Partenerul perfect- Capitolul 26

 Trecutul

Își duse privirea pe geam, privind cum totul trecea cu viteză în ochii săi. În mașina în care se afla domnea o tăcere apăsătoare, iar în sufletul lui o neliniște continuă. Plecase încă de dimineață. Erau patru mașini, iar el se afla în a doua, alături de Carl și alți doi ofițeri. Indiferent cât încercase Carl să îl abordeze, el ridicase un scut de nepătruns, iar într-un final Carl văzuse asta și a abandonat orice intenție de a discuta cu el. Doar din când în când îi mai arunca priviri subtile.

Carl îl știa pe Tom încă din vremea liceului, atunci când acesta îi salvase viața dintr-o altercație cu o gașcă de drogați. Pentru el, Tom era cea mai bună persoană, un bărbat integru.

Îi cunoștea familia și micile aventuri amoroase care nu fuseseră niciodată multe sau de lungă durată. Acum îl vedea într-o stare continuă de tensiune, lucru de care nu l-ar fi crezut în stare. Pentru toți cei din echipa lui a fost un șoc când acesta anunțase că își compromite misiunea.

Dar nu îl surprindea faptul că se îndrăgostise de un bărbat, mai ales de cel care pentru ei fusese la început un suspect. Aflând trecutul lui B, tot ce a trebuit să îndure și faptul că încă își păstra omenia intactă, Carl înțelegea de ce prietenul lui făcuse această pasiune pentru el.

Și el îl plăcea pe B și ar fi vrut să-l ajute nu doar în aflarea adevărului și prinderea acelei scorpii, dar își dorea și amicul fericit. Gândind la asta, o idee îi încolți în minte. Zâmbi pe sub mustață și se întoarse spre B.

– Tay, l-ai anunțat pe șefu’ de venirea Melisei?  întrebă Carl.

Cel al cărui nume fusese rostit își ridică privirea în oglinda retrovizoare spre Carl, privindu-l confuz, dar îi observă micul zâmbet și își drese glasul.

– Nu am apucat, dar sunt sigur că va fi o surpriză plăcută pentru el când o va vedea, spuse rapid și îi făcu cu ochiul lui Carl.

B tresări ușor în urma discuțiilor dintre cei doi și se întoarse spre Carl cu o privire încruntată.

-Fosta lui, îi șopti Carl ca într-un secret și zâmbi mișelește când văzu cum se adânci cuta dintre sprâncene.

B se întoarse din nou spre geam, cu o poziție mult mai încordată, anulând tot ce era lângă el. Reacția lui îi aduse și mai multă satisfacție lui Carl.

Mașina se opri și B reveni din gândurile sale, privind locația din fața sa.

O casă impunătoare care îl făcu să pufnească iritat, deschise portiera și ieși, întinzându-și oasele amorțite. Privirea îi fugi roată și îl văzu pe Tom cum discuta destul de serios cu doi dintre ofițeri și Tom îl observă pe B și pentru un moment scurt, privirile lor se întâlniră. B începu să facă pași spre ei, fără să-și modifice trăsăturile reci pe care le purta încă din ziua aceea.

Când ajunse în dreptul lor, îl observă pe Tom cum făcu doi pași în spate și își privi ceasul.

– Matt, ia oamenii și mergeți la sediul poliției locale să luați dosarul de caz, îi ceru Tom celui din dreapta sa. Acesta aprobă și plecă spre mașină.

– Asta e casa?  îl întrebă B iar Tom ridică privirea spre el.

– Da, acel bărbat locuiește aici, răspunse atât de încet, încât nu știa dacă B l-a auzit. Dar nu mai așteptă niciun răspuns și urcă scările. Aproape de ultima treaptă, se opri brusc.

Nasul său simți un miros ciudat. Privi atent casa din fața lui, iar ochii i se măriră când realiză ce urma. Îl simți pe B  în spatele său și se întoarse rapid, apucându-l de umeri și împingându-l înapoi. Dar explozia se auzi în spatele lui, iar suflul îl aruncă în aer, izbindu-se de pământ.

Un fum dens îl învălui, greu de respirat. Capul îl durea îngrozitor, iar țiuitul din timpane și zgomotul alarmei îl dezorientau. Își duse mâna la frunte, unde simțea un lichid cald, și încercă să își țină ochii deschiși.

– B?… B?… răspunde!… Spune ceva, să-mi dau seama unde ești! B? Braian?!  auzi vocea lui Tom speriată.

