Virtual Alpha și eu -Capitolul 40- Extra 6

Virtual Alpha și eu

Capitolul 40:  Culoarea lunii reflectată în ochii tăi (povestea Yuugo-Sou)

Căldurile mele îmi veniră cu două zile mai devreme decât de obicei.

Auzisem de la Dr. Kazuki că, după ce devii o pereche, echilibrul feromonilor poate deveni ușor dezechilibrat pentru o perioadă – și se pare că acesta fusese și cazul meu.

Ei bine, două zile reprezenta doar abaterea standard. Dar totuși, era stresant să-mi vină căldurile într-un moment în care nu putusem aranja lucrurile pentru a fi pregătit pentru asta.

Căldurile mea veneau exact la o lună, așa că eram unul dintre norocoșii Omega.

[Sou, ești bine?]

[Sunt bine. Cred că o să-mi treacă în scurt timp. Îmi pare rău că am ajuns să-ți acaparez toaleta.]

[Este în regulă. Dacă ți-e greu sau simți că o să-ți fie mai rău de atât, nu ezita să mă suni.]

Aceste mesaje din partea lui Yuugo sosiseră pe telefonul meu, pe care îl luasem cu mine în toaletă.

Întâmplător, de data aceasta căldurile mea se declanșaseră când venisem în vizită la Yuugo acasă. Poate că aveam noroc. În orice caz, mă simțeam prost să-i ocup toaleta cu pre-simptomele mele obișnuite.

La început, eram conștient și încercam să eliberez toaleta între durerile de stomac, dar într-un final nu am mai putut să o fac. Mă refugiasem în toaletă astfel de mai bine de 20 de minute.

Asta mă făcuse să mă întreb cum se descurcă oare alți Omega cu acest gen de situație.

– Cred că în casa noastră în care vom locui împreună, nu va mai trebui să fii atât de rezervat dacă există două toalete?

– Ce? Ce ai vrut să…

Tocmai când durerile mele de stomac se atenuaseră și eram pe cale să ies din toaletă, primisem un astfel de mesaj din partea lui.

În mod inconștient rămăsesm nemișcat în fața ușii.

– Casa noastră în care vom locui împreună?

Ca de obicei, ideile lui Yuugo erau mult peste așteptările mele. De ce începuse să se gândească la asta în timp ce eram în toaletă?

Devenisem o pereche, așa că mă gândeam că, într-o zi, probabil, mă voi muta din casa mea actuală pentru a locui împreună cu Yuugo… Dar mă întrebam dacă plănuiește să cumpere o casă nouă pentru asta.

Chiar și această casă, nu era o locuință închiriată. Deci aceasta era mentalitatea unui Alfa bogat. Era singurul lucru pe care încă nu îl puteam înțelege la el.

*

Pre-simptomele durerilor de stomac începuseră după prânz și abia după lăsarea întunericului se transformaseră în călduri în toată regula.

Nu luasem niciun inhibitor. La fel și Yuugo.

După ce făcusem mai întâi un duș, mă întinsesem complet dezbrăcat pe patul din dormitor. Yuugo intrase mai târziu în cameră cu o sticlă de apă. Se părea că și Yuugo tocmai făcuse un duș și purta un halat de baie peste pielea goală.

– Vrei să mănânci ceva?

– Nu simt nevoia.

Când intram în călduri, nu mi-era prea foame. În schimb, îmi doream altceva chiar acum. Înghițisem în sec gândindu-mă la asta.

– Yuugo.

Când i-am strigat numele, Yuugo se urcă imediat în pat lângă mine. Pusese sticla cu apă din mână pe noptieră, apoi își apropie corpul de mine ca și cum m-ar fi acoperit pe mine, care stăteam întins pe pat.

De îndată ce simții parfumul lui Yuugo de aproape, rațiunea mea se topi și dispăru.

– Miroși delicios, șopti Yuugo cu o voce joasă, ținându-și fața aproape de ceafa mea.

Doar auzind această voce a lui mă făcu să mă simt bine și pierdut.

– Atunci, grăbește-te să muști din mine.

În timp ce îi răspundeam, mi-am expus ceafa în fața lui Yuugo.

Întregul meu corp tremură de plăcere când Yuugo linse dovezile sale de proprietate însemnate acolo. Acest simplu fapt mă făcu să mi se scoale.

– Ha, ah…

– Ești pe cale să-ți dai drumul atât în față, cât și în spate.

– Nu mai spune asta… ngh

Vocea lui Yuugo mă tachina, iar eu ripostam clătinând din cap. Mă prinse ușor de bărbie, apoi îmi acoperi buzele cu ale lui. Sunetele umede de alunecare îmi ajunseră la urechi.

Gustul dulce al salivei lui Yuugo se infiltra prin limbile noastre împletite. Când îmi legănam corpul de plăcere, Yuugo chicoti.

