TE AȘTEPTAM- Capitolul 9

Nu ai voie să spui asta despre idolul meu

Lu Xiaobei nu vorbea prostii. Era cu Zhou Zui de prea mulți ani și cunoștea bine această persoană. Poziția și privirile lui Xiao Qeu spuneau că era interesat de Zhou Zui și nu încerca deloc să o ascundă. De fapt, mulți clienți care veneau să-și facă tatuaje îl considerau foarte chipeș pe Zhou Zui și-l deranjau pentru o vreme, dar nu ieșise niciodată nimic din asta.

Xiao Qeu nu era enervant și înțelegea bine lucrurile. Nu vorbea mult de fiecare dată când venea și nu deranja munca celorlalți. Intelectualii erau într-adevăr diferiți. Nu știa prea multe despre el, dar îl întâlnise de câteva ori și simțea că această persoană era destul de educată.

Mai târziu, Xiao Qeu mai veni de câteva ori, de obicei la sfârșit de săptămână. Nu-și făcea niciodată programare dinainte. Venea de câte ori dorea, indiferent dacă Zhou Zui era acolo sau nu. Dacă era acolo, îi spunea câteva cuvinte. Dacă nu era,  vorbea cu Lu Xiaobei și Xu Lin. Xu Lin era fata care făcea manichiura în holul din față. Ea îl plăcea pe Xiao Qeu foarte mult și era dispusă să discute cu el.

După mult timp ajunse să-i cunoască foarte bine pe toți și mai întâlni alți câțiva artiști tatuatori, cu excepția unui cuplu care plecase de curând în străinătate pentru a studia și nu se întorcea decât anul viitor. În studio erau două computere, unul pentru Lu Xiaobei, iar celălalt era al băiatului care plecase în străinătate. Xiao Qeu crezuse că unul dintre ele îi aparținea lui Zhou Zui.

Dar Lu Xiaobei zâmbi și spuse:

– Fii serios, Dage este ca un zeu. De abia dacă se uită la telefonul său mobil, darămite să se joace.

În acel moment, Xiao Qeu îi aruncă o privire lui Zhou Zui.

Xiao Qeu îl întrebă pe Lu Xiaobei:

– Atunci ce face de obicei?

– Face doar tatuaje, desenează și mai face câte ceva când este liber, spuse Lu Xiaobei ridicându-și privirea de pe ecranul telefonului, se uită la Xiao Qeu și zâmbi pieziș:

– Sau îi pune pe fugă pe pețitori.

Xiao Qeu râse de gluma lui și-și ridică sprâncenele amuzat:

– Cum scapă de ei?

– Îi lasă în pace, spuse Lu Xiaobei și privi din nou în telefon, dar încă zâmbea.

– Se ascunde și desenează când stau aici și nu răspunde când îi vorbesc.

Xiao Qeu își dădu seama că Lu Xiaobei i se adresa lui, dar nu o luă în serios. Xiao Qeu încă zâmbea. Era foarte familiar cu Lu Xiaobei. Acest copil era destul de amuzant uneori și remarcase și el că uneori Zhou Zui părea să-l evite, așa că el continuă să vorbească Lu Xiaobei.

Când curtezi pe cineva, este plictisitor să-l prinzi imediat pentru că nu ai sentimentul împlinirii. Profesorul Xiao deja se pregătise pentru un război pe termen lung pentru că era hotărât să o cucerească pe această persoană.

Xiao Qeu nu vorbise decât foarte puțin cu Zhou Zui în acea zi. Zhou Zui tatua acolo și nu se mișcase prea mult. Fratele pe care îl tatua adormise de mai multe ori, dar Zhou Zui rămăsese în continuare în aceeași poziție. Xiao Qeu își simțea spatele aproape înțepenit și îl durea gâtul doar privindu-l.

Xiao Qeu îl întrebă pe Lu Xiaobei:

–  Stai mereu așa? Cu capul înclinat toată ziua?

