Virtual Alpha și eu – Capitolul 30

Capitolul 30:  Perechea mea cu care mă mândresc

Nu voiam să plâng, dar lacrimile nu se mai opreau. Nici măcar nu știam de ce plângeam. Dar, pur și simplu, nu puteam să-mi rețin plânsetul, deoarece îmi simțeam pieptul atât de strâns de parcă ar fi fost strivit.

Yuugo mă ținuse îmbrățișat mult timp până când mă oprisem din plâns. Îmi mângâia corpul ușor pentru a mă alina și mă învăluia în parfumul lui de feromoni.

Parfumul lui Yuugo nu numai îmi creștea febra căldurilor, ci era și un calmant foarte puternic pentru mine. Corpul mi s-a relaxat în mod firesc atunci când am fost învăluit de parfumul perechii mele. În brațele lui Yuugo, mă tot gândeam la cuvintele pe care mi le spusese mai devreme.

Mă întrebam dacă exista într-adevăr acest tip de sentiment în mine, exact cum spusese Yuugo. Era adevărat, îmi iubeam familia.

Tatăl meu, care era puțin neîncrezător, mama mea, care era mereu veselă, și frățiorul meu obraznic… toți erau oameni pe care îi iubeam și erau importanți pentru mine.

Sora mea era singura care încă mă trata la fel și acum, dar poate că mă simțeam puțin singur văzând că relația mea cu ceilalți membri ai familiei se schimbase din acea zi.

Cu toate că și eu m-am îndepărtat puțin de ei.

Mă întrebam dacă relația noastră putea reveni la cum era înainte. Mă întrebam dacă familia mea m-ar accepta ca pe un Omega. Poate că Yuugo ar fi în stare să îndrepte relația dintre mine și familia mea. Poat el ar putea să ne ajute să ne împăcăm.

Dar… nu cred că aceasta era calea cea bună.

Nu voiam să depind prea mult pe Yuugo. Chiar voiam să stau alături Yuugo cu propriile mele forțe… nu doar să mă sprijin pe el în felul acesta. Dacă era posibil, voiam să devin cineva care să-l poată susține pe Yuugo.

Voiam să fiu acel gen de pereche pentru el.

– Hei, Yuugo…

– Ce-i?

– …Poți să aștepți puțin înainte de a-mi saluta părinții? Aș… vrea să vorbesc eu cu ei mai întâi.

Mă gândeam să încerc să discut eu mai întâi cu familia. Simțeam că cele spuse de Yuugo de mai devreme mi-au dat acel curaj de care aveam nevoie.

Poate că nu aveau să mă înțeleagă imediat.

Chiar și așa, consideram că eu trebuia s-o fac. Nu numai pentru mine, ci și pentru Yuugo. Simțeam cum brațele lui Yuugo se strângeau mai tare în jurul meu în timp ce mă îmbrățișa.

– Sou al meu chiar este grozav.

– De ce crezi asta? Este doar ceva normal.

– Nu, nu-i așa. De obicei, oamenii nu ar spune lucruri de genul acesta. Ești foarte tare. Ești perechea mea cu care mă mândresc.

Asta ar fi trebuit să fie replica mea.

Indiferent cum aș privi lucrurile, Yuugo era cel mai tare. Și totuși, el îmi spunea așa ceva – cred că Yuugo mă privise întotdeauna într-o lumină favorabilă.

Chiar și așa, eram foarte fericit și mândru să-l aud pe Yuugo spunându-mi asta. Deoarece ratasem complet masa de prânz, decisesem să luăm cina mai devreme.

Un miros plăcut venea din bucătărie. Yuugo stătea acolo purtând un șorț. Făcea orez prăjit, la cererea mea. Fusese primul lucru care îmi venise în minte atunci când mă întrebase ce vreau să mănânc.

Parțial pentru că îmi plăcea, dar voiam să mănânc orez prăjit și pentru că acesta ne adusese pe mine și pe Yuugo din nou împreună, dar și pentru că îmi recăpătasem apetitul.

…Totuși, nu m-aș fi așteptat niciodată ca Yuugo să fie cel care-l prepară.

Mă uitam la silueta lui Yuugo din spate în timp ce el gătea. Nu aș putea spune că era obișnuit să gătească. Dar, aș putea spune că o făcea cu grijă.

