Bătălia pe mare între socru și ginere
— Tharn, nu mai face fața aia.
— …
— Ai’Hiaa!
Avionul decolează lent din Bangkok, cu destinația Samui, o faimoasă insulă turistică din sud. În acest moment, un băiat metis stă pe locul său, privind pe fereastră. La prima vedere, pare terifiat de ideea de a zbura, dar partenerul său știe că nu acesta este cazul.
— Mergem doar să-i vizităm pe părinții mei, de ce ești așa de nervos?
Exact așa! Astăzi Type îl duce pe Tharn acasă pentru a-i întâlni pe părinții săi!
Totul a început în timpul examenelor finale din semestrul trecut, când tatăl lui Type îl suna în fiecare zi să-l întrebe când se va întoarce acasă. Type se simțea puțin nerecunoscător rămânând în Bangkok, așa că i-a spus tatălui său că se va întoarce când lucrurile din Bangkok se vor încheia.
— Ai de gând să mă lași singur în Bangkok și să te întorci acasă?
Type voia să spună da, dar în cele din urmă s-a înmuiat atât de tare încât l-a întrebat dacă voia să meargă cu el.
— Hai să mergem!
Tharn abia aștepta să lase cartea din mână pentru a lua computerul și a rezerva zborul, dar entuziasmul său nu a durat mult, fiind stins de Type care i-a spus foarte direct…
— I-am spus tatălui meu că voi aduce cu mine jumătatea mea.
Tharn s-a înțepenit imediat, fața i s-a albit și nu a mai putut scoate o vorbă. Type nu era la fel de inconfortabil ca el, lucru puțin ciudat pentru cineva care ura deschis homosexualitatea, dar care acum își duce iubitul acasă pentru a-l prezenta părinților. Type însuși se gândise profund la asta, și dacă chiar decisese să mențină relația cu Tharn pentru mult timp, în loc să iasă și apoi să se despartă la scurt timp, trebuia să fie sincer și să clarifice lucrurile cu părinții săi.
Nu mai voia să ascundă, era prea obositor. Și putea prevedea cu ușurință că problema l-ar fi distrus oricum în viitor, așa că mai bine le spunea părinților săi imediat.
Nu e mare lucru să fii dat afară din casă sau ca relația tată-fiu să se întrerupă. Banii pe care îi câștigă predând pianul acasă la Tharn ar trebui să-i ajungă pentru cheltuieli până la absolvire.
Type, care la început era foarte reticent să meargă acasă la Tharn, acum merge în fiecare săptămână; fiind constrâns de mama iubitului său să fie pianistul micuței din familie. Acum Thanya reușește să cânte o melodie întreagă. Vezi? Să mergi acasă la iubitul tău nu e chiar așa de înspăimântător.
Deci, simțea că a-i spune direct tatălui său ar duce la… vederea acestei fețe dezgustate care este în fața ochilor săi.
Au trecut două săptămâni de când au terminat examenele și de atunci Tharn a afișat această față scârbită, ca și cum ar veni sfârșitul lumii, până în ziua plecării lor.
— Acum înțelegi cum m-am simțit când am fost prezentat acasă la tine prin înșelăciune?
Tharn se întoarce să se uite la Type și apoi își lasă din nou capul în jos.
— Scuză-mă pentru asta.
Wow! Cerându-și scuze atât de ușor îl face pe Type cu adevărat fericit.
— Ți-o meriți! Type râde de el și Tharn repetă întrebarea pe care a mai pus-o de mai multe ori.
— Părinții tăi… nu sunt deranjați? Type știe că se referă la relația lor homosexuală și răspunde privindu-l serios.
— Nu știu.