Lu Xiaobei râse:

– Nu doar o zi, uneori o lucrare mare durează zeci de ore, iar până la sfârșitul zilei, toate oasele corpului pocnesc, de parcă sunt pe cale să se rupă.

Xiao Qeu se încruntă și clătină din cap:

– Asta nu este bine.

– Te gândești la Dage? Lu Xiaobei îl privi chiorâș și-i spuse zâmbind.

– Atunci nu trebuie să-ți faci griji. Dage nu se grăbește să lucreze și muncește cel mult opt ​​ore, iar după muncă, este cineva care să-i îndrepte oasele și să-i facă masaj.

Xiao Qeu se uită din nou la Zhou Zui, se încruntă și nu spuse nimic. Rămase acolo o vreme și apoi plecă.

Lu Xiaobei nu se putu opri din vorbit nicio clipă. După ce Xiao Qeu plecă, rămase lângă Zhou Sin și continuat să vorbească. El îl întrebă zâmbind:

– Dage, ești diferit de data asta, țțs.

Zhou Zui îl ignoră, îl apucă de gât și-l împinse deoparte.

Lu Xiaobei continuă să-l urmărească:

– De ce nu-i explici clar? Nu este genul tău să amâni.

Zhou Zui își coborî pleoapele și apoi îi aruncă o privire:

– Ce vrei să spui?

– Vreau doar să spun că de data aceasta el nu este de fapt genul tău, nu-i așa?

Zhou Zui încă nu răspunse iar Lu Xiaobei spuse:

– De fapt, cred că  Xiao Ge este destul de capabil. Arată bine. Are un chip frumos, un fizic grozav și are o personalitate plăcută.

Lu Xiaobei era doar răutăcios și venise să-l facă pe Zhou Zui să-l privească. Dar Xiao Qeu era într-adevăr tipul care îi plăcea lui Zhou Zui și avea dreptate. De fapt, prima dată când Xiao Qeu și prietenul său veniră să-și facă tatuajul, Lu Xiaobei crezuse că era destul de amuzant, pentru că Dage îi dăduse el însuși datele de contact.  Și dacă nu avea alte gânduri, probabil că nu i-ar fi dat cartea sa de vizită.

Cu toate acestea, după ce îl observă o vreme, descoperi că Dage era încă nehotărât și nu avea alte gânduri, așa că Lu Xiaobei fu destul de dezamăgit.

Zhou Zui era singur de atâția ani, iar Lu Xiaobei știa motivul. Nu era vina lui, dar tot spera că exista o persoană care să-l ajute. Totuși, nu se întâmplase asta de mulți ani și, treptat, încetase să se mai gândească la asta.

Privind la Xiao Qeu, practic nu exista nici un progres, dar el continua să-l curteze energic în fiecare zi și simțea că mentalitatea lui era tânără.

Ultimii doi ani fuseseră plictisitori și nu îl interesase niciodată cineva. Acum întâlnise pe cineva, iar spiritul său de luptă se trezise.

În fiecare an era obișnuit să iasă câteva zile de sărbătoarea de Ziua Națională, dar nu merge prea departe și, în loc să se înghesuie undeva în avion cu alții, conducea singur undeva prin apropiere. Anul acesta nu se va duce nicăieri și, ca să-și petreacă timpul cu Zhou Zui va petrece câteva zile la studio.

Zhou Zui nu făcu niciun efort așa că rămase trei zile în studio și apoi nu mai veni în restul timpului.

Xu Lin îi spusese lui Xiao Qeu:

–Xiansheng nu vine în fiecare zi. El programează un client pe zi, dar uneori clienții schimbă ora când au ceva de făcut și s-ar putea să nu vină în timpul liber.

Xiao Qeu spuse:

– Este în regulă, nu contează.

În timp ce stătea în studio, cineva veni să-și facă o programare pentru un tatuaj și-l întrebă:

– Xiao, ești și tu  tatuator aici? Pot să fac o programare cu tine?