Mă întrebam dacă gătise așa și alaltăieri. Trebuia să-i fi fost destul de greu lui Yuugo să facă asta după ce fusese expus căldurilor mele.

– …Mă faci mereu să mă îndrăgostesc de tine. Nu este corect, mormăisem asta cu o voce joasă, astfel încât Yuugo nu putu să audă.

– E foarte gustos.

Avusese gust foarte bun chiar și atunci când n-am avut poftă de mâncare, iar condimentele se potriveau cu adevărat gustului meu până la urmă. Cu siguranță avea un gust mai bun decât al orezului prăjit pe care îl mâncasem anterior în orice alt restaurant.

Poate că avea un gust atât de bun pentru că știam că Yuugo îl făcuse pentru mine. Continuam să tot mănânc, atât de mult încât acum mi se părea o nebunie.

Data trecută nu putusem mânca nici jumătate din porție. Acum simțeam că aș putea mânca fără probleme cel puțin două porții. Mă făcuse să vreau să iau și porția de zilele trecute și să o mănânc acum împreună cu porția pe care tocmai mi-o pregătise Yuugo.

– … Îmi pare rău. Chiar dacă ai depus un efort să-mi faci asta… data trecută n-am putut s-o termin pe toată.

– Orezul prăjit trebuie să fi fost prea greoi când nu aveai poftă de mâncare. M-am bucurat oricum că ai mâncat cât ai putut, spuse Yuugo și zâmbi fericit.

Mă întrebam dacă Yuugo fusese vreodată supărat. Ei bine, era incredibil de chipeș, așa că după părerea mea ar fi arătat bine chiar dacă ar fi făcut o față inexpresivă.

Yuugo își ducea orezul prăjit la gură, la fel ca mine. Dar era atât de amuzant faptul că nu-i plăcea din anumite motive. S-ar putea să fie prima oară când vedeam pe cineva că nu-i plăcea orezul prăjit.

– Gătești des, Yuugo?

– Nu,  nu gătesc. Alaltăieri fusese prima dată când am făcut-o… iar astăzi este a doua oară. De aceea eram puțin îngrijorat dacă pot găti bine.

– Huh?

– Glumești cu mine?

E adevărat că nu părea să fie obișnuit cu gătitul, dar chiar era doar a doua oară când gătea?

– A trebuit să iau toate ingredientele și ustensilele de la zero și am făcut-o respectând rețeta. M-am gândit că cel mai bine ar fi să-l cumpăr de la un restaurant… dar mi-am dorit să mănânci ceva preparat în casă. Pentru că, în acel moment, m-am gândit că ar putea fi ultima dată când te văd.

– Ultima dată…?

– Am crezut că o să mă urăști.

Acum îmi amintisem că s-ar putea să fi spus ceva de genul acesta la vremea aceea. Părea atât de uşurat când i-am spus pe nume.

Într-adevăr. Trecuseră doar două zile de când ne întâlnisem prima dată față în față. De când venisem acasă la el, fiecare zi fusese atât de intensă încât parcă ar fi trecut mai mult timp.

– Hei, o să-mi îmi mai faci orez prăjit dacă te rog?

– Sigur. Dacă nu te deranjează gustul celui pe care îl fac eu.

– Dacă aș putea să-ți gătesc și eu ceva care să-ți placă.

Totuși, nu credeam că aș putea s-o fac așa de bine, chiar dacă aș urma instrucțiunile. Dar simțeam că aș fi putut să fac orice dacă ar fi fost s-o fac pentru Yuugo.

Îmi jurasem că voi încerca să fac o mâncare de casă pentru Yuugo într-o zi.

La miezul nopții, m-am trezit la o oră ciudată.

Dormitul împreună cu Yuugo în același pat devenise un lucru normal pentru mine. Dar astăzi urma să fie ultima dată când dormeam cu el. Mâine, vom merge împreună la clinică… și după aceea voi merge la mine acasă. Eu fusesem cel care spuse că vreau să fac asta.

Sincer să fiu, voiam să stau peste noapte aici și să merg acasă abia poimâine, dar îl rugasem să mute programarea puțin mai devreme.

