TE AȘTEPTAM- Capitolul 10

Profesore Xiao, las-o baltă cu florile.

Xiao Qeu spusese că-i va trimite flori timp de o lună și chiar așa se și întâmplă. Trimise flori în fiecare zi, timp de două săptămâni la rând și la început, fata de la birou sau Lu Xiaobei le luară, dar apoi livratorul spuse că la cererea expresă a clientului, florile trebuiau livrate personal lui Zhou Zui. Deci, acesta semnă pentru un buchet de flori în fiecare zi cu o expresie indiferentă, apoi le desfăcea și le punea într-o găleată cu o față inexpresivă.

Această scenă era un pic stânjenitoare, dar avea și o drăgălășenie ciudată. Xu Lin filmă în secret un scurt videoclip cu Zhang Zui punând flori într-o găleată și i-l trimise lui Xiao Qeu.

Xiao Qeu nu ezită deloc și-i trimise fetei un plic roșu în valoare de 88 de yuani. Drept răspuns, Xu Lin mai trimisese două videoclipuri scurte.

Nu mai trecuse pe acolo de două săptămâni. Xiao Qeu știa că dacă se ducea, Zhou Zui l-ar fi oprit să mai trimită flori, așa că nu se mai duse la studio în cele două weekend-uri. Proiectul școlii oferi câteva bonusuri, dar de data aceasta nu era prea mult, pentru că fuseseră mulți participanți, iar suma primită era de 20.000 de yuani. Fură plătite și redevențele pentru cele două lucrări. Xiao Qeu se uită la mesajul care-i amintea de banii din cont și se gândi în sinea lui că muncise atât de mult pentru proiect și atât de mult timp și primise doar 20.000 de yuani.

Douăzeci de mii nu erau suficienți bani pentru ca idolul său, Zhou Xiaosheng, să facă un tatuaj complicat pe braț.

Inițial, Xiao Qeu credea despre el că era destul de înstărit, că avea o mașină, o casă și niște economii, dar totul depindea de cu cine se compara. Și în comparație cu Zhou Zui, părea destul de sărac. Dar Xiao Qeu era deschis la minte. Nu se folosea de bani pentru a-l curta pe Zhou, ci se folosea de inima sa săracă, dar sinceră.

– Ești atât de nerușinat, zâmbi Xiao Qeu și înjură în oglindă.

Când Xiao Qeu stătea întins în pat și, plictisit, se uita în telefon la cercul de prieteni al lui Zhou Zui. Era foarte monoton. Făcea o postare la fiecare două sau trei luni, fie desene, fie tatuaje. Xiao Qeu renunță și era pe cale să trimită un mesaj pentru a flirta, dar în mod neașteptat apăru brusc un mesaj pe chat.

Profesore Xiao,  las-o baltă cu florile.

Erau două mesaje la rând și asta-l făcu pe Xiao Qeu să râdă după ce le citi.

Xiao Qeu își miji ochii și răspunse:

Asta nu se poate. Am făcut comanda pentru o lună, profesore Zhou.

Așteptă răspunsul lui Zhou Zui și continuă să se uite la ecran. Privind în partea de sus a ecranului, scria „Zhou Zui” pentru un timp, „scrie…” și nu știu cât de lung era  mesajul. Lui Xiao Qeu i se păru interesant dar când primi mesajul lui Zhou Zui, Xiao Qeu râse în hohote.

Deodată simți că Zhou Xiaosheng era foarte drăguț.

Este o risipă de bani.

Xiao Qeu nu se abținu deloc și-I trimise un șir lung de „hahahahaha” împărțit pe mai multe rânduri. Și apoi mai trimise unul:

E în regulă, cu plăcere.

Zhou Zui îl ignoră și probabil nu știa ce să-i spună.

Xiao Qeu era foarte optimist. Considera că, după atât de mult timp, deși Zhou Zui nu-i răspundea deloc la gesturile sale, nu-l refuzase niciodată cu adevărat. Poate pentru că erau adulți amândoi și era greu să fie prea direct. Oricum, lui Xiao Qeu nu prea îi pasă de asta. Îi convenea atitudinea călduță a lui Zhou Zui.

La mijlocul lunii noiembrie, școala solicită profesorilor să-și prezinte scrisorile de intenție de a preda cursuri în semestrul următor și orele convenabile pentru cursuri, iar școala urma să se ocupe de aranjamente. Xiao Qeu se înscrise doar cu două cursuri. Dacă i-ar fi aprobate amândouă, ar fi fost doar șase secvențe pe săptămână, ceea ce era destul de mult timp.

Asta pentru că se aștepta ca programul său să nu fie prea lejer în semestrul viitor, de obicei îl ajuta pe directorul Guo să revizuiască lucrările primăvara. Directorul Guo preda studenților de la master în ultimii ani și era nevoie de multă energie pentru a revizui tezele de absolvire primăvara, așa că el trimitea întotdeauna doi studenți lui Xiao Qeu pentru a-l ajuta să le facă recenzii înainte de a i le trimite acestuia. Xiao Qeu însuși aplicase pentru două cursuri, așa că plănuia să-și lase mai mult timp pentru el în semestrul următor.