— Oh! Serios…
— Habar n-am. Ceea ce știu este că adesea mă comportam foarte direct în fața lor, vorbind despre cât de mult uram gay-ii… ei ar putea să mă urmeze în acea ură. Type explică că, de când era copil, nici el, nici părinții săi, nu au menționat niciodată întâmplarea cu intenția de a o îngropa adânc în inimile lor pentru tot acest timp. Au acceptat felul său de a fi știind ce îl cauza, dar acum se teme că i-a contaminat cu ura sa.
— De ce? Deci dacă tatăl tău ar spune că este împotrivă… ai de gând să mă părăsești? Tonul lui Tharn nu este pozitiv, ceea ce îl determină pe Type să scuture imediat din cap în semn de negare.
— Nici nu mă gândesc! Doar m-am gândit la momentul când te-am întâlnit prima dată, și la cât de obosiți trebuiau să fie părinții tăi dacă ar fi fost ca tine, răspunde Type, făcându-l pe Tharn prea leneș pentru a-l exclude.
— Te plângi prea mult, ar fi trebuit să te las să pleci și să iei autobuzul până acolo, să iei feribotul și apoi să urci într-un nou autobuz pentru încă trei ore și să te împiedic să călătorești atât de confortabil.
Corect! Nu știu cu adevărat de ce a trebuit să facem tot posibilul să-l facem să se simtă confortabil pe drum, dar oricum e bine să-l lăsăm să se distreze înainte de venirea furtunii.
— Nu mă plâng, ahai!
— Gâtul meu nu e pernă. În timp ce Tharn își sprijină capul pe umărul lui Type, Type scutură capul partenerului său de pe el.
— Am nevoie de încurajare.
— Aproape mi-ai rupt șoldurile ieri, okay? Type lovește din nou.
— Nu acest tip de încurajare Ai’Type! Tharn scutură din cap, dar nu-l mișcă de pe umărul lui. Nu-i pasă de durerea pe care o va avea la gât, acea poziție este necesară pentru a se întinde și a-l îmbrățișa.
— Dacă nu vrei să mori la aeroport, nu glumi cu mine.
A avea o relație cu un băiat nu înseamnă că vrei un soț!
Gândul îl face pe Type să ofteze, de fapt, uneori încă nu reușește să accepte complet.
— E în regulă, părinții mei nu te vor învinovăți, va fi mai bine decât a fost la tine acasă. Type îl consolează, dar în acel moment, în sinea lui, rânjește.
Așa îmi voi lua revanșa!
Ideea îl face dispus să renunțe la umărul său pentru ca Tharn să aibă perna sa, iar Tharn nu se mișcă de acolo până la aterizarea pe aeroportul din Samui.
Nu sunt sigur ce se va întâmpla după, dar în orice caz, să ne facem griji mai întâi să ajungem acasă.
Zborul de la aeroportul din Bangkok la cel din Samui durează doar o oră, dar nu aceea este destinația celor doi bărbați. Odată aterizați, cei doi iau o navă spre insula Pang’an, iar călătoria pe mare durează mai mult decât cea cu avionul.
Odată ajunși la debarcader, Type se gândește să-l ducă pe Tharn să se joace înainte de a lua mașina spre casă. Plan care nu se realizează, pentru că nu se așteaptă să vadă o față familiară așteptându-i în port și zâmbindu-i.
— Tată.
— Fiule!
Type este luat prin surprindere de tatăl său care aleargă și îl strânge în brațe.
I-a spus că se va întoarce astăzi, dar nu i-a comunicat la ce oră va ajunge la debarcader.
— Tată, ce faci aici? Nu crezi că reușesc să mă întorc singur?
— E în regulă, e în regulă. Eram liber astăzi, așa că am venit aici să te aștept. Apropo… unde e prietena ta? șoptește tatăl său la urechea lui Type. Ochii îi fug la dreapta și la stânga căutând o siluetă frumoasă, dar văd doar o siluetă înaltă stând pe punte, la vest.
De îndată ce cei doi bărbați și-au intersectat privirile, Tharn ridică mâinile într-un “wai” către tatăl iubitului său.