Din moment ce mă hotărâsem să vorbesc cu familia mea, voiam să-i văd înainte ca hotărârea mea să dispară. De asemenea, voiam să-i spun familiei mele despre Yuugo cât mai curând posibil. Voiam să le spun chiar eu că am găsit pe cineva important pentru mine.

Nu-mi puteam imagina ce urma să spună familia mea. S-ar putea chiar să se opună. Nici măcar nu știam ce credea familia mea despre ideea de a avea o pereche.

Chiar și eu, persoana în cauză, încă mai aveam un sentiment ciudat despre asta. Credeam că ar putea fi greu de înțeles pentru cei care nu au avut nimic de-a face cu asta.

… Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât deveneam mai îngrijorat.

Dar asta era ceva absolut necesar. Era ceva important pe care trebuia să-l fac pentru a fi împreună cu Yuugo de acum înainte.

Parcă pentru a-mi ascunde sentimentele neplăcute, mi-am apropiat fața de pieptul lui Yuugo, care dormea ​​cu fața spre mine. Când i-am inhalat parfumul până în piept, am simțit o furnicătură puternică în adâncul corpului meu.

Se pare că febra căldurilor mele încă nu scăzuse. Parfumul lui îmi amorți scalpul și îmi făcu mintea să înceapă să se topească. Cu cât eram mai îngrijorat, cu atât căldurile mele păreau s-o ia la trap.

– Ah… haa…

Respirația mea deveni din ce în ce mai accelerată. Se pare că inhalasem prea mult din feromonii lui. Cred că trebuia să-mi dau drumul ca să mă calmez.

Ce ar trebui să fac? Să mă masturbez singur? Nu… Voiam ca Yuugo să mă atingă mai degrabă decât să o fac eu însumi. Când mă gândisem la asta, nu m-am mai putut abține.

– Yuugo…

Strânsesem trupul lui Yuugo cu ambele mâini. Yuugo își deschise pleoapele imediat. Își miji ochii rapid după ce îmi simți mirosul.

– …Vrei să o faci?

– Mm. Yuugo, atinge-mă.

Yuugo nu făcu o față nemulțumită. Zâmbi fericit și își lipi buzele de fruntea mea. În timp ce eram încă întins, îmi dădu jos pantalonii și lenjeria.

– Ești deja tare. Și aici este ud.

– Ah… ah, ngh.

Degetele lui care îmi atingeau fundul scoteau sunete umede de alunecare. Vocea lui șoptită îmi trimise o amorțeală dulce de-a lungul taliei. Chiar dacă degetele lui atinseseră doar gaura, interiorul acesteia mă furnică foarte tare.

– Te-ai umezit din ce în ce mai mult.

– Mă simt bine… îl vreau, acolo…

– Sigur. Întinde-te pe burtă.

M-am întins pe burtă și am îmbrățișat o pernă care era în apropiere. Yuugo veni din spate și mă acoperi. Îmi introduse două degete deodată și le mișcă ca și cum mi-ar fi verificat interiorul.

– …Cred că o să-l pot introduce curând.

– Mm, e în regulă. Bagă-mi-l.

Îl voiam adânc înăuntrul meu. Voiam să mă umple cu totul. Locul acela era deja rezervat pentru Yuugo. Încă îmi puteam aminti mărimea și forma penisului său. Chiar dacă corpul meu se topea din cauza căldurilor și nu fusese destul pregătit, reuși să-l primească pe Yuugo cu puțin efort.

Își apăsă penisul lui întărit în mine, iar vârful acestuia reuși să mă penetreze. Întregul meu corp se cutremură la senzația că îl împingea și îmi întindea pliurile.

Mă simțeam foarte bine până la urmă. Mă umpluse în locul pe care mi-l doream atât de mult. Asta mă făcea atât de fericit. Trupul îmi zvăcnea când el mă umplea până în adâncuri.

Trupul lui Yuugo se apăsa pe spatele meu. Am putut simți excitarea lui Yuugo din bătăile rapide ale inimii sale pe care le simțeam direct pe pielea mea.

– …Inima ta bate atât de repede.

– Voiai și tu… Yuugo ?