Și mai trebuia și să curteze pe cineva. Deși va dura ceva timp până să reușească, tot trebuia să-l rezerve și, dacă nu reușea, va trebui să lucreze din greu.

Directorul se uită la formularul de înscriere pe care îl depusese și nu fu foarte mulțumit:

– Doar două? Semestrul acesta ai aplicat pentru patru și ți s-au dat doar două. Dacă aplici direct pentru două, ți se va lăsa unul. Și dacă Biroul Afaceri Academice se va înfuria și le va șterge pe ambele?

Xiao Qeu zâmbi și spuse:

– Este în regulă, de ce nu-mi păstrați unul? În plus, măcar unul va fi disponibil, bine? În caz contrar, unii dintre profesorii din grupul meu vor fi și ei nemulțumiți. Haideți să vorbim despre asta la toamnă.

-Ești destul de deschis la minte.

Directorul îl fixă cu privirea, crezând probabil că nu este ambițios deloc.

Xiao Qeu turnă un pahar cu apă pentru director și îl puse alături. El știa că de fapt directorul avea grijă de el, încă din momentul în care intrase în școală.

– Oficiul pentru Afaceri Academice îmi va lăsa unul de dragul dumneavoastră.

Directorul se uită înapoi la el, arătă cu degetul spre și spuse:

– Ai răbdare și să vezi cum mă duc eu să mă plâng profesorului Xiao de tine.

Xiao Qeu zâmbi:

– Profesorul Xiao încă se gândește să vă invite acasă la cină.

De altfel directorul era atât de preocupat de Xiao Qeu, încât el putea ține cursul când nimeni altcineva nu ar putea. Pentru că Xiao Qeu îl întâlnise pe directorul Zhang încă de când era copil, când încă era monitorul clasei tatălui lui Xiao Qeu și mânca adesea acasă la ei.

Xiao Qeu ieși din biroul directorului și primi un alt videoclip de la Xu Lin. În videoclip, Zhou Zui purta un tricou și pantaloni de trening, se apleca și ținea o pereche de foarfece pentru a scoate hârtia de ambalaj de la flori deasupra coșului de gunoi.

De fiecare dată când vedea videoclipul cu Zhou Zui și trandafirii, i se părea destul de emoționant și inima i se înmuia. Se părea că Zhou Zui nu se juca cu florile, ci cu inima lui.

Cu toate acestea, mișcările lui Zhou Sin erau destul de simple. El doar scotea hârtia de ambalaj și punea florile în găleată în fiecare zi. Potrivit lui Xu Lin, șeful simțea că este lipsit de respect să le arunce.

Xiao Ke știa că inima lui Zhou Sin nu era la fel de rece ca fața lui și, uneori, inima lui era destul de blândă. Acest lucru era și mai fermecător. Oricum, în ochii fanilor, Zhou Zui era perfect, și era inutil să spunem ceva.

În acel weekend, Xiao Qeu nu se putu abține să nu meargă la studio, iar Zhou Zui se întâmplă să fie acolo. Xu Lin îi făcu cu mâna veselă, Xiao Qeu o salută ​​și merse înăuntru. Acolo Lu Xiaobei stătea ghemuit pe un scaun, jucând jocuri. Îl văzu pe Xiao Qeu și fluieră.

–  Nu ne-am mai văzut de mult timp, Zeu al Florilor.

Xiao Qeu dădu din cap:

– Unde este Dage?

Lu Xiaobei își înclină capul pe spate și arătă spre camera din spatele lui:

– Stă de vorbă cu prietenii.

Xiao Qeu dădu din cap și se așeză pe scaun lângă Lu Xiaobei. Cu siguranță nu ar intra când Zhou Zui vorbea cu alții. Oricum, era obișnuit, așa că scoase o carte de pe raft și o răsfoi.

Ochii lui Lu Xiaobei erau încă pe ecran și-și mișca gura doar pentru a vorbi cu el:

– Te poți uita la florile pe care le-ai trimis mai târziu.

– Bine, zâmbi Xiao Qeu,

– Chiar mă întrebam de ce nu le-am văzut.

– Sunt trei găleți. Am folosit toate gălețile de aici. Chiar am  mai cumpărat una.

Lu Xiaobei era foarte fericit și din când în când râdea precum un măgăruș:

–  Ieri, după ce am terminat treaba, i-am dat clientului meu un buchet de flori, poate o duzină, te superi?

Xiao Qeu spuse:

– Nu mă deranjează, poți să faci cum dorești.

– Chiar?