Xiao Qeu zâmbi și clătină din cap:

– Nu sunt.

– Oh, ce păcat, spuse cealaltă persoană.

– Mă gândeam că dacă tatuatorul este atât de chipeș, mi-ar distrage atenția și ar putea fi puțin mai puțin dureros.

Xiao Qeu zâmbi și o îmbărbătă:

– Nu-ți face griji, Zhou Xiansheng este mult mai chipeș decât mine.

– Las-o baltă. L-am întâlnit pe Zhou Xiansheng.

Fata părea tânără, probabil o studentă și destul de dornică să vorbească.

– Ultima dată când colega mea de cameră și-a făcut un tatuaj, Zhou Xiansheng a avut tot timpul o față serioasă. Oricât de chipeș este, tot are o față înfricoșătoare și mă doare și mai tare când este nervos.

Lu Xiaobei vorbise inițial cu ea despre model și despre ora aproximativă a programării, dar când o auzi vorbind ridică din sprâncene și o întrebă:

–  Ce părere ai despre mine?

Fata își ridică privirea și îl privi din nou cu atenție, apoi puțin stânjenită spuse:

– Mă duc înapoi la Zhou Xiansheng .

„…”

Lu Xiaobei fu șocat și o întrebă:

– Eu nu sunt frumos?

– Nu, suntem prea aproape ca vârstă. Sunt timidă, spuse fata atingându-și nasul.

Xiao Qeu râse, iar Lu Xiaobei fu, de asemenea, puțin neajutorat. Dar lui chiar nu-i plăcea să tatueze fetele, era supărător. Fetele erau întotdeauna puțin reticente în a se lăsa tatuate de tatuatori bărbați. Dacă se tatuau pe braț era în regulă dar se simțeau incomod, mai ales dacă se tatuau în locuri precum picioarele sau pieptul.

De teamă să nu-l jignească pe Lu Xiaobei, fata adăugă o altă propoziție pentru a salva situația:

– Zhou Xiansheng este mai în vârstă până la urmă. Este ca un unchi și e mai puțin jenat.

Lu Xiaobei râse după ce auzi asta, dar Xiao Qeu nu era atât de fericit când auzi asta. Apoi imită cuvintele fanului acestuia, Xu Lin, și spuse:

– Nu ai voie să spui asta despre idolul meu.

Fata fu atât de amuzată de el încât își acoperi gura și râse. Lu Xiaobei se uită la el și spuse:

–  Zhou Xiansheng, idolul tău, are treizeci și cinci și și peste două luni face treizeci și șase. El este foarte bătrân chiar dacă noi nu spunem asta.

Revista din mâna lui Xiao Qeu îl lovi pe chelul Lu Xiaobei. Acesta nu mai rămase  în camera ci merse în holul din față pentru a aștepta mâncarea și-i spuse:

– Nu mânca tot capul de iepure când vine. De acum, toate capetele de iepure picante vor aparține idolului meu de treizeci și cinci de ani.

Lu Xiaobei comandase anume cap de iepure pentru că îi plăcea gustul picant. În ziua aceea Xiao Qeu plecă înainte ca Zhou Zui să vină. El venea aici pentru a-și petrece timpul liber și nu trebuia neapărat să întâlnească pe nimeni.

Felul de a curta al lui Xiao Qeu la vârsta de treizeci de ani, era diferit de cel de la vârsta de 20 de ani. La acea vreme, îi plăcea să curteze cu vigoare. Acum că era mai în vârstă, îi plăcea doar să-și facă simțită prezența din când în când pentru a lăsa o urmă în existența lui obișnuită.