Yuugo părea să se gândească exact la același lucru ca și mine. Obrajii mi s-au relaxat de fericire. Mâinile lui întinse pe spatele meu îmi mângâiau ușor fața, iar buzele sale îmi atingeau ceafa.

Cicatricea mușcăturii pe care mi-o lăsase încă mă durea.

– Te mai doare?

– …Un pic. Dar, mă simt bine când faci asta.

Chiar dacă înainte mă simțeam atât de speriat instinctiv doar când eram atins acolo, acum nu mă mai simțeam deloc așa. Probabil pentru că eram cu Yuugo. Voiam ca el să mă atingă din ce în ce mai mult.

Își schimba poziția puțin câte puțin și mă săruta pe ceafă iar și iar. Într-un final, mă muşcă uşor de ureche. Corpul meu tresări la senzația plăcută, iar interiorul meu se strânse în jurul penisului lui Yuugo. O amorțeală dulce îmi străbătu tot corpul.

– …Urechile tale se simt bine?

– Mm, ah… Yuugo, e în regulă să nu te miști?

– Mă simt bine chiar și așa. Dar tu cum te simți? Vrei mai mult?

Era prima dată când o făceam atât de blând și fără mișcări intense. Pentru mine simțeam că e suficient. Îl puteam simți pe Yuugo în mine atât de clar, iar asta s-ar putea să-mi fi făcut corpul să fie și mai sensibil.

Chiar și o ușoară mișcare a corpului meu mă făcu să reacționez și să mă contract atât de mult. În mod ciudat, acea senzație deveni din ce în ce mai puternică, indiferent de lentoarea mișcării lui Yuugo.

Sentimentul de plăcere s-a amplificat de la sine.

– Mn, ah… gh, mă simt ciudat.

– Ciudat?

– Nu mă pot opri din contracții.

Ar fi trebuit să fiu fierbinte, dar continuam să am pielea de găină.

Chiar dacă nu fuseseră atinse, sfârcurile de pe pieptul meu se întăriră. Locul acela, care devenise sensibil, îmi dădea furnicături la fiecare frecare de pernă.

La fel se întâmpla și cu locul în care pielea lui Yuugo mă atingea. Nu puteam să nu simt plăcere venind de acolo.

– Ah, ah… ce-i asta…

– Este în regulă. Relaxează-ți corpul.

– Nu, ah… eek, ngh.

Yuugo abia dacă se mișca, dar eu reacționam de unul singur. Mă simțeam ciudat mai ales în jurul abdomenului meu inferior. Corpul meu se contracta și tremura de parcă ar fi căpătat o altă viață. Voiam să opresc mișcarea, dar indiferent ce încercam să fac, nu se oprea.

Încercam să-mi relaxez corpul, dar acesta se încorda mai tare. Încercam să îmbrățișez perna dar asta nu mă ajuta. Chiar dacă aș fi vrut să-mi mișc corpul, nu aș fi putut s-o fac și asta din cauză că trupul lui Yuugo mă acoperea deasupra mea. Nici măcar nu-mi permitea să-mi răsucesc șoldurile.

– Dă-mi drumul, Yuugo.

– Nu, hai să mai stăm așa o vreme.

– De ce… devin ciudat.

Chiar dacă îi spusesem nu și îmi mișcam capul într-o parte, Yuugo tot nu-mi dăduse drumul. În plus, îmi ținuse corpul apăsat în jos și mă mușcase ușor de ceafă.

– Eek, nu… gh, mn, aaah!

Un val de plăcere coborî în locul în care mă mușcase. Se împinse în mine în același timp, iar plăcerea care se acumulase se revărsă în tot corpul.

Odată ce se revărsă, nu m-am mai putut opri.

– Ah, aaah! … nu, aah!

Chiar dacă nu-mi dădusem drumul în partea din față, vederea mi se încețosă chiar mai mult decât atunci când o făceam. Scântei albe zburau în fața ochilor mei.

Interiorul meu se strânse de la sine. Am auzit un geamăt ușor și am știut că Yuugo ejaculase. Lichidul fierbinte pe care îl eliberă în mine amplifică și mai mult plăcerea.

Acest lucru îmi făcu corpul să-și dea drumul. Îmi pierdusem cunoștința de la plăcerea nesfârșită care mă împinse la limita orgasmului.