Lu Xiaobei se uită la el, apoi se întoarse și-i spuse:

– Dage a refuzat mai multe fete care au vrut să le cumpere, spunând că ar fi nepoliticos să le dea. Am să-i spun mai târziu că pe Xiao Ge, de fapt nu-l deranjează.

Xiao Qeu luă cartea în mână și îl lovi cu ea pe umăr pe Lu Xiaobei fără nicio politețe:

– Nu-mi datorezi nimic, puștiule.

Lu Xiaobei râse din nou îndelung, privindu-l pieziș:

– Te simți un pic fericit, nu-i așa?

Xiao Qeu ridică din umeri:

– Puțin.

Ușa camerei se deschise, iar cei dinăuntru auziră zgomotul și ieșiră să-l întrebe pe Lu Xiaobei:

– Xiao Beibei, de ce te bucuri?

– Stau de vorbă. Ați terminat de discutat? întrebă Lu Xiaobei.

– Nu există nimic despre care să nu putem termina de vorbit. Ce prostie. Cine este acesta? întrebă bărbatul uitându-se la Xiao Qeu.

Lu Xiaobei se întâmplă să termine de jucat, își scoase căștile de la gât, se ridică, se întinse și spuse în timp ce se întindea:

– Acesta este Xiao Qeu, prietenul lui Dage.

– Ce coincidență. Și eu sunt prietenul lui Dage, așa că nu suntem toți prieteni? Bărbatul zâmbi și întinse mâna.

Bărbatul spuse:

– Fang Xi.

Zhou Zui ieși din cameră, iar Xiao Qeu ridică sprâncenele spre el în semn de salut. Zhou Zui dădu din cap spre el și se așeză pe canapea.

Fang Xi îl întrebă.

– Tocmai ți-am spus că ar trebui să te grăbești și să iei o decizie. După ce vei lua decizia, voi vedea dacă mergem cu o mașină sau cu două mașini.

Zhou Zui spuse un „hmm” ca răspuns.

Xiao Qeu întrebă:

– Unde plănuiți să mergeți?

Fang Xi îi răspunse:

– Avem un prieten care plănuiește o excursie la munte. Rudele lui au o casă în munți, nu departe. Vrei să vii cu noi, prietene cel nou?

Xiao Qeu se uită la Zhou Zui și-l întrebă.

– Te duci, Zhou Xiangshen?

Zhou Zui dădu din cap:

– Poate. Vedem în timp.

– Hei, trebuie să îl iei cu tine și pe Xiao Ge, spuse Lu Xiaobei sărind de pe scaun și bătându-l pe spate pe Xiao Qeu, intenționând să-i ofere un ajutor divin.

– Xiao Ge este o persoană grozavă și vă va ajuta să vă îmbunătățiți calificările academice.

Fang Xi se uită în sus cu un zâmbet:

– Ai educație superioară?

– A absolvit deja un doctorat, crezi că este destul? spuse Lu Xiaobei și-și aprinse o țigară și o ținu în gură.

–  Xiao Ge este profesor universitar. Dintre voi, doar Dage e singurul care a absolvit o facultate.

– Ei bine, trebuie să mergem împreună, spuse Fang Xi, căruia îi plăcea să glumească și era foarte deschis, în timp ce stătea lângă el.

– Poți stabili o oră? Probabil că vom pleca vineri dimineață și ne vom întoarce duminică seara. Dacă ai două zile libere, stabilim pentru vineri.

Xiao Qeu avea timp. Nu era deloc greu. Putea să găsească un profesor care să-l suplinească și să-i spună directorului.

Xiao Qeu nu dădu direct din cap ci se uită la Zhou Zui:

– Este în regulă să vin? Zhou Xiangshen?

Ochii lui Xiao Qeu erau foarte direcți, fața lui părea nevinovată, iar gândurile sale erau clar afișate pe fața lui. O persoană ca Fang Xi putea să spună ce se întâmplă dintr-o privire. Sincer, era destul de surprins că Zhou Zui era singur de mulți ani.

Zhou Zui se uită înapoi la Xiao Qeu. Acest copil avea ochi frumoși. Îi plăcea întotdeauna să se uite la el. Zhou Zui era atât de bătrân încât uneori se simțea inconfortabil ca cineva să se uite la el.

Fang Xi îi urmări amuzat cu o expresie ambiguă.

Xiao Qeu încă își aștepta răspunsul.

Zhou Zui își întoarse privirea, oftă și spuse:

– Vino. Dacă există vreun inconvenient, suntem toți bărbați.

Xiao Qeu își mușcă buza inferioară și zâmbi ușor. Apoi îi făcu cu ochiul lui Lu Xiaobei.

Bravo Xiao Beibei, nu degeaba te iubesc.

Lu Xiaobei, ținând o țigară în gură, îi aruncă și el o privire.

Xiao Ge, haide, nu te pot ajuta decât până aici. În sălbăticie, oportunitățile sunt greu de găsit.