— Bună ziua!
— Ow! Să aduci un prieten și să nu-mi spui dinainte. spune tatăl lui Type cu un zâmbet.
— E în regulă, tată. Lasă-l să doarmă în cameră cu mine și nu pierde timpul încercând să faci curat. Type vorbește degajat, dar persoana care ascultă nu gândește la fel.
— Cum se poate, prietenul tău vine… bineînțeles că tata trebuie să-l trateze bine! Este prima dată când văd un prieten de-al tău din Bangkok. Ești cu adevărat arătos, dar nu la fel de frumos ca fiul meu. Se laudă tatăl nerăbdător, făcându-l pe Tharn să ridice capul pentru a răspunde.
— Are dreptate, Type este foarte frumos.
— Mai ales pentru că seamănă cu mine. Ești un băiat bun. Tatăl lui Type îl privește pe Tharn cu admirație, gândindu-se că este un om bun. Type oftează în tăcere în timp ce se dă puțin la o parte.
Cum îi spun acum?
Type se gândește în sinea lui, din moment ce oricum este pregătit să-i spună tatălui său, nu ar trebui să fie nimic rău în a aștepta puțin mai mult. Totuși, se teme că dacă așteaptă prea mult, situația îi va exploda în față.
— Care e numele tău?
— Mă numesc Tharn.
— Ești metis?
— Am puțin sânge străin, doar că semăn mai mult cu tatăl meu.
— Ești singur la părinți?
— Am un frate și o soră, eu sunt al doilea copil.
— Asta e foarte frumos. Unchiul ăsta are doar un fiu, și când Type a plecat la Bangkok să studieze, casa a devenit foarte liniștită. Dacă aș avea și o fiică, ar fi cu siguranță cuminte, și foarte frumoasă. Tatăl lui Type râde și sporovăiește amical cu așa-zisul “bun prieten” al fiului său, în timp ce Type se pregătește mental.
Cei doi vorbesc ca și cum s-ar cunoaște de mult timp.
— Dar Tharn, ai ajuns exact la timp. Sunt multe evenimente vara asta, roagă-l pe Type să te ducă la o petrecere să te distrezi., spus acestea, tatăl lui Type zâmbește. Din cuvintele sale se înțelege că este un om cu mintea deschisă, dar problema care îi ocupă mintea nu a fost încă rezolvată.
— Acestea fiind spuse, unde e prietena lui Type? A vorbit despre a-și aduce prietena acasă și abia aștept să o văd pe viitoarea mea noră.
Type aruncă o privire spre Tharn, tatăl său nu știe că vorbește cu iubitul său de o jumătate de zi; iar Tharn îi face cu ochiul în direcția sa, întrebându-l ce să facă în continuare.
— Tată. Type ridică vocea pentru a-l opri.
— Am adus acea persoană cu mine.
— Atunci unde e? Nu poți s-o fi lăsat în urmă, nu? Să-ți lași prietena singură nu e un lucru frumos de făcut. Tatăl său îl privește strâmb și Type scutură din cap.
— Nu, nu. Am venit împreună.
— Eh? Unde e? Văd doar prietenul pe care l-ai adus. Tatăl său continuă să nu înțeleagă. Type oftează neputincios în timp ce se apropie de Tharn, care în acel moment roșește puternic.
— Acesta este iubitul meu! Auzind cuvintele lui Type, tatăl său cască gura de surprindere.
— Nu mă întreba dacă glumesc. Vorbesc serios, acesta este iubitul fiului tău. Suntem colegi de cameră și ne întâlnim de mai bine de șase luni, așa că am vrut să-l aduc la tine să vă cunoașteți.
— Da, unchiule, sunt iubitul lui Type. Tharn se amestecă în discuție în timp ce face o nouă reverență față de tatăl lui Type, a cărui gură nu s-a închis încă.
— Iubit?