– Mirosul tău devine din ce în ce mai puternic.

– …La fel și al tău, Yuugo.

– Astăzi este lună plină, așa că s-ar putea să-mi fie și mai greu să mă abțin.

Yuugo îmi spusese asta și aruncase o privire spre balcon. Ca și cum l-aș fi urmat, mi-am întors și eu privirea în aceeași direcție și ochii mei văzură luna plină, care plutea pe cer. Luna era surprinzător de mare și nu-mi puteam lua ochii de la ea.

– Se pare că astăzi este luna recoltei de la mijlocul toamnei.

Yuugo spuse asta și îmi explică cuvintele sale, dar mâna lui mare îmi acoperi ambii ochi. Mă sărută și mai intens ca înainte.

– Nu te mai lăsa impresionat de lună, uită-te doar la mine.

Cuvintele pe care tocmai mi le șoptise îmi făcură corpul să mi se infierbânte peste tot. Odată ce fusesem învăluit de feromonii perechii mele, care deveniseră tot mai intenși, nu mă mai putusem gândi la nimic altceva.

*

Fusese cumva gelos pe lună mai devreme?

Mă gândeam la ce îmi spusese Yuugo în urmă cu o zi, în timp ce mă relaxam cu apă fierbinte în cadă. Asta pentru că mintea mea începea în sfârșit să limpezească după ce stătuserăm îmbrățișați toată ziua.

Corpul meu era acoperit de urme de care nu îmi aminteam mai nimic. Urmele dinților lui Yuugo, rămase clar vizibile pe piele, îmi transmiteau o durere amorțitoare atunci când le atingeam cu degetele.

– Îmi pare rău. Te doare?

– Nu, nu doare atât de tare.

Yuugo, care tocmai terminase să se spele pe corp, se uita la mine cu o expresie abătută. Își puse degetele pe marginea căzii și se uită la chipul meu de parcă ar fi încercat să se potrivească nivelului ochilor mei. Fața lui arăta ca a unui câine certat, chiar dacă era atât de arătos. Aceasta privire de pe chipul lui era atât de adorabilă. Îmi strecurasem degetele în părul lui umed și îl mângâiasem pe cap.

Poate din cauza picăturilor din părul lui care i se scurgeau în ochi, ochii lui Yuugo erau strâns închiși. Chiar și așa, gura lui părea puțin relaxată și fericită, ceea ce mă făcea să mă simt că explodez.

– Ce păcat. Mi-aș fi dorit să pot admira luna plină un pic mai mult. Nu am mai văzut niciodată o lună așa de mare.

– Ah… Îmi pare rău.

În timp ce îmi exprimam intenționat plângerile, gura lui relaxată se strânse. Nu m-am putut abține să nu râd în timp ce mă uitam la fața lui Yuugo, care căpătase din nou o expresie abătută.

– …Pfft, haha. Glumesc. Nu aveam starea potrivită să fac asta. Hai și Yuugo, intră și tu în cadă. Ți-e rece acolo stând așa, nu?

Când îl îndemnai să facă asta, Yuugo intră imediat cu mine în cadă. Îmi ridică ușor corpul, care stătea în fața lui, și mă așeză între picioarele lui.

Pentru mine, această poziție era locul meu obișnuit, așa că nu aveam nicio intenție să mă plâng. La urma urmei, eram încă în mijlocul căldurilor, iar faptul că trupul meu stătea lipit de al lui Yuugo mă făcuse să mă simt cel mai confortabil.

– Aș vrea să-ți promit că vom vedea luna împreună data viitoare… dar poate că este imposibil.

– De ce?

Mă gândeam că genul ăsta de promisiune era drăguț, dar de ce a credea că ar fi imposibil? Când mi-am întors capul spre el, în timp ce îmi spuneam nemulțumirile, ochii mei întâlniră expresia serioasă a lui Yuugo de peste umăr.

Culoarea ochilor lui părea să strălucească mai palid decât de obicei – arăta similar culorii acelei luni pline pe care o văzusem ieri. Dorința Omega din adâncul corpului meu fusese trezită printr-un fior.

– Se spune că luna plină te face să te simți cu adevărat excitat. Așa că nu sunt sigur că mă pot abține să nu te iau în brațe.

– Ah, nu e bine. Voi fi devorat.

Feromonii lui Yuugo mă ademeniseră dintr-o dată. Chiar dacă dorința mea Omega era ademenită cu forță, nu-mi displăcea. În orice caz, ajungeam să vreau mai mult.

– S-ar putea, însă, să o fac și eu…

Yuugo zâmbi la răspunsul meu, mijindu-și ochii fericit. Cu toate acestea, ochii lui aveau o anumită ferocitate în ei – erau frumoși, dar înfricoșători.

Chiar credeam că erau foarte asemănători cu acea lună plină, până la urmă.