La vremea aceea Xiao Qeu îl curtase pe Lin An în stil mare. Lin An lucra deja lu un institut de design în acel moment. Lin An avea o personalitate liniștită și rezervată, în timp ce Xiao Ke era jucăuș și vesel. Cei doi păreau să se potrivească bine. Xiao Qeu îi oferea multe flori pe stradă. Dacă cei doi ieșeau la o plimbare și vedeau o florărie, Xiao Qeu intra cu siguranță și ieșea cu un buchet de trandafiri, care era la fel ca Xiao Qeu, colorat și pasional.

Xiao Qeu își aminti că nu-i trimisese încă flori și cum să nu trimită flori celui pe care îl curta?

Era în regulă să fie simplu și discret, dar să nu trimită flori era prea nerezonabil, iar curtarea era prea superficială.

Xiao Qeu se întinse pe pat și comandă un buchet de flori, 35 de trandafiri, pentru a fi livrat a doua zi. De fapt, intenționase să comande 99 de flori, dar obișnuia să facă acest cadou lui Lin An. Nu-i mai plăcea foarte mult acest număr, așa că de data asta comandase după numărul menționat de Lu Xiaobei.

35 de flori nu era mult, iar dacă erau legate strâns, alcătuiau un buchet foarte mic.

Xiao Qeu îi trimise lui Xu Lin un mesaj pe WeChat pentru a o întreba când avea  programări Zhou Zui a doua zi, iar aceasta îi spuse că după-amiază. Xiao Qeu transmise apoi serviciului pentru clienți să livreze la acea adresă după-amiaza pentru că nu-l putea ridica nimeni dimineața.

La ora două după-amiaza a doua zi, florile comandate de Xiao Qeu fură livrate la timp. În acel moment, Zhou Zui se pregătea în camera de tatuaje. Era un mic blat de vopsele colorate, iar el le amesteca. Ușa camerei era deschisă, iar Lu Xiaobei bătu la ușă de două ori cu un buchet de flori.

Lu Xiaobei intră, răsucindu-și brațul în mod deliberat, și-i aruncă florile în poală clipind ambiguu:

– Zhou Xiansheng este aici? Acestea sunt florile dumneavoastră.

Zhou Zui ridică din sprâncene și se uită la el, întrebându-se ce făcea.

– Fanul tău mi-a cerut să ți le dau cadou.

Lu Xiaobei arătă spre florile roșii  din poală.

– Nu-i așa că este romantic, Zhou Xiansheng?

– Dă-le deoparte, spuse Zhou Zui fără să lase instrumentele din mână. Părea uimit și-i spuse lui Lu Xiaobei:

– Nu te prosti.

– Mă prostesc eu?

Lu Xiaobei nu știa dacă să râdă sau să plângă.

– Nu eu l-am comandat. Chiar a fost fanul tău cel care mi-a cerut să ți-l dau. Xiao Xiansheng a spus că timp de o lună vei primi unul pe zi.

– Hei, Xiao Dage?

Fata cu tatuajul de azi era o fată destul de drăguță. Imediat ce auzi cuvintele lui Lu Xiaobei, știu că ceva era în neregulă. Se uită la flori.

– Un fan? Un tip?

Lu Xiaobei dădu din cap:

– Aha.

Fata îi făcu un semn lui Zhou Zui un degetul mare în sus:

– Să ai o căsnicie fericită de o sută de ani.

Zhou Zui fu puțin neajutorat și continuă să își vadă de treabă fără să răspundă. Sprâncenele și genele lui erau foarte groase, iar când își lăsa capul în jos, genele îi acopereau ochii și era imposibil să-i vezi emoțiile.

Fata spuse:

– Dacă nu le vrei, de ce nu mi le dai mie? O să le dau prietenei mele mai târziu, spuse ea și se întinse spre flori.

Zhou Zui își întoarse ușor corpul, ridică brațul pentru a o bloca și spuse calm:

– Nu, nu este foarte politicos.

Fata își ridică capul și schimbă priviri cu Lu Xiaobei. Lu Xiaobei își țuguie buzele și zâmbi, apoi ieși afară exclamând

– Țțs, țțs, țțts, țțs, țțs.