Dacă atmosfera nu ar fi puțin serioasă, expresia pe care o are tatăl lui Type în acest moment ar fi foarte amuzantă.
— Doamne sfinte! Dintr-o dată, omul simte cum tensiunea arterială îi scade brusc. Din fericire, Tharn, care este alături, îl prinde înainte să se prăbușească la pământ.
— Nenorocitule. Type ajunge imediat în ajutorul său.
— Mașina e acolo, dă-mi o mână de ajutor. Ceea ce trebuia să fie un tată care mergea să-și ia fiul, tocmai s-a transformat în doi băieți care îl târăsc pe tatăl unuia dintre ei în mașină. Tharn vorbește cu un aer serios:
— Nu e așa ușor de spus!
— Ei bine, am spus și asta, replică Type.
Nu pare că această problemă se va rezolva ușor.
După ce a primit o asemenea reacție de la tatăl partenerului său, Tharn se îndreaptă spre complexul turistic de dimensiuni medii pentru a o întâlni pe mama lui Type. Își repetă că trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a se face acceptat de ea, dar Type nu gândește la fel.
Dacă nu te acceptă anul acesta, poți oricând să aștepți anul viitor, sau cel de după, până în ziua în care o vor face.
— Acesta este iubitul tău? Nu se poate! Unde ai găsit un băiat așa de frumos?
După ce l-a ajutat pe tatăl lui Type să intre în casă, Tharn se prezintă din nou, de data aceasta mamei lui Type. Doamna rămâne șocată, dar surpriza nu este pentru genul partenerului fiului ei, ci pentru cum a reușit Type să agațe un bărbat atât de frumos.
— Tharn, ești sigur de alegerea ta? Voi, băieții, sunteți probabil impetuoși și impulsivi în acest moment, așa că dacă vrei să te implici cu alte persoane, e în regulă!
— Mamă! Nu poți fi de partea mea?
— Nu sunt ca tatăl tău care se gândește mereu și numai la tine pentru orice și care, știind că te vei întoarce, a campat la debarcader de la patru dimineața ca să te întâlnească imediat.
— Atunci, Tharn, simte-te ca acasă. S-ar putea să nu fie la fel de confortabil ca un hotel și, bineînțeles, nu e ca în Bangkok, dar dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să o întrebi pe această mătușă. Tharn rămâne uluit pentru o clipă, nu se aștepta ca mama lui Type să-l accepte atât de repede și să-l primească atât de călduros. Așa că îi mulțumește.
— Mulțumesc!
Asta contează ca acceptare?
— Oh, ești atât de amabil! Nu știu de câte ori a trebuit să-l învăț pe fiul meu cum să fie politicos.
— Mamă, te rog să te abții! Mi-am adus iubitul acasă. Type nu mai suportă, chiar dacă tot ce spune ea servește pentru a-l lăuda pe Tharn.
Dar mama a spus-o cu un ton foarte normal:
— Nu e nicio confuzie. Florile frumoase vor fi mereu culese.
— Ce naiba! Sunt băiat, okay!?
— Știu că ești băiat. Deci de unde ai luat un băiat așa de frumos și pe deasupra metis? Dacă îmi spui că zestrea pentru familia miresei este doar un milion… i-am spus deja tatălui tău că dacă cineva vine cu o cerere în căsătorie și o zestre de un milion, eu spun imediat da! Mama lui Type glumește fericită, în timp ce fiul ei nu poate sta locului de nervi.
— Mamă, ai ceva cu mine?
— Lasă resentimentele pentru tatăl tău, mama e de partea ta.
Tharn privește femeia care a glumit cu ei până acum și acum, în schimb, cu o expresie serioasă și sinceră, îi cere lui Type să meargă la o plimbare pentru a conversa puțin.
