Virtual Alpha și eu – Capitolul 28

Nu asta ar trebui să facă o pereche?

Aceasta era a treia zi a căldurilor mele.

Era prima dimineață după ce devenisem o pereche cu Yuugo.

De atunci, continuasem să ne dorim unul pe celălalt, iar noaptea se lăsase înainte să ne dăm seama. Mă dusesem la culcare de parcă eram leșinat, îmi simțeam corpul încă amorțit, deși dormisem mult.

Eram sigur că mă antrenasem destul de mult în activitatea mea de futsal, cu toate acestea în diferite părți ale corpului meu încă mai simțeam durere, poate pentru că mușchii folosiți fuseseră diferiți.

Nu voiam să mă gândesc prea mult la motivul pentru care mă durea corpul. La urma urmei… motivul trebuie să fie din cauza unor lucruri jenante.

Micul dejun de azi era pâinea rămasă de ieri. Yuugo avea de gând să cumpere altă pâine, dar l-am oprit în grabă. Mă gândeam că va fi o risipă. Mâncasem atât de multă pâine încât simțeam că stomacul avea să-mi explodeze, și cu toate astea tot nu am putut-o termina pe toată.

Mă simțeam atât de plin încât nu mă puteam mișca de pe canapeaua din sufragerie. Strângând o pernă mare în brațe, mi-am întors privirea spre Yuugo, care își savura cafeaua la masa din spatele meu.

– Hei… Crezi că mi-au trecut deja căldurile?

– De ce?

– Mă simt calm și fără să-mi iau medicamentele.

Era abia a treia zi de călduri, dar în mod ciudat nu mai aveam deloc febră, chiar dacă nu luasem supresorul. De asemenea, nu mai simțeam nicio senzație de furnicături în interiorul corpului meu.

– Mhm. Acesta este efectul primirii spermei Alfa. Cred că feromonii Omega din interiorul tău s-au calmat pentru o vreme.

– …Ah, înțeleg.

Nu știam cum să răspund cuvintelor lui Yuugo. La urma urmei, vorbise despre spermă… Yuugo o spusese ca și cum ar fi fost un lucru normal, totuși era chiar așa?

Mi-am atins stomacul pe deasupra hainelor. Cu siguranță pompase o cantitate mare în mine, multă spermă Alfa – sperma lui Yuugo.

Luasem corect pilula de a doua zi, așa că, de data aceasta, nu va fi conceput un copil. Dar dacă nu aș fi luat-o, exista posibilitatea de a-l fi avut.

…Posibilitatea de a avea copilul lui Yuugo.

Toată lumea știa că exista posibilitatea ca acest lucru să se întâmple cu un Omega, o știam și eu. Dar era prima dată când fusesem pe deplin conștient de faptul că asta se putea întâmpla cu corpul meu.

Un copil, aici?

Locul care mă furnicase de atâtea ori ieri, reacționase și se încordase. Locul acela era probabil… genul acela de organ.

– Te doare stomacul?

– …Nu, nu chiar.

Cum îmi tot frecam stomacul cu mâna, Yuugo crezuse că am o durere de stomac. Am dat din cap în semn că nu, iar el păru uşurat. Îmi plăcea felul lui Yuugo de a trece de la tristețe la bucurie datorită mie.

Dar, oare mai puteam păstra secretul față de el… faptul că eram conștient că voiam să am copii?

Aroma cafelei se răspândise în toată încăperea. Băusem și eu o ceașcă din ea mai devreme și avusese un gust foarte bun. Dar Yuugo se arătă foarte surprins când îi spusesem că vreau să beau cafea neagră… Asta însemna că nu mi se potrivește? Și Narumi reacționase anterior astfel, iar acum și el. Nu cumva erau prea nepoliticoși cu mine?

Simțeam aroma cafelei, dar nu și parfumul lui Yuugo. Eram puțin cam dezamăgit de asta. Dacă încă mă simțeam așa, poate că Yuugo avea dreptate, căldurile mele nu se terminaseră încă. Dacă era doar o calmare, atunci poate că febra avea să-mi revină iar după un timp.

Plănuisem să ieșim după asta, dar era în regulă s-o facem?

Astăzi, trebuia să mergem la clinica Dr. Kazuki. Iar după asta urma să ne întoarcem tot în această cameră. Ne promisesem să rămânem împreună până când căldurile mele vor trece complet.

Nu era nevoie să rămânem împreună… Dar nu cred că voiam să-l părăsesc pe Yuugo. Poate că sentimentele mele se schimbaseră după ce devenisem perechea lui. Motivul pentru care nu voiam să mă despart de el era, probabil, faptul că el era perechea mea.

Priveam cu atenție fața lui Yuugo. Ochii lui erau ațintiți pe documentele sale de lucru, așa că nu observase că mă uitam la el. De asemenea, azi purta haine casual. Am spus haine casual, dar tot era îmbrăcat destul de îngrijit.

