Curiozități despre șarpe
Autor: Buburuza
Ssssssalutare dragilor!
Pentru că au mai rămas şase zile până la intrarea în Noul An chinezesc al Şarpelui, m-am gândit să vă mai aduc câteva curiozităţi despre acest animal, de care ne temem cu toţii.
În multe părţi ale lumii şarpele are astăzi o imagine negativă fiind asociat cu demonicul şarpe din Eden, şi apoi mai apoi cu Satan. Această idee a fost cultivată de către religia creştină recentă. În Biblie şarpele este singurul animal care apare alături de om şi de zei în Eden.
Dacă în interpretarea actuală a scrierilor biblice el este „ispititorul”, în grădina Raiului el era prezent ca paznic al pomului sacru, dedublat în cel al cunoaşterii şi cel al vieţii. Legenda merelor de aur din grădina Hesperidelor îl prezintă pe şarpe drept paznic, la fel ca şi sigiliile mesopotamiene, acolo unde şarpele nu reprezenta răul.
De fapt nici în Vechiul Testament, şarpele nu apare identificat cu Satan ci simboliza cunoaşterea şi isteţimea: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu”. (Geneza; 3:1). Să remarcăm că Yahweh nu pedepseşte şarpele pentru acţiunea sa ci se mărgineşte doar la un avertisment: „Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei”. (Geneza; 3:15). Doar peste timp şarpele paznic va căpăta forme ameninţătoare de şarpe uriaş, dragon sau zmeu…
Până ca Biblia creştină să transforme şarpele într-un personaj negativ, în paginile ei şarpele apare ca simbol al puterii sub forma toiagului lui Moise, în episodul întrecerii acestuia cu magii egipteni.
O analiză mai extinsă a bibliştilor a scos la iveală faptul că multe nume ale leviţilor cuprindeau în ele noţiunea de „şarpe”. Chiar şi ebraicul „seraph”, cu pluralul „seraphim” semnifică „şarpe”.
În Biblie şarpele apare şi cu funcţia sa de zeu-vindecător – şarpele lui Asclepios, sub forma „şarpelui de aramă” ridicat de către Moise în deşert: „Şi Domnul i-a zis lui Moise: Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; şi oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi. Moise a făcut un şarpe de bronz şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de bronz, trăia.”
Cultul şarpelui vindecător a fost înrădăcinat în Canaan iar israeliţii au cinstit multă vreme zeul-şarpe alături de Yahweh. Chiar în templul lui Yahweh de la Ierusalim, în sec.VII î.e.n. a existat „Nehushtan” – şarpele lui Moise.
Cu toate acestea, cultul şarpelui Nehushtan a persistat şi după acest moment în cadrul poporului evreu şi încă la un nivel ridicat, de vreme ce în Evanghelia după Ioan, Iisus spune: „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan; 3:14-15). De fapt, Iisus mai are o remarcă interesantă privitoare la şarpe: „fiţi înţelepţi ca şerpii şi smeriţi ca porumbeii”.