— Mama știe că atunci când iubești pe cineva, îl iubești din tot sufletul și din toată inima. Dacă mă întrebi dacă te accept complet, trebuie să-ți spun adevărul, încă nu o fac. Dar de ce să lăsăm acest mic impediment să se interpună și să ne întristeze? Ca mamă, am obligația să te cresc, dar nu dreptul de a te face să încetezi să iubești persoana pe care o alegi. Este viața ta, nu a mea, așa că nu am niciun drept să te fac să urmezi o cale programată de mine. Tot ce pot face este să accept deciziile tale.
— Mamă… Tharn este uluit, dar Type nu, și îi mulțumește mamei sale cu un “wai”, urmat imediat de Tharn.
— Mulțumesc, mătușă!
— E în regulă să-mi spui mamă. Mama iubește un băiat frumos ca tine.
— Mamă, gata cu glumele. Tharn simte cum greutatea pe care o avea pe inimă se alină văzând femeia măruntă din fața lui demonstrând o incredibilă forță de caracter. Îl privește pe Type, și în ochii lui se poate vedea bucuria.
— Tharn știe despre chestia aia?
— O știe. Mama sa se referă la incidentul pe care Type l-a avut în copilărie și care l-a lăsat traumatizat. De fiecare dată când tatăl său vorbește despre asta, atmosfera în casă devine grea, dar acum mama sa zâmbește înainte de a relua vorba.
— Când s-a întâmplat, mi-a fost frică și mie. Mi-a fost frică că Type ar refuza pe oricine și i-ar fi frică de toți din cauza asta. Deci, acum că a avut curajul să te aducă aici să ne cunoaștem, nu există niciun motiv pentru care să nu vă accept. El este puțin impetuos din fire, nu te deranjează?
— Nu o face, ba chiar cred că este forța lui. Îmi place modul direct în care își exprimă emoțiile. Tharn răspunde cu fermitate, făcând-o pe a doua sa mamă să râdă.
— Doar să nu uităm zestrea de un milion… trebuie să mă gândesc eu sau vrei tu, Tharn?? Tharn râde împreună cu ea, mama lui Type vorbește într-un mod obraznic pentru că a înțeles deja care familie trebuie să primească zestrea pentru mireasă.
— Voi studia din greu, voi munci din greu și mă voi strădui să mă întorc curând cu zestrea pentru a curteni mireasa.
— Tharn, mergi prea departe. Eu sunt cel care va plăti prețul miresei.
Type se amestecă, stârnind râsete în rândul ascultătorilor săi.
Atmosfera din jurul lor se îmbunătățește, cel puțin până când…
— Nu va fi nimeni care să ceară prețul miresei. Tatăl său iese din dormitor, făcându-i pe toți să întoarcă capul pentru a-l privi.
— Pleacă. Cine ți-a spus să vii aici să ceri prețul miresei pentru fiul meu? exclamă bărbatul, arătând spre Tharn.
— Cine vrea să ia banii îi va lua, dar eu nu îi voi lua. Fiul meu, fiul pe care l-am crescut cu propriile mele mâini, nu-l voi da ușor unui bărbat oarecare.
Tharn descoperă în sfârșit de unde vine temperamentul aprig al lui Type, l-a moștenit cu siguranță de la tatăl său. Deoarece în acel moment bărbatul are fața toată roșie, Tharn se întoarce pentru a-l înfrunta și a face o plecăciune.
— Chiar îl iubesc pe Type, vorbește sincer Tharn.
— Nu te cred, puștiule. Cum poate cineva să creadă dragostea adevărată care iese din gura ta!
— Tu ai încercat cu mine când aveam 19 ani, se amestecă mama lui Type în ajutorul celor doi băieți.
— Nu glumi! strigă bărbatul. Pare și mai supărat decât înainte, așa că Tharn reia repede cuvântul.
— Chiar îl iubesc pe Type, lasă-mă să ți-o dovedesc! Tonul său este hotărât și sincer.
— Îți dau trei zile și, dacă nu reușești să suporți, pleacă și nu ne mai deranja.