Părul său mătăsos era încă lăsat liber. Îmi plăcuse foarte mult senzația părului său la atigere, atunci când eram pe pat. Cred că Yuugo părea fericit când îl mângâiasem pe păr.  Și eu eram fericit când Yuugo mă atingea așa.

Mâinile lui erau mari și calde. Degetele lui erau lungi și subțiri, totuși masculine. Până și mișcarea degetelor lui în timp ce răsfoia documentele mă captivase pentru o vreme.

Încă îmi era greu să cred că această persoană este perechea mea.

– Sou.

– …Mm, ah… scuze.

Poate din cauza efectului secundar al pilulei de după, am ațipit puțin… Sau, mai degrabă, am adormit. Mi-am șters în grabă cu brațul saliva, care curgea pe pernă.

– Ți-e somn?

– Un pic… poate că e din cauza medicamentelor.

– La urma urmei, scria despre asta la efectele secundare. Vrei să dormi puțin?

– Dar nu trebuie să mergem la clinică?

– E-n regulă. Îi voi ruga să amâne.

Brațele lui Yuugo mă ridicară de pe canapea. Eram deja complet obișnuit să-mi facă asta. Ieri, îmi făcuse chiar și baie… era foarte liniştitor să fiu în braţele lui. Atingerile lui blânde pe spatele meu mă făcuseră să mă simt și mai somnoros.

– Dormi liniștit.

Ghidat parcă de vocea blândă a lui Yuugo, am adormit. Când m-am trezit, mă aflam deja în dormitorul lui Yuugo.

Era camera în care ieri ne petrecusem timpul împreună. Dar acum, nu era niciun semn al prezenței lui Yuugo în ea. Mă întrebam unde era.

Poate din cauza căldurilor, tot încercam să-l caut pe Yuugo, deși febra corpului meu se calmase. Nu că m-aș fi simțit neliniştit, dar îmi doream să fie într-un loc unde să-l pot vedea.

M-am dat jos din pat și am ieșit din dormitor. Puteam auzi vocea lui Yuugo de pe hol. Venea din camera de zi.

M-am apropiat de locul din care se auzea vocea, mergând încet cu picioarele goale. Ușa care dădea spre camera de zi era ușor întredeschisă. Pe măsură ce mă apropiam, vocea lui Yuugo se auzea din ce în ce mai tare.

– Doarme. N-ar fi păcat să-l trezim?

Mă întrebam cu cine vorbea. Cred că puteam auzi vocea slabă a celeilalte persoane. Nu era la fel de clară ca vocea lui Yuugo.

– Sou este foarte drăguț. Este un copil atât de sincer și drăgăstos, care se simte atât de bine pentru că este împreună cu mine.

Se pare că vorbea despre mine cu altcineva. Tonul vocii sale și felul în care vorbea cu cealaltă persoană erau diferite față de cum vorbea cu mine. Nu prea eram obișnuit să-l aud vorbind așa.

Acum că mi-am amintit, s-ar putea să-mi fi vorbit așa atunci când ne întâlnisem prima dată în librărie. Ziua aceea mi se părea acum atât de îndepărtată.

Dacă vorbea cu cineva, atunci nu trebuia să-l întrerup. Cu toate că gândeam așa, tot îmi doream să merg să stau lângă el. Însă cum nu puteam face asta, voiam măcar să-i văd fața.

Așa că am împins puțin ușa camerei, încât să nu mă observe. O deschisesem cu grijă, însă aceasta scosese totuși un ușor scârțâit.

– Sou?

Mă observase imediat. Când am aruncat o privire înăuntru, Yuugo se afla singur în camera de zi. Mă întrebam dacă vorbea la telefon.

– Vorbești cu cineva?

– Da. Vino aici.

Yuugo, stând pe canapea, îmi făcu semn să vin mai aproape. Când m-am apropiat de el, mă prinse de talie și m-a tras aproape de corpul său. Atingându-mi nasul de gâtul lui, i-am simțit imediat mirosul dulce.

{Hmm… E cu siguranță adorabil.}

{Pare atât de tânăr. Vrei să fii un criminal?}

Huh…?

Auzeam voci masculine necunoscute în apropierea mea. Surprins, mi-am întors privirea. Pe ecranul mare de pe peretele din fața canapelei, se aflau doi bărbați. Stăteau pe o canapea unul lângă altul.

Unul dintre ei era un bărbat blond care semăna cu Yuugo, dar mult mai în vârstă, iar celălalt era un bărbat oriental chipeș, cu părul negru dat pe spate. S-ar putea ca ei să fie…

– Sunt părinții mei.

– Huh… stai… uite cum sunt îmbrăcat acum…

– E în regulă. Este vina lor că m-au sunat într-un astfel de moment, deși le-am spus că ești în călduri.