– Aici… rosti B fără putere, simțind palma prinsă de a lui.

– Dumnezeule, B spune-mi ce te doare. Te poți ridica? îl întrebă agitat, iar el ridică privirea spre cel care îi vorbea cu spaimă în voce…

Se blocă când îl văzu pe Tom, plin de sânge, simțea cum urmează să plângă de furie, își duse degetele spre tâmpla acestuia, făcându-l pe Tom să tresare sub atingerea lui.

– Nu am nimic, este doar o zgârietură, îi spuse rapid Tom .

– Spune-mi ce simți? Ce te doare? îl întrebă agitat privind spre tot trupul dorind să se asigure că nimic rău nu se întâmplase cu el.

– Piciorul…șopti răgușit. Tom se îndreptă spre stâlpul care îl imobiliza, încercând să-l ridice, dar era prea greu.

– La dracu’,  rosti printre dinți, simțind propria durere.

– Ajutor! Am nevoie de ajutor!  începu să strige.

Apucă din nou de stâlp.

–  B te rog, încearcă să tragi piciorul!

La a treia încercare, B reuși să-și scoată piciorul. Tom îl apucă de sub braț, ajutându-l să se ridice. Când ajunseră în picioare, Tom se chirci sub greutatea lui B.

– Tom?!  îl privi panicat.

Tom se albise brusc și leșină în brațele lui. B îl prinse, speriat, și privi în jur. Fumul devenea și mai dens.

Îl apucă mai bine și începu să meargă cu el în brațe, în timp ce se auzeau sirenele poliției. Când ajunse într-un loc ferit, îl văzu pe Carl alergând spre ei cu alți ofițeri.

– Carl! Am nevoie de un doctor! Tom a leșinat! Adu un doctor, acum!  strigă furios.

– Au ajuns deja, B,  îi spuse Carl, arătând spre ambulanță.

Doi ofițeri se apropiară de el încercând să  îl ia pe Tom din brațele sale, dar acesta îi privi urât…

– B, lasă-i să-și facă treaba, Tom are nevoie de ajutor, îi spuse calm Carl.

Acesta se îndepărtă ușor când cei de la ambulanță îl așezară pe Tom pe targă , privind cu greutate în piept spre chipul său palid …

– Vin cu voi!  rosti B și se îndreptă spre ambulanță, dar fu oprit de Doren.

– Nu e loc. Te voi duce eu la spital, îi spuse calm.

– Să mergem, rosti rece, îndreptându-se spre mașină și intrând în ea.

Își privea mâinile pline de sânge, știa că nu era sângele lui. Când îl văzuse acolo, uitase de tot, realizând că ura și iubirea față de el erau la fel de intense.

– Carl a găsit un dispozitiv la 300 de metri de casă, îi spuse Doren, rupând tăcerea.

– Un dispozitiv dual, se atașează la conducta de gaz, iar cealaltă parte declanșează scânteia. Asta înseamnă că cineva ne-a văzut venind.

B își strânse pumnii și lovi bordul cu putere. Mașina se clătină și Doren opri pe marginea drumului. B ieși furios și începu să urle…un plâns vulcanic îi explodă din piept… lăsând să iasă la suprafață toată durerea ce zăcea în el….

Doren se apropie încet de el.

– Ne-a sunat… când te-a găsit… era agitat, ne-a spus că s-a compromis. Atunci v-am scos din închisoare. A vrut să te testăm… să vedem dacă poate fi în siguranță cu tine…

B rămase cu spatele la el, dar plânsul i se domoli.

– Vrea să îți redea viața și apoi să dispară pentru totdeauna. Nu va trebui să-l mai vezi vreodată, încheie Doren, atent la fiecare reacție.

B se întoarse, cu lacrimile șterse, deschise portiera și se urcă înapoi în mașină, Doren îl urmă și porni. Până la spital nu schimbară nicio vorbă.

Când mașina opri, B sări și alergă spre intrare, unde îl găsi pe Carl.

– Unde e? Unde e?!  strigă cu disperare.

– L-au resuscitat în ambulanță și…  rosti Carl, dar nu apucă să termine.

B simți cum se prăbușește lumea.

 – Unde e?! repetă, apucându-l brutal de marginea tricoului.

– În operație… spuse Carl.

B închise ochii….

– Mulțumesc, Doamne…  își auzi gândul.

Realiză că viața lui era legată de viața lui Tom….Nu ar putea trăi fără el niciodată.

Tom îi era și fericire, și chin în același timp…