— Înseamnă că, după trei zile, tata ne va accepta? Type se ridică imediat să întrebe.
— Nu! După trei zile, și apoi trei luni, și apoi trei ani… nu te voi lua ușor. Dar să vedem mai întâi cum supraviețuiești aceste trei zile, încheie tatăl său pe un ton disprețuitor. După ce termină de vorbit, își întoarce spatele și pleacă, lăsându-i singuri. Mama lui Type se grăbește să-i consoleze.
— Du-te puțin la el. În adâncul inimii este fericit, altfel ai fi fost deja dat afară din casă de mult.
Ce altceva pot face? Trebuie acceptat fără rezerve.
— E în regulă.
Ce se întâmplă după?
Este cu adevărat un iad!
Acesta este gândul lui Tharn când vede masa de cină îmbelșugată din fața sa.
— Cina de astăzi este…
— Supă de pește cu curry. Supa cu coriandru și fave, de o culoare puternică și vie, pare o supă normală, dar deja de la miros se simte toată iuțeala ei.
— Porc prăjit. Chiar și platoul pe bază de porc galben ars cu frunze de busuioc și un mic ardei iute este picant.
— Creveți prăjiți cu fasole verde. Ultimul fel prezentat este tipic sudului Thailandei. După gust, creveții prăjiți sunt sotați în tigaie cu niște fasole rotundă, dezvăluind o incredibilă culoare roșu aprins.
— Pur și simplu nu mai aveam ardei, explică tatăl lui Type. Soția sa zâmbește tinerilor de cealaltă parte a mesei.
— Nu va fi prea picant, l-am împiedicat să adauge mai mult.
— Uh, okay.
Tharn nu este un mare fan al mâncării picante și de obicei mănâncă papaya mărunțită fără condimente, dar știe cu siguranță că aceste feluri sunt cu siguranță mai mult decât poate el suporta. Simte iuțeala chiar și doar mirosindu-le, în timp ce bărbatul care l-ar vrea să-l vadă întorcându-se în fugă la Bangkok îi toarnă o lingură mare de supă pe orez.
— Mănâncă. Nu vrem ca părinții tăi să spună că ai venit până aici și familia noastră nu a avut grijă de tine.
— Tharn nu poate mânca asta, mă duc să prăjesc niște ouă. Type a gustat și a simțit cât de picant este, așa că încearcă să-i gătească altceva; doar pentru a se simți blocat de tatăl său.
— Nu mai sunt ouă în casă.
— Am văzut o grămadă în frigider.
— Aruncați totul în mare. Tatăl și fiul se fixează cu privirile, niciunul dintre ei nu vrea să iasă învins.
Tharn se amestecă cu un oftat:
— Type, e în regulă, le pot mânca.
— Atunci mănâncă repede. Tharn nu are altă alegere decât să ia o îmbucătură din mâncarea pe care o are în farfurie.
Nu durează mult până când fața lui Tharn devine roșie și se acoperă de transpirație. Tânărul atrage asupra sa o privire satisfăcută din partea tatălui, o privire înțelegătoare din partea mamei și o privire sfâșiată din partea iubitului său.
— Ești cu adevărat infantil pentru un tată.
Cina dureroasă a trecut. Tatăl lui Type l-a forțat pe Tharn să bea toată supa în simplitatea ei, lucru pe care nimeni sănătos la minte nu l-ar fi făcut cu un fel de mâncare atât de picant. În loc să atenueze gustul puternic cu orez, Tharn a trebuit să bea un întreg castron, urmat imediat de un pahar de lapte pentru a scăpa de gustul groaznic.
În mai puțin de o oră, stomacul începe să-l doară și fața lui trece de la roșeața cinei la paloarea actuală.
— Bea niște apă mai întâi.