{Bineînțeles că trebuia să dau cel puțin un telefon când l-am auzit brusc pe fiul meu spunând că are o pereche.}

Se pare că era un apel video în timp real. Simțeam că bărbatul blond spunea asta în timp ce se uita cu atenție la mine. Mă întrebam dacă și cealaltă parte ne putea vedea.

În timp ce mă uitam la ecran uluit, Yuugo mă îmbrățișă puternic de talie.

– Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta.

Nu, bineînțeles că îmi făceam griji pentru asta. La urma urmei, acum eram în pijamale. Mai mult, dormisem cu puțin timp înainte și nici măcar nu apucasem să mă spăl pe față.

Chiar dacă eram cu fața la ecran, nu aveam curajul să-i privesc direct în ochi. Privirea mea ajunsese să rătăcească în partea de jos a ecranului.

Părinții lui Yuugo erau amândoi bărbați. Asta însemna că erau o pereche Alfa și Omega…?

Cred că îl mai văzusem înainte pe bărbatul blond atunci când căutasem numele lui Yuugo pe internet. Sigur era actualul președinte al companiei. Asta însemna că el era perechea Alfa?

Nu, așa ceva nu mai conta acum. Capul meu era într-o ușoară panică. Ce ar trebui să fac?

– Hei, Yuugo. Cred că ar trebui…

– Ți-am spus, nu trebuie să-ți faci griji. Dacă te deranjează, atunci ar trebui să închei acest apel?

{Nu închide.}

{Fiul meu este atât de rece. Totuși, este așa cum era de așteptat de la un Alfa. Cunosc și sentimentul că Omega sa este cel mai adorabil. Și eu am fost la fel.}

Bărbatul blond încercă să-și întindă brațul către bărbatul cu părul negru… dar mâna îi fu respinsă înainte de a putea ajunge la el.

Cu toate acestea, bărbatul blond încă zâmbea fericit. Bărbatul cu părul negru nu-și schimbase prea mult expresia.

… Mi se păreau oarecum diferiți de ceea ce credeam eu că vor fi.

– Părinții mei sunt mereu așa, poți pur și simplu să-i ignori. Rareori vin în Japonia, așa că te poți preface că nu sunt prin preajmă.

– …Nu, asta nu e bine.

– Sou?

M-am întors și m-am smuls din brațele lui Yuugo. După ce am stat drept cu fața spre ecran, mi-am înclinat capul făcând un unghi drept în fața celor doi.

– U-umm! Încântat de cunoştinţă. Numele meu este Kimura Sou. Err… Ieri, am devenit o pereche cu Yuugo și… îl voi prețui cum se cuvine, așa că…vă salut!

Trebuia măcar să-i salut. Așa crezusem, dar la jumătatea plecăciunii umărul meu fu brusc prins din spate. Fusesem forțat să mă ridic din poziția mea de plecăciune și îmbrățișat cu putere de la spate.

– Sou, încerci să mă omori?

– Umm… am făcut ceva greșit?

– Nu, am crezut că o să mor din cauza drăgălășeniei tale. Ai spus lucruri cum că… mă vei prețui și toate celelalte, spuse Yuugo și-și strânse îmbrățișarea și mai mult.

Mă îmbrățișase atât de tare încât nu mai puteam întoarce capul, așa că nu puteam vedea ce fel de față făcea el acum. Chiar dacă eram în fața părinților lui, ce puteam să fac în privința asta…?

– M-ai prețui, Sou?

– … Nu asta ar trebui să facă o pereche?

Crezusem că era o chestie de bun simț. El era singurul meu partener. Deși… nu știam cum era pentru el. Dar, indiferent de situație, sentimentele mele pentru el nu se vor schimba niciodată.

– Sigur că te voi prețui.

Îi răspunsesem încă o dată, iar el mă îmbrățișă și mai tare. Simțeam cum trupul lui Yuugo se împingea în al meu.

– Și eu te voi prețui. Te rog lasă-mă să fac asta.

– Nu trebuie să-mi ceri permisiunea… Sunt deja al tău, nu?

L-am mângaiat pe Yuugo pe cap în timp ce el își apăsa fața de umărul meu. Trebuia să fie un Alfa mai mare și impunător, dar arăta ca nimic altceva decât ca un câine mare atunci când se comporta astfel. Mă întrebam dacă era în regulă să mă gândesc la Yuugo ca fiind drăguț.

{Un cuplu destul de bun, nu-i așa?}

{Cred că familia noastră tinde să atragă Omega puternice. Cu siguranță el pare un copil bun, cu o voință puternică.}

Îmi dădusem seama că cei doi oameni din interiorul ecranului se uitau la mine cu mare interes. Acest lucru mă făcu să nu mai privesc la ecran.

Neștiind ce să spun, am continuat doar să-l mângâi pe Yuugo pe cap.