese atât de surprinzător. Acolo era scris nu doar numele lui Yuugo, ci și CV-ul lui.

Era fiul președintelui unei mari companii și actualul Director Executiv. Scria că va deveni probabil următorul președinte. Erau multe alte lucruri complexe scrise acolo, dar nu le-am putut înțelege pe toate.

– Deci Yanagi este cineva de la locul de muncă al lui Yuugo… nu-i așa?

– Se pare că el este secretarul său. Yanagi a spus că nu va fi nicio problemă să te las în mâinile lui Lindgren. A spus că pot avea încredere în el.

El era un Omega ca mine, dar era secretarul lui Yuugo. Pe de altă parte, eu eram doar un student Omega, care nu avea nimic de oferit. Yanagi avea deja o pereche, dar cred că acest tip de persoană ar fi fost mai potrivită pentru Yuugo. M-am simțit dintr-odată puțin neliniştit.

…La urma urmei, cred că lumea în care trăia Yuugo era cu mult diferită de a mea. Era ca și cum se simțea foarte depărtată. Simțisem o durere ascuțită în piept din cauza sentimentelor neplăcute. Am făcut o grimasă în mod inconștient.

– Ce s-a întâmplat? Te doare undeva?

Așa cum mă așteptam, Dr. Kazuki, doctorul meu, observase imediat chiar și cea mai mică schimbare în expresia mea. Dar nu puteam să-i spun ce simțeam acum.

Am încercat să ascund dând din cap și spunând că nu aveam nimic. Se pare că observase minciuna mea, dar nu a întrebat mai mult, probabil pentru că știa că nu voi spune oricum nimic mai mult decât atât. Poate că această latură a lui se datora faptului că sora mea se purta la fel ca mine.

– Mă lași măcar să-ți scanez feromonii?

– …Da.

A scos un aparat din geanta de examinare medicală și mi-l puse pe ceafă prin gulerul de protecție. În timp ce ascultam sunetul acestuia, am încercat cu disperare să mă eliberez de sentimentele neplăcute de mai devreme.