Type nu știe dacă trebuie să-l compătimească pe Tharn sau ce, pentru că nu pare deosebit de confortabil în acest moment, având în vedere durerea de stomac. Tharn stă întins în pat cu mâinile împreunate pe stomac, așa că ia un medicament și i-l întinde.
Tharn înghite imediat pastila, bând apă, cu speranța că medicamentul își va face efectul rapid.
— Mă comportam ca el? întreabă Type cu simpatie.
— Da, când încercai să mă dai afară din camera noastră, răspunde Tharn fără suflare. Ar vrea să spună ceva mai impunător, dar îl doare prea tare stomacul.
— Oh, eu sunt cel care îți aruncă lucrurile prin jur, îți folosește lucrurile și mănâncă în pat, nu-i așa? Type este vag impresionat de cât de mult s-a maturizat în atât de puține luni:
— Pe atunci eram un puști.
— Erai exact ca tatăl tău.
— Tatăl meu e mai infantil decât mine. Type râde în hohote, tatăl său se joacă și glumește mai mult decât este el capabil. Râsul lipsit de griji al lui Type îl face pe Tharn să-l fixeze înainte de a ridica mâna pentru a-și invita iubitul să se apropie.
Modul dulce în care Tharn îl caută îl face pe Type timid în adâncul sufletului, așa că în loc să se apropie, ocolește patul pentru a se întinde lângă el.
— Voi reuși să supraviețuiesc pentru a mă întoarce la Bangkok?, murmurează Tharn pe un ton serios, deoarece aceea este doar prima zi și este deja redus în această stare.
— Deci, vrei să continui să lupți? Type întreabă retoric, obținând un răspuns afirmativ.
— Sigur că da. Am ajuns deja până aici.
— Atunci nu vei muri, și eu nu te voi lăsa să mori din mâna tatălui meu, afirmă Type hotărât, în timp ce îl alintă mângâindu-i delicat capul.
— Trebuie să mor în brațele tale. Type râde când aude asta, iar Tharn i se alătură râsului înainte de a-l privi în ochi și a-i spune cu toată afecțiunea posibilă sentimentele sale.
— Chiar dacă sufăr, sunt fericit.
— Nu e nevoie să spui lucruri atât de drăguțe.
— Vorbesc serios. Te iubesc, așa că aș face orice pentru tine, continuă Tharn, lăsându-l pe Type în tăcere. Type continuă să se joace cu părul lui Tharn pentru câteva momente înainte de a relua vorba.
— Ieșim pe furiș mâine… te duc să mănânci niște fructe de mare și apoi să-mi cunoști prietenii.
— Nu sunt picante, nu-i așa?
— Hmm!
— Atunci voi merge oriunde vei merge tu, spune Tharn, limitându-se să-l privească pe Type în tăcere, în timp ce acesta din urmă îi dă o ușoară lovitură pe cap, împingându-l să se întindă.
— Mai întâi du-te la culcare, s-ar putea să nu fii în putere pentru o vreme, având în vedere aspectul tău actual, încheie Type, dar Tharn îl blochează apucându-i brațul.
— Să încercăm să vedem dacă chiar îmi epuizez forțele? Cu o privire reticentă de a se supune ușor, Tharn îl lasă pe Type să-i aplaude cuvintele.
— Doar că nu te vreau. Chiar dacă aș avea forța, pare că ai putea să te ofilești de cum intri!, spunând asta, Type râde deschis, în timp ce Tharn îi aruncă o expresie de inimă frântă și își întoarce privirea. Nu spune nimic despre asta, cu condiția să poată continua cu scopul său: să se trezească a doua zi și să continue cu provocarea pe care i-a lansat-o tatăl lui Type.
Ei bine, ei bine, am ales să-l iubesc, așa că voi lupta pentru el.
Tharn trebuie să-și arate tot curajul prin expresia feței, în ciuda faptului că încrederea pe care o are în rezistența sa este de doar 5%; este sigur 100% de faptul că soția lui îi acoperă spatele.
